Tag: reusita

  • De ce ai nevoie pentru a deveni o vedetă YouTube şi câţi bani poţi câştiga făcând asta

    Ezarik face clipuri video de peste 11 ani, are peste 3,7 milioane de abonaţi YouTube şi 1,3 milioane de urmăritori pe Instagram. Justine s-a născut în Pittsburgh, Pennsylvania, fiind fata cea mare a lui Michelle, o profesoară de educaţie fizică şi a lui Steve Ezarik, un miner de cărbune cu origini slovace. Justine are două surori mai mici, Breanne şi Jenna.

    “La început făceam clipuri video doar pentru a demonstra oamenilor că ştiam să editez”, spune Ezarik, care la momentul respectiv lucra freelance ca designer graphic. Ea şi-a păstrat slujbele şi proiectele deoarece “echipamentul este foarte scump şi pentru a le avea trebuie să ai o sursă de venit”.

    La un moment dat a renunţat la slujbe pentru a se concentra doar pe YouTube. “Câteodată ai nevoie să te arunci cu capul înainte pentru a reuşi”.

    “Cea mai grea parte este să ieşi în evidenţă deoarece foarte mulţi oameni fac clipuri şi produc conţinut video. Eu am făcut doar conţinut pe care voiam să-l văd.”, spune ea.

    “Dacă am o anumită temă filmez dimineaţa apoi editez clipul 4-5 ore apoi îl public”, povesteşte vedeta YouTube. Pentru unele clipuri video filmează trei-patru zile, iar pentru altele editează timp de 15-20 de ore.

    “Ce este frumos la YouTube este faptul că-mi creez propriul meu destin”

    Ideea de a face bani din clipuri a rămas pentru destul de mult învăluită într-un oarecare mister. Un amplu material publicat de cei de la The New York Times la începutul 2014 a încercat să afle cât de greu este pentru creatorii de conţinut original să câştige sume consistente şi care este secretul celor care reuşesc să facă asta.

    Jurnaliştii americani au prezentat cazul vloggeriţei Olga Kay, care deţinea la acea vreme cinci canale de YouTube ce adunau în jur de un milion de abonaţi. Tânăra de 31 de ani câştiga între 100.000 şi 130.000 de dolari anual, dar mare parte din bani erau reinvestiţi în aparatură sau recuzite.

    sistemul de monetizare al YouTube se bazează pe conceptul de împărţire a veniturilor din reclamă cu creatorii de conţinut (sistem numit <revenue share>). Astfel, orice creator de conţinut care are activ un cont de Google Adsense poate opta pentru monetizarea canalului său, prin acceptarea diferitelor formate de reclamă. În general sunt anunţuri sponsorizate ce apar în coloana din dreapta, bannere transparente care sunt afişate peste video, reclame video care rulează la început şi pot fi închise după 5 secunde.

    Deşi sistemul e la fel pentru toţi, asemănările dintre youtuberii români şi cei străini se opresc aici.

    Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la cei cu care am discutat arată că pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1450 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Capitalei s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 350 de dolari.

    Mihai Holhoş, fondatorul celui mai mare canal românesc independent de YouTube, reprezintă un adevărat model de succes pentru tinerii din România care doresc să producă video pe platforma YouTube. Cum a reuşit puteţi citi în acest interviu, acordat în exclusivitate Business Magazin. 

  • Metodă dovedită ştiinţific prin care să impresionezi pe oricine în primele două secunde ale întâlnirii

    În 1922, cercetătorii Nalini Ambady şi Robert Rosenthal au găsit că primele impresii sunt esenţiale pentru succesul unei persoane. În experimentul lor, au rugat studenţii să le dea note profesorilor pe baza unui clip video de două secunde. De asemenea studenţii au fost rugaţi să noteze aceeaşi profesori după fiecare semestru. Au comparat notele de la clipul video de două secunde cu cele după un semestru de predare. Profesorii care au luat note mici la clipul de două secunde au avut note mici şi după un semestru de predare, iar profesorii care au luat note mari la clip au luat note mari şi după, potrivit Entrepreneur

    Profesorii au fost judecaţi pe urma acelor clipuri de două secunde. Mai mult, acele clipuri video au fost redate fără sonor. Drept urmare, profesorii au fost judecaţi în funcţie de limbajul corpului.

    Cercetătorii au concluzionat că oamenii sunt predispuşi să judece alte persoane în primele secunde când le cunosc, impresii pe care rareori le schimbă. De aceea este foarte important să faci impresia corectă în primele secunde ale unei întâlniri.

    Cum faci asta?

    Ne concentrăm foarte mult pe ce şi cum spunem însă este mult mai important limbajul corpului. Ai grijă să fie totul pregătit, microfonul să meargă, prezentarea să fie gata în aşa fel încât să nu petreci primele secunde, minute aranjând totul.

    Când faci cunoştiinţă cu cineva trebuie să arăţi încântat pasionat de ceea ce faci, de ce transmiţi. Asta îi va face să te ţină mintă. Când aştepţi ca alţi oameni să ajungă nu te uita în telefon, ci fii gata să-i primeşti pe fiecare în parte zâmbind.

    După primele două secunde este important să faci contact vizual cu toţi interlocutorii. Două-trei secunde cu fiecare, iar dacă eşti într-o sală mare poţi să te uiţi în câteva puncte cheie timp de câteva secunde apoi sa schimbi.

    După ce ai făcut toate astea poţi să te relaxezi: audienţa deja şi-a făcut o primă impresie şi dacă ai făcut totul bine atunci o să fie ok. 

  • Tibi Uşeriu conduce detaşat cel mai greu maraton de pe planetă. Are opt ore avans. Ceilalţi trei români au abandonat “6633 Arctic Ultra” în prima zi de competiţie

    Trei din cei patru români care s-au încris la a zecea ediţie a maratonului artic – 6633 Arctic Ultra au abandonat concursul încă din prima zi, unul dintre competitori suferind o accidentare, iar ceilaţi doi au abandonat din cauza vremii extrem de dificile. Bistriţeanul Tibi Uşeriu, cel care a câştigat ultimele două ediţii ale acestui maraton a reuşit să preia conducerea cursei şi a parcurs circa o treime din traseu.

     
    Primul care a abandonat a fost Avram Iancu, bibliotecarul de 41 de ani din Petroşani, judeţul Hunedoara, care a reuşit să traverseze înot Canalului Mânecii şi a parcurs traseul Dunării de la izvoare şi până la vărsare. Avram Iancu s-a retras de la maraton după 68 de kilometri, din cauza unei accidentări la picior, scrie Mediafax.
     
    Din cauza vremii extreme, cu vânt care depăşeşte 94 de km/ora au abadonat în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă şi Polgar Levente şi Florentina Iofcea.
     
    Polgar Levente este prima persoană cu dizabilităţi care a fost acceptată la Maratonul Arctic. Are 37 de ani, este din Aiud, judeţul Alba şi munceşte în construcţii, deşi şi-a pierdut o mână într-un accident de tren pe când avea şase ani.
     
    Florentina Iofcea, originară din Bucureşti, are 46 de ani şi locuieşte în Canada însă a reprezentat România la această cursă. Este asistentă medicală şi vrea să parcurgă anul acesta un traseu de 7800 de kilometri, să traverseze Canada de la est la vest, pentru a intra în Cartea Recordurilor.
     
    Singurul român care a rămas în cursă, Tibi Uşeriu, a reuşit încă de la început să preia conducerea maratonului, fiind urmat de un irlandez, însă după a doua zi de concurs acesta se afla la opt ore în spatele bistriţeanului care a reuşit să treacă de primele trei puncte de control.
     
     
  • Cum au transformat două surori un business de retail într-un butic cu afaceri de 2 milioane de euro

    Surorile Cristina Căpitanu şi Elena Oancea au găsit modalitatea prin care să transforme un business de retail de mici decoraţiuni interioare şi mobilier cu stocuri de marfă şi numeroşi angajaţi într-un butic de amenajări interioare profitabil. Au păstrat doar numele afacerii iniţiale şi l-au transformat într-un sinonim al căminului ideal pentru oamenii fără timp de investit în amenajarea casei. Veniturile anuale ale afacerii se apropie de 2 milioane de euro.

    Un spaţiu amplu, cu ferestre înalte, o masă lungă, din lemn masiv, aşezată lângă o bibliotecă ce umple peretele, o altă masă, din piele, sticle de şampanie, obiecte de iluminat cu decoraţiuni atipice – sunt câteva dintre micile detalii reprezentative pentru biroul Lemon Interior Design, în care s-au mutat recent surorile-antreprenoare Cristina Căpitanu şi Elena Oancea.

    Biroul se află la baza unuia dintre proiectele de amenajare pe care s-au concentrat în ultimul an şi jumătate – complexul rezidenţial One Herăstrău Park din Bucureşti; unul dintre criteriile alegerii acestuia a fost proximitatea de clienţii aflaţi în clădire. ”Vedeam genul acesta de birouri plimbându-mă pe străzi, în marile oraşe. Se vedea că este un spaţiu pentru arhitecţi, designeri – mi-am spus că dacă vreodată ne luăm un spaţiu mai mare, genul acesta de loc trebuie să fie, în care să îţi doreşti să vii să munceşti, iar clientul să se simtă bine“, descrie Cristina Căpitanu locul în care ne aflăm.

    Acesta este reprezentativ pentru afacerea condusă de cele două surori: Lemon Interior Design este un butic de amenajări interioare destinat mai ales persoanelor fizice; au lucrat însă la cerere şi pentru amenajarea unor spitale, spaţii de birouri şi restaurante. În prezent, alături de ele lucrează alţi doi angajaţi, iar veniturile firmei se îndreaptă anul acesta spre 2 milioane de euro. Modelul lor de business presupune că designul este un serviciu pe care nu îl taxează; clienţii plătesc doar mobilierul, selectat prin intermediul celor aproximativ 30 de furnizori cu care lucrează buticul de design. Printre proiectele la care au lucrat se află circa 60-70% din cele aflate în complexul rezidenţial One Herăstrău Park, unde există aproximativ 100 de apartamente. 

    Pentru această clădire, s-au ocupat şi de alegerea finisajelor, de realizarea băilor personalizate ale tuturor clienţilor, precum şi de designul pentru spaţiile comune din cadrul clădirii. În prezent, au în lucru şi proiectele One Charles de Gaulle şi One Herăstrău Plaza, ale aceluiaşi dezvoltator (One United Properties). în afara acestor proiecte, a unor case în ţară, precum şi a unor apartamente timp penthouse în Bucureşti, în ultimele două luni nu au mai preluat alte proiecte, fiindcă, spune Cristina Căpitanu, nu au capacitatea să se ocupa de ele.

    Cristina Căpitanu descrie intrarea în afacerea designului de interior drept o întâmplare pentru ea şi asociata sa, Elena Oancea, care este, de altfel şi sora ei. Niciuna dintre cele două surori nu şi-a propus de la început să se axeze pe acest domeniu: Căpitanu a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, iar sora ei, Dreptul. ”Noi suntem complementare, cred că de aceea a şi funcţionat să lucrăm astfel; fiind de mici împreună, ne cunoaştem şi ne completăm. înainte să terminăm sau să facem un concept, analizăm amândouă proiectul respectiv.“

    În timpul facultăţii şi după facultate, Căpitanu a lucrat în cadrul a două companii ca manager de import-export, iar apoi ca account manager în cadrul magazinelor TCM; dar şi-a dorit o schimbare. în căutarea a ceva care să le placă, au intrat în businessul decoraţiunilor şi mobilierului de interior, dar în retail, prin achiziţia unui lanţ de magazine în care se comercializau astfel de produse (Lemon Interior Design). Când au preluat afacerea, aceasta era formată din trei magazine, iar ulterior au mai deschis două. Cristina Căpitanu povesteşte însă că la momentul preluării acestea aveau stocuri foarte mari, foarte mulţi angajaţi, depozit, preluarea nefiind divizată.

    Au funcţionat aşa, în retail, până în 2013 – deschizând şi închizând magazine, până când au început să se reorienteze spre produsele de design, ca urmare a solicitărilor primite de la clienţii care le cereau sfaturi. Au înţeles astfel că de fapt, în loc să aibă cinci magazine cu stocuri şi angajaţi, le place mai mult să meargă la târguri, să vadă colecţiile şi apoi să facă vânzare, astfel a venit ideea afacerii de amenajare. ”Este foarte greu să faci retail, mai ales pe nişa obiectelor mici – există pierderi foarte mari, existau produse care se puteau sparge, fura. în timp, ne-am dat seama că ne regăsim mai mult pe partea amenajărilor interioare; a venit ideea, dar şi necesitatea ne-a dus în direcţia aceasta, a unui butic de design.“

    Până în 2013, magazinele s-au aflat în mai multe centre comerciale din Bucureşti, precum şi în Piaţa Victoriei, cel mai recent închis fiind în centrul comercial Băneasa. Şi-au propus să continue cu vânzarea produselor de mobilier, dar nu printr-un showroom, la fel ca al unor branduri mari de pe piaţă, prin care să vândă din stocuri şi să se ocupe de toate aspectele pe care le presupun această activitate. Buticul de design oferă un concept de design şi o amenajare completă, iar clienţii cărora li se adresează sunt cei care nu au timp pe care să-l dedice amenajării unei locuinţe. ”Sunt oameni ocupaţi, care călătoresc, care câştigă prin muncă aceşti bani, înţeleg valoarea banilor şi vin la noi în căutarea unui sprijin pentru realizarea unui spaţiu în care să se simtă bine, în care să se relaxeze după o zi de muncă“, descrie antreprenoarea profilul clienţilor.

    Ea spune că sunt deopotrivă persoane cu bugete mici, cât şi unii cu foarte bugete mari – ”poţi să ai un apartament superb mobilat cu un buget foarte mic – şi pot să îl ai urât realizat, cu un buget foarte mare. Nu ţine de buget, ci de ce îşi doreşte omul respectiv să aibă la el în casă“. Oferă ca exemplu de la clienţii care, cu 15.000 de euro, şi-au amenajat un apartament, format dintr-un dormitor şi un living, până la cei care au dedicat câteva sute de mii de euro amenajării unei case. ”Contează foarte mult momentul în care ei vin să îşi facă locuinţa. Una este când vin să îşi facă prima casă şi altfel când sunt la a treia; contează foarte mult momentul în care sunt ei şi ce îşi doresc, poate nu ştiu exact ce piesă vor într-un anumit loc“, descrie Căpitanu filosofia pe care se axează în amenajare, care nu încurajează trendurile noi, ci preferinţele clienţilor.

    Iar un stil care va rămâne atemporal este, potrivit ei, cel modern elegant. Din rândul preferinţelor mai puţin obişnuite, oferă exemplul unui client care şi-a dorit să-şi amenajeze casa cu verde şi oranj şi povesteşte că au reuşit să ducă proiectul la capăt, în pofida combinaţiei atipice de culori. Durata amenajării unei locuinţe poate varia, pentru apartamentele mai mici, care nu presupun şi pereţi şi finisaje băi, de la minimum 4-5 săptămâni şi până la opt luni – în cazul proiectelor mari, unde realizează totul.

    În ceea ce priveşte provocările pe piaţa pe care activează, Cristina Căpitanu menţionează munca cu echipele care realizează proiectele: ”Noi cerem un anumit nivel de finisaje, de montaj, suntem foarte atente la detalii şi este foarte greu să explici acest lucru oamenilor care fac operaţiuni simple, să monteze un tapet, de exemplu, fiind atenţi la detalii de fineţe. Ştiu că este mai uşor să faci o amenajare standard, dar ştiu că se poate şi altfel fiindcă alţii, în afară, au făcut. Dacă alţii au putut şi se poate, trebuie să putem şi noi.“

  • Cum a reuşit manelistul Leo de la Strehaia să scape de arest, după ce a pretins o suma de 7.500 euro pe o statuetă “fake”

    Magistraţii Judecătoriei Strehaia au decis, marţi, ca Leo de la Strehaia să fie cercetat sub control judiciar. Hotărârea poate fi contestată în termen de 48 de ore de la pronunţare.

    Surse judiciare au declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, că Leo de la Strehaia s-ar fi împăcat cu românul stabilit în SUA, căruia i-ar fi oferit spre vânzare, cu 7.500 de euro, o statuie presupusă a fi din aur şi despre care ar fi spus că a fost dăruită de Mihai Viteazu strămoşilor săi.

    ”Legea permite împăcarea în caz de înşelăciune. A rămas că în două-trei zile vor face un contract de mediere. Persoana vătămată a comunicat că intenţionează să facă un acord de mediere, pentru împăcare. Leo de la Strehaia nu recunoaşte faptele, deşi sunt o grămadă de probe”, au precizat surse judiciare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este Daniel Dines, românul care a reuşit să construiască o companie de 1 miliard de dolari

    După aproape cinci ani, el s-a angajat ca inginer dezvoltare software în cadrul gigantului american Microsoft. În 2005 a renunţat însă la statutul de angajat şi a pus bazele propriei companii de dezvoltare software specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing. Treptat, compania a început să îşi îndrepte atenţia către soluţii de automatizare, iar din 2012 a s-a axat pe soluţii de automatizare robotizată a proceselor. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • GADGET REVIEW: Samsung A8, luptător de categorie mijlocie cu pretenţii – VIDEOREVIEW

    +DESIGN PREMIUM

    + AUTONOMIE SATISFĂCĂTOARE

    + SPAŢIU DE STOCARE


    – CAMERELE NU AU STABILIZARE OPTICĂ
    – PREŢUL ESTE PUŢIN CAM MARE PENTRU UN MID-RANGE

    Atunci când testam acest telefon, nu încetam să mă gândesc la metafore din box. Ştiţi acel individ care pare să nu aibă şanse contra favoritului, dar reuşeşte să învingă sau cel puţin să piardă onorabil (ştiţi, cum să nu, doar aţi văzut cel puţin unul din filmele Rocky). Mă gândeam în felul asta la A8 deoarece are un design premium: o bucată de aluminiu şi sticlă, cu un ecran copiat din linia de design a lui Samsung S8 (dar fără marginile curbate), 4 GB de RAM, rezistent la apă şi la praf şi un sistem de cameră duală frontală pentru selfie-urile alea numai bune de pus pe reţelele de socializare. Elemente care până nu demult aparţineau categoriei grele (ca să continuu analogia cu boxul), nicidecum celei de mijloc.

    Seria Samsung A prin A8 arată mai bine ca niciodată şi coreenii au decis să aducă câteva dintre caracteristicile telefoanelor din vârful de gamă pentru cele din mijloc. Aşadar, avem de-a face cu un telefon frumos, îmbrăcat în sticlă, ce vine dotat cu acel ecran infinity de pe modelul menţionat anterior. Le-am pus unul lângă celălalt şi diferenţele sunt mici: S8 are marginile curbate şi este ceva mai îngust, iar A8 este mai dreptunghiular şi finisajele nu sunt la fel de bune (marginea unde se îmbină banda de aluminiu cu sticla se simte mai dur pe A8 decât pe S8).

    Telefonul vine şi cu un senzor de amprentă şi de data aceasta este amplasat unde trebuie – pe spate, sub camera foto.
    Telefonul are o diagonală de 5,6 inchi, iar ecranul are o rezoluţie de 1.080 x 2.220 pixeli, este foarte luminos şi are o densitate de pixeli bună (441 ppi). Imaginile sunt clare, frumoase şi unghiurile de vizualizare bune. La fel ca şi în cazul lui S8, pentru unele aplicaţii şi clipuri de pe YouTube va trebui să apeşi încă un buton pentru ca imaginea să se întindă pe toată suprafaţa disponibilă.

    Telefonul nu beneficiază de tehnologie de încărcare wireless precum fraţii mai mari, dar are un port USB de tip C, ceea ce înseamnă că se încarcă destul de repede (50% în 30 de minute şi 100% în 1 oră şi 30 de minute cu internetul pornit). Totuşi, am sesizat că nu se încarcă foarte repede atunci când îl foloseşti. M-am uitat la un serial pe el şi se încărcase puţin deşi stăteam de ceva vreme cu el în priză. Am testat acelaşi lucru pe un telefon de generaţie mai veche (iPhone 5s) şi telefonul Apple s-a încărcat mai repede în aceleaşi condiţii de utilizare. Bateria este una satisfăcătoare (3.000 mAh) şi se consumă într-o zi de muncă în regim de utilizare normal.

    La nivel de performanţă, nu am întâmpinat probleme în aplicaţii, jocuri sau în multitasking şi l-am  utilizat cu succes în toate zilele de test. Sigur, în termeni de performanţă pură, un telefon vârf de gamă îl vaînvinge, dar în utilizarea normală nu am simţit diferenţe (sigur, acestea pot apărea mai trâziu, pe măsură ce dispozitivul îmbătrâneşte).

    La nivel foto-video, deja încep să sun ca o moară stricată care zice acelaşi lucru; când vorbesc despre telefoanele mid-range, spun mai mereu că acestea fac fotografii bune pe timp de zi, dar nu şi seara. Acest lucru este valabil şi în cazul lui A8: atunci când este soare afară sau lumină puternică, telefonul poate surprinde portrete, peisaje bine, însă dacă lumina nu este ideală trebuie să ai mâini de fier sau să foloseşti bliţul pentru a obţine o poză ce nu este ”mişcată“. Sistemul de cameră frontală duală, format din una de 16 MP şi una de 8 MP, este util, practic ceea ce făcea Samsung cu Note 8, dar numai că acum utilizează camera din faţă. Camerele surprind atât subiectul, cât şi fundalul, iar asta permite software-ului să înceţoşeze fundalul încât să imite tipul de portret obţinut cu un DSLR performant. Totuşi, în cazul de faţă, sistemul funcţionează numai când iluminarea este bună. Am încercat să obţin acele selfie-uri frumoase în situaţii de luminozitate mai puţin dorite şi imaginea a ieşit ”mişcată„. Asta din cauza faptului că telefonul nu are stabilizare optică a imaginii.

    La final, despre acest telefon spun ce le răspundeam şi prietenilor când mă întrebau cum e: recomand Samsung A8 pentru cei care preferă telefoanele Samsung, dar care nu vor sau nu îşi permit să cumpere un S8 sau un Note 8.

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,6 INCHI, 1.080 X 2.220 PIXELI, 441 PPI
    PROCESOR OCA CORE (2,2 GHZ DUAL+ 1,6 GHZ HEXA)
    MEMORIE 4 GB RAM
    SPAŢIU DE STOCARE 32 GB (+ MICROSD PÂNĂ LA 256 GB)
    PROCESOR GRAFIC MALI-G71
    CAMERĂ PRINCIPALĂ 16 MP (F/1.7)
    CAMERĂ FRONTALĂ SISTEM DUAL 16 MP + 8 MP (F/1.9)
    BATERIE 3.000 MAH
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 7.1.1 + SAMSUNG EXPERIENCE 8.5
    DIMENSIUNI 149,2 X 70,6 X 8,4 MM
    GREUTATE 172 G
    PREŢ RECOMANDAT 2.200 DE LEI

    Exemple fotografii:

  • Câştigul la loto, noroc sau blestem. Povestea femeii care a reuşit să câştige de două ori la loto şi cu toate astea acum locuieşte într-o rulotă

    Evelyn Adams este un caz extrem de rar când vine vorba de câştigurile la loterie. Ea a avut noroc să căştige de două ori la loto doi ani la rând, 1985 şi 1986, strângând suma totală de 5.4 milioane de dolari. Din păcate pentru ea, după încasarea banilor, a reuşit să piardă toată suma după o serie de investiţii şi pariuri nereuşite în Atlantic City. În prezent, Evelyn Adams este falită şi trăieşte într-un parc de rulote.

    Citeşte aici povestea unui britanic care a câştigat la loto 10 milioane de lire sterline, iar acum lucrează într-o fabrică de biscuiţi si doarme în pădure

  • Universităţile trec la atac: vrem să fii studentul nostru

    Universităţile nu se duc însă acasă la oricine, ci doar la viitorii studenţi care au candidat deja pentru un loc la ele şi pe care au decis să-l admită. Astfel, tânărul aflat în vizorul unei universităţi, scrie Wall Street Journal, nu este informat de acceptarea candidaturii lui prin corespondenţă, ci primeşte o vizită surpriză acasă sau la serviciu din partea unor reprezentanţi ai acesteia.

    Scopul acestor vizite nu este de a le arăta tinerilor că vor primi tratament special dacă aleg să urmeze cursurile lor, ci să le surprindă reacţiile şi să le facă publice pe reţelele de socializare online pentru a le convinge prietenii să candideze şi ei la aceeaşi universitate.

    Universitatea din Maryland a trimis nu demult câtorva potenţiali viitori studenţi ai săi un autobuz mare cu numele şi sigla sa, din care coborau o fanfară, o trupă de majorete şi o broască ţestoasă de 1,80 m înălţime (de fapt un om îmbrăcat în costum special, ţestoasa fiind mascota statului american). Alte universităţi se duc la uşa viitorilor studenţi pe care i-au declarat admişi cu baloane şi pungi cu mici cadouri, cum ar fi căni de cafea şi tricouri.

    Universitatea Butler din Indiana merge şi ea cu mascota la tinerii declaraţi admişi. Mascota, în cazul său, este un simpatic buldog englez pe nume Butler Blue III, alintat Trip, îmbrăcat în tricou cu sigla instituţiei.

    Trip este foarte popular pe Instagram, unde are mai bine de 20.000 de abonaţi, şi are şi o garderobă pe măsura lui formată din tricou albastru pe care scrie Butler, halat alb, smoching şi o zgardă din piele şi argint în valoare de 10.000 de dolari, pe care o poartă doar la ocazii speciale. Atunci când merge la un viitor student acasă, ştie să stea frumos la poze şi să dea lăbuţa, iar anul acesta a vizitat deja peste 50 de tineri pentru a-i convinge să aleagă universitatea sa din cele la care au fost admişi.

  • O fetiţă de 8 ani a reuşit să-i emoţioneze cu mărinimia sa pe salvatorii montani: Ne-a lăsat fără cuvinte

    Fetiţa de opt ani din Satu Mare a donat economiile în valoare de 650 de lei echipei Salvamont Cavnic.

    ”Noi am început să schiem anul trecut. Anul acesta am mers de mai multe ori la monitor, la Cavnic, ca să înveţe să schieze mai bine. Iulia este o fetiţă mai sociabilă, mai deschisă, s-a mai dus pe la cabană, pe la salvamontişti, îi saluta, intra un pic la ei la căldurică şi a văzut ce fac ei, că salvează oameni care sunt în pericol, că intervin dacă se accidentează turiştii, dacă se pierd prin pădure. Atunci s-a hotărât că ar dori să ajute salvamontiştii cum poate şi ea. Ne-a întrebat dacă poate să-şi doneze banii pe care îi are acasă şi la bunici, în puşculiţă şi am zis că da. A donat economiile pe care le-a strâns în ultima vreme, cu tot felul de ocazii. Am făcut transferul bancar, ne-a zis să îi donăm toţi banii din puşculiţă, ca ei să poată să cumpere lucruri de care au nevoie ca să ajute oameni”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Darius Bor, tatăl Iuliei.

    Aceasta este elevă în clasa a II-a.

    ”M-au impresionat salvamontiştii. Ei salvează mulţi oameni şi au nevoie de acei bani mai mult decât mine. Eu mai am mult timp să îi strâng. Eu cred că dacă i-am donat lor e mult mai bine, pentru că pot să-şi cumpere multe ustensile de care au nevoie, pentru a salva unii oameni. Este foarte bine să-i ajutăm”, a spus Iulia, pentru MEDIAFAX.