BusinessMagazin

Tag: inchisoare

  • Djohar Ţarnaev a fost transferat la Supermax, cea mai sigură închisoare federală din SUA

    Ţarnaev a fost deţinut până în prezent în USP Florence, o închisoare din Florence, statul Colorado.

    Un juriu federal l-a condamnat la moarte pe Ţarnaev în mai, pentru implicare în atentatul din 2013 de la Maratonul din Boston, în care două femei şi un băiat de 8 ani au murit şi peste 260 de persoane au fost rănite.

    Biroul Federal al Penitenciarelor a avut de ales între transferarea lui Ţarnaev la Supermax sau la penitenciarul din Terre Haute, Indiana, în aşteptarea procesului îndelungat de apel.

    La Supermax sunt închişi infractori precum Ramzi Yousef, care a organizat atentatul de la World Trade Center din 1993, sau Zacarias Moussaoui, unul dintre organizatorii atentatelor de la 11 septembrie 2001.

  • După aproape un an de închisoare, Dan Voiculescu a primit o VESTE URIAŞĂ! Cum a reacţionat imediat Antena 3

    După aproape un an de stat în închisoare, Dan Voiculescu a primit o veste neaşteptată. Totul a pornit de la DNA, iar jurnaliştii Antena 3 au fost prinii care au reacţionat. „Veţi vedea ce o să apară zilele următoare”,  a comentat Radu Tudor în direct, dezvăluind practic planul pus la punct de trustul media al lui Voiculescu pentru a gestiona situaţia.

    După aproape un an de închisoare, Dan Voiculescu a primit o VESTE URIAŞĂ! Cum a reacţionat imediat Antena 3

  • S-a terminat! După un an de închisoare, Dan Voiculescu a primit vestea pe care nimeni nu o anticipa

    Condamnat în urmă cu aproape un an la închisoare în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, Dan Voiculescu a primit o veste pe care nimeni nu o anticipa. DNA a făcut anunţul oficial, despre decizia pe care a luat-o într-unul dintre cele mai răsunătoare dosare din România.

    S-a terminat! După un an de închisoare, Dan Voiculescu a primit vestea pe care nimeni nu o anticipa

     

  • Primele IMAGINI cu Gică Popescu în libertate. Cine l-a aşteptat la poarta închisorii

    Gică Popescu a fost condamnat la trei ani, o lună şi zece zile de închisoare în Dosarul Transferurilor, în martie 2014. Fostul căpitan al Naţionalei a părăsit săptămâna aceasta penitenciarul.

    Primele imagini cu Gică Popescu au fost surpinse în cursul zilei de joi de un fotograf care se afla la un supermarket.

    PRIMELE IMAGINI CU GICĂ POPESCU ÎN LIBERTATE: CÂT DE MULT L-A SCHIMBAT ÎNCHISOAREA?

  • Ce a lăsat Ioan Niculae în urmă după condamnarea la închisoare

    În spatele averii lui Ioan Niculae, care a fost estimată 1,6 miliarde de euro, dincolo de compania Interagro, adevarata mină de aur o reprezintă cele patru combinate pe care le patronează: Amurco-Bacău, DonauChem-Turnu Măgurele, GaProChemical-Neamţ  si Amonil-Slobozia. Magnatul şi-a folosit ani de zile muncitori neplătiţi, ieşiţi în stradă, drept şantaj pentru a cere scăderea preţului gazelor, notează Adevărul.

    Ameninţările cu închiderea combinatelor şi trimiterea în şomaj a mii de oameni au fost de fiecare folosite de Niculae drept argument pentru solicitările referitoare la scăderea preţului gazelor. Despre Ioan Niculae se spune că a menţinut relaţii bune cu toate partidele care s-au perindat pe la guvernare. Dosarele instrumentate de DNA şi DIICOT, care leagă numele afaceristului de nume grele de politicieni, de la PDL (Adriean Videanu) şi de la PSD( Viorel Hrebenciuc) , întăresc teoria potrivit căreia Niculae a avut astfel de legături, scrie sursa citată.  

    Niculae deţine detine cea mai mare companie din sectorul agricol din Romania InterAgro şi patru combinate chimice pe care le-a cumpărat în urma scoaterii lor la licitaţie, luându-şi angajamentul că le va moderniza.  Şantaj la adresa Guvernului cu mii de oameni ţinuţi fără salarii   De când au fost cumpărate de magnat, la toate cele patru combinate, protestele pentru neplata salariilor au fost la ordinea zilei. La fel şi ameninţările legate de închiderea lor. Afaceristul a invocat drept motiv pentru lipsa resurselor financiare, preţul prea mare al gazelor. Toate protestele s-au soldat cu nenumărate solicitări făcute de Niculae către Guvern care au vizat scăderea preţului gazelor.   Angajaţii lui Niculae de la combinatele ameninţate în mod constant cu închiderea au fost folosiţi pe post de şantaj la adresa Guvernului, conform jurnaliştilor de la Adevărul.  

    Pe 16 mai 2014,angajaţii lui Niculae de la Donau Chem Turnu Măgurele, combinat achiziţionat de magnat în 2004, au atras atenţia întregii ţării ieşind în stradă şi blocând drumul de acces spre combinat. Oamenii şi-au exprimat astfel nemuţumirea că nu mai primiseră salariile de aproape trei luni. ” Aici e mina de aur a lui Niculae. De aici scoate bani. Livrăm non-stop. Combinatul funcţionează la capacitate maximă. Sunt bani. Ni se spune mereu că nu sunt bani pentru că trebuie să plătească gazele, că e mare preţul gazelor. Care e vina noastră? Noi am muncit, să ne plătească”, spuneau muncitorii revoltaţi.    Ultimul protest pentru salariile date mereu cu întârziere la combinatul de la Turnu Măgurele a avut loc chiar săptămâna trecută. Angajaţii lui Niculae au luat cu asalt primăria.Nu şi-au mai primit salariile de două luni şi n-au mai văzut bonurile de masă de alte şase luni Reprezentantul trimis de Guvern de la Bucureşti pentru a participa la Comisia de Dialog Social întrunită pe tema protestului a preluat nemulţumirile oamenilor şi poziţia conducerii Donau Chem : nu sunt bani pentru salarii, pentru că preţul gazelor este prea mare. Ultima ameninţare a magnatului, care a invocat incapacitatea de a mai ţine deschis combinatul, a fost concedierea colectivă pentru cei aproape 1000 de angajaţi de la Donau Chem.

    Potrivit Mediafax, o firmă de impresariat din Portugalia a solicitat recent Tribunalului Giurgiu deschiderea procedurii de insolvenţă a grupării AFC Astra Giurgiu, următorul termen pentru continuarea procesului fiind 23 martie.

    “Managementul Interagro se implică activ şi cu maximă responsabilitate ca şi până acum în ceea ce priveşte gestionarea în condiţii optime a afacerilor Grupului şi îi asigură pe toţi partenerii şi colaboratorii săi că seriozitatea va rămâne principala calitate a grupului”, informează compania.

    Citiţi aici articolul integral

  • Tradiţii din Joia Mare: Papa Francisc a spălat picioarele a 12 deţinuţi din Roma, printre care o femeie însoţită de copil – FOTO

    Pentru al treilea an consecutiv, Francisc nu a oficiat slujba tradiţională din Joia Mare într-o bazilică, mergând în schimb la oamenii de la marginea societăţii şi incluzând femei.

    Predecesorii săi au inclus numai bărbaţi în acest ritual, care comemorează gestul de smerenie făcăt de Iisus Hristos faţă de apostolii săi în noaptea dinaintea răstignirii sale.

    Înainte de Francisc, ceremonia se desfăşura întotdeauna la Vatican sau la Bazilica Sfântul Ioan din Lateran. Dar Papa Francisc, dorind să continue tradiţia pe care a lansat-o când era arhiepiscop de Buenos Aires, oficiază slujba în cartierele sărace ale Romei, cu oameni simpli.

    El a îngenuncheat în faţa celor şase femei şi şase bărbaţi deţinuţi, a turnat apă pe piciorul drept al fiecăruia, l-a şters cu un prosop şi l-a sărutat. Una dintre deţinute, o femeie de origine africană cu lacrimi în ochi, şi-a ţinut copilul în braţe, iar Papa i-a spălat piciorul acestuia.

    Decizia Suveranului Pontif de a include femei şi uneori persoane de alte religii decât cea creştină – o femeie musulmană a participat la ritual în urmă cu doi ani, la un centru de detenţie pentru minori – i-a nemulţumit pe catolicii conservatori.

    În timpul slujbei de la biserica “Tatăl Nostru” din cadrul închisorii Rebibbia, Papa le-a spus deţinuţilor că sclavii le spălau picioarele stăpânilor lor în trecut, iar acest gest simbolizează atitudinea serviabilă faţă de alţii şi puritatea spirituală.

    Francisc a adăugat că şi el are nevoie de puritate şi vrea să fie “mai mult un sclav în serviciul oamenilor”.

    Unul dintre participanţii la ceremonie este un deţinut condamnat pentru crime în serie, potrivit televiziunii oficiale a episcopilor catolici italieni, SAT 2000.

    Cei 12 deţinuţi selectaţi pentru a reprezenta totalul de 2.100 de persoane încarcerate la Rebibbia sunt originari din Italia, Nigeria, Congo, Ecuador şi Brazilia.

  • Fostul ministru al Apărării Corneliu Dobriţoiu, condamnat la un an de închisoare cu suspendare

  • Carte: Mike Tyson, 
vremea vindecării

    Agreez boxul, ca sport, în măsura în care oferă spectacol, şi când spun spectacol mă gândesc mai degrabă la ceva gen Muhammad Ali şi mai puţin la superagresivitatea cultivată în prezent. Mi-am schimbat părea despre Tyson în momentul în care, hoinărind printre canale TV, am nimerit peste spectacolul său filmat ”Undisputed Truth„: într-un costum alb, arătând cumva între stângaci şi masiv, Tyson conversa cu sala, făcea oamenii să râdă, venea cu detalii picante sau cu amănunte necunoscute, prezenta o dimensiune umană care depăşea un pic muşchii de sub stofă. Şi mi-a plăcut asta, iar Tyson a ieşit, în ochii mei, figurat vorbind, din pachetul acela sus-pomenit.

    ”Adevărul de necombătut„ stă 
la rădăcina realismului practicat în show-ul şi în filmul său şi prezintă o realitate necosmetizată, directă, brutală a dedesubturilor vieţii unui campion de box; pentru aceasta Tyson a fost ajutat de Larry Sloman, scriitor specializat, dacă putem spune aşa, în colaborări, pentru că a scris împreună cu Howard Stern, magicianul David Blaine sau cu vocalistul celor de la Red Hot Chili Pepers Anthony Kiedis. Unii au spus despre carte că seamănă cu un scenariu de Tarantino sau cu un volum de Tom Wolfe; aş spune că este doar viaţă, poate puţin cosmetizată, poate o ţâră exagerată, poate un pic romanţată, dar viaţă.

    Lumea lui Tyson este populată cu boxeri, promotori, şmecheri de cartier, infractori mai tineri sau mai bătrâni, ziarişti, fete mai mult sau mai puţin uşurele, luptători de sumo, poliţişti şi rapperi, pegră şi oameni cumsecade. Boxerul oferă o lecţie de viaţă despre urcuş şi coborâş, despre cum poţi câştiga şi despre cum îţi pierzi minţile după ce câştigi şi despre cum îţi poţi reveni după ce ţi-ai pierdut minţile.

    Nu o să mă declar excitat de referinţele literare ce apar în carte, Tolstoi, Dumas, Lenin sau Tennessee Williams, pentru că mi se pare un mix de căutare şi de promo, de imagine, dar o să mă declar încântat de umor şi de francheţe. Spune Tyson: ”Nu pot fi de ajutor nimănui până nu mă ajut pe mine însumi şi aş da orice să mă fac bine. Ţin în mine multă suferinţă şi sper că a sosit vremea vindecării. Voi face tot ce-mi stă în putinţă. Pas cu pas„.

  • Asasinarea lui Boris Nemţov continuă seria de crime care vizează criticii Kremlinului – GALERIE FOTO

    Boris Nemţov, în vârstă de 55 de ani şi o figură carismatică a politicii ruse, s-a remarcat în timpul fostului preşedinte rus Boris Elţîn şi a devenit un critic înverşunat al preşedintelui Vladimir Putin. El a fost împuşcat mortal de persoane necunoscute, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în apropierea Kremlinului.

    “Aceasta este una dintre ultimele asasinări ale unor persoane care au criticat autorităţile din Rusia în ultimii ani. Nu ştim, bineînţeles, cine a făcut acest lucru sau de ce, dar cu siguranţă va trimite un mesaj îngrozitor persoanelor care luptă pentru aceeaşi cauză pentru care a luptat Nemţov”, remarcă reporterul New York Times Peter Baker, pentru CNN.

    Jurnalistul consideră că este posibil ca această crimă să nu aibă totuşi o conexiune politică: “În Rusia există mai multe niveluri, lucruri pe care nu le vedem. Nu putem exclude (un motiv despre care noi nu ştim). Dar chiar dacă nu este o lovitură politică, acest asasinat are ramificaţii politice puternice”.

    Asasinarea liderului opoziţiei ruse este ultima dintr-o serie de crime comise în ultimii ani şi care au vizat critici ai preşedintelui rus Vladimir Putin, unii dintre aceştia fiind ucişi cu cruzime.

    Unul dintre cele mai proeminente astfel de asasinate a fost cel al jurnalistei Anna Politkovskaia, la 7 octombrie 2006, chiar în ziua în care Vladimir Putin sărbătorea împlinirea a 54 de ani.

    Politkovskaia, unul dintre puţinii jurnalişti ruşi care au denunţat abuzurile din timpul şi de după războiul din Cecenia, a fost ucisă în holul clădirii din Moscova în care locuia. Ea lucra pentru publicaţia Novaia Gazeta.

    Organizatorul şi executantul asasinării jurnalistei Anna Politovskaia au fost condamnaţi în iunie 2014 la închisoare pe viaţă de un tribunal din Moscova, în timp ce trei dintre complicii acestora au primit pedepse cuprinse între 12 şi 20 de ani de închisoare. Rustam Mahmudov a fost declarat vinovat că a tras asupra jurnalistei în momentul intrării în imobilul în care locuia, în timp ce Lom-Ali Gaitukaev, unchiul asasinului, a fost identificat drept organizatorul atentatului. De asemenea, tribunalul l-a condamnat la 20 de ani de închisoare pe poliţistul Serghei Hagikurbanov, găsit vinovat pentru participare la pregătirea asasinatului. Cei doi fraţi ai atacatorului, Ibragim şi Djabrail Mahmudov, acuzaţi că au supravegheat-o pe Anna Politovskaia şi l-au avertizat pe fratele lor în momentul sosirii, au primit pedepse de 12, respectiv 14 ani de închisoare. Ancheta nu a reuşit însă identificarea unor eventuale persoane care să fi comandat asasinatul.

    Asasinarea jurnalistei a fost urmată de alte crime.

    În noiembrie 2006, Aleksandr Litvinenko, un transfug din serviciile secrete ruse (FSB) care colabora cu serviciul britanic de informaţii externe MI6, a murit la Londra, la vârsta de 43 de ani, după ce a fost otrăvit cu poloniu-210, o substanţă radioactivă extrem de toxică şi aproape nedectabilă. El a fost prima victimă a unui “asasinat radioactiv”.

    Într-o scrisoare sfâşietoare şi plină de furie, redactată pe patul de moarte, Litvinenko l-a acuzat pe Vladimir Putin că a ordonat asasinarea sa, o acuzaţie pe care Kremlinul a respins-o de fiecare dată.

    “Puteţi reuşi să reduceţi la tăcere un om, dar nemulţumirea protestelor din întreaga lume vă va răsuna în urechi tot restul vieţii, domnule Putin”, le-a dictat el poliţiştilor care au venit să îi ia depoziţia.

    La doi ani după asasinarea Annei Politkovskaia, jurnalistul rus Mihail Beketov a fost victima unei agresiuni violente, în urma căreia a devenit hemiplegic, după mai multe luni petrecute în comă, având amputate câteva degete şi un picior şi fiind incapabil să vorbească.

    Redactor-şef al unei publicaţii din Himki, un oraş de la periferia moscovită, Beketov, care a lansat o serie de acuzaţii de corupţie la adresa proiectului controversat de construire a unei autostrăzi, apărat de administraţia locală, a decedat în aprilie 2013, la vârsta de 55 de ani.

    În ianuarie 2009, avocatul Stanislav Markelov, în vârstă de 34 de ani, şi jurnalista Anastasia Baburova, în vârstă de 25 de ani, care lucra pentru bisăptămânalul Novaia Gazeta, au fost împuşcaţi mortal în centrul capitalei ruse.

    Stanislav Markelov a fost ucis imediat după ce a denunţat într-o conferinţă de presă eliberarea fostului colonel rus Iuri Budanov, condamnat la zece ani de închisoare, în 2003, pentru că sugrumase o tânără de origine cecenă în vârstă de 18 ani. Jurnalista a fost rănită în timp ce încerca să îl oprească pe agresor şi a murit la spital. Ea era stagiară la Novaia Gazeta, pentru care a lucrat şi Anna Politkovskaia, şi scrisese numeroase articole vizând problemele de rasism şi ultranaţionalism din Rusia.

    Într-un interviu acordat în martie 2009, preşedintele rus de atunci Dmitri Medvedev recunoştea că în Rusia au loc asasinate politice, în urma mai multor crime neelucidate comise la Moscova, ale căror victime au fost mai mulţi jurnalişti. “Nu cred că este vorba în toate cazurile de acţiuni politice. Dar în unele situaţii este posibil să fie vorba despre răzbunare politică, sunt absolut sigur”, afirma el.

    În iulie 2009, Natalia Estemirova, care reprezenta organizaţia neguvernamentală Memorial în Cecenia şi lupta împotriva abuzurilor comise de autorităţile acestei republici instabile din Caucazul de Nord, a fost răpită şi ucisă în Caucazul rusesc.

    Trupul Nataliei Estemirova a fost găsit într-o pădure din apropiere de Nazran, principalul oraş din Inguşetia, cu urme de gloanţe. Aceasta era o apropiată a jurnalistei Anna Politkovskaia şi unul dintre puţinii critici ai execuţiilor din Cecenia în timpul celor două conflicte între forţele separatiste şi armata rusă, după dezmembrarea URSS.

    După o perioadă de acalmie, în martie 2013, opozantul rus Boris Berezovski, în vârstă de 67 de ani, care era exilat în capitala britanică din 2000, a fost găsit mort în reşedinţa sa din Ascot, un oraş situat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de Londra. În urma autopsiei s-a stabilit că probabila cauză a morţii este spânzurarea, iar medicul legist nu a găsit nicio urmă de agresiune. Apropiaţi ai lui Berezovski au susţinut însă că suspectează că a fost vorba despre un asasinat.

    Fostă eminenţă gri a Kremlinului în timpul lui Boris Elţîn, căzut în dizgraţie odată cu preluarea puterii de către Vladimir Putin, Berezovski obţinuse statutul de refugiat politic în Marea Britanie în 2003. Moscova a cerut Londrei în mai multe rânduri, dar fără succes, extrădarea acestui om de afaceri controversat, inculpat în Rusia pentru că a făcut apel la o lovitură de stat. El era vizat de numeroase anchete în Rusia, ultima datând din mai, după ce le-a propus o recompensă celor care “îl vor aresta pe periculosul criminal Putin”.

  • Opozantul rus Aleksei Navalnîi a fost eliberat din închisoare, după 15 zile de detenţie: “Activitatea noastră nu se va schimba deloc, nu vom da înapoi”

    Navalnîi, un cunoscut critic al Kremlinului, a părăsit închisoarea din Moscova la o săptămână după asasinarea unui alt lider al opoziţiei, Boris Nemţov. Protestul de la 1 martie pe care îl promova Navalnîi s-a transformat într-un marş în memoria lui Nemţov.

    Aleksei Navalnîi a cerut permisiunea de a părăsi închisoarea marţi pentru a participa la înmormântarea lui Boris Nemţov, dar autorităţile i-au respins solicitarea.

    Navalnîi susţine că dosarele judiciare împotriva sa sunt motivate politic. El a declarat vineri, după ce a fost eliberat, că îşi va continua activitatea în pofida asasinării lui Nemţov, care a fost împuşcat în apropierea Kremlinului.

    “Activitatea noastră nu se va schimba deloc, nu ne vom reduce eforturile, nu vom da înapoi”, a subliniat Navalnîi.

    “Acel act terorist nu şi-a atins scopul, nu a speriat pe nimeni, nu ne sperie pe mine şi pe asociaţii mei”, a adăugat el.

    Anul trecut, el şi fratele său Oleg au fost găsiţi vinovaţi de furtul a 30 de milioane de ruble (462.000 de dolari) de la două companii.

    Oleg a primit o pedeapsă de trei ani şi jumătate de închisoare, iar Aleksei a primit o pedeapsă cu suspendare, pe care procurorii au anunţat că o vor contesta.