BusinessMagazin

Tag: turisti

  • România, invizibilă pe harta turistică a lumii. Niciun oraş din România nu îşi face loc în topul celor mai vizitate 100 de oraşe din lume. Bucureştiul atrage mai puţini turişti ca Bangalore, India

    ♦ Pragul de intrare în clasament este de 1,8 mil. turişti străini ♦ Prin comparaţie, toată România a primit anul trecut 2,8 milioane de vizitatori de peste hotare ♦ Praga se află pe locul şase în topul celor mai vizitate oraşe din Europa şi pe poziţia 22 în lume ♦ Polonia este prezentă cu două centre urbane în top 100, iar Capitala Ungariei este pe poziţia 62.

    Niciun oraş din România, nici măcar Bucureştiul, nu a reuşit să îşi facă loc între cele mai vizitate 100 de urbe de la nivel mondial, arată cel mai recent raport al companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. Acesta este al doilea an consecutiv când piaţa locală apare ca fiind invizibilă pe harta turistică a lumii.

    Clasamentul „Top 100 City Destinations 2019” realizat de Euromonitor şi ajuns deja la cea de-a 12-a ediţie are la bază da­tele din 2018, mai exact numărul de sosiri internaţionale. Clasa­mentul oferă şi date estimate pentru anul în curs. Pentru a ajunge la clasamentul celor 100 de oraşe au fost analizate un total de 400 de centre urbane.

    Datele iau în calcul turiştii străini, respectiv orice persoană care vizitează un loc pentru minimum 24 de ore şi maximum12 luni. Sunt analizate doar persoanele care stau în structuri private de cazare, individuale sau colective şi care pot fi plătite sau gratuite. Astfel, nu sunt incluse persoanele care stau mai puţin de o zi, locuitorii din aceeaşi ţară, oamenii în tranzit sau cei veniţi de pe vasele de croazieră.

    Clasamentul de anul acesta este din nou condus de Hong Kong cu un total de aproape 29,3 milioane de vizitatori. Euro­monitor estimează pentru 2019 o scădere la 26,7 de milioane de vizitatori (sosiri). Declinul de 8,7% faţă de 2018 vine pe fondul problemelor interne şi al pro­testelor ce se derulează de mai multe luni.

    Oraşul rămâne la vârf, fiind un important centru de business care primeşte multe vizite de lucru, însă distanţa faţă de următorul clasat s-a redus.

    Pe poziţia următoare se află un alt nume asiatic – Bangkok, alături de Londra care completează podiumul. Bangkok are 24,2 milioane de vizitatori, plus 7,7%, iar Londra a ajuns la un pas de 20 de milioane după un declin de 3%. Pentru 2019 însă se prevede o revenire a numărului de turişti pentru cel mai vizitat oraş European.

    La vârf se mai găsesc şi alte oraşe-stat din Asia precum Singapore (locul 5) sau Macau  (4), fiecare cu peste 18,5 milioane de oameni care le trec graniţa annual. Pragul de intrare în acest clasament al celor mai turistice 100 oraşe din lume este de 1,78 milioane de sosiri, pe ultima poziţie aflându-se Bangalore, un oraş din India cunoscut a fi un centru de business.

    Pragul de intrare a scăzut în ediţia din acest an a clasamentului de la peste 2,2 milioane de turişti. Chiar şi aşa, nici Bucureştiul şi niciun alt oraş din ţară nu îşi face loc în acest clasament în contextul în care numărul total de turişti străini pe care îl primeşte România a sărit de 2,8 milioane anul trecut, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Cifrele se referă atât la vizitatorii care vin în interes de personal, cât şi la cei care ajung aici pentru business. Prin comparaţie, doar Praga, capitala Cehiei, are 9 milioane de vizitatori anual. Oraşul se află pe locul 22 la nivel mondial şi pe 6 în Europa.

    De altfel, este singurul oraş din Europa de Est care îşi face loc la vârf în topul celor mai vizitate oraşe din Europa, potrivit Euromonitor.

    Totuşi, între primele 100 de oraşe din lume se numără şi Budapesta, capitala Ungariei, cu un total de 3,8 milioane de vizitatori în 2018. Mai mult, Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, este prezentă în clasament cu două centre urbane – Varşovia şi Cracovia, fiind singura din Europa Centrală şi de Est în această situaţia. Situaţia poate fi explicată prin faptul că oraşul capitală atrage mai degrabă turişti în căutate de business, iar Cracovia este o bijuterie arhitecturală căutată de pasionaţii de călătorii. La polul opus, nici România şi nici Bulgaria – cele două economii mai sărace din UE şi din regiune – nu se găsesc în top cu niciun nume.

     

     

  • Cu ştiinţa la hotel

    Aşa se face că o serie de complexe turistice au încheiat parteneriate cu oameni de ştiinţă cărora le oferă toate condiţiile pentru studiul ecosistemelor zonei în care sunt amplasate, rugându-i în schimb să-i ia cu ei pe teren şi pe turiştii cazaţi la ele care doresc să exploreze sau să ajute la diverse treburi când este nevoie, scrie New York Times. La Soneva Jani în Maldive, oaspeţii au putut astfel ajuta oamenii de ştiinţă să refacă recifele de corali, iar la Mashpi Lodge, situat la trei ore de capitala Ecuadorului, Quito, turiştii au acces la laboratorul de cercetare. 

  • Cum poate România să devină o destinaţie de turism viticol?

    BM: Ce ar trebuie să facem noi ca Transilvania, Dealu Mare sau Drăgăşani să fie asociate cu Toscana, cu aerul din Provence?
    Mircea Matei, director general, Villa Vinea: Cineva din panelul anterior vorbea despre străinii care vin în restaurant şi au o experienţă de tipul câte vinuri de calitate găsesc; în situaţia noastră, mă bucur că foarte mulţi turişti străini vin în cramă şi este o experienţă în care se minunează: de vinuri, de privelişte, de un personal prietenos. Asta trebuie să facem: să îi aducem, să avem o politică de incoming şi să le oferim o experienţă într-adevăr care să îi uimească. În momentul în care se creează o experienţă de acest tip, aceasta devine un ambasador al ţării, al zonei, al regiunii şi mă aştept ca efectiv să crească în timp, aducând mai mulţi turişti în ţară.
    BM: Vă ajută faptul că sunteţi amplasaţi în Transilvania pentru a atrage turişti la cramă?
    Mircea Matei: Ne ajută pentru că într-adevăr despre Transilvania se ştie mai mult decât despre alte regiuni din ţară. Avem un avantaj legat de faptul că suntem undeva între aeroportul de la Cluj, Braşov, satele săseşti, se caută crame în traseurile turistice şi acest lucru ne ajută într-adevăr.
    Victor Deleanu, director general, Casa de vinuri Cotnari: Cred că ar trebui ca în primul rând să punem cramele pe harta turismului naţional, să începem de aici. Din păcate, noi suntem amplasaţi într-o zonă departe de Bucureşti, mare parte din turismul cramelor fiind în această zonă; nu suntem nici din Transilvania, trebuie să inventăm ceva. În ultimul timp ne-am gândit la un proiect de turism, o cramă mică ce ar fi construită în cadrul domeniului. În a doua cramă am investit foarte mult în parte de arhitectură şi în partea de finisaje, considerăm că acesta ar fi un pas la noi pentru a putea face un turism de calitate, neavând atracţii foarte importante în zona apropiată. Proiectul nostru este unul pe termen lung, urmează să dezvoltăm şi spaţii de cazare, însă primii paşi i-am făcut.
    Valentina Vesler, marketing director, Valvis Holding: La noi porţile sunt deschise la cramă, organizăm tot felul de evenimente acolo, în schimb este tot aşa, o vizită de o zi. Concentrarea noastră a fost păstorirea unei suprafeţe mari de vin şi am zis să facem lucrurile temeinic de la bun început, iar toate investiţiile s-au îndreptat în zona de replantare, retehnologizare, investiţie în produs, soiuri noi. Astfel, bucata de business care aducea practic banii a fost mult mai importantă – nu este o cramă butic, este o bucată foarte mare din industrie, dar turismul, acolo unde se produce vinul, este extrem de important şi ar trebui să existe nişte eforturi articulate în sensul acesta – pentru noi este o prioritate, dar urmează să facem lucrurile de la bază, o bază solidă, pe care să construim şi această componentă.
    BM: Credeţi că într-un final turismul poate schimba lucrurile pentru un producător – poate nu pentru unul atât de mare pe cât sunteţi voi, dar pentru unul mai mic – poate să îl pună pe harta vinului, dacă are o cramă bine amplasată, dacă are spaţii de cazare?
    Valentina Vesler: Absolut, o cramă butic este foarte importantă, în primul rând aceasta nu gestionează bugete de marketing. Bugetele de marketing sunt foarte importante pentru promovarea vinului, dar o cramă butic nu are astfel de bugete. S-a invocat destul de mult comparaţia cu Italia, Spania, Franţa. Industria vinului este organizată acolo cu totul altfel, nu există producători care au hectare foarte multe, pentru ei să aducă omul acolo e important. Acel model poate funcţiona şi pentru noi. Pentru cramele mari, direcţia de business este puţin alta, dar pentru o cramă butic, în planul de business, această componentă ar trebui să fie obligatoriu luată în calcul.
    Roxana ANA, managing director,
    Velvet Winery: Din perspectiva unui producător mic de vinuri pot să confirm cele spuse mai devreme. Într-adevăr, turismul viticol joacă un rol foarte important, atât în comunicarea şi imaginea cramei butic, cât şi în politica de vânzări. Nu ne putem baza pe volumele mari de vânzări pe care le au producătorii mari, atât pe piaţa internă, cât şi externă, drept urmare acest gen de comunicare, mai directă şi mai personală cu consumatorul, reprezintă un punct de plecare foarte important. Producătorul pe care eu îl reprezint se află în zona Dealu Mare, care, spre deosebire de celelalte zone, vine cu mai multe beneficii, este în prezent cea mai concentrată zonă viticolă, cu aproximativ 38 de crame înregistrate de-a lungul a două judeţe, ceea ce înseamnă că aici cumva enoturismul s-a conturat mult mai bine decât în alte zone.
    Proximitatea faţă de Bucureşti este foarte importantă – circa 70% din turiştii pe care îi avem vin din Bucureşti. Tocmai pentru că, deşi noi stăm bine la capitolul industrie hotelieră în zonă, proximitatea faţă de Bucureşti încurajează excursiile de o zi, lucrurile se pot desfăşura foarte rapid, iar dacă vrei să rămâi peste noapte, există variante. În prezent sunt undeva la opt unităţi de cazare în zonă şi foarte multe proiecte pe rol, inclusiv crame care au în plan să îşi construiască propria unitate de cazare. Este şi cazul nostru, sperăm ca în viitor să deschidem o pensiune cu maximum 10 camere, care va fi amplasată în cel mai înalt punct al domeniului viticol; noi avem o vie situată la peste 400 de metri, cu o vedere completă atât asupra domeniului viticol, cât şi a lacului – avem un lac fix la baza plantaţiei cu un ponton special amenajat pentru cei care vin să ne viziteze.
    Andreea Păunescu, CEO, Goodwine: Mi se pare foarte interesant tot ce aţi spus dvs., dar cred că este o abordare romantică. Turismul este o industrie, facilităţile de cazare din această zonă enologică nu sunt inventariate, nu aveţi colaborări, în primul rând, cu structurile, cu agenţiile de turism astfel încât ei să ştie ce ar putea să vândă, poate de aceea nu este atât de dezvoltat turismul enologic. Oamenii trebuie să îşi facă o structură de cazare pe care să o vândă, ei trebuie să vină în inspecţie, să ştie ce vând, cui vând, fiecare produs îşi are clientul. Oamenii trebuie să ştie, să vină să inventarieze, să cunoască facilităţile şi ceea ce s-ar putea face, nu trebuie făcut neapărat un spa, există multe alte posibilităţi cu care să le ocupaţi timpul şi să măriţi perioada de sejur. În primul rând, trebuie organizată oferta.
    Valentina Vesler: În industrie există într-adevăr foarte multe lacune şi una dintre acestea este comunicarea, am simţit-o chiar eu în aceşti 10 ani de când sunt în această industrie, dar trebuie să le dăm credit. Soluţii avem, ştim asta, dar trebuie să le dăm credit cramelor mici să se organizeze. Avem nevoie de experţi, de expertiză şi de asta suntem aici, să le identificăm şi să găsim o voce comună.
    Ionel Burtea, fondator, Abund Berry: Noi suntem lângă Târgu-Jiu, distanţa faţă de Bucureşti este undeva la 4 ore şi jumătate, ceea ce este o problemă, dar nu o vedem ca pe o problemă, ci ca pe un potenţial de dezvoltare. Aţi menţionat turismul de weekend, este undeva la 30% gradul de ocupare doar dacă lucrezi pe weekend, ceea ce nu este sustenabil pe termen lung, ideal este să aduci turismul şi să îl menţii acolo minimum două zile, am calculat noi – important este ce îi oferi pe lângă.
    Condiţiile într-o fermă trebuie direcţionate în zona de experienţă, pe lângă partea de acomodare sau luxury, experienţa e foarte importantă. Transilvania a avut un marketing foarte bun în ultimii ani ca zonă geografică, ne uităm în jur, la prietenii noştri, majoritatea au mers în Transilvania, nu au căutat luxury sau experienţe de spa sau ceva mai exotic, s-au dus pe zona de turism local. În zona mea, potenţialul meu este aproape zero: Gorjul, Brâncuşi, cramele turistice, sunt undeva la 5.000 de turişti care vin şi se cazează în medie câte două nopţi – nu este potenţial, dacă noi nu promovăm locurile respective, nu vom avea succes, nici în turism, nici în turismul viticol.
    BM: Ce targetaţi – români sau străini?
    Ionel Burtea: În primul rând românii – vom începe în aprilie anul viitor – iar ulterior străini. În timpul sezonului turistic ne axăm pe români, iar în extrasezon străini – trebuie să calculezi planul de afaceri astfel încât să ai un grad de ocupare de circa 70%.
    Mircea Matei: A fost primul an în care am promovat către agenţiile de turism turul de cramă şi degustarea la Villa Vinea, nu avem cazare din păcate, dar oferim acest serviciu. Promovând către agenţii, am avut o creştere de aproximativ 150% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut ca număr de pachete. Valoarea efectivă este puţin mai mică ca şi creştere, dar este de trei ori mai mult aproape decât anul trecut, aproximativ aceeaşi perioadă – creşterea vine mult din străini.
    Adrian Păduraru, actor, realizator de emisiuni radio şi TV despre cultura vinului: Daţi-vă seama ce experienţă rară în viaţa mea, dacă nu unică – un actor care să asculte. Exerciţiul ascultării este important. E o modă nouă în turism, care are deja vreo 50 de ani, turismul de eveniment şi vă dau un exemplu, al cifrelor, nu doar al părerilor: la Avignon există Palatul Papal, care este unul dintre cele mai vizitate monumente din Franţa, este în top 10 şi vin acolo circa 600.000 de vizitatori. Avignonul însă are 4 milioane de vizitatori, restul vin pentru festivalul de la Avignon. Există şi la Sibiu un astfel de festival, şi la Cluj, şi la Gărâna, dar există turistic şi care atrage mulţi turişti datorită unor evenimente culturale, artistice sau oenologice; ele cred că pot fi create.
    Îmi permit să spun acest lucru fiindcă am văzut cam tot ceea ce înseamnă întregul lanţ, am avantajul de a fi un om care iubeşte cultura vinului, care e pasionat, dar care nu este direct implicat. Cred că sunt de făcut câteva lucruri fundamentale – pentru cei care nu sunt din industrie, mergeţi şi faceţi exprienţa unei degustări la crame, veţi vedea că este minunată experienţa, iar cei care sunt în industrie, la toate nivelurile, trebuie comunicat lucrul acesta. Atât timp cât lucrurile sunt necunoscute… Îl putem avea în buzunarul de la piept pe Kant, dar dacă el nu ajunge la oameni, stă doar pe cantul buzunarului. Ce vreau să cred este că într-o ţară care produce atât de mult vin nu există emisiuni specializate, de televiziune, de radio, cred că împreună, dvs. fiind difuzori ai aceste experienţe, să facem comunicarea mult mai bine. Ce poveşti aud despre vinuri româneşti, nu v-ar veni să credeţi. Închei spunând cred că există capacitatea de a face lucruri care să ne facă mândri. Dacă eram în Italia nu mai aveam nimic de făcut, dar fiind aici, avem ce face.
    BM: Care au fost cele mai frumoase experienţe ale dvs. în vie?
    Valentina Vesler: Primele experienţe cu vinul le-am avut de fapt în cramă – nu am ştiut foarte multe despre vin, dar m-a fascinat, foarte multe le-am învăţat de la fraţii Păduraru. Mie îmi place foarte mult la Sâmbureşti, via este absolut copleşitoare şi priveliştea înspre Olt îţi taie respiraţia. Avem aproximativ 500 de hectare acolo, dar pe rod mult mai puţin, undeva la 320.
    Mi-au plăcut foarte mult via şi rezultatele vinificatorilor noştri. Înţelegeam că un vin poate fi frumos, corpolent, floral, erau concepte străine – acest univers m-a fascinat. Am vrut să spun că noi vorbim doar despre turismul vitivinicol, dar acesta este doar un picior din brandul de ţară. Trebuie să îl aduci pe consumator acolo, să aibă o experienţă directă, dar experienţa aceea directă vine şi trece – tu trebuie să o susţii, iar susţinerea aceasta se face treptat, de-a lungul timpului. Eu simt această nevoie în industria vinului. În 10 ani, foarte multe s-au schimbat în bine, oamenii se străduiesc, apar mulţi specialişti, au păreri importante, se organizează târguri, există o afinitate pentru târguri, comunicarea pe târguri este extrem de importantă, între ce a fost Good Wine acum 10 ani şi ce este acum e o diferenţă de la cer la pământ.
    Andreea Păunescu: Piaţa de vin este foarte efervescentă – în primul rând pentru că a crescut calitatea vinului românesc şi a crescut enorm, aş putea spune, faţă de acum 10-12 ani; sunt enorm de multe vinuri bune. Orice eveniment legat de vin este foarte important – tot ce înseamnă manifestări expoziţionale, saloane, festivaluri este foarte important şi sunt vehicule de comunicare. Noi, cei de la GoodWine, suntem târg, dar mi-aş dori foarte mult să putem dezvolta componenta tehnică a părţii de enoturism, ar fi foarte important, poate mai mult pentru structurile mici, care au dificultăţi în a comunica şi a se prezenta.
    România este o ţară superbă. Eu i-aş vedea pe producătorii români însoţind expozanţii români la târgurile de turism. Vinul din România are cu certitudine ce îi trebuie pentru a deveni un brand de ţară.
    BM: Ce trebuie să spunem lumii largi astfel încât vinul chiar să devină un brand de ţară?
    Mircea Matei: Nu este doar povestea vinului, ci povestea societăţii româneşti. Toată societatea românească merge într-o direcţie pe care cu toţii ne-o dorim şi vinul trebuie să fie parte din această poveste, nu trebuie să îl disociezi. Trebuie să ţinem pasul cu povestea societăţii româneşti, să mergem mult în afară şi să nu mergem pe principiul „dacă e din România, trebuie să fie ieftin”, îmi doresc să trăiesc momentul în care să zicem: „Da, e un vin românesc bun şi da, este un preţ corect, nu doar trebuie să fie ieftin”.
    Valentina Vesler: Pentru ca vinul să devină un brand de ţară, oamenii trebuie să creadă în el, omul de rând trebuie să creadă, dacă un consumator român ajunge să creadă că vinul îl reprezintă, atunci se poate transforma într-un brand de ţară, cu tot ce se orchestrează în spate. Mă întreb dacă românul crede în vinul lui.
    Adrian Păduraru: Ce avem de spus este într-adevăr o poveste de suflet, dar este o poveste adevărată. Bucuria de a trăi pe care o avem aici, fiecare dintre noi, suntem îndrăgostiţi de bucuria noastră de a trăi, or asta cred că putem vinde despre noi şi despre vinul românesc. Până la urmă, de ce muncim de dimineaţa până seara? Ca să câştigăm nişte bani, ca să ne putem face plăceri, bucurii ale vieţii, iar vinul face parte din definiţia bucuriei de a trăi.

  • Eximtur a trimis 286.000 de turişti în vacanţă în primele nouă luni „Datorită voucherelor de vacanţă turiştii români aleg să călătorească de mai multe ori pe an în sejururi interne”

    Eximtur, una dintre cele mai mari companii de turism de pe plan local cu vânzări de 296 de milioane de lei în 2018, a trimis în primele nouă luni ale acestui an aproximativ 286.000 de turişti în vacanţă. Dintre aceştia,160.000 de turişti au optat pentru sejururi în România, 40.000 au ales sejururi externe, iar 86.000 de pachete au reprezentat călătorii în interes de afaceri.

    Compania a înregistrat o creştere de 160% în perioada ianuarie-septembrie 2019, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2018, în încasările din serviciile şi produsele turistice vândute contra vouchere de vacanţă. Reprezentanţii companiei nu au dat detalii despre valoarea vănzărilor din primele trimestre ale anului 2019

    „Având şi suportul voucherelor de vacanţă, turiştii români aleg să călătorească de mai multe ori pe an în sejururi interne, chiar dacă sunt mai scurte. Vor să viziteze oraşele ţarii, obiectivele turistice din zonă, solicită excursii opţionale în împrejurimile oraşelor. Constatăm o revigorare a acestui segment, o creştere a turismului “City break în România”,  a menţionat Lucia Nora Morariu, preşedintele companiei.

    Anul acesta printre preferinţele românilor s-au aflat şi destinaţiile balneo-montane. Vânzările din această categorie au crescut cu 60% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, iar numărul turiştilor care au ales aceste destinaţii a fost de 82.000. Băile Herculane, Poiana Braşov, Băile Felix sau Covasna sunt doar câteva dintre staţiunile care au reprezentat un mare interes în rândul turiştilor.

    În ceea ce priveşte staţiunile de pe litoralul românesc, Eximtur a avut în 2019 vânzări cu 18% mai mari faţă de anul trecut, iar numărul turiştilor care au ales aceste staţiuni s-a ridicat la 78.000.

    Creşteri importante au fost înregistrate şi la pachetele de sejururi în oraşele turistice, vânzările în 2019 au crescut cu 59% iar printre preferinţele românilor s-au numărat oraşe precum Braşov, Sibiu, Sighişoara, Cluj-Napoca, Oradea şi Timişoara. Dintre toate acestea, cea mai mare creştere a fost înregistrată pentru Oradea, datorită investiţiilor municipalităţii în infrastructura turistică. Dar şi în Constanţa au fost creşteri semnificative, datorită evenimentelor din oraş şi a preţurilor accesibile.

    Pentru destinaţiile externe, Eximtur a înregistrat în perioada ianuarie-septembrie 2019 peste 33.000 de turişti. În topul destinaţiilor alese de turişti se numără ţări precum Turcia, Grecia şi Bulgaria, datorită  preţurilor accesibile, opţiunilor all inclusive, dar şo a distanţelor rezonabile faţă de ţara noastră. În 2019, sejururile în Egipt au înregistrat o creştere de 30% faţă de anul trecut.

    În privinţa vacanţelor în afara ţării pe timpul iernii, cele mai căutate au fost marile capitale europene în care s-au organizat târguri de Crăciun, cea mai căutată destinaţie fiind Viena. Foarte căutate au fost si destinaţiile exotice precum Tanzania şi Thailanda. Pentru perioada Crăciunului şi a Revelionului, cele mai vândute pachete au fost pentru Austria şi Egipt.

    În 2019, Eximtur a încheiat peste 35 de contracte noi în divizia serviciilor aferente călătoriilor cu scop de afaceri şi organizarea de evenimente.În topul destinaţiilor externe de business travel au fost ţări precum S.U.A, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Olanda. Divizia Eximtur Business a avut 50% din totalul vânzărilor  companiei în primele trei trimestre ale anului 2019. Divizia şi-a extins în această perioadă portofoliul de clienţi corporate prin încheierea a peste 35 de contracte noi, deservind în total un număr de 86.000 de călători. SUA, Germania, Franta, Marea Britanie şi Olanda au fost în top 5 al destinaţiilor externe de business travel în timp ce pentru organizarea evenimentelor de tip incentive clienţii au ales destinaţii precum Mexic, Republica Dominicană, Elveţia.

    Compania Eximtur a fost înfiinţată în 1993, iar în prezent are 22 de agenţii proprii dar şi în sistem de franciză, în 16 oraşe din România. În luna martie a acestui an, compania a înfiinţat în portalul propriu un sistem de rezevări online care permite verificarea disponibilităţii şi rezervarea în timp real a sejururilor din România dar si celor externe.

     

  • Turda derulează proiecte de 100 mil. euro pentru modernizarea oraşului, care atrage anual peste 700.000 de turişti

    Oraşul Turda are în derulare proiecte de 100 mil. euro finanţate prin fonduri europene, printre cele mai importante aflându-se modernizarea Castrului Roman şi a parcului unde se află mormântul lui Mihai Viteazul, acestea urmând să se alăture principalelor atracţii ale oraşului, alături de Salina Turda.

    Alte proiecte europene aflate în desfăşurare în Turda prevăd asfaltarea şi modernizarea străzilor principale pe care circulă mijloacele de transport în comun cu piste de biciclete, alveole pentru autobuze, construirea de staţii moderne, e-ticketing, monitorizare video, achiziţia a 20 de autobuze electrice şi implementarea sistemului de Bike Sharing.

    În contextul tuturor finanţărilor obţinute, reprezentanţii municipiului prevăd o creştere semnificativă a numărului de turişti şi o dezvoltare masivă a oraşului în perioada următoare.

    Turda este vizitată anual de peste 700.000 de turişti din întreaga lume, fiind cunoscută la nivel mondial datorită parcului de distracţii Salina. Compania care operează Salina Turda, a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri netă de 22 de milioane de lei şi un profit net de 6,4 milioane de lei, respectiv o marjă de profit net de aproape 30%, arată datele publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.
     

  • O nouă poartă către restul lumii s-a deschis pentru toţi europenii anul acesta. Cum arată cel mai scump aeroport din Europa şi ce puteţi face într-o escală mai lungă acolo

    Nu cred că au trecut mai mult de 2 minute din momentul în care am păşit în prăvălia lui până când proprietarul acesteia s-a întors cu o tavă plină cu pahare cu ceai roşu de rodie parfumat pentru fiecare dintre cei prezenţi în grupul de turişti din care făceam parte. De la rodie a trecut apoi la alte plante colorate, analizând, cu zâmbetul pe buze, nevoile fiecăruia din grup: „Aveţi probleme cu somnul?”, „Nu vă puteţi relaxa?”, „Vreţi să fiţi mai activ?”, „Sau să vă înţelegeţi mai bine cu soţia?”. Înconjuraţi de miresme şi aburi de ceai, fiecare dintre noi a început să scoată din buzunar suma potrivită pentru ceaiurile miraculoase, împachetate în poveştile negustorului turc.

    Iar preţul s-a dovedit a fi pe măsura poveştilor – spre exemplu, pentru şofran depăşeşte 1.000 de euro pentru un kilogram (unele sortimente ajung chiar la câteva mii de euro).

    Bazarul de mirodenii, cunoscut şi ca Bazarul Egiptean sau Misir Carsisi, este dominat de aromele şi culorile puternice ale mirodeniilor, dar este şi locul unde pot fi gustate numeroase delicatese culinare – brânză, fructe uscate, măsline, dulciuri. O vizită aici este ideală pentru o călătorie scurtă, sau poate cu prilejul unei escale spre o destinaţie mai lungă, în care să vă exersaţi rapid talentul de negociator, la care turcii şi-au adjudecat statutul de maeştri cu secole în urmă.

    Alegerile par nelimitate, la fel şi abilităţile negustorilor care îi atrag cu uşurinţă în discuţii pe turişti încercând să le ghicească naţionalitatea (dacă aveţi însă mai mult timp la dispoziţie, arta negocierii se poate întinde pe parcursul unei zile întregi în Marele Bazar din Istanbul, care se întinde pe 60 de străzi).

    Emimönü, locul în care se află piaţa de mirodenii, este şi locul de întâlnire a strâmtorii Bosfor şi golfului Cornul de Aur, care împarte oraşul Istanbul în două părţi. De aici, bărcile cu turişti pleacă zilnic dinspre Marea Marmara spre Marea Neagră. Spre deosebire de excursiile cu barca pe canale sau râuri care tranzitează oraşe europene, aici experienţa este diferită, din mai multe puncte de vedere: traseul prin Bosfor oferă şi posibilitatea de a trăi senzaţia că vă aflaţi între două lumi, la propriu, Istanbulul fiind singurul oraş aflat pe două continente, cu strâmtoarea care separă oraşul între partea sa asiatică şi cea europeană.

    Dacă alegeţi o barcă ce aparţine unei familii turceşti şi optaţi şi pentru varianta unei mese pe aceasta, veţi regăsi preparatele clasice turceşti, gătite după reţete tradiţionale, mai aproape de originile lor faţă de cele întâlnite la un restaurant. Priveliştea este direct proporţională cu abundenţa din farfurie: de pe barcă puteţi admira rapid minunile arhitecturale ale palatelor Dolmabahce, Beylerbeyi, Ciragan, precum şi fortăreaţa Rumeli, podul din Bosfor sau fortăreaţa Anadolu. La întoarcere, nu mai rămâne decât să savuraţi o şişa (narghilea) în preajma Bosforului, în murmurul oraşului aglomerat de turişti şi localnici.

    Vizitarea moscheilor nu poate să lipsească chiar şi din cea mai scurtă  călătorie în Istanbul – le veţi găsi la tot pasul, având în vedere faptul că aici se află mai mult de 3.100 de moschei dintr-un total de peste 82.600 în Turcia. De pe lista turistului care petrece doar câteva ore aici nu trebuie să lipsească însă câteva.

    Sfânta Sofia (Hagia Sofia) este un exemplu; aceasta era în secolul al VI-lea, o biserică ortodoxă a Constantinopolului. Se spune că atunci când împăratul bizantin Iustinian a intrat pentru prima dată în biserică (536 î.Hr.), a strigat: „Glorie Dumnezeului care m-a considerat demn de o astfel de lucrare. Oh, Solomon, te-am întrecut!”. Clădirea este considerată o demonstraţie adusă lumii referitoare la bogăţia şi abilităţile tehnice ale imperiului său. Tradiţia spune că zona care înconjoară tronul împăratului era centrul oficial al lumii. În secolul al XV-lea, odată cu cucerirea oraşului de către otomani, Mahomed al II-lea (Cuceritorul) a renovat biserica şi a transformat-o în moschee. Din anul 1934, a fost transformată în muzeu. Este celebră pentru domul uriaş, care are aproape 30 de metri, şi pentru stilul arhitectural bizantin. Timp de aproape 1.000 de ani, a fost cel mai mare sanctuar din lume şi este al patrulea cel mai mare în prezent. Nu doar dimensiunea clădirii este însă impresionantă: la interior sunt reunite mai multe mozaicuri din secole diferite care au fost conservate sau chiar şi ascunse în anumite perioade istorice.

    Moscheea Albastră se încadrează şi ea la categoria monumentelor istorice gigant: cu şase minarete, este una dintre cele mai mari moschee din Turcia. Iar denumirea vine de la gresia colorată, specific turcească (Iznik) din interior, care arată într-adevăr spectaculos – mai ales în pozele postate pe reţelele de socializare de majoritatea turiştilor care trec pe aici. Construită între 1609 şi 1616, moscheea a făcut furori în lumea bizantină atunci când a fost construită tocmai fiindcă are şase minarete – acelaşi număr ca Moscheea Sfântă din Mecca. Un cel de-al şaptelea minaret a fost oferit însă cadou celei din Mecca pentru a nu se crea conflicte la acea vreme. Pentru un efect de încântare maximă, recomand vizitarea grădinilor dintre Moscheea Albastră şi Hagia Sofia, mai ales la ora chemării la rugăciune din minaretele moscheii albastre.

    Palatul Topkapi (Topkapi Sarayi) este o altă demonstraţie de impozanţă arhitecturală şi bogăţie: construit mai întâi de Mahomed Cuceritorul în secolul al XV-lea, era locul din care sultanii Imperiului Otoman şi-au condus teritoriile până în secolul al XIX-lea. Artă islamică, grădini opulente, camere decorate somptuos şi poveşti despre sultani şi nevestele lor veţi întâlni aici la tot pasul.

    Dincolo de minunea arhitectonică, este probabil locul în care un ghid se dovedeşte a fi extrem de util. Al nostru nu s-a sfiit să ne povestească despre haremul sultanului Suliman Magnificul şi despre numeroasele sale soţii – una dintre ele, de exemplu, a fost răpită şi adusă aici şi, deşi tatăl său era dispus să plătească o răscumpărare, a decis să rămână alături de sultan şi de celelalte soţii ale acestuia. Locul în care se afla haremul sultanilor este primul dintre cele patru curţi în care este împărţită clădirea, în a doua parte veţi putea găsi bucătăriile palatului, camera consiliului (prevăzută cu o mică fereastră prin care sultanul putea asculta – cu voia sau nu a consilierilor săi – toate discuţiile din „board”), iar într-un alt spaţiu se află atât camerele private ale sultanului, cât şi o cameră ce face parte din Trezoreria Imperială  şi care include o colecţie impresionantă de relicve ale profetului Mahomed.

    Un loc în care imaginaţia e pusă la încercare este hipodromul turcesc: construcţia acestuia a început în 203 î.Hr, iniţiată de Septimius Severus, şi a fost terminată de Constantin cel Mare, în 330 î.Hr., după cum ne-a povestit ghidul. Era centrul vieţii publice bizantine, precum şi locul unor jocuri şi curse. Din păcate, în prezent nu au rămas prea multe din fostul hipodrom – doar câteva ziduri pe partea sudică. Este completat însă de câteva monumente: o fântână adusă sultanului otoman de împăratul german William al II-lea în 1898, un obelisc egiptean de 20 de metri, Coloana cu Şerpi, adusă din Delphi de Constantin.

    Atracţiile turistice principale ale oraşului sunt la distanţă mică una de cealaltă, în regiunea veche a oraşului, denumită Sultanahmet. Moscheea Albastră, Palatul Topkapi şi Hagia Sofia sunt la cinci minute distanţă una de cealaltă, la fel şi hotelurile. Există însă multe alte atracţii răspândite şi în cartierele mai puţin cunoscute ale oraşului

    Dincolo de monumentele istorice, Istanbulul este un oraş şi cât se poate de modern – cel mai bine reiese asta pe strada Pietenolstiklal Caddesi (Strada Independenţei), care este o arteră modernă de shopping, cu numeroase restaurante şi cafenele. La capătul străzii se poate ajunge cu cel mai vechi tramvai subteran, Tunelul, construit în 1875 şi care poate fi luat de la turnul genovez Galata. Acesta din urmă este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Turciei, iar dacă vă încumetaţi să urcaţi prin marea de turişti aflată de obicei aici, vă puteţi bucura de priveliştea asupra oraşului.

    În regiunea mai modernă a Istanbulului se află districtele Beyoglu şi Taksim, „centrele distracţiei”. Din Piaţa Taksim se desprinde şi strada Cumhuriyet Caddesi, unde se află laolaltă hoteluri, magazine şi restaurante.
    În apropiere de Istiklal Caddesi (care este şi casa a numeroase biserici şi clădiri consulare) se află Muzeul Inocenţei al lui Orhan Pamuk – unul dintre autorii celebri ai Turciei, care a câştigat premiul Nobel pentru literatură. Muzeul, de altfel, este construit în jurul temei romanului său „Muzeul Inocenţei“.

    La întoarcere (sau spre destinaţia mai lungă spre care porniţi), asiguraţi-vă că aveţi suficient de mult timp pentru experienţele pe care vi le poate oferi aeroportul – pe punctul de a se transforma şi acesta într-un oraş (descris în presa internaţională ca fiind mai mare decât Manhattanul). Aeroportul se pare că este la fel de grandios pe cum este trecutul istoric al oraşului. Chiar dacă în prezent este încheiată doar prima fază de construcţie a proiectului, este deja unul dintre cele mai mari şi moderne aeroporturi ale lumii, având o capacitate iniţială de 90 de milioane de pasageri (spre comparaţie, prin Atatürk, folosit în prezent doar de aeronavele cargo, au trecut în anul 2017 aproximativ 63,7 de milioane de pasageri, în timp ce prin aeroportul Sabiha Gokcen, aproximativ 31 de milioane).

    Noul aeroport se află în partea europeană a Istanbulului, în districtul Arnavutkoy. În prezent, se întinde pe 1,3 milioane de metri pătraţi, dar proiectul final, care ar urma să fie finalizat în anul 2028, ar trebui să aibă 76,5 de milioane de metri pătraţi. Aeroportul impresionează nu doar prin dimensiune, ci şi prin designul inspirat de moştenirea culturală a turcilor: turnul de control, de pildă, este în forma unei lalele, floarea naţională a Turciei, devenită populară în perioada domniei sultanului Suleiman. Contrar credinţei populare, lalelele au fost cultivate iniţial în imperiul otoman şi au fost importate în Olanda în secolul al XVI-lea. Principalul coridor de tranzit este inspirat de forma Strâmtorii Bosfor. Nici pasionaţii de cumpărături nu se vor plictisi aici: duty free-ul se va întinde pe o suprafaţă de nu mai puţin de 55.000 de metri pătraţi. Pentru cei care preferă mai degrabă odihna sau o continuare a călătoriei culinare începute în oraş, aeroportul are mai multe lounge-uri, printre care şi unele ale operatorului naţional de zbor, Turkish Airlines. La unele dintre acestea există posibilitatea intrării în lounge şi printr-o taxă plătită la intrare. 

    Din România, pe ruta Bucureşti – Istanbul există trei curse zilnice operate de Turkish Airlines; operatorul mai are însă curse zilnice de pe aeroportul din Cluj şi patru zboruri săptămânale din Constanţa. Operatorul naţional de stat TAROM operează şi acesta două curse zilnice pe ruta Bucureşti – Istanbul.

  • Continentul ascuns de sub Europa. ”Mulţi turişti îşi petrec vacanţele aici, fără să realizeze”

    Un continent ascuns a fost descoperit în mantaua Pământului, însă nu este vorba de legendara Atlantida.

    Intitulat Marea Adria, continentul era de mărimea Groenlandei şi s-a format acum 240 de milioane de ani, în perioada Trasicului Mijlociu.

    Marea Adria s-a desprins din Africa de Nord şi a fost îngropat sub Europa de Sud acum circa 140 de milioane de ani. „Uitaţi de Atlantida. Fără să realizeze, un număr mare de turişti îşi petrec vacanţele în fiecare an pe continentul pierdut al Marii Adria”, a afirmat Douwe van Hinsbergen, autorul principal al studiului şi profesor în tectonica plăcilor şi paleogeografie la Universitatea  Utrecht.

    Alături de o echipă internaţională, acesta a descoperit vechiul continent după ce a reconstruit evoluţia geologiei complexe a Mediteranei, din Spania până în Iran, care viza lanţuri muntoase şi mări scufundate. Cercetarea a fost publicată luna aceasta în revista Gondwana Research.
    Folosind un software de reconstrucţie a plăcilor tectonice, cercetătorii au decojit literalmente straturile din spate pentru a se întoarce în timp, când continentele au apărut mult diferit faţă de harta pe care o cunoaştem astăzi.

    „Din această hartă se poate vedea Marea Adria, dar şi alte blocuri continentale mai mici care sunt acum părţi din România, Nordul Turciei şi Armenia. Rămăşiţele deforamte ale câtorva kilometri din continentul pierdut pot fi acum văzute în lanţurile muntoase. Restul pieselor platoului continental, care au circa 100 de km grosime, se află sub mantaua Europei de Sud, putând fi detectate în valurile seismice la o adâncime de 1.500 de kilometri”, a afirmat Douwe van Hinsbergen, citat de CNN. 

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Decoraţiunile moldoveneşti care au cucerit turiştii străini

    Mirela Nechita, absolventă de Marketing, a lucrat timp de 12 ani la stat în domeniul comerţului, iar în 2004 a hotărât să facă o schimbare în viaţa sa, alegând să parieze pe un business prin care oferea servicii de transport. De-a lungul anilor, ea a mai dezvoltat afaceri precum un centru de sport şi întreţinere corporală, un magazin de flori şi decoraţiuni sau o firmă de mobilier şi materiale de construcţii, însă cel mai longeviv business, care i-a adus şi cele mai bune rezultate, este Natallia Decor.

    „Mi-am dorit să creez un business care să îmbine dinamica unui plan de afaceri cu bucuria de a redescoperi tezaurul moldovenesc de aici, din Valea Şomuzului, ţinutul sucevean în care m-am născut. Articolele Natallia Decor – perdele, cu­ver­­turi, prosoape de baie, huse pentru canapele, feţe de pernă, lenjerie sau alte accesorii textile – nasc acea emoţie a nostalgiei şi a dorului de casă”, povesteşte Mirela Nechita. În 2018, compania Natallia Decor a avut o cifră de afaceri de 100.000 de euro, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor Publice. În atelier, compania confecţionează produ­­se finite după tehnologia veche, adică prin tehnica cusutului manual, a ţesutului, cu materie primă adusă din străinătate. „Realizarea unui set de lenjerie de pat cu aplicaţii tradiţionale durează în jur de o zi”, explică antreprenoarea.

    Ea spune că românii plecaţi la muncă în străinătate vin vara acasă şi îşi doresc să îşi decoreze casele în cel mai pur stil moldovenesc.
    „A crescut interesul românilor pentru lucrurile autentice în detrimentul celor pur comerciale şi acum cred că încep să se vadă efectele maturizării noastre ca popor, din punctul de vedere al simţului estetic, al apetitului pentru calitate şi pentru lucru original. Cred cu tărie că preferinţa românilor pentru stilul tradiţional se va menţine şi va lua amploare în următorii ani.”

    Compania are şapte angajaţi, care pot produce săptămânal câteva sute de perdele. Pentru producţia de decoraţiuni, antreprenoarea colaborează cu o echipă de designeri orientată spre stilul rustic. Astfel, firma realizează şi produse unicat sau în serie mică.

    Obiectele de decor şi produsele textile sunt comercializate în propriul magazin al companiei, din Fălticeni. Pe lângă vânzarea din showroom, Natallia Decor colaborează şi cu parteneri precum Nugat, Cassa Rossa Textil, Dedeman, Ax Perpetuum, Brentina, Decoratex sau Marcon. În prezent, compania nu vinde în străinătate, însă în viitor reprezentanta firmei ia calcul înfiinţarea unor puncte de lucru în ţările limitrofe, Republica Moldova, Polonia şi Ucraina. Anul trecut, Mirela Nechita a pornit şi un proiect în domeniul turismului, „Turist în Dolheşti”, proiect-pilot axat pe turism rural în comuna Dolheşti. Ea spune că acesta a dovedit că are un potenţial şi că oamenii tânjesc să revină la rădăcini, la simplitate, în zone mai puţin circulate şi care şi-au păstrat autenticitatea.

    „În 2019 am primit mai multe grupuri de turişti străini, câteva sute în total, din ţări precum Franţa, Italia, Olanda, Germania, SUA, Venezuela, Spania, Danemarca, Australia şi Japonia. Au fost încântaţi de experienţa oferită, sunt foarte atraşi de ecoturism şi turismul cultural, gastronomic şi istoric pe care li-l propunem. Toţi străinii au rezonat într-un mod personal cu stilul arhitectonic tradiţional al caselor, cu savoarea bucatelor noastre cu ingrediente din gospodăriile oamenilor şi cu meşteşugurile ancestrale care încă se păstrează la noi”, susţine antreprenoarea.

    Ea aminteşte că turiştii au putut vizita şi mănăstirea Probota, una din cele mai vechi sihăstrii din Moldova, participând şi la evenimente cu datinile din zonă. O atracţie au fost şi textilele expuse în curţile şi gospodăriile dolheştenilor, de la cergi, ii, ştergare, macate, la năframe şi mici obiecte vestimentare croşetate. Iar unii dintre turişti au şi cumpărat astfel de produse.

    Compania a făcut un parteneriat cu Romanian Business Leaders, prin care au organizat o şcoală de vară pentru viitorii antreprenori şi un eveniment dedicat diasporei. „În decembrie 2018 am fost singura comună din Moldova distinsă cu un trofeu, la categoria Managementul Destinaţiei.”

    În viitor, Mirela Nechita îşi propune să atragă turişti în cât mai multe locaţii din regiune, să deschidă cel puţin o filială regională sau o microîntreprindere cu decora­ţiuni tradiţionale din Valea Şomuzului. „Intenţionez să organizez şi ateliere de creaţie ca o comple­tare a activităţii creative în şcoli. Îndrăznesc să sper că Natallia Decor va deveni un brand relevant la nivel regional, căci moldovenii au această abordare mai degrabă emoţională a conceptului de locuire. Cu proiectul Turist în Dolheşti, suntem în curs de acreditare de la Ministerul Turismului pentru mai multe unităţi de cazare din comună”, conchide Mirela Nechita.

  • Thomas Cook, cea mai veche agenţie de turism din lume, s-a prăbuşit în faliment, distrugând vacanţele a sute de mii de turişti

    Viitorul a 21.000 de angajaţi ai agenţiei rămâne incert, potrivit The Guardian. Falimentul Thomas Cook a dat startul celui mai mare proces de reptriere pe timp de pace din istoria moderna a Marii Britanii.

    Duminică, reprezentanţii companiei cu o vechime de 178 de ani au spus că nu văd altă soluţie decât falimentul, după ce negocierile între Thomas Cook şi acţionarii-cheie – privind recapitalizarea şi reorganizarea – au eşuat, determinând intrarea în „lichidare imediată”, transmite upi.com.

    Peter Frankhauser, CEO-ul Thomas Cook, şi-a cerut scuze faţă de angajaţi şi clienţi, spunând că prăbuşirea companiei reprezintă „un moment de profund regret”.

    Frankhauser a mai spus că firma de turism a fost aproape să semneze un contract pentru salvarea de la faliment, dar „o facilitate suplimentară”, necesară în ultimele zile, s-a dovedit a fi „insurmontabilă”.

    Autoritatea Britanică de Aviaţie Civilă a precizat că toate zborurile, vacanţele şi rezervările companiei au fost anulate şi „peste „150.000 de clienţi britanici ai Thomas Cook din întreaga lume au fost afectaţi, de două ori mai mult decât în cazul celor repatriaţi după falimentul Monarch Airlines”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Incă un loc superb care este distrus de TURISTI. Mai multe specii de animale si păsări de aici au ajuns să fie pe cale de dispariţie din cauza turismului

    Peste 40.000 de turişti vizitează, anual, Antarctica. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Barcelorna au descoperit că acest lucru are un impact devastator asupra faunei din regiune.
     
    Ei spun că populaţiile de pinguini şi de păsări din Antarctica ar putea fi distruse de turiştii care transmit bacterii pinguinilor şi altor specii.

    Oamenii de ştiinţă au analizat excrementele a peste 650 de păsări adulte între 2008 şi 2011, în patru locaţii diferite din oceanul Antarctic, şi au descoperit că o serie de agenţi patogeni care cauzează boli ar putea avea consecinţe devastatoare pentru toate speciile din Antarctica, dintre care unele sunt pe cale de dispariţie. Studiul a analizat tulpini de bacterii provenite de la oameni, inclusiv microbi rezistenţi la antibiotice si ADN-ul de la o bacterie care provoaca intoxicaţii alimentare.

    Cercetătorii de la Universitatea din Barcelona au descoperit o tulpină de salmonela care se găseşte de obicei la păsările care trăiesc în captivitate în zonele urbane. Campylobacter jejuni, o bacterie care se găseşte în produsele alimentare şi una dintre cele mai frecvente cauze de intoxicaţii alimentare în Europa şi Statele Unite, a fost detectată în excrementele speciilor analizate. Specialiştii au găsit, de asemenea, o formă de bacterie gastrointestinală numită Campylobacter lari, care a fost rezistentă la antibiotice precum ciprofloxacina şi enrofloxacina. Aceste antibiotice sunt utilizate în mod obişnuit în medicina umană şi veterinară, ceea ce sugerează că pinguinii au fost contaminaţi de oameni mai degrabă, decât de mediul natural.

    Printre speciile care s-au dovedit a fi infectate cu agenţi patogeni umani se numără speciile de pinguini macaroni, pinguinii regali şi pinguini gentoo. Pe lângă pinguini, au fost afectate şi o serie de specii de păsări marine.

    Autorii studiului notează că păsările şi oamenii din insulele izolate intră într-un contact din ce în ce mai mare, datorită centrelor de cercetare de acolo şi numărului tot mai mare de turişti. „Este rezonabil să credem că numărul crescut de turişti a sporit riscul de invazie patogenă”, a spus profesorul Jacob González-Sol de la Universitatea din Barcelona.

    „Până în prezent, Antarctica fusese singurul continent în care o astfel de boală nu fusese încă descoperită. Sunt necesare măsuri mai stricte de biosecuritate pentru a limita impactul uman în Antarctica”, a afirmat studiul. Profesorul González-Solis a menţionat că este posibil ca aceste păsări să fi luat bacterii de la păsări domestice din localităţi precum Falkland. Alte surse posibile includ croaziere turistice şi avanposturi de cercetare ştiinţifică. Turiştii sunt sfătuiţi să îşi igienizeze încălţămintea atunci când vizitează Antarctica pentru a ajuta la combaterea şanselor de răspândire a bolilor. Rezultatele complete ale studiului au fost publicate în revista Science of the Total Environment.