Tag: serviciu

  • Cum au ajuns Beyonce şi Jay-Z să deţină un imperiu de 1 miliard de dolari

    De la serviciul de streaming Tidal, deţinut de Jay-Z, până la Parkwood Entertainment, compania de producţie fondată de Beyonce, nu mai încape dubiu că cei doi reprezintă unul dintre cele mai influente cupluri din Statele Unite.

    Doar în 2016, soţii Carter au avut venituri de peste 107 milioane dolari. Beyonce, care a lansat recent cel de-al şaselea album solo “Lemonade”, câştigă bani prin simpla prezenţă pe social media. După cum notează cei de la Time, o singură postare a artistei valorează 1 milion de dolari atunci când vine vorba de publicitate.

    Jay-Z a cumpărat compania Tidal în 2015 pentru 56 milioane dolari; doi ani mai târziu, serviciul de streaming are o valoare estimată la 600 milioane dolari. Compania sa de management, Roc Nation, are clienţi precum Rihanna, Shakira sau vedete sportive ca Victor Cruz sau Kevin Durant.

    Pe lângă compania Parkwood Entertainment, Beyonce mai deţine şi producătorul de echipament sportiv Ivy Park, ce comercializează produse cu valoarea cuprinsă între 30 şi 200 de dolari.
     

  • Românii stau la serviciu aproape 40 de ore pe săptămână, cu o oră mai puţin decât vecinii bulgari

    Un român lucrează în medie 39,8 ore pe săptămână, cu aproape trei ore mai mult decât media europeană, arată un studiu realizat de Eurostat.

    Astfel, în termeni de ore pe care le petrec la serviciu, românii mai sunt depăşiţi de slovaci (40,2 ore), cehi (40,5 ore), polonezi (40,7 ore), bulgari (40,8 ore) şi greci, care deţin recordul, cu 42,2 ore muncite pe săptămână. Media europeană este de 37,1 ore.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum au ajuns Beyonce şi Jay-Z să deţină un imperiu de 1 miliard de dolari

    De la serviciul de streaming Tidal, deţinut de Jay-Z, până la Parkwood Entertainment, compania de producţie fondată de Beyonce, nu mai încape dubiu că cei doi reprezintă unul dintre cele mai influente cupluri din Statele Unite.

    Doar în 2016, soţii Carter au avut venituri de peste 107 milioane dolari. Beyonce, care a lansat recent cel de-al şaselea album solo “Lemonade”, câştigă bani prin simpla prezenţă pe social media. După cum notează cei de la Time, o singură postare a artistei valorează 1 milion de dolari atunci când vine vorba de publicitate.

    Jay-Z a cumpărat compania Tidal în 2015 pentru 56 milioane dolari; doi ani mai târziu, serviciul de streaming are o valoare estimată la 600 milioane dolari. Compania sa de management, Roc Nation, are clienţi precum Rihanna, Shakira sau vedete sportive ca Victor Cruz sau Kevin Durant.

    Pe lângă compania Parkwood Entertainment, Beyonce mai deţine şi producătorul de echipament sportiv Ivy Park, ce comercializează produse cu valoarea cuprinsă între 30 şi 200 de dolari.
     

  • Românii stau la serviciu aproape 40 de ore pe săptămână, cu o oră mai puţin decât vecinii bulgari

    Un român lucrează în medie 39,8 ore pe săptămână, cu aproape trei ore mai mult decât media europeană, arată un studiu realizat de Eurostat.

    Astfel, în termeni de ore pe care le petrec la serviciu, românii mai sunt depăşiţi de slovaci (40,2 ore), cehi (40,5 ore), polonezi (40,7 ore), bulgari (40,8 ore) şi greci, care deţin recordul, cu 42,2 ore muncite pe săptămână. Media europeană este de 37,1 ore.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Locul din Europa unde este ilegal să nu ai casă şi serviciu. În România nu ar putea exista niciodată

    Deşi are aproape 3.000 de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât a statului New Jersey, oraşul Longyearbyen din Norvegia este cunoscut pentru rata criminalităţii de sub 1%. Localitatea are doar şase ofiţeri de poliţie şi o singură celulă pentru deţinuţi – aceasta fiind ultima dată ocupată cu mai mult de un an în urmă.

    Una din explicaţiile pentru comunitatea extrem de paşnică din Longyearbyen este aceea că şomajul a fost declarat ilegal. Cei care nu au un loc de muncă constant nu pot locui în oraş. O altă condiţie pentru a fi locuitor este de a deţine o locuinţă. Prin aceste măsuri, guvernatorul Odd Olsen s-a asigurat că fiecare persoană va avea un venit stabil şi familiile vor putea să se întreţină, fără a exista riscul ca cineva să rămână în stradă. Deşi intră în contradicţie cu legislaţia din Norvegia, cunoscut pentu protecţia socială oferită tuturor, indiferent dacă au sau nu serviciu şi casă, oficialii din Longyearbyen spun că acesta este singurul mod în care societatea poate funcţiona.

    Fiind parte din arhipelagul Svalbard, localitatea Longyearbyen a fost selectată de-a lungul timpului pentru diverse proiecte ştiinţifice. Unul dintre acestea a avut loc în anul 2008, când în Longyearbyen s-a construit un depozit de seminţe care va păstra, când va fi la capacitate maximă, aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob. În prezent depozitul găzduieşte aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, este conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.

    Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit în primul rând datorită pentru stabilităţii sale seismice. Fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), temperatura simplifică procesul de conservare. Seminţele sunt împachetate în folie de aluminiu şi înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă.

  • Boss, am un coleţel pentru tine. Poţi să cobori să-l iei

    Nici nu ştii de unde să-l iei, iniţial te înfurii pentru că nu înţelegi familiaritatea lui, te zgârie pe creier acest cuvânt care a intrat în vocabularul nostru, „boss” (bine că nu ţi se adresează cu sir, un apelativ folosit în lumea financiară), eşti şocat de cuvântul „coleţel”, dar până la urmă cobori să iei pachetul, că nu ai ce să faci.

    Bine că erai acasă sau la serviciu, că ai răspuns la telefon şi că nu trebuie să umbli tu după colet după aceea, ca nebunul.

    Curierii ne-au acaparat viaţa, odată cu creşterea exponenţială a afacerilor de comerţ online, şi au devenit personajele noastre zilnice. Cu bune şi cu rele.

    În minte avem imaginea celor de la DHL, care au stabilit un standard în piaţă şi pe care îl vrem replicat la toate firmele de curierat (la îmbrăcăminte nici nu se mai pune vorba). Dar nu se poate, aşa că strângem din dinţi de furie, semnăm pe hârtia de primire şi mergem mai departe în speranţa că se va îmbunătăţi ceva.

    Magazinele online au explodat, atrăgând după ele necesitatea serviciului de livrare, o afacere din ce în ce mai complicată cu toate că se câştigă bani.

    Toată lumea se loveşte de oameni, de resursa umană, care nu poate fi pregătită în ritmul în care apar comenzile. Sunt firme de curierat care nici nu-şi mai bat capul cu trainingul, ci doar sunt mulţumite dacă cineva duce un colet din punctul A în punctul B.

    De multe ori, magazinele online se gândesc să-şi facă propriul serviciu de livrare pentru că pierd clienţi şi comenzi din cauza modul în care firmele de curierat execută acest serviciu. Până la urmă renunţă, pentru că punerea în practică a acestei idei înseamnă investiţii mari, se vor lovi de aceeaşi problemă de resurse umane şi în final nu vor mai avea pe cine să dea vina, că produsul nu s-a livrat la timp sau că noua generaţie de curieri a devenit prea familiară cu clienţii, începând de la modul de adresare şi până la atitudine.

    Toată lumea trăieşte cu impresia că aceşti curieri îţi fac un serviciu pentru că îţi aduc pachetul şi trebuie să fii mulţumit de acest lucru.

    Dacă am extinde ce se întâmplă pe piaţa curierilor la alte pieţe de servicii, am vedea imaginea unei economii destul de crăpate, destul de rămase în urmă din punctul de vedere al serviciilor şi al modului în care acestea sunt livrate.

    Fiecare dintre noi se confruntă zilnic cu noua generaţie de taximentrişti, care te întreabă în sictir unde mergi – unde mergeţi – şi dacă nu vrea să efectueze acel serviciu, spune că nu merge în acea direcţie. Asta dacă nu-ţi dublează suma ca să te ducă la destinaţie.

    Ce poţi să le faci?

    Aproape fiecare taximetrist se plânge de bani, că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, că nu mai avem industrie, că românii sunt săraci, că Băsescu e dat dracului, e cel mai tare politician, că ăştia de sus vor să-i facă rău lui Gigi Becali, că benzina e scumpă şi străinii scot banii din ţară, că ne-am vândut petrolul la străini etc., dar în final te trimit la plimbare, nu iau cursele dacă nu le convine traseul. Adică nu au nevoie de bani. Dacă vă uitaţi la noua generaţie de taximetrişti, mai tineri, veţi vedea acestă atitudine, de a refuza să facă un serviciu pentru care este plătit şi are o licenţă.

    Plus că protestează împotriva lui Uber, că fac evaziune fiscală, că aceste curse cu şoferii noi, fără licenţă, sunt adevărate pericole de siguranţă!

    Piaţa serviciilor de bază, deşi este mai bine plătită decât multe joburile din industrie, din fabrici, din supermarketuri, din învăţământ, din sănătate, este tot mai proastă, nu ţine pasul cu cerinţele clienţilor care chiar plătesc pentru acest serviciu. Şi nu puţin.

    Din păcate, nu ai prea multe alternative la taximetrişti, curieri, zugravi, electricieni etc.

    Este o piaţă rămasă mult în urmă şi care dictează regulile şi preţul şi în final tot nu primeşti serviciul cerut.

    Parcă nimeni nu vrea să îmbunătăţească acestă piaţă, deşi sunt clienţi care ar plăti mult mai mulţi bani pentru serviciile solicitate dacă ar putea să fie livrate la timp, în bună regulă şi bună stare.

    Probabil că aceia care prestează aceste servicii au mai mulţi bani decât credem noi şi de aceea îşi permit să spună că vin peste o săptămână, sau că nu merg până acolo.

    S-ar putea ca sub ochii noştri să se dezvolte o mentalitate în care fiecare este mulţumit cu un anumit venit şi nu ar vrea să muncească mai mult şi mai bine, chiar dacă ar primi mai mulţi bani.

    Gândiţi-vă la acest lucru!

  • Decizie ŞOC:Serviciul a fost INTERZIS. Steagul negru a fost arborat la UBER. Compania pierde încă un război cu taximetriştii

    Compania americană Uber, care le pune la dispoziţie utilizatorilor de smart­phone-uri un serviciu alternativ celui de taxi, va fi nevoită să îşi înceteze operaţiunile în toate oraşele în care activează ca urmare a unei hotărâri date de instanţa locală, relatează TechCrunch

    Autorităţile susţin că Uber este o companie de transport care nu respectă legile transportului de persoane, tarífele nefiind stabilite de autoritatea de transport. Acesta a fost de altfel principalul motiv pentru care asociaţiile de taximetrişti s-au revoltat, dat fiind că ei nu pot modifica tarifele practicate. Uber are zece zile la dispoziţie pentru sistarea completă a activităţii din Italia şi îi este interzis să mai deruleze orice campanie de publicitate. 

    Decizie ŞOC:Serviciul a fost INTERZIS. Steagul negru a fost arborat la UBER. Compania pierde încă

    un război cu taximetriştii

  • Vrei să începi o afacere de succes? Ce trebuie şi ce nu trebuie să faci

    În multe culturi a avea o afacere de succes depinde foarte mult de ideea orginală de la început şi să fii primul pe piaţă, să facă prima mutare. Cercetătorii se întreg în dezvăluiri, inventatorii caută să solicite brevete de invenţie înaintea altora, în presă căutăm să dăm noi prima ştire, însă acelaşi lucru poate fi valabil şi în domeniul antreprenoriatului? Cel care intră pentru prima dată cu un produs sau un serviciu nou are numai de câştigat? Sigur, ai întâietate, poţi să urci mai repede şi poţi deţine monopolul, dar dacă aştepţi şi nu eşti primul pe o piaţă s-ar putea să ai mai mult de câştigat. Potrivit unui studiu clasic, Peter GOlder şi Gerald Tellis, cercetători în domneiul marketingului, au comparat succesul pionerilor, cei care făceau prima mutare şi succesul coloniştilor, cei care-şi lansau mai târziu afacerile pe pieţele deschise de pioneri.

    Rezultatul a fost unul interesant dezvăluind că rata de eşec în cazul pionierilor era de 47% în timp ce rata de eşec a coloniştilor atingea abia 8%. Mai mult, chiar şi atunci când au supravieţuit, pionierii au cucerit, în medie, numai 10% din piaţă faţă de cota de 28% care a revenit coloniştilor.

    “A fi primul care mută nu-ţi foloseşte la nimic dacă altcineva apare şi te dă la o parte”, scrie Pieter Thiel, fondator al PayPal, în Zero to One.

    Adam Grant continuă să dea exemple de pieonieri care au dat greş şi prezintă avantajele de a nu fi primul :
    Pionierii tind să sare calul la început şi să înregistreze o ascensiune prematură, lansarea unor investiţii pe care piaţa nu este pregătită să le susţină.
    Stând pe margine poţi observa piaţa şi jucătorii şi poţi vedea cum acţionează şi unde greşesc şi cum ai putea tu îmbunătăţii serviciu/produsul. Coloniştii pot învăţa din greşelile pionierilor.
    Când un pionier lansează ceva pe piaţă rămâne blocat în oferta iniţială, pe când un colonist poate observa schimbările de pe piaţă şi analiza evoluţia gusturilor consumatorilor.

    Scriitorul conchide spunând: “Nu vreau să sugerez că nu e niciodată înţelept să fii primul. Dacă toţi am aştepta ca alţii să acţioneze nimic orignial n-ar fi luat fiinţă…Avantajele primei mutări tind să primeze când avem de-a face cu tehnologii patentate sau când există puternice efecte de reţea (când produsul sau serviciul devine mai valoros pe măsură ce există mai mulţi utilizaotri-telefoanele, reţelele de socializare). Lecţia esenţială este că, dacă aveţi o idee originală, este o greşeală să vă repeziţi cu unicul scop de a-i învinge pe concurenţi”.

     

  • Vrei să începi o afacere de succes? Ce trebuie şi ce nu trebuie să faci

    În multe culturi a avea o afacere de succes depinde foarte mult de ideea orginală de la început şi să fii primul pe piaţă, să facă prima mutare. Cercetătorii se întreg în dezvăluiri, inventatorii caută să solicite brevete de invenţie înaintea altora, în presă căutăm să dăm noi prima ştire, însă acelaşi lucru poate fi valabil şi în domeniul antreprenoriatului? Cel care intră pentru prima dată cu un produs sau un serviciu nou are numai de câştigat? Sigur, ai întâietate, poţi să urci mai repede şi poţi deţine monopolul, dar dacă aştepţi şi nu eşti primul pe o piaţă s-ar putea să ai mai mult de câştigat. Potrivit unui studiu clasic, Peter GOlder şi Gerald Tellis, cercetători în domneiul marketingului, au comparat succesul pionerilor, cei care făceau prima mutare şi succesul coloniştilor, cei care-şi lansau mai târziu afacerile pe pieţele deschise de pioneri.

    Rezultatul a fost unul interesant dezvăluind că rata de eşec în cazul pionierilor era de 47% în timp ce rata de eşec a coloniştilor atingea abia 8%. Mai mult, chiar şi atunci când au supravieţuit, pionierii au cucerit, în medie, numai 10% din piaţă faţă de cota de 28% care a revenit coloniştilor.

    “A fi primul care mută nu-ţi foloseşte la nimic dacă altcineva apare şi te dă la o parte”, scrie Pieter Thiel, fondator al PayPal, în Zero to One.

    Adam Grant continuă să dea exemple de pieonieri care au dat greş şi prezintă avantajele de a nu fi primul :
    Pionierii tind să sare calul la început şi să înregistreze o ascensiune prematură, lansarea unor investiţii pe care piaţa nu este pregătită să le susţină.
    Stând pe margine poţi observa piaţa şi jucătorii şi poţi vedea cum acţionează şi unde greşesc şi cum ai putea tu îmbunătăţii serviciu/produsul. Coloniştii pot învăţa din greşelile pionierilor.
    Când un pionier lansează ceva pe piaţă rămâne blocat în oferta iniţială, pe când un colonist poate observa schimbările de pe piaţă şi analiza evoluţia gusturilor consumatorilor.

    Scriitorul conchide spunând: “Nu vreau să sugerez că nu e niciodată înţelept să fii primul. Dacă toţi am aştepta ca alţii să acţioneze nimic orignial n-ar fi luat fiinţă…Avantajele primei mutări tind să primeze când avem de-a face cu tehnologii patentate sau când există puternice efecte de reţea (când produsul sau serviciul devine mai valoros pe măsură ce există mai mulţi utilizaotri-telefoanele, reţelele de socializare). Lecţia esenţială este că, dacă aveţi o idee originală, este o greşeală să vă repeziţi cu unicul scop de a-i învinge pe concurenţi”.

     

  • Crezi că naveta ta este insuportabilă? Sute de mii de muncitori din acest oraş petrec chiar şi şase ore pe drum

    Ei bine, asta este valabil pentru sute de mii de muncitori chinezi ce petrec, în medie, şase ore  (câteodată chiar şi nouă ore) făcând naveta de la şi înspre Beijing, potrivit unui articol BBC.

    Asta este valabil pentru muncitorii care, goniţi de preţurile exorbitante din oraş, locuiesc în oraşe din apropiere, numite satelit, aflate la 35 de kilometri de capitală. În medie, rezidenţii oraşului Beijing petrec 52 de minute pe drum.

    Blocajele în trafic sunt o privelişte des întâlnită în Beijing, iar în viitor situaţia se va înrăutăţii în condiţiile în care 2030 oraşele chinezeşti vor găzdui peste 1 miliard de oameni.

    În Marea Britanie, naveta de două ore este o realitate zilnică pentru 3,7 milioane de muncitori, în timp ce 1,7 milioane de rezidenţi din Zona Schengen fac naveta transfrontalieră, mai ales în Slovacia (5,7% din populaţie trece graniţa pentru a munci), Estonia (3,5%), Ungaria (2,4%) şi Belgia (2,3%).