BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Industria alimentară. Cu ochii pe schimbările preferinţelor de consum

    Avalanşa de creşteri de preţuri care a acoperit piaţa locală în ultimii doi ani, creşteri care au pornit de la materiile prime, energie, combustibili şi s-au transferat mai departe în preţul final de la raft, au adus o serie de schimbări în industria alimentară şi a băuturilor, pornind de la cerinţele consumatorilor şi până la strategia companiilor. Ambalaje mai mici, atenţie mai mare către cheltuieli şi trecerea la mărci private în unele categorii, tendinţa către alimentaţie sănătoasă şi reducerea risipei alimentare, toate au fost prezente în 2022 în industria alimentară şi a băuturilor, sectoare care au generat în 2021 afaceri totale de peste 70 de miliarde de lei, conform datelor de la Registrul Comerţului. Companiile privesc cu mai mult optimism către 2023 având în vedere că estimările privind rata inflaţiei sunt mai optimiste. Astfel, buzunarul consumatorului va putea fi mai generos în ceea ce priveşte achiziţia de alimente şi băuturi, iar creşterile afacerilor vor veni probabil nu doar din preţuri mai mari, ci şi din majorarea volumelor.

    Radiografia producţiei de alimente şi băuturi arată că aceste două industrii au generat împreună în 2021 (ultimele date disponibile la Registrul Comerţului) o cifră de afaceri cumulată de peste 70 de miliarde de lei, dintre care 57 miliarde doar din sectorul alimentar. Mai bine de 13.600 de firme erau active în aceste două sectoare în 2021, ele având aproape 170.000 de angajaţi. Raportat la întreaga economie, aceste două sectoare reprezintă circa 3% din rulajul de circa 2.000 de miliarde de lei al celor peste 800.000 de firme din România. Însă, în acest sector numărul investiţiilor mari se pot număra pe degetele unei mâini, în timp ce numărul de fabrici închise sub presiunea costurilor şi a secetei creşte considerabil. Cu toate acestea, este sectorul care pune pe masa românilor alimentele, chiar dacă materia primă vine în multe cazuri din import. Este industria care ne arată bunăstarea românilor şi unul dintre cele mai importante sectoare de dezvoltare pentru antreprenorii români.

    Top 20 de companii din industria alimentară au avut în 2021 o cifră de afaceri cumulată de aproape 17 miliarde de lei, adică peste un sfert din rulajul tuturor companiilor din acest sector, arată calculele ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Practic, rulajul este realizat de companii mari însă cele mai multe sunt micile fabrici, brutării sau ateliere care realizează mezeluri, produse de panificaţie, dulciuri sau lactate. Iar în cazul băuturilor, ponderea jucătorilor mari în total business este mult mai covărşitoare. Din cele 14 miliarde de lei realizate de producătorii de sucuri, bere, vin sau apă, 10 miliarde de lei, adică peste 70%, sunt realizate de zece companii, conform aceleiaşi surse. Comparativ cu 2020, majoritatea companiilor au raportat creşteri, iar 2022 nu face excepţie la creşteri având în vedere evoluţia inflaţiei.

    Producătorii de uleiuri conduc lista celor mai mari jucători din industria alimentară, iar războiul din Ucraina, care a pus pe hold producţia de ulei din ţara vecină, a readus la lumină importanţa producţiei româneşti de ulei. Astfel, în top cinci producători de alimente trei sunt activi în producţia de ulei. De altfel, cea mai mare companie din sectorul alimentar este Bunge, producătorul Floriol şi Unisol, însă compania mai are şi alte activităţi în agribusiness. Şapte companii din top 20 sunt din sectorul cărnii, iar cinci sunt din producţia de lactate. Pe de altă parte, în industria băuturilor sucurile, apa şi bere sunt cele mai bine reprezentate sectoare, în timp ce din producţia de vin este prezent în top 10 un singur jucător şi anume Cramele Recaş.

    Revenind la alimente, producţia locală nu poate acoperi necesarul de consum în mare parte din categorii, astfel că anual deficitul comercial al României în sectorul agro-alimentar (excluzând cerealele şi animalele vii) depăşeşte 5 miliarde de euro.

    În Polonia, exemplul cel mai apropiat de România de forţă a companiilor din sectorul de agribusiness, sunt 18.000 de firme care au un rulaj de 68 de miliarde de euro. Practic, cu un număr aproape dublu de companii faţă de cel prezent în România, Polonia reuşeşte să facă afaceri de cinci ori mai mari.

     

    Salarii mai mari

    Industria alimentară şi agricultura au fost primele care au beneficiat de stabilirea unui salariu minim la 3.000 de lei brut lunar (circa 1.800 de lei net), încă din iunie 2022, iar cele două sectoare unde lucrează peste 220.000 de oameni au beneficiat de scutiri de impozitul pe venit, după modelul măsurilor aplicate deja anterior în construcţii.

    Această măsură se vede în statistici, astfel că în iunie comparativ cu mai în industria alimentară câştigul mediu lunar net s-a majorat cu 23%, la 3.247 de lei, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). În decembrie 2022 salariul mediu net a ajuns la 3.593, adică cu 10% faţă de iunie, astfel încât creşterile salariale au continuat. Fabricile din industria alimentară duc lipsă de muncitori, în condiţiile în care se fac în continuare investiţii în capacităţi de producţie. Dacă sunt companii care pariază pe roboţi pentru a sublini lipsa forţei de muncă, altele mizează pe bonusuri, condiţii de muncă  mai bune şi oportunităţi de dezvoltare pentru a atrage oameni.

     

    Schimbare de tactică

    Românii alocă 32% din bugetul de cheltuieli pe mâncare şi băuturi ceea ce ne plasează pe primul loc în UE alături de Estonia, iar faptul că importăm mare parte din alimentele pe care le consumăm arată şi forţa redusă a companiilor din România. Comparativ, vesticii alocă sub 25% din cheltuielile totale pentru mâncare şi băuturi, iar în nord, în Olanda sau Danemarca, rata coboară sub 20%, arată un studiu al asociaţei FoodDrinkEurope. Pâinea rămâne unul dintre cele mai consumate produse, România fiind printre cei mai mari consumatori, dar sectorul de panificaţie este important şi la nivel european.

    Iar creşterile preţurilor la alimente, dar şi timpul tot mai mic alocat gătitului au determinat companiile să se adapteze şi să lanseze fie ambalaje mai mici, fie produse mai uşor de preparat sau gata preparate.

    “Schimbarea stilului de viaţă şi a obiceiurilor culinare, lipsa timpului dedicat preparării produselor, precum şi interesul consumatorilor pentru un meniu echilibrat şi diversificat au contribuit în ultimii ani la creşterea cererii pentru produsele preparate/marinate şi pentru produsele ce pot fi gătite într-un timp optim. Cu toate acestea, există în continuare o diferenţă substanţială între consumatorii de carne proaspată în general şi cei care preferă produsele gata pregătite pentru grătar/cuptor, însă este important să reţinem dinamica evoluţiei din ultimii ani. De asemenea, observăm şi o atenţie mai mare alocată raportului calitate – preţ corect la raft”, spune Florin Raba, director comercial în cadrul Smithfield, liderul pieţei de carne de porc.

    Creşterea preţurilor la alimente i-a determinat pe români să se uite mai atent la ceea ce pun în coşuri atunci când merg la cumpărături, astfel că în unele segmente de piaţă vânzările au scăzut. Însă producătorii au mizat pe ambalaje mai mici tocmai pentru a-i face pe consumatori să cumpere mai puţin dar mai des. De asemenea, se pune accent tot mai mult pe segmentul premium, iar jucătorii din piaţă spun că această categorie este mai puţin afectată de criză. De asemenea, se vorbeşte tot mai mult despre lanţurile integrate de producţie, chiar dacă „lanţul” se închide fără a avea magazine sau restaurante unde se comercializează produse. În top 20 companii din sector, doar 3 au lanţuri integrate de producţie şi anume Smithfield, Transavia şi Agricola International, toate din sectorul cărnii.

     

    Industria de panificaţie, vizată de investiţii şi tranzacţii

    Investiţiile mari nu ocolesc industria alimentară, însă nu sunt foarte multe planurile importante de extindere anunţate.

    Cea mai mare investiţie anunţată într-o fabrică de la zero din industria alimentară este cea în fabrica Lantmännen Unibake România. Compania, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de panificaţie, care realizează chifle pentru hamburgeri şi hot-dog inclusiv pentru gigantul din sectorul restaurantelor McDonald’s, a început construcţia noii fabrici din Pantelimon (jud. Ilfov), în care va realiza specialităţi de pâine premium şi care presupune o investiţie de peste 90 de milioane de euro. De asemenea, PepsiCo, jucător care mai deţine în România şi o fabrică de băuturi răcoritoare în Dragomireşti (jud. Ilfov), a anunţat că investeşte 100 de milioane de dolari în trei linii de producţie operaţionale şi un nou depozit automat, capabilităţi de automatizare şi un nou masterplan în fabrica din Popeşti-Leordeni. PepsiCo a preluat anul trecut şi 20% din Carpathian Springs, producătorul apei AQUA Carpatica, Jean Valvis, creatorul brandului, având în plan o extindere puternică pe pieţele internaţionale.

    Industria de panificaţie începe să fie din ce în ce mai atractivă. Şi Lidas din Tulcea, controlată de antreprenoarea Elena Anastase, a demarat în 2022 construcţia pentru a doua fabrică de panificaţie, în Cataloi,  o investiţie de 46 de milioane de euro,  jumătate  din sumă fiind asigurată printr-un ajutor de stat. Proiectul este aproape de a fi finalizat. Iar la începutul acestui an grupo Bimbo, o multinaţională mexicană, considerată una dintre cele mai mari afaceri din producţia de panificaţie din lume, a cumpărat grupul Vel Pitar, liderul pieţei de panificaţie din România, controlat de fondul de investiţii american Broadhurst, administrat la rândul său de New Century Holdings (NCH Capital). Tranzacţia este una dintre cele mai mari îrnregistrate în ultimele trei decenii în industria alimentară locală. Cea mai mare tranzacţie din sectorul alimentar, conform datelor ZF, a fost finalizată anul trecut şi este vorba de preluarea de către Mondelez International a Chipita Global, inclusiv a operaţiunilor din România. Conform unui raport recent al Deloitte România, valoarea estimată a operaţiunilor din România a fost de 327 de milioane de euro, număr care pune tranzacţia pe primul loc în topul celor mai mari deal-uri din industria alimentară locală, conform datelor ZF.

     

     

    Accent pe risipa alimentară şi sustenabilitate

     Companiile îndeamnă astfel consumatorii să cumpere exact cât consumă pentru a reduce risipa alimentară, România fiind în top la nivel european din punctul de vedere al mâncării care ajunge la gunoi.

    „Un proiect important pentru noi a fost schimbarea ambalajelor pentru produsele în format On the Go, de 330 g, în ambalaje PET ecologice şi 100% reciclabile. Prin urmare, în 2022 am continuat să investim în ambalaje prietenoase cu mediul, educând şi încurajând în acelaşi timp consumatorii să recicleze şi să lase în urmă o natură curate”, spune  Ferenc Szecskó, CEO al FrieslandCampina Romania, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa lactatelor.

    Ambalajele sunt o zonă în care companiile investesc mult în această perioadă pentru a le face cât mai prietenoase cu natura, astfel că de la producători de bere până la cei care îmbuteliază apă şi sucuri fac investiţii în această categorie.

    „Avem în continuare planuri pentru rPET (PET reciclabil n.-red.) în România pentru 2023, ridicând investiţia noastră totală în tehnologii de reciclare la mai bine de 45 de milioane de euro”, se arată în ultimul raport al Coca-Cola Hellenic, care în Râmânia deţine 3 fabrici la Timişoara, Ploieşti şi Vatra Dornei.

    Jovan Radosavljevic, general manager al Coca-Cola HBC România, spunea recent că 2022 a fost un an care a testat capacitatea companiilor de a se adapta şi de a depăşi provocările neprevăzute, contextul geopolitic, inflaţia, creşterea costurilor de producţie fiind printre factorii care au pus presiunea asupra tuturor industriilor.

    Managerul afirma că unul dintre proiectele importante pe care compania le derulează în prezent este o investiţie pentru instalarea unui echipament de decontaminare fulgi PET în fabrica din Ploieşti, cea mai mare fabrică a grupului Coca-Cola HBC din sud-estul Europei. Totalul investiţiei depăşeşte 10 milioane de euro. Pe de altă parte, reprezentanţii Bergenbier spuneau recent că în 2021, în procesul de producţie a berilor la fabrica din Ploieşti, compania nu a trimis la groapa de gunoi niciun fel de deşeu menajer, concentrându-se pe valorificarea prin reciclare sau valorificarea energetică. Iar întreaga cantitate de electricitate achiziţionată şi folosită în fabrica Bergenbier de la Ploieşti este 100% energie verde.

     

  • O nouă undă de şoc în industria criptomonedelor: Una dintre principalele bănci cu focus pe crypto, a anunţat că intră în proces de lichidare voluntară şi se închide

    Silvergate, unul dintre creditorii principali ai lumii cripto, a anunţat că plănuieşte să-şi închidă operaţiunile şi să intre în proces de lichidare voluntară. Acţiunile companiei s-au prăbuşit cu 36% după anunţ, scrie CNBC.

    Silvergate a fost împreună cu Signature Bank, un creditor de bază al industriei criptomonedelor. Banca are active de aproximativ 11 mld. de dolari. Comparativ, activele Signature Bank sunt estimate la 114 mld. dolari.

    „Având în vedere schimbările prin care trece industria şi felul în care evoluează problema reglementării criptomonedelor Silvergate consideră că o închidere graduală şi o lichidare a afacerii este cea mai bună cale de urmat”, se arată într-un comunicat al companiei.

    Toate depozitele făcute de clienţi vor fi rambursate integral, conform reprezentanţilor băncii. Compania nu a precizat cum intenţionează să rezolve cererile de despăgubire înainte de clienţii săi.

    Centerview Partners va acţiona în calitate de consilier financiar al Silvergate, iar Cravath, Swaine & Moore va furniza servicii juridice.

    Anunţul vine la mai puţin de o săptămână după ce Silvergate a închis platforma sa de plăţi – Silvergate Exchange Network – care era considerată unul dintre pilonii principali ai businessului. Banca a dat asigurări că toate celelalte servicii legate de depozite vor rămâne operaţionale în timpul procesului de închidere, iar clienţii vor fi notificaţi în caz că vor apărea şi alte schimbări.

    Silvergate anunţat săptămâna trecută că va amâna depunerea raportului anual 10K (un raport complex despre performanţa financiară a companiilor publice pe care acestea trebuie să îl publice în fiecare an – n.r) pentru a se concentra pe problemele cu care se confruntă businessul.

    Compania a dezvăluit că depunerea întârziată s-a datorat parţial unor presiuni privind reglementarea, aici fiind vorba inclusiv de o investigaţie în curs de desfăşurare deschisă de către Departamentul de Justiţie din SUA.

    Pe lângă faptul că a concediat 40% din forţa sa de muncă în ianuarie, creditorul a raportat pierderi nete de aproape 1 miliard de dolari în trimestrul al patrulea, când banca dădea deja semne că vrea să îşi închidă afacerea. Atunci, depozitele clienţilor au scăzut cu 68%, până la 3,8 mld. dolari. Pentru a rezolva problema retragerilor, Silvergate a trebuit să vândă titluri de creanţă în valoare de 5,2 mld. dolari.

    Înainte de a-şi anunţa închiderea, companii mari de investiţii precum BlackRock şi Citadel Securities au luat participaţii importante în cadrul Silvergate, cumpărând 5,5% şi respectiv 7% din bancă.

  • O nouă undă de şoc în industria criptomonedelor: Silvergate, una dintre principalele bănci cu focus pe crypto, a anunţat că intră în proces de lichidare voluntară şi se închide

    Silvergate, unul dintre creditorii principali ai lumii cripto, a anunţat că plănuieşte să-şi închidă operaţiunile şi să intre în proces de lichidare voluntară. Acţiunile companiei s-au prăbuşit cu 36% după anunţ, scrie CNBC.

    Silvergate a fost împreună cu Signature Bank, un creditor de bază al industriei criptomonedelor. Banca are active de aproximativ 11 mld. de dolari. Comparativ, activele Signature Bank sunt estimate la 114 mld. dolari.

    „Având în vedere schimbările prin care trece industria şi felul în care evoluează problema reglementării criptomonedelor Silvergate consideră că o închidere graduală şi o lichidare a afacerii este cea mai bună cale de urmat”, se arată într-un comunicat al companiei.

    Toate depozitele făcute de clienţi vor fi rambursate integral, conform reprezentanţilor băncii. Compania nu a precizat cum intenţionează să rezolve cererile de despăgubire înainte de clienţii săi.

    Centerview Partners va acţiona în calitate de consilier financiar al Silvergate, iar Cravath, Swaine & Moore va furniza servicii juridice.

    Anunţul vine la mai puţin de o săptămână după ce Silvergate a închis platforma sa de plăţi – Silvergate Exchange Network – care era considerată unul dintre pilonii principali ai businessului. Banca a dat asigurări că toate celelalte servicii legate de depozite vor rămâne operaţionale în timpul procesului de închidere, iar clienţii vor fi notificaţi în caz că vor apărea şi alte schimbări.

    Silvergate anunţat săptămâna trecută că va amâna depunerea raportului anual 10K (un raport complex despre performanţa financiară a companiilor publice pe care acestea trebuie să îl publice în fiecare an – n.r) pentru a se concentra pe problemele cu care se confruntă businessul.

    Compania a dezvăluit că depunerea întârziată s-a datorat parţial unor presiuni privind reglementarea, aici fiind vorba inclusiv de o investigaţie în curs de desfăşurare deschisă de către Departamentul de Justiţie din SUA.

    Pe lângă faptul că a concediat 40% din forţa sa de muncă în ianuarie, creditorul a raportat pierderi nete de aproape 1 miliard de dolari în trimestrul al patrulea, când banca dădea deja semne că vrea să îşi închidă afacerea. Atunci, depozitele clienţilor au scăzut cu 68%, până la 3,8 mld. dolari. Pentru a rezolva problema retragerilor, Silvergate a trebuit să vândă titluri de creanţă în valoare de 5,2 mld. dolari.

    Înainte de a-şi anunţa închiderea, companii mari de investiţii precum BlackRock şi Citadel Securities au luat participaţii importante în cadrul Silvergate, cumpărând 5,5% şi respectiv 7% din bancă.

  • Preţurile producţiei industriale au crescut în luna ianuarie 2023 cu 24% faţă de perioada similară din 2022, după ce piaţa internă s-a scumpit cu 29%, iar cea externă cu 12,6%

    Preţurile producţiei industriale au crescut în luna ianuarie 2023 cu 24% faţă de perioada similară din 2022, după ce piaţa internă s-a scumpit cu 29%, iar cea externă cu 12,6%,arată datele INS publicate joi.

    Faţă de decembrie 2022, în prima lună din 2023 preţurile au fost cu 1,4% mai mari.

    Pe marile grupe industriale, cea mai mare creştere de preţ an la an a fost în industria energetică, de 41%, urmată de industria bunurilor de uz curent, cu 19,5%, industria bunurilor intermediare, cu 13,8%, cea a bunurilor de folosinţă îndelungată, cu 12%, şi de Industria bunurilor de capital, cu un plus de 9,8%.

    PE secţiuni, producţia industrială s-a scumpit cel mai mult în cazul producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, cu 55%.

    Industria alimentară şi Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie au avut de asemenea creşteri importante, de 26%.

    În schimb, Extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale s-a ieftnit cu 27%, iar Fabricarea produselor din tutun cu 13%

     

  • Final de an problematic pentru cea mai puternică economie a Europei: Produsul intern brut al Germaniei s-a contractat cu 0,4% în al patrulea trimestru al anului 2022, dublu faţă de scăderea raportată anterior

    Producţia germană a scăzut mai mult decât se aştepta la sfârşitul anului 2022, în condiţiile în care economia europeană se luptă cu consecinţele crizei energetice şi ale războiului din Ucraina, scrie Bloomberg.

    Produsul intern brut s-a contractat cu 0,4% în al patrulea trimestru, dublu faţă de scăderea raportată anterior. Biroul de statistică a declarat că declinul investiţiilor de capital şi al consumului privat au fost principalele vinovate, în timp ce cheltuielile guvernamentale au avut un efect pozitiv.

    Analiştii preconizează un alt rezultat negativ în acest trimestru, ceea ce ar înclina economia în recesiune. Chiar şi aşa, o iarnă neobişnuit de caldă a a ajutat Germania să se ferească de scenariile mai sumbre de care s-a temut când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu un an.

    Indicatorii recenţi au oferit motive de optimism în ceea ce priveşte rezistenţa Germaniei, datele Ifo şi ZEW, publicate la începutul acestei săptămâni, oferind o imagine mai bună decât analiştii preconizaseră anterior. 

    În mod similar, sondajele managerilor de achiziţii au semnalat că activitatea privată a reînceput să crească în această lună, după mai mult de jumătate de an de citiri negative, o atenuare a deficitului de ofertă şi o expansiune în sectorul serviciilor fiind la originea redresării.

    Cu toate acestea, indicele PMI din industria prelucrătoare s-a contractat din nou în februarie, producătorii evidenţiind o scădere continuă a comenzilor noi, determinată de o scădere puternică şi susţinută a vânzărilor la export.

    Saltul costurilor energiei a fost deosebit de dur pentru industrie. Gigantul german din industria chimică BASF SE a declarat vineri că va închide mai multe fabrici, inclusiv două uzine de amoniac şi instalaţii de îngrăşăminte aferente, ceea ce va duce la reducerea a 700 de locuri de muncă la principala sa fabrică din Ludwigshafen.

  • Piaţa criptomonedelor stabile în valoare de 138 mld. de dolari se zguduie din nou: Autorităţile din Statele Unite au pus ochii pe un stablecoin, ceea ce ar putea da peste cap echilibrul fragil din industrie

    Comisia americană pentru valori mobiliare şi burse se pregăteşte să ia măsuri împotriva Paxos, o companie emitentă de stablecoin. Stablecoin este un tip de criptomonedă care este legată de active din afara universului cripto, aşa cum este dolarul sau aurul, scrie CNBC.

    Stablecoins au devenit în timp coloana vertebrală a industriei cripto, deoarece permit oamenilor să realizeze tranzacţii rapid cu diferite monede fără a fi nevoiţi să le reconvertească în monedă fiat.

    Paxos emite o monedă digitală numită Binance USD sau BUSD, direct asociată cu Binance, cel mai mare exchange de criptomonede din lume, iar aceasta se află la parietate de unu la unu cu dolarul american.

    Săptămâna trecută, autoritatea de reglementare financiară a statului New York i-a interzis companiei Paxos să mai emită BUSD, în contextul în care aceasta este văzută de autorităţi ca fiind o valoare mobiliară, iar compania cripto ar fi trebuit să gestioneze emiterea acesteia în conformitate cu legile federale privind valorile mobiliare.

    Comisia americană pentru valori mobiliare şi burse nu a luat încă nicio măsură în mod oficial asupra Paxos, dar cazul este urmărit cu mare atenţie, pentru că dacă o anchetă va fi demarată, implicaţiile ar putea fi uriaşe pentru toţi emitenţii de stablecoin. Printre cele mai importante stablecoin se numără tether şi USDC care valorează împreună peste 100 de miliarde de dolari.

    „Dacă SEC deschide o anchetă împotriva Paxos, orice alt emitent de stablecoin ar trebui să se pregătească pentru un război în instanţă cu comisia”, a declarat Renato Mariotti, partener în cadrul firmei de avocatură BCLP.

    Dacă se va demonstra că BUSD este un titlu de valoare mobiliară, atunci autoritatea de reglementare financiară va putea exercita mai mult control şi supraveghere asupra acestui stablecoin. Mai mult, orice companie care emite BUSD va fi obligată să se anunţe comisia şi să accepte o reglementare mai strictă din partea acesteia.

    Această schimbare ar putea însemna un cutremur în toată regula pentru industria de 138 mld. dolari a stablecoin.

    Există două scenarii mari pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul Paxos. Fie compania cade la înţelegere cu comisia şi admite că BUSD este o valoare mobiliară, urmând să se supună tuturor reglementărilor care privesc acest tip instrumente financiare. Fie comisia începe să restrângă gama de active care pot fi asociate stablecoins şi introduce reguli mai stricte privind emiterea de monede digitale.

    „Dacă Paxos pierde o eventuală luptă în instanţă, este foarte probabil ca BUSD să nu mai poată fi tranzacţionat în SUA sau să poată fi găsit pe bursele de active digitale cu sediul în SUA. Este la fel de posibil ca şi alte stablecoins să îi urmeze” a mai spus Mariotti.

     

  • Nu cred că merită să pleci în America, să lucrezi pentru 3.000 de dolari pe lună. Chiar dacă mai iei 1.000 de dolari din bacşiş, tot nu merită. În Bucureşti, chiar dacă câştigi mai puţin, poţi să obţii mai multe lucruri cu banii care îţi rămân, plus că ai familia şi prietenii aproape

    O discuţie cu un chelner din Bucureşti: Uite, la americani a crescut salariul mediu la chelneri.

    Tocmai citeam în The Walll Street Journal, principalul ziar de business de la americani, în numărul din 27 decembrie, că salariul mediu al chelnerilor din restaurante (sit-down restaurant) a crescut la 18,7 dolari/oră, faţă de 5,4 dolari/oră înainte de pandemie. Adică o creştere de 21%. Pentru cei care lucrează în fast-food-uri creşterea a fost de 24%, ajungându-se acum la 15,17 dolari/oră.  

    În America, în sectorul de restaurante şi fast-food lucrează 11,9 milioane de oameni, această industrie fiind printre cele mai reprezentative pentru pulsul economiei.

    Înainte de pandemie lucrau 12,1 milioane de oameni, iar în martie 2020, când s-a închis economia, au rămas doar 6 milioane de oameni în acest sector. Pe măsură ce restricţiile se ridicau iar restaurantele reveneau la viaţă, numărul celor care lucrau în acest sector a crescut, dar încă nu a atins nivelul de dinainte, cu toate că economia americană şi-a revenit integral. Problema în America (dar şi la noi) este că atunci când au fost daţi afară în timpul pandemiei, mulţi s-au dus către alte sectoare, unde era de lucru, renunţând la joburile din restaurante, acolo unde o bună parte din câştig vine din bacşiş, veniturile fiind, în acest mod, extrem de volatile.

    Pentru a readuce din nou oamenii să lucreze în restaurante, patronii au fost nevoiţi să majoreze salariile mult mai mult decât ar fi vrut, cel puţin aşa susţine articolul din Wall Street Journal. Este greu la americani să acomodezi o creştere salarială de peste 20% în doi ani.

    Citind articolul din Wall Street Journal, am început să discut cu chelnerul de la Bucureşti pe tema câştigurilor din America: am pus imediat pe hârtie cam cât se câştigă acolo, ca să facem o comparaţie cu câştigul lui din Bucureşti.

    La 240 de ore pe lună – o zi da, de la 08.00-24.00, o zi stat acasă – rezultă un câştig de 5.000 de dolari brut. Dacă punem taxele, impozitele, rezultă 3.000 de dolari net. De aici începem să scădem o chirie de 700 de dolari (asta dacă stai la o oră şi ceva de job), 600 de dolari asigurările sociale, 500 de dolari transportul, 900 de dolari mâncarea (30 de dolari pe zi), dacă mai pui nişte haine şi nişte cheltuieli neprevăzute, rezultă că ai cheltuit 3.000 de dolari pe lună. Şi asta doar muncind. Lucrând în restaurant mulţi trăiesc din bacşiş, deci să punem 1.000 de dolari pe lună bani curaţi. De fapt acesta este şi câştigul pe care un mexican îl trimite acasă pe lună.

    Să vedem cât se câştigă în Bucureşti, cazul chelnerului meu fiind, să zicem, particular: 2.000 de lei net pe cartea de muncă, adică salariul minim, plus 5.000-6.000 de lei pe lună din bacşişuri, bani curaţi. După părerea lui, impozitul pe bacşiş introdus acum de guvernul Ciucă este o foarte mare prostie. La capitolul cheltuieli trecem 1.500 de lei o rată la bancă, asta dacă nu cumva părinţii/bunicii i-au lăsat apartamentul, nu există cheltuieli cu sănătatea şi asigurările sociale că le plăteşte patronul, 160 de lei este transportul – 80 de lei abonamentul la metrou pe lună, plus 80 de lei abonamentul lunar la STB -, 1.500 de lei mâncarea, adică 50 de lei pe zi, 300 de lei pentru haine, cheltuieli neprevăzute 500 de lei, deci 4.000 de lei. Aşa că la finalul lunii rămân net cel puţin 3.000 de lei-4.000 de lei (700-800 de dolari).

    Nu e nicio diferenţă faţă de cât îţi rămâne într-o variantă fericită în America.

    Pentru această diferenţă nu merită să pleci în America să munceşti, aici ai familia, aici ai copiii, aici ai prietenii, ai casa ta (pe care în SUA nu poţi s-o ai) etc.

    Bineînţeles că acest caz, al chelnerului meu, este poate o excepţie având în vedere câştigul din bacşiş.

    Dar el a lucrat şi în Italia şi tot spune că este mai bine în România, cel puţin în Bucureşti.

    Piaţa de restaurante din Bucureşti a crescut foarte mult în ultimul deceniu, pentru că au crescut veniturile celor din Capitală. În Bucureşti salariul mediu a ajuns la 900 de euro net, adică 4.500 de lei, peste salariul mediu din economie, de 3.900 de lei net.

    Dacă vă uitaţi, în “criza actuală” restaurantele din Bucureşti sunt arhipline, ca şi cum nu ar fi nicio criză. Pentru amicul meu, perioada de acum este una mai bună decât 2019/2020.

    Aşa că nu merită să mergi să lucrezi în America pentru 3.000/4.000 de dolari, departe de casă şi de familie. Vaţa din Bucureşti este mult mai bună şi obţii mult mai multe lucruri.

  • Salarii mai mari, dar e suficient? Georgian Simion, Candidate Delivery Manager, Adecco România: „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii.”

    Industria alimentară şi agricultura au fost primele care au beneficiat de stabilirea unui salariu minim de 3.000 de lei brut lunar (circa 1.800 de lei net) încă din iunie 2022, iar cele două sectoare unde lucrează peste 220.000 de oameni au beneficiat de scutiri de impozitul pe venit, după modelul măsurilor aplicate deja anterior în construcţii. Au fost suficiente aceste măsuri pentru a face atractiv sectorul care hrăneşte România?

    Stabilirea salariului minim în industria alimentară şi a agriculturii la 3.000 de lei brut (circa 1.800 de lei net) începând cu luna iunie se vede în statistici, astfel că în iunie comparativ cu mai în industria alimentară câştigul mediu lunar net s-a majorat cu 23%, la 3.247 de lei, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS). În octombrie, un lucrător în industria alimentară lua deja în mână un salariu de 3.384 de lei, în medie. Deşi impactul măsurii de stabilire a unui salariu minim s-a văzut instant în statistici, ulterior majorările nu au mai fost atât de vizibile, ci au continuat în ritmul de dinainte de iunie 2022. „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii. Cu toate acestea, impunerea salariului minim nu este suficientă pentru a face sectorul mai atractiv pentru candidaţii care sunt tentaţi de alte roluri, cu pachete salariale mai complexe. Introducând bonusuri de prezenţă şi productivitate şi aliniind valoarea tichetelor de masă la cea maximă, o să vedem o creştere a vizibilităţii, atractivităţii, cât şi a stabilizării sectorului”, a spus Georgian Simion, Candidate Delivery Manager în cadrul companiei de recrutare Adecco România. Industria alimentară şi agricultura, domenii care generează anual afaceri de 110 miliarde de lei, duc lipsă de muncitori, în condiţiile în care se fac în continuare investiţii în capacităţi de producţie.

    „De când s-a decis impunerea unui salariu minim în producţia alimentară, putem vedea o creştere a retenţiei salariaţilor de pe poziţiile entry-level, ceea ce diminuează migrarea lor spre alte industrii.”

    Georgian Simion, Candidate Delivery Manager, Adecco România

    Dacă sunt companii care pariază pe roboţi pentru a suplini lipsa forţei de muncă, altele mizează pe bonusuri, condiţii de muncă  mai bune şi oportunităţi de dezvoltare pentru a atrage oameni. „Vedem că nu mai există zona de elevi, de ucenici. Noi, pe agricultură, pe licee, pe învăţământul dual avem nişte adeverinţe semnate şi cam atât. Partea de învăţare vine şi de la sine, în cazul celor 5% care îşi doresc să fie acolo, dar este nesemnificativ faţă de câtă nevoie este în piaţă. Clar, ne uităm spre  forţă de muncă şi chiar forţă de muncă specializată către fiecare nevoie în parte. Ne uităm la Nepal, Pakistan, zona Asiei”, a spus Ionel Burtea, fondator al producătorului de fructe de pădure Abund Berry, care adaugă că în zona de contabilitate a găsit oameni, în schimb în zona de ambalatori, livratori găseşte foarte greu. Antreprenorul spune că salariile sunt comparabile cu cele din Vest, astfel că tinerii nu mai au motiv să plece să lucreze în alte ţări având în vedere şi cheltuielile pe care le au în alte ţări. El a povestit faptul că producătorul are 25 de angajaţi, faţă de 75 la începutul anului 2022, după o triere, dar şi după ce mulţi au decis să plece în străinătate. „Atât poziţiile din sortare şi procesare, cât şi cele tehnice (electromecanic şi tehnician mentenanţă) sunt cel mai greu de acoperit, având şi un turnover destul de ridicat. Faptul că materia primă este perisabilă face ca ritmul de lucru să fie mai intens, cu un program fluctuant (mai ales în vârf de sezon), ceea ce duce la perceperea sectorului alimentar ca fiind unul mai dificil faţă de alte industrii”, menţionează şi Georgian Simion de la Adecco România, care adaugă faptul că în general categoria de blue collar este influenţată în mod direct de valoarea pachetului salarial şi mai puţin de renumele companiei sau posibilitatea avansării şi dezvoltării profesionale, iar reconversia este o variantă din ce în ce mai des întalnită printre candidaţi.

    „Noi continuăm investiţia în oameni şi în echipă. În ultimii doi ani am avut 100.000 de euro pe an investiţi în training şi recrutare şi au fost cei mai buni bani investiţi. Am  bugetat investiţii şi pentru 2023 pentru că eu cred că cea mai bună oportunitate a anului 2023 este să găsim oameni buni pe care să-i aducem în echipa noastră.”

    Marius Bîcu, general manager al producătorului de lactate Ferma cu Omenie

    Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa cărnii de pui, spunea recent că 70% din angajaţi sunt statornici, dar 25-30% „vin-pleacă, vin-pleacă, până se plictisesc”. De asemenea, companiile investesc în trainingul angajaţilor, în spaţii de birouri moderne şi încurajează schimbul ideilor, astfel încât mediul de lucru să fie cât mai atractiv pentru angajaţi şi viitorii angajaţi. „Noi continuăm investiţia în oameni şi în echipă. În ultimii doi ani am avut 100.000 de euro pe an investiţi în training şi recrutare şi au fost cei mai buni bani investiţi. Am  bugetat investiţii şi pentru 2023 pentru că eu cred că cea mai bună oportunitate a anului 2023 este să găsim oameni buni pe care să-i aducem în echipa noastră”, spune Marius Bîcu, general manager al producătorului de lactate Ferma cu Omenie. Echipa producătorului este formată din 48 de oameni la fabrica de brânzeturi şi 25 de oameni în fermă. „Echipa Caroli Foods Group este cel mai mare atu al nostru. Punem mare accent pe colaborare şi lucrul în echipă, încurajarea contribuţiilor tuturor colegilor noştri şi pe găsirea soluţiilor. Ca principii de leadership, credem în  „humble management”, pentru că doar practicându-le oferim şansa fiecărui membru al echipei şansa de a se dezvolta, într-un mediu care încurajează schimbul de idei”, a declarat Roxana Manolescu, CEO al Caroli Foods Group, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa mezelurilor. Caroli Foods Group are o fabrică la Piteşti şi o echipă de peste 900 de oameni. „Investiţia în oameni este la fel ca investiţia în tehnologie”, spunea recent Liviu Dobre, director general, Agricover Holding, unul dintre cei mai mari jucători din agribusiness. Bogdan Gabor, country manager al firmei de recrutare Lugera, afirma că problema majoră în sectorul alimentar este în zona de oameni necalificaţi şi că majorarea salariului minim nu ajută atragerea specialiştilor în industria alimentară, iar în ceea ce priveşte domeniile blue collar   adică angajaţii care lucrează în afara birourilor  ajută, dar nu este suficient.

    „Noi avem aproximativ 15 angajaţi, echipa noastră este extrem de tânără, vârsta maximă este de 40 de ani. Ca probleme am avut partea de formare. În agricultură lipseşte partea de licee profesionale, adică nu mai avem sudori profesionişti pe partea de piese, nu mai avem strungari, nimic din ceea ce ţine de partea de agricultură.”

    Ionuţ Cătălin Iliescu, fermier

    Ionuţ Cătălin Iliescu, administrator al întreprinderii individuale cu acelaşi nume, spunea că şi-a format o echipă stabilă, dar a durat 10-15 ani ca să-o pregătească. „Noi avem aproximativ 15 angajaţi, echipa noastră este extrem de tânără, vârsta maximă este de 40 de ani. Ca probleme am avut partea de formare. În agricultură lipsesc liceele profesionale, adică nu mai avem sudori profesionişti pe partea de piese, nu mai avem strungari, nimic din ceea ce ţine de partea de agricultură. Noi avem avantajul că avem băieţii tineri şi au reuşit să înveţe, inclusiv pe partea de digitalizare se descurcă foarte bine”, a declarat recent antreprenorul. Companiile din industria alimentară aveau în 2021 (ultimele date disponibile) peste 151.000 de salariaţi, cu circa 4.000 mai puţini faţă de anul precedent, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Astfel, numărul de angajaţi din sectorul care generează afaceri de peste 57 de miliarde de lei continuă să scadă. Faţă de 2009, în industria alimentară sunt cu peste 14.000 de angajaţi mai puţin. Pe de altă parte, numărul de firme din domeniu a fost în creştere în ultimii ani, cu excepţia anului trecut. În 2021, în producţia de alimente (cod CAEN 10) activau peste 12.600 de firme, cu 1.000 mai puţine decât în 2020. Însă, în 2009 erau înregistrate circa 9.700 de întreprinderi, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Pe de altă parte, în agricultură numărul de salariaţi a crescut după 2009, dar anul trecut a scăzut astfel că în sector lucrează peste 77.000 de oameni, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Iar lipsa angajaţilor i-a făcut pe antreprenori să investească în automatizarea proceselor şi în roboţi. De altfel, Alexandru Ardelean Toth, proprietarul firmei Sandy Impex din Oradea, activă în sectorul panificaţiei şi al patiseriei, spunea recent că a cumpărat doi roboţi care să lucreze în fabrică, în condiţiile în care nu a găsit forţă de muncă. Practic, cei doi roboţi înlocuiesc 21 de oameni, după cum spunea antreprenorul. Astfel, companiile investesc în tehnologie pentru a suplini angajaţii.  

  • Este sfârşitul Made in Europe aproape?

    De la producători de sticlă, la fabrici de hârtie, industriile euro­pene se chinuie să supravieţuiască. Germania, cea mai mare economie europeană, coboară pe unul din ulti­mele locuri într-un clasament al eco­nomiilor industriale după atractivi­tate ca locaţie de investiţii. În tot acest context, Franţa propune o schimbare radicală a abordării UE referitoare la impulsionarea indus­triei proprii.

    Costul energiei, împins la nive­luri record în 2022 de invadarea Ucrainei de către Rusia şi închiderea de către aceasta a unor gazoducte vitale, a devenit insuportabil pentru mulţi producători europeni în lupta acestora pentru a rămâne competi­tivi. În acelaşi timp, un vast pachet de subvenţii americane pentru industria verde îi şochează şi nemulţumeşte profund pe oficialii UE, care văd SUA, un presupus aliat, ca ademe­nind companiile să se relocheze peste Atlantic, scrie Politico.

    Criza energiei este resimţită acut de sectoarele mari consumatoare, însă în faţa competiţiei economice în creştere constantă venită din partea Chinei şi acum a Statelor Unite din ce în ce mai protecţioniste, liderii eu­ro­peni avertizează în mod deschis cu privire la un val de dezindustrializare care va lovi toate sectoarele manu­fac­turiere ale continentului.

    Evitarea unui astfel de scenariu sumbru şi efectelor sociale şi politice a urcat în topul priorităţilor UE în 2023. „Nu exagerăm când spunem că industria europeană se află în faţa unei crize existenţiale“, arată Luc Triangle, secretar general al sindica­tului IndustriALL, care reprezintă muncitorii din sectorul manufactu­rier.

    Atractivitatea Germaniei ca lo­ca­ţie de investiţii a coborât patru lo­curi pe 18 din 21 de poziţii într-un clasa­ment al economiilor industriale reali­zat de institutul de cercetare econo­mică ZEW. Costurile în creş­tere la energie şi penuriile de locuri de mun­că s-au adăugat problemelor legate de taxele ridicate, birocraţie şi ritmul lent al inovaţiei, notează Reuters.

    Avertismentele privitoare la pericolul dezindustrializării la scară largă capătă putere, ca şi apelurile pentru măsuri coordonate, la nivel de bloc pentru salvarea bazei manufac­turiere a Europei. Franţa cere acum o nouă strategie comprehensivă „Made in Europe“ la nivel de bloc, potrivit Politico.

    Într-o scrisoare dataă 9 ianuarie, guvernul francez face apel la UE să accelereze ţintele de producţie, să relaxeze regulile privind ajutoarele de stat, să înfiinţeze un fond de su­veranitate de urgenţă şi să mobilizeze instrumente de apărare comercială, toate ca reacţie la pachetul de sub­venţii anunţat recent de SUA.

    Însă, deşi numeroase ţări susţin teoretic propunerile Franţei, nu exis­tă un consens cu privire la cum ar putea fi acestea puse în practică.

    Preşedinta Comisiei Europene von der Leyen îşi va prezenta poziţia privitoare la reacţiile faţă de iniţiativa SUA pe 1 februarie, înaintea summitului liderilor UE din 9-10 februarie în care subiectul va ocupa locul central.

     

     

  • Uraganul din crypto mătură gigant după gigant: Platforma Crypto.com dă afară 20% din angajaţi, pe măsură ce cutremurul zguduie întreaga industrie

    Crypto.com îşi reduce numărul de angajaţi cu aproximativ 20%, aceasta fiind cea mai recentă măsură de reducere a forţei de muncă în acest sector, ca urmare a prăbuşirii preţurilor la monedele virtuale, conform Bloomberg.

    Kris Marszalek, directorul executiv al firmei, a declarat vineri, că decizia “dificilă” a fost luată în contextul în care se pune accentul pe o “gestionare financiară prudentă” şi pe “poziţionarea companiei pentru un succes pe termen lung”.

    Firmele din domeniul cripto au pierdut în mod colectiv peste 1.600 de locuri de muncă în primele două săptămâni din 2023, zguduite de scăderea preţurilor. Prăbuşirea FTX se răsfrânge, de asemenea, asupra industriei şi îi întunecă perspectivele. Crypto.com a făcut anterior concedieri la mijlocul anului trecut.

    Aceste reduceri “nu au ţinut cont de colapsul recent al FTX, care a afectat semnificativ încrederea în industrie”, a scris Marszalek în declaraţie.

    Crypto.com, care anul trecut a obţinut o autorizaţie de funcţionare în Singapore, a fost unul dintre cele mai vizibile nume la meciurile de la Cupa Mondială de fotbal şi la cursele de Formula 1, alăturându-se rivalilor care investesc miliarde de dolari în publicitate şi sponsorizări sportive.

    Prăbuşirea FTX a zdruncinat încrederea investitorilor, determinând comercianţii să îşi retragă fondurile. Marszalek a fost nevoit să abordeze astfel de temeri în noiembrie, în urma veştii că Crypto.com a transferat din greşeală o sumă mare de Ether într-un cont greşit. În prezent, rezervele companiei se ridică la aproximativ 3,5 miliarde de dolari, potrivit datelor Nansen, o uşoară creştere faţă de decembrie. 

    Cronos, tokenul nativ al Crypto.com, a înregistrat o creştere de 3,3% în această dimineaţă.