Tag: sport

  • Andreea Răducan, la BM Storytellers: Trebuie să confirmi mereu că eşti cel mai bun

    Iată discursul Andreei Răducan, fostă gimnastă de performanţă, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Mă numesc Andreea Răducan, sunt fostă campioană mondială şi olimpică la gimnastică artistică – sărituri, bârnă, paralele, sol. Am început sportul de performanţă la vârsta de patru ani, o vârstă la care nu te poţi gândi să alegi un sport care îţi aduce foarte mulţi bani, ci unul care îţi aduce foarte multă glorie. Nu am niciun regret în acest sens. De la patru până la 20 de ani m-am dedicat trup şi suflet sportului de performanţă. M-au antrenat Mariana Bitang şi Octavian Belu şi odată ce am ajuns pe mâna lor mi-am dat seama că sunt pe drumul cel bun, chiar dacă nimeni nu îţi garantează că vei deveni campion. A trebuit să o iau pas cu pas, să mă dedic unui regim care nu este la îndemâna tuturor: stăteam în cantonament 360 de zile pe an, doar 6 zile pe an aveam voie să merg acasă să îmi văd familia, aveam şi un regim alimentar foarte strict, totul era măsurat, cântărit, totul era foarte bine pus la punct, în cele mai mici detalii, pentru ca noi să fim concentrate doar pe antrenamente, pe competiţii şi mai ales pe medalii. Am fost foarte pasionată de ceea ce am făcut, altfel nu îmi imaginez cum aş fi putut rezista.

    Povestea mea seamănă cu cea a altor sportivi: sportul de performanţă cere foarte multe sacrificii; gimnastica diferă puţin pentru că începem de când suntem foarte mici, la câţiva ani de viaţă, şi obţinem succesul la vârste când nu ştim să îl manageriem, ceea ce este un lucru foarte important. Se întâmplă ca o gimnastă să ia un premiu la o vârstă foarte mică, să se simtă foarte importantă şi talentată şi să creadă că se poate retrage liniştită după un succes mondial. Am învăţat însă lucruri foarte importante de la antrenorii mei, printre care şi faptul că trebuie să confirmi. Faptul că am câştigat un titlu mondial, lucru care se întâmpla în 1999 la Campionatele Mondiale de la Tianjin din China (atât cu echipa, cât şi aurul la sol), a reprezentat un debut foarte bun. Presiunea pe care un copil o are la o asemenea competiţie este fantastică, este enormă, mai ales că pe spatele meu nu a scris niciodată Andreea Răducan, ci România.

    La Tianjin a început pentru mine gimnatisca de înaltă performanţă. După cum ştiţi, pentru fiecare sportiv visul este de a ajunge la olimpiadă. S-a întâmplat la Jocurile Olimpice de la Sydney, unde am obţinut medalia de aur pe echipe, medalia de aur la individual compus şi un argint la sărituri. Poate dacă am fi fost lăsaţi să ne facem treaba cum trebuie ne-am fi întors cu mai multe medalii de acolo. A fost cea mai frumoasă participare a gimnasticii româneşti la Jocurile Olimpice, am fost pe locul 11 pe naţiuni, iar pentru o ţară mică este foarte important. Rămâne în continuare cea mai bună performanţă a României la Jocurile Olimpice. Evenimentul de la Sydney s-a terminat destul de trist pentru mine – o comisie a decis să îmi fie retrasă medalia de la individual compus din cauza unui medicament pentru răceală şi gripă, Nurofen. Oamenii s-au revoltat, atât cei din ţară, cât şi cei din afară, iar suportul acestora m-a ajutat să mă întorc în sala de antrenament.  În 2001, la Campionatele Mondiale din Belgia, am reuşit să obţin două medalii de aur şi una de bronz şi acesta a fost cel mai bun mod de a mulţumi celor care m-au susţinut.

    Cred că orice aş fi făcut în viaţă aş fi pus aceeaşi pasiune, însă mi-e greu să cred că aş fi putut să trăiesc aceleaşi sentimente frumoase pe care le-am trăit ca sportiv de performanţă: momentele din cantonament, momentele din competiţii, modul cum am putut să mă construiesc şi să fac faţă emoţiilor, să înţeleg şi să îmi asum responsabilităţi importante, să învăţ să lucrez în echipă şi, la fel de important, să obţin determinarea de a fi mereu cel mai bun. 
    Un alt moment foarte important s-a întâmplat după cariera de performanţă. Pentru un om care a avut mereu o viaţă normală poate părea ciudată ideea de acomodare la o viaţă obişnuită; însă, după o viaţă întreagă în cantonament, cu un program foarte clar structurat, unde toată lumea avea grijă să ne protejeze ca într-un glob de sticlă, când am ieşit de acolo şi a trebuit să fac faţă vieţii normale mi-am dat seama că nu ştiam cât costă o pâine şi aveam foarte mult timp liber la dispoziţie, cu care nu ştiam ce să fac.

    Eram studentă la Timişoara, mergeam zi de zi la cursuri şi trebuia să mai fac ceva. Îmi era clar că nu vreau să antrenez. Petrecusem deja 16 ani în sala de gimnastică şi îmi ajunsese; am decis că trebuie să fac şi altceva în viaţa asta. Dar ce puteam să fac astfel încât să fiu la fel de bună sau măcar la jumătatea performanţelor din sport? Dăruită fiind cu un talent de a comunica, am primit oferte de la televiziuni, pe proiecte sportive, aşa că sunt din nou într-o postură din care pot promova sportul de înaltă performanţă, dar şi sportul de masă.

    Am împăcat ambele domenii. Vă spun sincer că nu mi s-a întâmplat până acum să mă trezesc într-o dimineaţă şi să spun: „Vai, iar trebuie să mă duc la birou„. Am încercat mereu să lucrez în proiecte în care să mă regăsesc, alături de oameni care îşi doresc şi ei să fie campioni, să promovăm succesul şi performanţa şi vreau să cred că am reuşit toate aceste lucruri în toţi aceşti ani.  Am vorbit despre mine pentru a şti de unde să mă luaţi.

  • Secretele omului de oţel: lipsă de antrenament şi bani mulţi

    Ironman, “triatlonul oamenilor de oţel”, îi supune pe concurenţi la nişte probe deosebit de dificile: aceştia trebuie să înoate pe o distanţă de 3,86 kilometri, să parcurgă apoi 180 de kilometri cu bicicleta şi să încheie cu un maraton, neavând voie să facă pauză între etape. Cum progresul tehnologic nu a ocolit nici sporturile, oameni obişnuiţi care altădată ar fi făcut parte din public se pot astăzi antrena suficient cât să poată participa la competiţii de genul Ironman.

    Aşa se face că, spre deosebire de alte sporturi unde predomină concurenţii adolescenţi sau cei în jur de 20-25 de ani, media de vârstă a celor ce participă la toate probele este de 40 de ani, iar din cei peste 185.000 de participanţi la competiţiile organizate anul trecut de World Triathlon Corp. sub egida Ironman, jumătate au fost prezenţi pentru prima oară.

    “Arsenalul” tehnologic atât pentru începători, cât şi pentru cei cu experienţă cuprinde echipamente speciale pentru dozarea efortului pe durata competiţiei ori echipamente scumpe care îi ajută să-şi crească viteza de deplasare, ceea ce explică de ce competiţiile Ironman sunt căutate mai ales de oamenii cu resurse financiare apreciabile.

    Printre aceste echipamente, destinate să suplinească lipsa de condiţie fizică a competitorilor şi să-i facă să se simtă campioni, se numără biciclete din fibră de carbon, costume speciale de înot care îmbunătăţesc flotabilitatea ori pantofi speciali pentru alergat. Alte gadgeturi includ aparate pentru monitorizarea ritmului cardiac, a oboselii musculare ori echipamente de compresie musculară pentru reducerea timpului de refacere după efort, ce creşte odată cu vârsta.

  • Moda primăverii 2014: luxul sportiv

    Articolele vestimentare propuse combină uşurinţa în purtare a echipamentului sportiv cu materiale rezervate îmbrăcăminţii de lux, pentru o notă de dinamism. Creatorul casei Pucci, Peter Dundas, a realizat o ţinută de seară cu pantaloni scurţi argintii care amintesc de şortul boxerului, o geacă cu material argintiu de paraşută sau a transformat ghete de box în botine cu toc. Casa Gucci are în colecţia sa tricouri de plasă şi treninguri de mătase cu lame, iar DKNY a prezentat hanorace din neopren.

    La rândul său, Marc Jacobs a inclus în gama Marc by Marc Jacobs geci inspirate de cele purtate de jucătorii de baseball, lucrate însă din mătase, Balenciaga are în colecţia sa şorturi elegante, în timp ce Fendi oferă pantaloni de jogging din mătase. Această tendinţă cuprinde şi accesoriile, casele de modă creând şi pantofi eleganţi pentru purtat în piscină, pantofi sport ori rucsacuri de piele.

    Un motiv pentru care casele de modă s-au inspirat din echipamentul de sport pentru colecţiile lor îl reprezintă, spun experţii în domeniu, creşterea cererii din partea clienţilor lor cu un stil de viaţă stresant, care caută haine elegante şi confortabile. Stilul “lux sportiv” nu va dispărea prea repede, ci chiar va câştiga noi adepţi, sunt de părere specialiştii.

  • Arta se joacă, mai nou, cu balonul rotund (GALERIE FOTO)

    Intitulată “Futbol: The Beautiful Game”, expoziţia grupează lucrările a treizeci şi doi de artişti, scrie BBC.

    Printre cele mai interesante exponate se numără  “Zidane: A 21st Century Portrait”, constituită din imagini ale jucătorului filmate cu 17 camere de artiştii realizatori pe durata unui singur meci de fotbal, ori “Mexic contra Brazilia”, semnată Miguel Calderon, care prezintă un meci astfel montat încât Mexicul câştigă cu 17 la 0.

    Expoziţia prefaţează Campionatul Mondial de Fotbal 2014 din Brazilia.

  • Cine n-are campioni de schi să-şi cumpere

    În Statele Unite, la Steamboat, Colorado, se organizează  un curs de trei zile pentru cei interesaţi, care-l au ca profesor pe Billy Kidd, fost campion mondial şi medaliat olimpic, iar cei care nu consideră că au nevoie de lecţii pot coborî alături de acesta pe pârtie în majoritatea zilelor sezonului de schi.

    O fostă membră a echipei de olimpice de slalom a Marii Britanii, Emma Carrick-Anderson, oferă lecţii la Tignes, în Franţa, dar potenţialii elevi pot participa la cursurile sale şi în alte staţiuni din Austria, Italia sau Elveţia, ori chiar Chile şi Japonia.

    Amatorii de snowboarding au la dispoziţie şcoala fostului campion mondial Ivo Rudiferia la San Cassiano, în Munţii Dolomiţi din Italia, care organizează cursuri de trei zile de snowboarding sau cursuri de patru zile pentru cei care nu vor să se dea cu placa.

    Staţiunea canadiană Whistler Blackcomb se poate lăuda, probabil, cu cel mai mare număr de sportivi olimpici din lume care lucrează ca antrenori pe teritoriul său. Nu mai puţin de 12 astfel de sportivi participanţi la ultimele olimpiade de iarnă oferă cursuri individuale sau de grup celor ce vor să afle cum e să schiezi în echipe de top.

  • Cum a intrat BNR în atmosfera Jocurilor Olimpice

    Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominală: 10 lei; metal: argint; titlu: 999‰; formă: rotundă; diametru: 37 mm; greutate: 31,103 g; calitate: proof; cant: zimţat.

    Aversul monedei prezintă o compoziţie care sugerează jocurile olimpice, valoarea nominală “10 LEI”, stema României, anul de emisiune “2014” şi inscripţia în arc de cerc “ROMANIA”. Reversul monedei prezintă o compoziţie care sugerează sportul şi competiţia sportivă, inscripţiile “100 ANI”, “1914” şi, în arc de cerc, “INFIINTAREA COMITETULUI OLIMPIC ROMAN”.

    Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.

    Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 250 monede.

    Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broşura de prezentare, este de 310,00 lei/buc.

    Monedele din argint dedicate aniversării a 100 de ani de la înfiinţarea Comitetului Olimpic Român au putere circulatorie pe teritoriul României. Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

    Comitetul Olimpic Român (actualmente Comitetul Olimpic şi Sportiv Român) a fost înfiinţat în 1914, iar prima participare oficială a României la JO a avut loc în 1924, la Paris, aducând şi prima medalie olimpică de bronz pentru echipa de rugby. Delegaţia României a fost prezentă la toate ediţiile Jocurilor Olimpice ulterioare, cu excepţia a două ediţii de vară, cele din 1932 şi 1948, şi a uneia de iarnă, cea din 1960.

    Palmaresul olimpic al României include 301 medalii (88 de aur, 94 de argint, 119 de bronz) obţinute la ediţiile JO de vară şi o medalie de bronz obţinută la JO de Iarnă de la Grenoble, 1968.
     

  • JOCURILE OLIMPICE de la Soci: Ceremonia de deschidere (GALERIE FOTO, VIDEO)

    Ceremonia de începere a JO de la Soci s-a încheiat, vineri seară, după un spectacol ce a durat aproximativ două ore şi 45 de minute, odată aprinderea flăcării olimpice la stadionul Fişt.

    Publicul a asistat, timp de aproximativ două ore şi jumătate, la un show ce a reprezentat “cartea de vizită” a Rusiei, o călătorie în istorie. Au fost celebrate opt perioade istorice şi elemente importante ale culturii ruse. Epopeea rusă a fost împărţită în trei acte: Rusia medievală, Imperiul, apoi secolul XX. Au fost aduse omagii oraşelor Kostroma, vârf de lance al rezistenţei în faţa invaziilor mongole şi tătare, Sankt Petersburg şi Moscova, lui Petru cel Mare şi avangardei artistice de la debutul secoului XX, ce i-a avut în prim-plan pe Kazmir Malevici şi Serghei Eisenstein. Nu au fost uitate nici balurile imperiale şi Reconstrucţia, în spectacolul susţinut de 9.000 de persoane, între care 3.000 de artişti, şi la care au fost folosite 22,5 tone de artificii.

    Ceremonia de deschidere a JO – GALERIE FOTO

    Organizatorii au întâmpinat probleme la aprinderea celor cinci cercuri – simbolul Jocurilor Olimpice. La finalul momentului artistic din deschidere, au coborât deasupra arenei “cinci fulgi de nea”, dintre care patru s-au deschis pentru a forma cercurile olimpice. Al cincilea nu s-a deschis, din cauza unei defecţiuni.

    Flacăra olimpică a fost aprinsă de tripla campioană olimpică la patinaj artistic Irina Rodnina şi triplul campion olimpic la hochei pe gheaţă Vladislav Tretiak.

    Pentru momentul pop al ceremoniei a fost ales duetul feminin t.A.T.u. cu piesa “Nu ne vor prinde” (Nas ne dogonyat), aceeaşi melodie pe care avea să intre ulterior în arenă delegaţia olimpică a Rusiei.

  • Monica Iacob Ridzi, condamnată la cinci ani de închisoare CU EXECUTARE

     Completul de judecată, format din preşedintele Iulian Dragomir şi judecătorii Rodica Cosma şi Francisca Vasile, a mai dispus, în cazul Monicăi Iacob Ridzi, şi interzicerea unor drepturi timp de trei ani.

    Aceeaşi pedeapsă – respectiv cinci ani de închisoare cu executare şi trei ani de interzicere a unor drepturi – a fost dispusă, tot pentru abuz în serviciu, pentru Ioana Vârsta, fostul consilier al Monicăi Ridzi.

    Decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs la Completul de cinci judecători al instanţei supreme.

    Fostul ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob-Ridzi şi alte 11 persoane au fost trimise în judecată în acest dosar în 3 mai 2011.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sporturi de sezon: hai la schi cu calul!

    Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test

    Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test

     

    Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test

    Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test

     

    Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test

     

    Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test

    Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test test Test test