BusinessMagazin

Tag: fata

  • Euro s-a depreciat constant faţă de dolar, reflectând divergenţa între economia SUA şi cea a zonei euro

    De la peste 1,35 dolari/euro la începutul lui iulie 2014, euro s-a depreciat constant faţă de dolar în fiecare dintre lunile următoare, reflectând atât divergenţa între economia SUA, în plină redresare, şi cea a zonei euro, ajunsă aproape de pragul recesiunii, cât şi divergenţa corespunzătoare între politicile monetare promovate de Rezerva Federală şi Banca Centrală Europeană. Fed tocmai se pregătea să încheie ultimul său program de stimulare monetară a economiei, în timp ce BCE se pregătea să lanseze în septembrie prima rundă de finanţări ieftine pentru bănci şi încă rezista cântecelor de sirenă ale pieţelor financiare care îi cereau să urmeze exemplul Fed şi să apeleze şi ea la tiparniţa de bani, spre a da un impuls mai consistent economiei din zona euro.

    După cum ştim, principala piedică în calea pornirii tiparniţei a fost rezistenţa Germaniei, care s-a temut mereu că o astfel de soluţie ar face toate statele cu probleme fiscale din zona euro să arunce la gunoi politicile de austeritate şi să se răsfeţe nemeritat pe nişte bani fictivi. Nici măcar argumentul stagnării economiei din zona euro n-a fost de ajuns spre a face BCE să treacă peste obiecţiile nemţeşti; decisiv însă a fost efortul coordonat de SUA de ieftinire treptată a petrolului în a doua jumătate a anului trecut, care n-a creat numai probleme economiei ruseşti, ci a reuşit să împingă în teritoriu negativ şi inflaţia din zona euro. Aceasta a permis compunerea în timp a unui argument tot mai convingător privind necesitatea ca BCE să pornească tiparniţa monetară spre a combate pericolul deflaţiei (ne amintim că nu mai departe de primăvara trecută, când preţul barilului era încă sus, iar războiul rece al Occidentului cu Rusia era abia la început, fostul bancher central polonez Leszek Balcerowicz încă putea spune cu temei la Bucureşti că pericolul deflaţiei este o poveste fabricată de guvernele ostile reformelor şi de speculatorii financiari).

    Aşa încât pieţele financiare au asimilat deja încă de anul trecut certitudinea că BCE va lansa până la urmă un program de cumpărare de obligaţiuni după modelul Fed (relaxare monetară cantitativă – QE, quantitative easing), singura discuţie fiind despre momentul când această lansare va avea loc. Acest efect de asimilare anticipată a silit BCE ca atunci când a făcut anunţul privind QE, luna trecută, să încerce să ia prin surprindere pieţele aruncând în joc o sumă mult peste aşteptările lor, respectiv 1.100 mld. euro faţă de o estimare în jur de 500 mil. euro. Iar consecinţa a fost că toate efectele pe care economiştii băncilor le aşteptau după lansarea QE, în privinţa deprecierii euro şi a scăderii randamentelor la obligaţiunile de stat din zona euro, să fie net depăşite în amploare. Spre exemplu, Danske Bank a admis că a subestimat efectul de „cartof fierbinte“ al QE (combinaţia dintre lichiditatea în exces din piaţă şi randamente negative la depozite, care împinge capitalurile volatile să iasă de pe euro şi să caute alte active cu riscuri mai mari, dar şi cu randamente mai bune), ajustându-şi în doar câteva zile previziunile privind cursul euro peste 6 luni de la 1,10 la 1,05 dolari.

    Efectul de „cartof fierbinte“ este ceea ce am văzut deja în ultimii ani la fiecare rundă de QE derulată de Fed: pe rând, aurul, monedele exotice, monedele economiilor emergente sau pieţele lor de acţiuni au fost luate cu asalt sau părăsite brutal, cu efecte nocive asupra economiilor respective (un exemplu a fost bula francului elveţian, stopată în 2011 de către banca centrală prin plafonarea aprecierii lui). Acesta e şi motivul pentru care încă de la finele lui 2013, Christine Lagarde, şefa FMI, avertiza guvernele din economiile emergente că e posibil ca apropierea de sfârşit a ultimei runde de QE a Fed (încheiată în octombrie 2014), să agite din nou capitalurile volatile şi să facă astfel necesară instituirea unor controale valutare. Anul 2014 a trecut însă cu bine, pentru că Fed şi-a dozat foarte exact mişcările de închidere a robinetului de bani, în funcţie de statisticile privind mersul economiei americane, şi a anunţat regulat şi din timp pieţele în privinţa a ceea ce va urma, tocmai spre a evita să fie iarăşi şantajată de acestea spre a lansa o nouă rundă de QE, aşa cum s-a întâmplat în vara turbulentă a lui 2011.

  • Samsung a prezentat telefonul care ar trebui să fie superior concurentului său direct, iPhone 6

    Evenimentul a avut loc cu o zi înainte de începerea World Mobile Congress 2015 şi s-a axat, în mare măsură, pe evidenţierea diferenţelor dintre telefoanele produse de Samsung şi Apple 6: poze realizate cu iPhone 6 au fost comparate cu unele realizate cu S6; clipuri filmate cu smartphone-ul Apple au fost puse faţă în faţă cu unele filmate pe dispozitivul Samsung. „Nu trebuie să vă faceţi griji, acesta nu se va îndoi“, au spus reprezentanţii companiei în timpul evenimentului, făcând aluzie la problema de care s-au lovit utilizatorii de iPhone 6. Totul pentru a arăta că Galaxy S6 este mai bun decât iPhone 6. La prima vedere, strategia celor de la Samsung ar putea părea una disperată; primele review-uri ale telefonului, realizate la scurt timp după lansare, spun însă o altă poveste.

     Samsung a ales o strategie diferită faţă de cea a celor de la Apple şi a lansat două modele ce folosesc un ecran de 5,1 inchi. S6 nu este, cel puţin din punctul de vedere al designului, un telefon ieşit din comun. Variante Edge iese însă în evidenţă: ecranul curbat pe margini, deşi nu este neapărat o inovaţie, dă o formă care îl diferenţiază de cea mai recentă versiune a iPhone.

     Wireless charge sau încărcarea fără fir este una din noutăţile pe care cei de la Samsung au mai prezentat-o. Meniul a fost modificat, butoanele fiind înlocuite cu texte ce descriu funcţia oferită. Noul sistem de operare permite desemnarea de culori pentru un număr de până la 5 persoane; astfel, în funcţie de persoana care a sunat sau a trimis mesaj, telefonul va lumina în culori diferite. Aceasta a fost una dintre ideile care au stat la baza designului, după cum subliniază Stephen Taylor, chief marketing officer al Samsung pentru Europa.

    Camera foto principală are 16 megapixeli şi foloseşte un nou obiectiv, cu 60% mai luminos. O altă îmbunătăţire adusă camerei, în teorie cel puţin, este sistemul object tracking autofocus, adică urmărirea punctului central al imaginii chiar dacă acesta se află în mişcare. Camera secundară folosită de cei de la Samsung are 
5 megapixeli.

    Memoria RAM folosită la noile modele este de tip DDR4, o tehnologie cu 80% mai rapidă decât DDR3. Cât despre procesor, acesta va fi unul de tip octa-core. Displayul are aceeaşi dimensiune în cadrul ambelor modele şi foloseşte tehnologia Quad HD Super Amoled, dezvoltând cu 77% mai mulţi pixeli decât modelele precedente. Mai precis, displayul are o rezoluţie de 577 ppi (pixels per inch). Principalul element de noutate este însă faptul că bateria este încastrată, fiind primul telefon produs de Samsung cu acest tip de schelet.

    Lupta dintre Samsung şi Apple nu pare să lase loc şi altor companii, precum HTC, LG sau Huawei. Deşi acestea ocupă un anumit segment al pieţei, iPhone şi Galaxy S par să câştige, an de an, tot mai mulţi adepţi. Samsung speră că acest nou model Galaxy S va depăşi vânzările versiunilor anterioare, devenind cel mai bine vândut smartphone produs de companie. Rămâne de văzut dacă acest lucru se va întâmpla; profitând şi de faptul că Apple va lansa anul acesta doar o versiune îmbunătăţită a iPhone 6, S6 şi S6 Edge au şansa de a deveni bestseller-urile pe care Samsung le aşteaptă de ceva ani buni.

  • Alcatel revine în forţă cu noi modele la WMC

    Bogdan Angheluţă, WMC Barcelona

    Telefonul dispune, pe faţă, de două difuzoare JBL ce folosesc tehnologia Clari-Fi şi capabile de sunet 3D surround de înaltă calitate. Smartphone-ul vine instalat cu aplicaţia ONETOUCH MIX care permite mixarea mai multor melodii prin conectarea a două dispozitive în paralel.

    Pentru partea din spate, Alcatel a ales o cameră de 13 megapixeli, iar pentru partea frontală una de 8 megapixeli. Telefonul poate fi comandat în două variante: cu display HD de 4.7 inci şi procesor Quad Core Snapdragon 610 sau cu display-ul de 5.5 inci şi procesor Octa Core Snapdragon 810. Ambele modele suportă conectivitate 4G LTE şi rulează Android versiunea 5.0 (Lollipop).

    Alcatel OneTouch a anunţat creşterea cu 30% a numărului de unităţi produse cu scopul de a ajunge în primii trei producători de mobile din lume. Parte a China TCL Group, compania a livrat 80 de milioane de unităţi în 2014, clasându-se astfel pe locul 4 la nivel global. În urmă cu doar trei ani, Alcatel ocupa locul 11 în acelaşi clasament.

    World Mobile Congress, cel mai mare eveniment dedicat tehnologiei mobile, a început luni la Barcelona. La World Mobile Congress participă 2.000 de expozanţi şi alţi aproape 10.000 de participanţi.

    Printre momentele de interes se numără lansările Samsung S6, Nokia Lumia sau HTC One M9. Ca în fiecare an, numeroase personalităţi vor ţine discursuri şi vor participa la conferinţe, cel mai important nume de anul acesta fiind Mark Zuckerberg, fondator şi CEO al Facebook.

    Congresul de la Barcelona este cel mai mare eveniment de profil, fiind organizat de GSMA în parteneriat cu producători recunoscuţi pe plan internaţional.

  • Numărul optim de joburi. Cât de des poţi să-ţi schimbi jobul fără a intra pe lista neagră a recruiterilor?

    Totuşi, care este perioada „de graţie“ a unui job, care sunt semnalele care ar trebui să le dea de înţeles angajaţilor că este timpul să-şi dea demisia şi cât de des îşi pot schimba aceştia locul de muncă fără a trezi suspiciuni din partea recruiterului?

    „Am reflectat destul de mult la acest subiect după ce am crescut timp de un deceniu în cadrul aceleiaşi companii. Fiecare persoană are o perioadă determinată în care poate să se dezvolte şi să contruiască în acelaşi mediu. Cred că aceasta nu ar trebui să fie mai mică de doi ani şi jumătate şi în niciun caz mai mare de cinci ani“, este de părere Irina Arsene, fondator al firmei de servicii de background screening Mindit. Chiar dacă angajatorul încearcă să îşi păstreze angajaţii motivaţi şi chiar dacă le dă şanse constante de promovare sau de rotire pe alte posturi, cultura companiei este aceeaşi. Astfel că, odată ce angajatul s-a obişnuit cu modul cum sunt abordate procesele şi procedurile, intervine comoditatea, cel mai mare duşman al dezvoltării.

    Numărul de joburi pe care, cel puţin în ochii recruiterilor, este bine să le schimbe un candidat de-a lungul carierei diferă în funcţie de industria în care lucrează sau pe care o ţinteşte. Spre exemplu, în IT oamenii de HR sunt obişnuiţi să aibă interviuri de recrutare cu specialişti care schimbă poziţia sau angajatorul chiar o dată la unul sau doi ani. Însă în IT cele mai multe companii lucrează pe proiecte, iar angajaţii sunt, de fapt, în mare parte, propriii şefi (fiind angajaţi pe contracte de tip PFA). Prin urmare, ei sunt firme care vânează contracte şi care pot să lucreze şi doar trei sau şase luni pe un proiect. Iar acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul consultanţilor, inginerilor sau al managerilor de proiect.

    „În sectoare de activitate foarte dinamice, cum este cel de IT, schimbările de rol se fac la unu-doi ani, aşa încât specialiştii nu ajung să fie neapărat demotivaţi, ci pot fi interesaţi de alte opotunităţi mai atractive, în principal de tipul proiectului în care urmează sa se implice, de tehnologiile de ultimă oră pe care le pot utiliza sau de metodologia pe care se lucrează sau de colaborarea cu experţi internaţionali“, explică Larisa Condriuc, business line manager al diviziei Manpower Professional din cadrul grupului cu activităţi în recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară ManpowerGroup.

    O regulă a schimbării jobului este greu de trasat. În schimb, dacă un recruiter vede schimbări prea rapide de job într-un timp scurt şi nu are siguranţa că angajatul va sta măcar doi ani la locul de muncă pentru care a fost selectat, astfel încât să îşi recupereze investiţia, CV-ul acestuia s-ar putea să fie plasat în teancul voluminos al celor care nu mai primesc o ofertă. „O persoană care îşi schimbă joburile foarte des atrage foarte multe suspiciuni din partea unui viitor angajator, care nu îşi doreşte să investească efort şi bani în cineva care nu va sta măcar doi ani, astfel încât să merite acest proces. Am observat de-a lungul timpului că, în cazurile de fluctuaţie mare într-un timp scurt, există un feedback mai puţin pozitiv cauzat, de regulă, de nepromovarea perioadei de probă“, mai precizează Irina Arsene.

    Sunt însă şi cazuri în care evidenţa mai multor joburi în CV este apreciată de angajatori pentru expunerea la medii diferite şi situaţii în care nici loialitatea exagerată nu este privită cu ochi bun de recruiter. Spre exemplu, un angajat care a stat într-o singură companie timp de şapte-nouă ani poate fi considerat un candidat dificil pentru că se adaptează mai greu la o altă cultură şi la alte procese.

    De ce ar trebui angajaţii să se gândească la o eventuală demisie? Larisa Condriuc spune că „un semnal de alarmă ar fi amânarea sau anularea proiectelor în care sunt implicaţi, astfel că nu îşi pot folosi expertiza şi nu pot concretiza rezultatele muncii lor. De asemenea, dacă observă că desfăşoară activităţi pur repetitive şi nu se mai dezvoltă pentru a ţine pasul cu evoluţia profesiei sau a tehnologiei, ar putea lua în considerare o schimbare de job“.

  • Evenimentele care au schimbat faţa lumii

    ANEXAREA CRIMEEI: CEA MAI GRAVĂ CRIZĂ ÎNTRE RUSIA ŞI OCCIDENT DE LA DESTRĂMAREA URSS

    Peninsula Crimeea, oferită Ucrainei de liderul sovietic Nikita Hruşciov în 1954, a fost anexată în martie de Moscova, după manifestaţiile prooccidentale de la Kiev care au dus la îndepărtarea preşedintelui ucrainean prorus Viktor Ianukovici.
    Situaţia s-a agravat la 17 iulie, când un Boeing al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit într-o zonă controlată de rebelii proruşi din estul Ucrainei, provocând moartea a 298 de persoane. Kievul şi separatiştii se acuză reciproc că au doborât avionul.

    UE şi SUA au înăsprit în mai multe rânduri sancţiunile împotriva Rusiei, acuzată că-i susţine pe separatiştii din estul Ucrainei, unde, potrivit ONU, conflictul a provocat peste 3.600 de morţi din aprilie.

    Preşedintele rus Vladimir Putin, desemnat de AFP cea mai influentă personalitate a anului 2014, nu pare impresionat de sancţiuni, afirmând recent în Parlamentul de la Moscova că Crimeea este la fel de sfântă pentru ruşi cum este Muntele Templului pentru evrei sau musulmani.

    GRUPAREA STAT ISLAMIC SEAMĂNĂ TEROARE

    Gruparea teroristă Stat Islamic a apărut în primăvara anului 2013 în Siria, afectată de război civil încă din 2011. De atunci, această grupare ultraradicală şi-a extins controlul, în special în urma lansării unei ofensive în Irakul vecin care i-a permis să ocupe vaste teritorii. Gruparea a proclamat la sfârşitul lui iunie un califat în teritorii ocupate în Irak şi Siria.
    Acuzată de ONU de crime împotriva umanităţii, Si seamănă teroare în zonele pe care le controlează, dedându-se la numeroase orori, între care decapitări, crucificări şi sclavie.

    Statele Unite se află în fruntea unei coaliţii de aproape 60 de ţări formate împotriva acestei grupări ultraviolente în Irak şi Siria, iar în august au lansat atacuri aeriene. În Irak, SUA au primit ajutorul avioanelor franceze, australiene, britanice, canadiene, daneze, belgiene şi olandeze. De la 23 septembrie, americanii atacă poziţii SI în Siria, cu participarea Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, Iordaniei şi Bahreinului.

    RUBLA S-A PRĂBUŞIT CU 54% FAŢĂ DE DOLAR, ECONOMIA RUSIEI SE ÎNDREAPTĂ SPRE RECESIUNE

    Rubla s-a prăbuşit cu 54% în acest an, cursul ajungând pe 16 decembrie şi la peste 80 de unităţi pentru un dolar, în pofida deciziei surprinzătoare a băncii centrale de a urca dobânda cheie cu 6,5 puncte procentuale, la 17%.

    Randamentele obligaţiunilor pe 10 ani se află la nivelul record de 16,4%. De la anexarea Crimeei din luna martie, costurile de finanţare ale Rusiei au crescut cu 11,5%.

    Potrivit analiştilor, banca centrală ar putea lua măsuri ca să controleze fluxurile de capital pentru a sprijini rubla, grav afectată de scăderea preţului petrolului şi de sancţiunile economice impuse de statele din vest, dar Ministerul Economiei a respins această posibilitate.

    Banca centrală a cheltuit în decembrie, fără succes, 5,9 miliarde de dolari pentru a opri declinul rublei, în timp ce, la nivelul anului, instituţia a folosit în acest sens 80 de miliarde de dolari din rezervele sale.

    Potrivit estimărilor băncii centrale, PIB-ul Rusiei s-ar putea contracta anul viitor cu cel puţin 4,5% în situaţia în care preţul petrolului va fluctua în jurul a 60 dolari pe baril.

    EBOLA A UCIS PESTE 6.000 DE OAMENI

    Numărul deceselor provocate de epidemia de febră hemoragică Ebola a depăşit 6.800, dintr-un total de circa 18.500 de persoane infectate cu acest virus, potrivit celui mai recent bilanţ al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) publicat în decembrie.

    Sierra Leone a devenit ţara care înregistrează cel mai mare număr de persoane contaminate cu virusul Ebola, cu 7.798 de cazuri, faţă de 7.719 în Liberia.

    Epidemia, cea mai gravă de la identificarea virusului în 1976, s-a declanşat în Guineea, la sfârşitul lui decembrie 2013. De atunci, epidemia de Ebola a provocat moartea a 1.412 persoane în această ţară. De asemenea, s-au înregistrat 3.177 de morţi în Liberia, iar  Sierra Leone 1.742 de decese.
    În Statele Unite au apărut patru cazuri, dar numai un pacient liberian, revenit din ţara sa, a murit din cauza bolii. Spania a înregistrat un caz de contaminare cu Ebola, o asistentă, între timp vindecată, care a îngrijit doi misionari infectaţi şi repatriaţi la Madrid, unde aceştia au decedat în august şi septembrie.

    SCOŢIENII AU RESPINS SEPARAREA DE MAREA BRITANIE, ÎNTR-UN REFERENDUM ISTORIC

    Scoţienii au respins pe 18 septembrie separarea de Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, după 307 ani de uniune, într-un referendum de importanţă istorică la care s-a înregistrat o participare record de 85%, în care 55,3% dintre votanţi au fost împotrivă.

    Decizia scoţienilor a produs uşurare pe pieţele financiare, risipind temerile legate de problemele economice care ar fost declanşate de ruptura de Marea Britanie.

    Principalul motiv de îngrijorare era ce monedă ar fi urmat să folosească Scoţia independentă şi cum ar fi fost împărţite datoriile de 1.300 de miliarde de lire sterline ale Marii Britanii.

    Incertitudinile din jurul lirei au fost de fapt în centrul campaniei anti-independenţă. Susţinătorii separării de Regatul Unit sperau că Scoţia va putea să folosească în continuare lira, dar principalele partide politice britanice au insistat că acest lucru nu se va întîmpla, existând totodată temeri că ar putea avea loc retrageri masive de fonduri din bănci.

  • Schimbarea a devenit cuvânt de ordine în companiile din întreaga lume

    „Toţi managerii spun că mediul de business se schimbă continuu şi aseamănă cele mai dificile momente prin care au trecut cu nişte catastrofe. Paradoxal, îşi amintesc de crizele peste care au fost nevoiţi să păşească de-a lungul carierei cu zâmbetul pe buze. Iar, în final, ceea ce îi separă pe managerii şi pe antreprenorii performanţi de cei care pierd lupta este zâmbetul.“

    Jérôme Barrand a ajuns la această concluzie după ce timp de o oră a discutat cu directori ai unor companii precum Lafarge, Danone, Wienerberger sau Energobit, care le-au povestit câtorva zeci de absolvenţi Copernic despre cele mai importante meciuri pe care le-au câştigat cu mediul economic în ultimii ani şi despre nevoia de schimbare a organizaţiilor. Barrand, director al Institutului de Agilitate a Organizaţiilor din cadrul Şcolii de Management din Grènoble, susţine că schimbarea a devenit cuvânt de ordine în organizaţiile din întreaga lume, iar singurii manageri şi antreprenori care vor reuşi să-i facă faţă constant sunt cei care vor înceta să mai pună rezultatul pe primul loc şi care vor înlocui ordinele cu o mână de ajutor dată subalternilor.

    Prea multe niveluri ierarhice, procese mult prea structurate, teamă de asumare, expansiune exagerată sau intrarea în „moarte clinică” a unor modele de business – toate au fost pe lista de schimbare a acestor manageri, care astăzi renunţă la strategii pe termen lung în schimbul managementului făcut aproape „din mers”. De ce? „Pentru că viaţa este şi va fi o întreagă schimbare, de la caracteristicile resursei umane până la modul de funcţionare a businessului. Un tânăr care se înscrie la o facultate de inginerie ştie că, atunci când va absolvi, peste 50% din ceea ce învaţă nu va mai fi de actualitate. Iar unul care abia se angajează va schimba peste zece joburi şi chiar companii până la 35 de ani. Aşadar, adaptarea la schimbare, la stituaţii neaşteptate, aşa-zisa agilitate, trebuie să fie o prioritate pentru toţi managerii”, explică Jérôme Barrand.

    De aceeaşi părere este şi Corneliu Fecioru, membru în boardul producătorului de cărămizi Wienerberger, pentru care schimbarea a fost o constantă în întreaga carieră. Lucrează în industria materialelor de construcţii din 1997, când s-a angajat ca director de resurse umane la Lafarge, tocmai când francezii intrau pe piaţa locală. Pe atunci, avea experienţa altor două companii prin care a trecut şi încă mai voia să schimbe economia. Nevoia de schimbare l-a găsit într-o primă echipă a Lafarge foarte structurată, cu 12 niveluri ierarhice. Apoi, schimbarea a venit din nou, la scurt timp, când Lafarge a început să achiziţioneze companii de profil româneşti pentru a se extinde, iar managerii au început să se schimbe şi ei.

    De atunci, Corneliu Fecioru a trecut prin mai multe „ocolişuri” în cariera profesională. În cadrul Lafarge a schimbat trei funcţii, iar timp de peste doi ani a lucrat şi pentru firma de logistică Gebruder Weiss: „Oamenii se schimbă greu, în general, şi tocmai de aceea trebuie să încercăm să «ieşim din cutie» cât mai des, să inovăm. Deşi tehnologiile industriale, spre exemplu, sunt destul de stabile, climatul extern se schimbă mereu şi trebuie să fii pregătit pentru asta”. Un studiu realizat de Project Management Institute arată că organizaţiile agile, care identifică schimbarea şi se adaptează, sunt de două ori mai performante.

    Pentru Florin Pop, directorul general al EnergoBit, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa echipamentelor energetice, cu afaceri de 176 de milioane de euro anul trecut, schimbarea a venit într-un moment în care businessul era „pe val”. „Am profitat foarte bine de boomul energiei verzi (eoliene, fotovoltaice) până la un anumit punct (în 2013, când compania a fost nevoită să oprească astfel de proiecte din cauza modificării legislaţiei din domeniu n.red.). Aşa că am fost obligaţi să ne reorientăm, să acceptăm schimbarea şi să ne adaptăm. Am mers spre energia electrică. Nu a fost uşor, am schimbat o bună parte din tehnologie, dar altă soluţie nu era“.

    În prezent, Florin Pop spune că organizaţia nu se mai concentrează decât pe strategii realizate pe termen mai scurt şi în fiecare zi sau lună este „în priză” pentru a se adapta unor noi obstacole, fie acestea legate de salariaţi sau de câştigarea unor noi contracte profitabile. „A venit timpul şi pentru o schimbare de cultură organizaţională. Trecem de la o afacere de familie la una corporatistă.“

    Schimbările multiple prin care trec companiile din România şi-au pus amprenta asupra liderilor, care lucrează cu strategii flexibile şi au împrumutat ceva din relaxarea sportivilor de performanţă, care au capacitatea de a zâmbi şi când pierd, pentru că ştiu să se bucure de competiţie.

  • Opinie Mihaela Feodorof: Diferit, altfel, autentic

    MIHAELA FEODOROF (EXECUTIVE COACH ŞI FONDATOR YOURWAY LIFE & COUNSELING)

    În firea omului este să caute soluţia cea mai potrivită lui şi să aleagă cum acţionează. Se naşte pregătit să facă faţă oricăror situaţii, dar, grijulii din fire, adulţii pun la îndemâna copilului opţiunile lor. „Nu face aşa, uite cum îţi spun eu. Ar fi cel mai bine pentru tine să mă asculţi, eu am fost ca tine!“ Antrenarea de la primii paşi pentru a urma modelul reuşitei altora ne duce, comod şi sigur, către uniformizare. Oaia rătăcită şi răţuşca neagră sunt personaje care se evidenţiază prin diferenţele fizice şi atitudinale, cărora li se admite integrarea în comunitate după o lungă şi chinuitoare dovadă a umilinţei.

    În mediul profesional ajungem în urma unui laborios parcurs educaţional la care am adăugat experienţe care să probeze că ne putem plia, adapta, armoniza. Cultura societăţii în care ne dezvoltăm îşi lasă amprenta, pe lângă, sau uneori în lipsa, valorilor familiei în care creştem. Nici mediul organizaţional nu oferă întotdeauna cadrul potrivit pentru firile independente care caută să-şi croiască drumul după măsura lor. Ce te faci însă cu diferenţa dintre potenţialul individual şi plafonul bugetelor sau schema organizatorică? Cum să depăşeşti rezultatele an de an, dacă te uiţi numai la locul limitat în care trebuie să se dezvolte resursa umană?

    Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, individul este definit ca: 1) Persoană privită ca unitate distinctă faţă de alte persoane; 2) Organism având o existenţă proprie şi considerat ca unitate distinctă faţă de specia din care face parte; exempla; 3) Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă faţă de toate celelalte persoane; ins; cetăţean. Fiecare dintre noi suntem caracterizaţi de percepţii şi abordări individuale care, aduse într-un grup, cresc eficienţa acestuia. Unde-s doi puterea creşte, spune o vorbă din bătrâni. Mai mult, de la inventarea managementului definit ca arta de a conduce în scopul desfăşurării eficiente a activităţilor unui grup/echipă de oameni, contextul devine din ce în ce mai anevoios pentru individualitate.

    Ne place însă la nebunie să citim poveştile
    de succes ale răzvrătiţilor. Ediţii ale biografiilor lui Richard Branson, Steve Jobs şi mulţi alţii sunt la vedere pe rafturile bibliotecilor de business din orice companie respectabilă. Le parcurgem ca să ne încurajăm cât să acţionăm diferit în anumite contexte, cu speranţa că demersurile noastre vor avea şi rezultate pe măsură. Că astfel o să găsim spaţiul şi persoana care să-şi asume un model de management al excelenţei individuale, în loc să fie deranjată că trebuie să facă faţă provocărilor. Vestea bună este că generaţia de tineri care se pregăteşte să bată la uşa angajatorilor este complet diferită de părinţii lor.

    Credinţa mea în potenţialul lor îmi este întărită de rezultatele studiului lansat la începutul acestui an care a analizat profilurile de personalitate ale generaţiilor X, Y şi Millennials. Cum ştim deja, angajaţii de astăzi sunt mai degrabă preocupaţi de rezultatele muncii lor, cu spirit autocritic şi fac faţă destul de dificil stresului. Relativ ambiţioşi, prietenoşi şi sociabili, ei sunt caracterizaţi de prudenţă. Au fost învăţaţi să respecte regulile şi procedurile şi exercită aceste comportamente asupra celor cu care lucrează prin micromanagement şi nevoia de control. Valorile şi motivaţiile care îi susţin în demersurile lor profesionale sunt nevoia de putere şi securitate, tradiţiile şi un simţ ridicat al esteticului.

    La polul opus, mi s-a confirmat, se află generaţia Millennials, născută la pragul dintre secole. Dornici să se afirme, ei tind să aleagă cu precădere printre preferinţele lor modalităţile de expresivitate artistică în care pot utiliza limbajul verbal şi corporal pentru a întruchipa personaje şi situaţii. Nu ne vom mira dacă scena li se pare un loc în care trebuie să se afle chiar dacă vorbesc despre crezurile lor.

    Viitorilor angajaţi nu le este teamă să cunoască străini şi să vorbească cu încredere despre subiecte variate, în faţa unui număr restrâns de indivizi sau în faţa unei audienţe numeroase. Pentru că îşi doresc să dovedească de ce sunt în stare, se vor orienta mai degrabă către domenii profesionale pragmatice şi mai puţin către latura social–educaţională.

    Ceea ce am probat prin evaluările ambelor categorii, actuali şi viitori profesionişti, susţine faptul că suntem sau nu pregătiţi, că a venit vremea autenticului care aduce plusvaloare în grupuri sau echipe. Liniaritatea şi încadrarea nu pot susţine creşterea peste limite dorită de companii. Un alt model de gestiune îşi face simţită prezenţa la nivel executiv, urmând să se rafineze prin aplicarea pe alte câteva generaţii de angajaţi. Sunt conştientă că abordând tema autenticităţii care susţine potenţialul individual nu voi închide discuţia cu acest articol. Dar întorcându-mă zi de zi la exemplele din viaţa reală, chiar merită să o împărtăşesc.

    Unicitatea performanţei hrăneşte visele multora dintre noi, aşa cum de curând ne-am bucurat de reuşitele Simonei Halep sau ale junioarelor campioane mondiale la handbal. Avem multe alte exemple, dintre noi sau la nivel global, care ne amintesc de putinţa noastră. Indiferent de cadrul în care ne aflăm, alegerile pe care le facem, de la a discuta sau scrie până la acţiunea propriu-zisă, vor produce rezultate. Iar rezultatele, cum am văzut, sunt cele care contează.

    Măsura reuşitei este medalia, venitul, siguranţa noastră şi a familiei, dar uleiul care întreţine angrenajul este împlinirea personală. Aceea că într-o discuţie cu tine însăţi, fără a vrea să dovedeşti nimănui nimic, ai ales ceea ce te reprezintă.
     

  • Bugatti Veyron, vândut la licitaţie, în Elveţia, cu 277.300 de dolari. Ce se ascunde în spatele preţului

    Este vorba de un exemplar fabricat în 2008, cu 31.900 km parcurşi; în ciuda numerelor, nu este o super-afacere, aşa cum s-ar crede, pentru că maşina a fost accidentată pe o autostradă din Austria, în primăvara acestui an, şi a fost scoasă de vânzare de către asigurătorul Axa.
    Maşina este destul de avariată: partea din faţă şi cea din spate, ambele uşi, pragurile şi partea infgerioară a caroseriei; suspensia nu stă nici ea prea bine, iar vânzătorii cred că ar putea fi afectate şi motorul şi transmisia.

    Cum preţul reparaţiilor s-ar putea ridica undeva între 800.000 şi 850.000 de dolari, se pune îmtrebarea ce fel de afacere a făcut cumpărătorul: afacerea vieţii sau o prostie?

  • Legalizarea marijuana. Unul dintre cele mai mari experimente sociale din SUA continuă

    LA FEL PRECUM COLORADO ÎN PRIMA ZI, ÎN WASHINGTON S-AU FORMAT COZI LUNGI, ÎN TIMP CE MARFA DISPONIBILĂ A FOST INSUFICIENTĂ PENTRU A ACOPERI CEREREA, MAI ALES ÎN SEATTLE, UNDE PÂNĂ ÎN PREZENT A PRIMIT LICENŢĂ UN SINGUR MAGAZIN PENTRU ÎNTREG ORAŞUL.

    Caden Robinson, un student de 21 de ani, a afirmat că nu ar fi stat la coadă trei ore pentru a cumpăra marijuana în prima zi în care vânzările în scop recreaţional au devenit legale, dacă nu i-ar fi sugerat asta chiar părinţii săi, scrie cotidianul american New York Times. ”Tata mi-a spus că ar trebui să vin. «Du-te şi scrie istorie», mi-a spus„, a declarat Robinson, student la chimie.

    Prietenul său, Mark Rupprecht, de 33 de ani, a afirmat că are, de asemenea, sentimentul că participă la un eveniment istoric, de schimbare majoră. ”Este ceva ce voi povesti nepoţilor„, a spus Rupprecht, care de meserie este barman.

    Experimentul statului Washington cu vânzarea legală de marijuana în scop recreaţional a început cu un număr restrâns de magazine şi stocuri limitate, deoarece cultivatorii licenţiaţi nu au avut timp încă să crească o întreagă recoltă, certificată de autorităţi ca fiind cultivată în Washington. Încotro va conduce acest experiment după dispariţia factorului iniţial de noutate, rămâne de văzut. Aproape niciunul dintre cei consultaţi în rândul persoanelor care aşteptau deschiderea magazinului Cannabis City, în sudul oraşului Seattle, nu a inclus printre motivele achiziţiei că ar cumpăra produsul pentru a se droga. Nu ai nevoie de un magazin pentru aşa ceva, au spus ei. Doug Headley, un inginer IT de 34 de ani, a declarat că va împărţi probabil cantitatea cumpărată şi o va folosi pentru a o oferi la o petrecere. Cannabis City vinde pachete de 2 grame la 40 de dolari, cantitatea fiind suficientă pentru 2-4 ţigări mari, sau mai multe mai mici. Legislaţia permite vânzarea în cantitate de până la o uncie, adică 28,3 grame. ”Cadouri pentru grătarul de diseară„, a spus Headley.

    Posesia de marijuana în cantităţi mici şi consumul acesteia acasă sunt legale în Washington de aproape doi ani, iar poliţia ignoră astfel de situaţii de mai mult timp. Vânzarea pentru utilizare în sop recreaţional nu a fost însă legală până săptămâna trecută.

    MARIJUANA LEGALĂ RĂMÂNE MAI SCUMPĂ. Washington a acordat primele licenţe de vânzare la începutul săptămânii trecute, dar a impus o perioadă de 24 de ore pentru inspecţii de ultim moment. Marijuana vândută fără licenţă, care rămâne ilegală, şi cea pentru utilizarea în scop medical rămân mai ieftine decât produsele din magazine, din cauza taxelor de 25%, au spus mulţi cumpărători. Comisia de Control al Alcoolului din Statul Washington, responsabilă de marijuana pentru utilizare recreaţională, a acordat 25 de licenţe de vânzare la începutul săptămânii trecute.

    Probleme şi mai mari au fost cauzate de aprovizionarea insuficientă, întrucât legea permite vânzarea doar pentru marijuana cultivată în statul Washington de producători autorizaţi. Prima recoltă, pregătită în martie, nu a fost în cea mai mare parte gata pentru a fi adunată. Autorităţile folosesc un sistem de coduri de bare, cu câte unul alocat fiecărei plante, pentru a împiedica vânzarea de marijuana nelicenţiată.

    Un purtător de cuvânt al Comisiei de Control al Alcoolului din statul Washington, Brian Smith, a declarat că autorităţile nu au urmărit numărul de magazine deschise în prima zi, dar potrivit presei numărul acestora a fost de 4, urmând să crească în zilele următoare. Noi licenţe de retail vor fi emise, odată cu aprobarea aplicanţilor. Statul a autorizat deja 334, cu 21 de operatori în oraşul Seattle, cel mai mare din Washington. Oficialul se aşteaptă ca alte state americane să urmărească cu atenţie evoluţia din Colorado şi Washington.

  • O parolă bine aleasă

    Drept urmare, instituţii ale statului, presă, site-uri, oameni cu funcţii sau fără, bloggeri, justiţie, ţigani, foşti sau actuali securişti, foşti sau actuali torţionari, cititori şi comentatori, mai toată lumea, cumva, ne transformăm într-o masă de manevră, informă, lipsită de gândire şi simţire, pentru a sluji, voluntar sau involuntar, scopurilor unora sau altora. OK, asta e în general regula jocului, dar cei mai mulţi spoiesc măcar toată comedia, pentru a o face mai suportabilă; ai noştri nu! Iar rezultatul este că românii au început să devină proşti când ar trebui să fie deştepţi, deştepţi când ar trebui să fie cuminţi, cuminţi când ar trebui să fie revoltaţi şi revoltaţi când ar trebui să stea acasă. Orice va fi însemnând aceasta.

    Mă opresc cu subiectul; aş vrea să vă spun, în schimb, o povestioară care mi-a plăcut tare, sinceră şi directă, în felul acela minunat în care cultura electronică schimbă modul în care relaţionăm cu lumea. Este scrisă de un ins pe nume Mauricio Estrella, care, părăsit de nevastă, se simţea trist şi revoltat, rumegând o singură idee, tot timpul: „Cum a putut să-mi facă una ca asta?“.

    Într-o zi calculatorul de la muncă l-a informat că i-a expirat parola de sistem, o chestiune care la Microsoft Exchange server se întâmplă la fiecare 30 de zile şi mii de angajaţi sunt obligaţi să o schimbe. Serverul mai cerea ca parola să nu se repete, să aibă cel puţin 8 caractere, cel puţin o majusculă, cel puţin un simbol şi cel puţin un număr (mie, ca român, mi se pare deja o ecuaţie, folosesc chestiuni mult-mult mai simple). Frustrat, furios, fără să-şi fi mâncat micul dejun şi cu un gust amar în gură, Estrella a privit cu ochii goi cursorul pulsând pe ecran, a decis că s-a săturat şi a hotărât să folosească o parolă care să-i schimbe viaţa, mai ales că trebuia să o tasteze de mai multe ori pe zi.

    Şi a scris: „Forgive@h3r“. Iar omul a scris „Iart-o“ de mai multe ori pe zi, când deschidea computerul, când îi apărea screensaverul, când se întorcea de la prânz. Şi chestia asta a funcţionat! Omul s-a liniştit, a privit cu alţi ochi separarea, a acceptat situaţia şi şi-a iertat fosta soţie.

    După o lună serverul l-a obligat pe eroul nostru să aleagă o altă parolă, iar el s-a gândit la următorul lucru de pe listă. Şi a ales „Quit@smoking4ever“. Destul de greu de scris de mai multe ori pe zi, dar a funcţionat şi asta.

    După o lună de zile a fost „Save4trip@thailand“. Trei luni mai târziu a mers în Thailanda.

    Au mai funcţionat „Sleep@before12“, „Ask@her4date“, „No@drinking2months“, „Get@c4t!“ şi „Facetime2mom@sunday“. Are o nouă prietenă, şi-a luat pisică, nu mai bea şi se vede în mod regulat cu mama. Nu a funcţionat „Eat2times@day“, e tot gras.
    Cea mai recentă parolă a fost „Save4@ring“. A funcţionat şi asta, omul a cumpărat inelul, iar ea a zis da.

    Nu-i aşa că-i o poveste minunată? Un scurtmetraj cu scenariul acesta asigură oricui şi un loc pe podiumuri de festival şi discursuri „Multumesc@mamei4tot“.

    Nu am, repet, nicio contribuţie la acest text. Dar mă gândesc că ideea lui Estrella poate fi folosită, cu succes, şi la noi, de la „Nu@maiFur“ la „Fac@Reforma“, „Respect@Oamenii“ sau „NuMaiClaxonez@Stop“.

    Fără alte comentarii, „Băutorii de absint“ al lui Degas.