BusinessMagazin

Tag: trimitere

  • 17 lucruri fascinante pe care nu le ştiaţi despre Hitler

    Adolf Hitler l-a admirat foarte mult pe Hery Ford, l-a menţionat în discursuri, îi trimitea cu regularitate cadouri şi avea mai multe fotografii cu Ford.

    Moartea lui Hitler a fost anunţată pe 1 mai 1945. În acceaşi zi, 66 de ani mai târziu, Osama bin Laden a fost declarat mort.

    Hitler plănuia să ucidă toţi rezidenţii Moscovei şi să construiască un lac artificial în locul oraşului.

    Un autor german a scris un roman, devenit bestseller, în care Hitler se trezeşte în prezent, în Berlin, fără nicio amintire şi devine comedian.

    Generalul Erwin Rommel a refuzat să execute prizonierii de război de origine evreiască, deşi a fost un ordin direct venit de la Hitler.

    Nu trebuie să uităm că tot ceea ce a făcut Hitler în Germania a fost “legal” – Martin Luther King.

    Adolf Hitler voia să devină arhitect, dar a picat la examenul de admitere la şcoala de arhitectură din Viena.

    Hitler a fost dependent de crystal meth (metamfetamină) din 1942 până la moartea sa în 1945.

    Bărbatul care a realizat design-ul buncărului secret al lui Saddam Hussein a fost nepotul femeii care a realizat design-ul buncărului lui Hitler.

    Şi Hitler şi Stalin au fost nominalizaţi pentru premiul Nobel pentru Pace

    Lui Hitler îi era frică să meargă la dentist, iubea să mănânce dulciuri, avea un scris de mână feminin şi a fost suspectat că ar fi fost gay.

    Hitler a luat peste 28 de medicamente pentru flatulenţă cronică, inclusiv cocaină şi amfetamine.

    Gandhi i-a scris o scrisoare în care-l ruga pe Adolf să nu înceapă un război.

    În timpul Primului Război Monidial un tânăr soldat britanic pe nume Henry Tandey a salvat viaţa unui soldat german rănit. Mai târziu s-a dovedit ca acel soldat a fost Adolf Hitler.

    Liderul naziştilor avea un singur testicol. Hitler şi-a pierdut un testicol în urma unei răni de război în bătălia de la Somme 1916.
    În 1938 a fost ales de revista Time ca fiind omul anului, personalitatea anului.

    Hitler voia să-l asasineze pe Wiston Churchil prin intermediul unor bombe minuscule acoperite cu un strat de ciocolată şi care ar fi fost aşezate în sala de mese a Cabinetului de la Londra.  complotul lui Hitler a fost dejucat de catre spionii britanici, care au descoperit explozivii ambalati.

    Hitler a strâns de-a lungul anilor artefacte evreieşti şi a făcut poze mai multor familii de evrei şi pe care le ţinea într-un muzeu numit Muzeul Rasei Dispărute.


     

  • Lucruri fascinante pe care nu le ştiaţi despre Hitler

    Adolf Hitler l-a admirat foarte mult pe Hery Ford, l-a menţionat în discursuri, îi trimitea cu regularitate cadouri şi avea mai multe fotografii cu Ford.

    Moartea lui Hitler a fost anunţată pe 1 mai 1945. În acceaşi zi, 66 de ani mai târziu, Osama bin Laden a fost declarat mort.

    Hitler plănuia să ucidă toţi rezidenţii Moscovei şi să construiască un lac artificial în locul oraşului.

    Un autor german a scris un roman, devenit bestseller, în care Hitler se trezeşte în prezent, în Berlin, fără nicio amintire şi devine comedian.

    Generalul Erwin Rommel a refuzat să execute prizonierii de război de origine evreiască, deşi a fost un ordin direct venit de la Hitler.

    Nu trebuie să uităm că tot ceea ce a făcut Hitler în Germania a fost “legal” – Martin Luther King.

    Adolf Hitler voia să devină arhitect, dar a picat la examenul de admitere la şcoala de arhitectură din Viena.

    Hitler a fost dependent de crystal meth (metamfetamină) din 1942 până la moartea sa în 1945.

    Bărbatul care a realizat design-ul buncărului secret al lui Saddam Hussein a fost nepotul femeii care a realizat design-ul buncărului lui Hitler.

    Şi Hitler şi Stalin au fost nominalizaţi pentru premiul Nobel pentru Pace

    Lui Hitler îi era frică să meargă la dentist, iubea să mănânce dulciuri, avea un scris de mână feminin şi a fost suspectat că ar fi fost gay.

    Hitler a luat peste 28 de medicamente pentru flatulenţă cronică, inclusiv cocaină şi amfetamine.

    Gandhi i-a scris o scrisoare în care-l ruga pe Adolf să nu înceapă un război.

    În timpul Primului Război Monidial un tânăr soldat britanic pe nume Henry Tandey a salvat viaţa unui soldat german rănit. Mai târziu s-a dovedit ca acel soldat a fost Adolf Hitler.

    Liderul naziştilor avea un singur testicol. Hitler şi-a pierdut un testicol în urma unei răni de război în bătălia de la Somme 1916.
    În 1938 a fost ales de revista Time ca fiind omul anului, personalitatea anului.

    Hitler voia să-l asasineze pe Wiston Churchil prin intermediul unor bombe minuscule acoperite cu un strat de ciocolată şi care ar fi fost aşezate în sala de mese a Cabinetului de la Londra.  complotul lui Hitler a fost dejucat de catre spionii britanici, care au descoperit explozivii ambalati.

    Hitler a strâns de-a lungul anilor artefacte evreieşti şi a făcut poze mai multor familii de evrei şi pe care le ţinea într-un muzeu numit Muzeul Rasei Dispărute.


     

  • Mesajul cutremurător al Papei Francisc: “Folosirea telefonului în timpul mesei reprezintă începutul războiului”

    În cadrul unui discurs ţinut la Universitatea din Roma, el a subliniat pericolul ce poate apărea ca urmare a dispariţiei conversaţiei.

    “Atunci când suntem la masă, atunci când vorbim cu alţii prin intermediul telefonului, acele momente marchează începutul războiului – pentru că nu există dialog”, a spus liderul bisericii catolice.

    Papa Francisc i-a mai criticat pe cei tineri şi pentru lipsa manierelor, subliniind faptul că a devenit oarecum uzual ca oamenii să îi insulte pe cei pe care nu îi cunosc. “Trebuie să vorbim mai puţin şi să ascultăm mai mult”, a mai spus Francis. “Dialogul care apropie sufletele este un medicament împotriva violenţei.”

    Luna trecută, Papa Francisc a denunţat toate violenţele de inspiraţie religioasă în timpul vizitei sale de duminică la principala sinagogă din Roma, arătându-se solidar faţă de cea mai veche comunitate evreiască din diaspora, în semn de preietenie interreligioasă, într-o perioadă marcată de atacuri islamiste.

    Într-un interviu acordat ziarului spaniol El Pais, Papa Francisc a mers chiar mai departe, declarând: „Crizele provoacă frică, alarmează. În opinia mea, cel mai bun exemplu de populism european este Germania anului 1933. Un popor care a fost imersat în criză şi îşi căuta identitatea, până ce a apărut acest lider carismatic, care a promis să-i redea identitatea. Dar le-a dat o identitate distorsionată şi cu toţii ştim ce s-a întâmplat. Hitler nu a furat puterea. A fost ales de popor, iar apoi şi-a distrus poporul”, a punctat Papa Francis, în interviul citat de RT.com.

  • Deputaţii din Comisia juridică au modificat Codul Penal. Sintagma “Conflict de interese”, înlocuită

    În forma adoptată de Comisia juridică, articolul 301 din Codul Penal face trimitere la “Folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane” şi prevede la alineatul 1 că “fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv pricinuind prin asta un prejudiciu de interes public, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani”, potrivit amendamentului depus de deputatul UDMR Marton Arpad şi aprobat de Comisia juridică.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea românului care a devenit cunoscut în toată lumea după ce a scris o carte în limba engleză

    De altfel, chiar şi autorul mărturiseşte într-o postare pe blogul chirovici.com cum povestea acestei cărţi este la fel de interesantă precum a subiectului cărţii: a scris primul draft între februarie şi iunie 2014 şi l-a îmbunătăţit de patru-cinci ori înainte să-l trimită mai multor agenţi literari. Fără niciun răspuns, a hotărât să trimită spre tipărire câteva volume. Robert Peett, fondatorul şi managerul Holland Books, mica tipografie unde şi-a trimis cartea, a fost foarte încântat de idee şi i-a solicitat o întâlnire înainte de încheierea unui contract.

    S-au întâlnit după două săptămâni, iar Peett i-a spus că volumul este prea bun pentru tipografia lui; nu îşi permitea să plătească un avans, iar distribuţia lui nu ar avea mare acoperire. L-a întrebat pe autor de ce nu a trimis manuscrisul şi altor agenţi literari; în cele din urmă a insistat ca el să o retrimită. În următoarea zi, Chirovici a trimis cartea mai multor agenţi britanici, iar unul dintre ei era Marilia Savvides de la editura Peters, Frasers, Dunlop, care i-a cerut manuscrisul complet doar două zile mai târziu.

    În mai puţin de o săptămână, a urmat o avalanşă de oferte de publicare consistente din 10 ţări. Volumul care a luat cu asalt piaţa internaţională de carte este acum singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania potrivit informaţiilor Rao, editura responsabilă de publicarea acestuia în România. Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare la doar o zi de la apariţia în librării (în februarie anul acesta); de asemenea, romanul este bestseller în Olanda şi Italia, potrivit aceleiaşi surse. Jurnaliştii de la The Guardian au redat povestea românului într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015 şi republicat recent, cu prilejul lansării cărţii: ei anticipau încă de pe atunci că volumul îi va aduce autorului câştiguri imense, „de şapte cifre”.

    Eugen Chirovici se stabilise în 2013 în Marea Britanie; anterior a scris 10 cărţi de mister în România pe parcursul a două decenii. Potrivit interviului pe care l-a acordat The Guardian, piaţa locală era una mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exclusiv din activitatea de scriitor, deşi îşi dorea acest lucru; astfel că a lucrat şi ca jurnalist. Autorul povesteşte pe blogul său şi cum i-a venit ideea să scrie această carte, în 2013, după o conversaţie cu mama sa. Îi spusese că îşi putea aminti funeraliile unui jucător de fotbal local care murise foarte tânăr într-un accident de maşină când era copil; mama i-a replicat că era la vremea respectivă mult prea mic ca să îşi aducă aminte de acest lucru. El a continuat, i-a povestit detaliile, ea a insistat că probabil le auzise de la tatăl său.

    Chirovici nu a putut să nu se întrebe dacă mintea umană are capacitatea într-adevăr să cosmetizeze sau chiar să falsifice anumite amintiri – idee care stă la baza romanului său. Dacă uităm într‑adevăr ce s-a întâmplat într-un anumit moment şi dacă imaginaţia noastră este capabilă să transforme „aşa- numita realitate obiectivă” în propria noastră realitate? Autorul menţionează şi un citat al împăratului Marcurs Aurelius în acest sens: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul absolut.” Iată ideea de bază care a stat la construirea „Cărţii oglinzilor“ şi a numelui acestui volum. Obiectivitatea – sau, cel puţin, încercarea de a prezenta lucrurile cât mai aproape de modul în care sunt (simplul fapt că sunt povestite de cineva nu mai reprezintă deja obiectivitate) – reprezintă o constantă a vieţii de jurnalist, astfel că nu e de mirare preocuparea autorului faţă de acesta şi motivul pentru care am găsit cartea pe placul meu, contra aşteptărilor iniţiale, create de încadrarea în genul literar al romanelor de mister şi al thrillerelor.

    Bucăţile de „oglinzi” care au condus la construirea acestui subtext sunt deopotrivă captivante: fiecare personaj relatează amintirile legate de o crimă realizată în urmă cu două decenii, din propria perspectivă.

    Agentul literar Peter Katz primeşte un manuscris parţial în care sunt detaliate câteva momente de dinaintea uciderii, în urmă cu 27 de ani, a unui profesor celebru în domeniul psihologiei, cunoscut pentru munca sa de explorare a efectelor traumelor asupra memoriei; profesorul lucra în secret pentru o agenţie guvernamentală, era posibil să aibă o relaţie cu o studentă, se împrietenise recent şi cu prietenul acesteia (autorul manuscrisului), dar avea şi ca angajat drept om bun la toate un potenţial criminal cu probleme de memorie, pe care îl studiase anterior. Profesorul sfârşeşte prin a fi ucis brutal, iar criminalul nu este găsit. Autorul manuscrisului trimis lui Katz, un scriitor eşuat pe nume Richard Flynn, moare înainte să povestească deznodământul întâmplării, manuscrisul complet nu este de găsit, iar Katz începe o investigaţie împreună cu cinicul jurnalist John Keller, sesizând potenţialul literar al subiectului.

    Găsirea celorlalte personaje implicate în poveste nu face decât să adâncească mai mult misterul: Laura Baines, studenta de pe atunci, este pe culmile succesului şi s-a lansat în cercul geniilor din domeniul psihologiei chiar după moartea profesorului, cu o carte la care se presupunea că au lucrat împreună. Fostul ajutor al profesorului, Derek Simmons, suferă de amnezie retrogradă, iar Roy Freeman, un poliţist care a investigat cazul, are un început de Alzheimer. Chirovici dezvoltă subiectul prin alternarea punctelor de vedere, prin compararea unor detalii din manuscrisul lui Flynn cu observaţiile curente ale lui Katz, Keller, Freeman, adevărul fiind asamblat ca într-un puzzle.

    Dacă vă întrebaţi, nimic din subiectul acestei cărţi şi a modului în care a fost relatat nu trădează originile autorului: poate singurele conexiuni sunt cele legate de – probabil – preocuparea autorului legată de publicarea unui roman de succes, care reprezintă de altfel şi ipoteza de la care porneşte cartea.

    „Cartea oglinzilor“ poate fi şi ea citită prin prisma unor oglinzi – thriller sau filosofie a realităţii obiective; orice ar alege cititorul, este cu siguranţă genul de carte în care acţiunea se desfăşoară, filă cu filă, ca într-un film. De altfel, criticii internaţionali vorbesc deja despre posibila ecranizare a romanului.
     

  • Povestea românului care a devenit cunoscut în toată lumea după ce a scris o carte în limba engleză

    De altfel, chiar şi autorul mărturiseşte într-o postare pe blogul chirovici.com cum povestea acestei cărţi este la fel de interesantă precum a subiectului cărţii: a scris primul draft între februarie şi iunie 2014 şi l-a îmbunătăţit de patru-cinci ori înainte să-l trimită mai multor agenţi literari. Fără niciun răspuns, a hotărât să trimită spre tipărire câteva volume. Robert Peett, fondatorul şi managerul Holland Books, mica tipografie unde şi-a trimis cartea, a fost foarte încântat de idee şi i-a solicitat o întâlnire înainte de încheierea unui contract.

    S-au întâlnit după două săptămâni, iar Peett i-a spus că volumul este prea bun pentru tipografia lui; nu îşi permitea să plătească un avans, iar distribuţia lui nu ar avea mare acoperire. L-a întrebat pe autor de ce nu a trimis manuscrisul şi altor agenţi literari; în cele din urmă a insistat ca el să o retrimită. În următoarea zi, Chirovici a trimis cartea mai multor agenţi britanici, iar unul dintre ei era Marilia Savvides de la editura Peters, Frasers, Dunlop, care i-a cerut manuscrisul complet doar două zile mai târziu.

    În mai puţin de o săptămână, a urmat o avalanşă de oferte de publicare consistente din 10 ţări. Volumul care a luat cu asalt piaţa internaţională de carte este acum singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania potrivit informaţiilor Rao, editura responsabilă de publicarea acestuia în România. Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare la doar o zi de la apariţia în librării (în februarie anul acesta); de asemenea, romanul este bestseller în Olanda şi Italia, potrivit aceleiaşi surse. Jurnaliştii de la The Guardian au redat povestea românului într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015 şi republicat recent, cu prilejul lansării cărţii: ei anticipau încă de pe atunci că volumul îi va aduce autorului câştiguri imense, „de şapte cifre”.

    Eugen Chirovici se stabilise în 2013 în Marea Britanie; anterior a scris 10 cărţi de mister în România pe parcursul a două decenii. Potrivit interviului pe care l-a acordat The Guardian, piaţa locală era una mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exclusiv din activitatea de scriitor, deşi îşi dorea acest lucru; astfel că a lucrat şi ca jurnalist. Autorul povesteşte pe blogul său şi cum i-a venit ideea să scrie această carte, în 2013, după o conversaţie cu mama sa. Îi spusese că îşi putea aminti funeraliile unui jucător de fotbal local care murise foarte tânăr într-un accident de maşină când era copil; mama i-a replicat că era la vremea respectivă mult prea mic ca să îşi aducă aminte de acest lucru. El a continuat, i-a povestit detaliile, ea a insistat că probabil le auzise de la tatăl său.

    Chirovici nu a putut să nu se întrebe dacă mintea umană are capacitatea într-adevăr să cosmetizeze sau chiar să falsifice anumite amintiri – idee care stă la baza romanului său. Dacă uităm într‑adevăr ce s-a întâmplat într-un anumit moment şi dacă imaginaţia noastră este capabilă să transforme „aşa- numita realitate obiectivă” în propria noastră realitate? Autorul menţionează şi un citat al împăratului Marcurs Aurelius în acest sens: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul absolut.” Iată ideea de bază care a stat la construirea „Cărţii oglinzilor“ şi a numelui acestui volum. Obiectivitatea – sau, cel puţin, încercarea de a prezenta lucrurile cât mai aproape de modul în care sunt (simplul fapt că sunt povestite de cineva nu mai reprezintă deja obiectivitate) – reprezintă o constantă a vieţii de jurnalist, astfel că nu e de mirare preocuparea autorului faţă de acesta şi motivul pentru care am găsit cartea pe placul meu, contra aşteptărilor iniţiale, create de încadrarea în genul literar al romanelor de mister şi al thrillerelor.

    Bucăţile de „oglinzi” care au condus la construirea acestui subtext sunt deopotrivă captivante: fiecare personaj relatează amintirile legate de o crimă realizată în urmă cu două decenii, din propria perspectivă.

    Agentul literar Peter Katz primeşte un manuscris parţial în care sunt detaliate câteva momente de dinaintea uciderii, în urmă cu 27 de ani, a unui profesor celebru în domeniul psihologiei, cunoscut pentru munca sa de explorare a efectelor traumelor asupra memoriei; profesorul lucra în secret pentru o agenţie guvernamentală, era posibil să aibă o relaţie cu o studentă, se împrietenise recent şi cu prietenul acesteia (autorul manuscrisului), dar avea şi ca angajat drept om bun la toate un potenţial criminal cu probleme de memorie, pe care îl studiase anterior. Profesorul sfârşeşte prin a fi ucis brutal, iar criminalul nu este găsit. Autorul manuscrisului trimis lui Katz, un scriitor eşuat pe nume Richard Flynn, moare înainte să povestească deznodământul întâmplării, manuscrisul complet nu este de găsit, iar Katz începe o investigaţie împreună cu cinicul jurnalist John Keller, sesizând potenţialul literar al subiectului.

    Găsirea celorlalte personaje implicate în poveste nu face decât să adâncească mai mult misterul: Laura Baines, studenta de pe atunci, este pe culmile succesului şi s-a lansat în cercul geniilor din domeniul psihologiei chiar după moartea profesorului, cu o carte la care se presupunea că au lucrat împreună. Fostul ajutor al profesorului, Derek Simmons, suferă de amnezie retrogradă, iar Roy Freeman, un poliţist care a investigat cazul, are un început de Alzheimer. Chirovici dezvoltă subiectul prin alternarea punctelor de vedere, prin compararea unor detalii din manuscrisul lui Flynn cu observaţiile curente ale lui Katz, Keller, Freeman, adevărul fiind asamblat ca într-un puzzle.

    Dacă vă întrebaţi, nimic din subiectul acestei cărţi şi a modului în care a fost relatat nu trădează originile autorului: poate singurele conexiuni sunt cele legate de – probabil – preocuparea autorului legată de publicarea unui roman de succes, care reprezintă de altfel şi ipoteza de la care porneşte cartea.

    „Cartea oglinzilor“ poate fi şi ea citită prin prisma unor oglinzi – thriller sau filosofie a realităţii obiective; orice ar alege cititorul, este cu siguranţă genul de carte în care acţiunea se desfăşoară, filă cu filă, ca într-un film. De altfel, criticii internaţionali vorbesc deja despre posibila ecranizare a romanului.
     

  • Marea Britanie trimite avioane multirol Typhoon în România, pentru misiuni NATO

    “Marea Britanie intensifică acţiunile de susţinere a apărării colective NATO din nordul până în sudul Alianţei Nord-Atlantice. Prin această misiune, avioanele Forţelor Aeriene britanice vor fi pregătite să securizeze spaţiul aerian NATO şi să ofere garanţii de securitate aliaţilor din regiunea Mării Negre”, a declarat Michael Fallon.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pe timpul lui Ceauşescu trimitea tractoare în toată Europa. Ce se află acum pe spaţiul vechii fabrici unde lucrau 23.000 de oameni

    Tractorul Braşov, cel mai important producător de tractoare, avea înainte de 1990 circa 23.000 de angajaţi şi o capacitate de producţie de 32.000 de tractoare pe an. În 2004 compania a fost la un pas de a fi privatizată şi preluată de italienii de la Landini, însă privatizarea nu a mai avut loc, iar situaţia companiei a continuat să se deterioreze, în 2007 fiind declarat falimentul.

    Activele uzinei au fost achiziţionate în acelaşi an pentru suma de 92 de milioane de euro de firma imobiliară Flavus Invest Bucureşti, controlată de fondul britanic de investiţii Centerra Capital Partner cu scopul de a dezvolta un proiect imobiliar. În 1999 tractorul avea 10.000 de salariaţi, afaceri de 68 de milioane de lei şi genera pierderi de 38,3 de milioane de lei, iar în 2006 mai avea afaceri de 11,6 milioane de lei, iar pierderile erau mai mari decât afacerile.

    Tranformarea fostei platforme industriale Tractorul în singurul centru comercial din Braşov a început în urmă cu aproape trei ani, când grupul Auchan a decis să se extindă la Braşov şi a cumpărat 100 de hectare de teren, reprezentând aproximativ 8% din suprafaţa disponibilă a oraşului. Immochan România a investit aproximativ 20 de milioane de euro în achiziţionarea fostei platforme industriale, având în vedere proiectul global Coresi Shopping Resort, ce va fi format din 95.500 metri pătraţi suprafaţă totală închiriabilă. Proiectul a fost dezvoltat cu scopul de a-i atrage aici nu doar pe braşoveni, ci şi pe clienţii din oraşele de pe o rază de 60 de kilometri.

    Centrul comercial deschis la finalul lunii martie 2015 are o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi şi este ocupat integral. Investiţia în mallul din Braşov va fi amortizată în 9-10 ani, potrivit lui Tatian Diaconu, directorul general al Immochan România.

    Un pas mai departe, în cursul anului 2016 a fost reprezentat de construirea părţii rezidenţiale a proiectului. „Pentru mall am folosit 24 de hectare. Mai avem 76, dar nu integral utile. Practic avem 56 de hectare pentru rezidenţial“, declara el. În ceea ce priveşte noul cartier care va fi amenajat lângă mall, grupul francez colaborează cu dezvoltatorul Avantgarden Immo Invest.. Complexul rezidenţial Coresi Avantgarden ar urma să fie compus din 1.300 apartamente, pe o suprafaţă de 22 ha, iar lista se menţine deschisă: spaţii verzi, locuri de parcare, şcoală, grădiniţă. „O să tot fie de construit, câţiva ani de acum încolo“, concluzionează directorul general al Immochan România.

     

  • Pe timpul lui Ceauşescu trimitea tractoare în toată Europa. Ce se află acum pe spaţiul vechii fabrici unde lucrau 23.000 de oameni

    Tractorul Braşov, cel mai important producător de tractoare, avea înainte de 1990 circa 23.000 de angajaţi şi o capacitate de producţie de 32.000 de tractoare pe an. În 2004 compania a fost la un pas de a fi privatizată şi preluată de italienii de la Landini, însă privatizarea nu a mai avut loc, iar situaţia companiei a continuat să se deterioreze, în 2007 fiind declarat falimentul.

    Activele uzinei au fost achiziţionate în acelaşi an pentru suma de 92 de milioane de euro de firma imobiliară Flavus Invest Bucureşti, controlată de fondul britanic de investiţii Centerra Capital Partner cu scopul de a dezvolta un proiect imobiliar. În 1999 tractorul avea 10.000 de salariaţi, afaceri de 68 de milioane de lei şi genera pierderi de 38,3 de milioane de lei, iar în 2006 mai avea afaceri de 11,6 milioane de lei, iar pierderile erau mai mari decât afacerile.

    Tranformarea fostei platforme industriale Tractorul în singurul centru comercial din Braşov a început în urmă cu aproape trei ani, când grupul Auchan a decis să se extindă la Braşov şi a cumpărat 100 de hectare de teren, reprezentând aproximativ 8% din suprafaţa disponibilă a oraşului. Immochan România a investit aproximativ 20 de milioane de euro în achiziţionarea fostei platforme industriale, având în vedere proiectul global Coresi Shopping Resort, ce va fi format din 95.500 metri pătraţi suprafaţă totală închiriabilă. Proiectul a fost dezvoltat cu scopul de a-i atrage aici nu doar pe braşoveni, ci şi pe clienţii din oraşele de pe o rază de 60 de kilometri.

    Centrul comercial deschis la finalul lunii martie 2015 are o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi şi este ocupat integral. Investiţia în mallul din Braşov va fi amortizată în 9-10 ani, potrivit lui Tatian Diaconu, directorul general al Immochan România.

    Un pas mai departe, în cursul anului 2016 a fost reprezentat de construirea părţii rezidenţiale a proiectului. „Pentru mall am folosit 24 de hectare. Mai avem 76, dar nu integral utile. Practic avem 56 de hectare pentru rezidenţial“, declara el. În ceea ce priveşte noul cartier care va fi amenajat lângă mall, grupul francez colaborează cu dezvoltatorul Avantgarden Immo Invest.. Complexul rezidenţial Coresi Avantgarden ar urma să fie compus din 1.300 apartamente, pe o suprafaţă de 22 ha, iar lista se menţine deschisă: spaţii verzi, locuri de parcare, şcoală, grădiniţă. „O să tot fie de construit, câţiva ani de acum încolo“, concluzionează directorul general al Immochan România.

     

  • Pe timpul lui Ceauşescu trimitea tractoare în toată Europa. Ce se află acum pe spaţiul vechii fabrici unde lucrau 23.000 de oameni

    Tractorul Braşov, cel mai important producător de tractoare, avea înainte de 1990 circa 23.000 de angajaţi şi o capacitate de producţie de 32.000 de tractoare pe an. În 2004 compania a fost la un pas de a fi privatizată şi preluată de italienii de la Landini, însă privatizarea nu a mai avut loc, iar situaţia companiei a continuat să se deterioreze, în 2007 fiind declarat falimentul.

    Activele uzinei au fost achiziţionate în acelaşi an pentru suma de 92 de milioane de euro de firma imobiliară Flavus Invest Bucureşti, controlată de fondul britanic de investiţii Centerra Capital Partner cu scopul de a dezvolta un proiect imobiliar. În 1999 tractorul avea 10.000 de salariaţi, afaceri de 68 de milioane de lei şi genera pierderi de 38,3 de milioane de lei, iar în 2006 mai avea afaceri de 11,6 milioane de lei, iar pierderile erau mai mari decât afacerile.

    Tranformarea fostei platforme industriale Tractorul în singurul centru comercial din Braşov a început în urmă cu aproape trei ani, când grupul Auchan a decis să se extindă la Braşov şi a cumpărat 100 de hectare de teren, reprezentând aproximativ 8% din suprafaţa disponibilă a oraşului. Immochan România a investit aproximativ 20 de milioane de euro în achiziţionarea fostei platforme industriale, având în vedere proiectul global Coresi Shopping Resort, ce va fi format din 95.500 metri pătraţi suprafaţă totală închiriabilă. Proiectul a fost dezvoltat cu scopul de a-i atrage aici nu doar pe braşoveni, ci şi pe clienţii din oraşele de pe o rază de 60 de kilometri.

    Centrul comercial deschis la finalul lunii martie 2015 are o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi şi este ocupat integral. Investiţia în mallul din Braşov va fi amortizată în 9-10 ani, potrivit lui Tatian Diaconu, directorul general al Immochan România.

    Un pas mai departe, în cursul anului 2016 a fost reprezentat de construirea părţii rezidenţiale a proiectului. „Pentru mall am folosit 24 de hectare. Mai avem 76, dar nu integral utile. Practic avem 56 de hectare pentru rezidenţial“, declara el. În ceea ce priveşte noul cartier care va fi amenajat lângă mall, grupul francez colaborează cu dezvoltatorul Avantgarden Immo Invest.. Complexul rezidenţial Coresi Avantgarden ar urma să fie compus din 1.300 apartamente, pe o suprafaţă de 22 ha, iar lista se menţine deschisă: spaţii verzi, locuri de parcare, şcoală, grădiniţă. „O să tot fie de construit, câţiva ani de acum încolo“, concluzionează directorul general al Immochan România.