BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Problema economică a României pe care nici profesorii de e economie nu ştiu să o rezolve: Finanţăm o datorie foarte scumpă care nu va aduce creştere economică şi este imposibil de susţinut pe termen lung VIDEO

    În România, povara datoriei publice a devenit extrem de costisitoare şi este o ameninţare directă la adresa dezvoltării economice sustenabile. În aprilie 2025, datoria a depăşit pragul simbolic de 1.000 miliarde lei — 56,6% din PIB — după o majorare de 50 miliarde lei în primele patru luni ale anului. În paralel, costul de finanţare rămâne ridicat: dobânzile pe obligaţiunile pe 10 ani au scăzut până la 7,15%, cel mai redus nivel în 2025, însă păstrează o presiune semnificativă asupra bugetului. Această combinaţie – datorii în creştere rapidă şi costuri de împrumut încă mari – strecoară o povară reală asupra economiei, limitând intervenţiile esenţiale pentru stimularea creşterii şi reforma structurală, explică Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamenta, de la ASE Bucureşti.

    „Datoria pe care o finanţăm acum este foarte scumpă. Asta e cea mai mare problemă pe care o avem. Părerea mea că finanţăm cel puţin de două ori mai scump decât ar trebui să avem o finanţare nominală aducătoare de dezvoltare economică. Deci tu dacă tu îţi dai seama ce piatră de moară teribilă este asta şi pentru care care nu am o soluţie” a declarat Adrian Mitroi la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.

    În plus, paritatea puterii de cumpărare subliniază nesustenabilitatea poziţiei fiscale: dacă datoria este finanţată la un cost al capitalului de aproximativ 8%, dar creşterea economică reală este doar de 2%, România acumulează presiune bugetară fără a construi active reale, similar cu un împrumut care lasa casa în proprietatea băncii, nu a debitorului, mai punctează profesorul.

    „Paritatea puterii de cumpărare reprezintă capacitatea de a întoarce înapoi datoria cu care finanţezi. Atât timp cât datoria asta e finanţată cu nişte sume, cu un cost al capitalului destul de mare, de 8%, pentru a extrage o creştere economică de 2%, acest lucru de fapt nu este sustenabil. Adică tu ţi-ai luat casa aia şi a crescut patrimoniul familiei tale. Da, dar a crescut şi net, deci a crescut activul net al familiei, dar a crescut şi datoria netă a familiei corect, care înseamnă că de fapt activul ăla este al băncii” a mai spus Mitroi la ZF Live.

  • Warren Buffett a avut nevoie de o singură propoziţie pentru a descrie una dintre cele mai mari greşeli pe care oamenii le pot face. O altă lecţie genială a venit de la investitorul în vârstă de 94 de ani

    Un jurnalist al publicaţiei americane Inc.com povesteşte cum un sfat de-al lui Warren Buffett l-a ajutat să evite un conflict cu un specialist de instalare de aer condiţionat. Acesta din urmă trebuia să finalizeze o lucrare într-o proprietate închiriată aflată în renovare. Nu a apărut. Jurnalistul a sunat. A lăsat mesaj vocal. A trimis SMS, a insistat şi a doua zi şi nu a obţinut nicio reacţie. 

    În a treia zi, era gata să lase un mesaj nu tocmai prietenos, dar şi-a amintit de un sfat pe care Warren Buffett spune că l-a învăţat de la Tom Murphy, fost CEO al Capital Cities Communications:

    „Îi poţi spune oricui să se ducă naibii… mâine.”

    Buffett explică:

    – „E un sfat extraordinar, mai ales când poţi strica totul în viaţa ta în 30 de secunde, scriind un mesaj la nervi pe computer. Nu poţi şterge asta.”

    – „Dacă aştepţi până mâine, nu pierzi opţiunea.”

    Aşa că jurnalistul s-a limitat să spună că încearcă să ia legătura pentru o actualizare de status şi că speră că totul este în regulă. Mai târziu, l-a sunat: mama lui avusese un accident vascular cerebral şi îşi petrecuse ultimele zile la spital.

    Dacă ceda impulsului, ar fi spus că acel meseriaş este neserios, neprofesionist, nesigur. Dar putea critica doar serviciul — să spună că absenţa lui a dat peste cap calendarul, că a pus în pericol data mutării chiriaşului. În termeni de leadership, ar fi putut critica comportamentul, nu persoana.

    Iar ultimul sfat al lui Buffett e simplu:

    „Am cunoscut oameni bogaţi care au murit fără prieteni, chiar şi fără familie. Nu am cunoscut niciodată pe cineva fundamental bun care să fi murit fără prieteni. Şi diferenţa asta contează enorm în viaţă.”

    Jurnalistul mai spune că, dacă nu ar i reuşit să dea de el încă două zile, ar fi putut lăsa un mesaj dur. Sau ar fi putut spune: „Nu am reuşit să vă contactez de câteva zile şi sper că sunteţi bine. Cum nu ştiu care este termenul, vom apela la alt contractor pentru finalizarea lucrării. Când aveţi ocazia, vă rog să-mi răspundeţi.”

    Direct, clar şi — mai ales — amabil.

    Pentru că bunătatea este o recompensă în sine şi, de multe ori, nu ştim prin ce trece celălalt.

     

  • Mesaj dur al şefului Deutsche Telekom Tim Hottges către Bruxelles: SUA a activat modul turbo în revoluţia AI, China apasă pe acceleraţie, iar Europa ce face? Dă lumii reguli de 144 de pagini. Europa nu are deloc încredere în inovatorii săi! Viitorul nu se naşte din frică

    Tim Hottges, CEO al gigantului german Deutsche Telekom, a transmis un mesaj dur vineri către şefii Uniunii Europene, acuzându-i că prin reglementările impuse utilizării inteligenţei artificiale arată că “nu are încredere în inovatorii săi” şi că pune frâne companiilor de pe continent, prin contrast cu ce se întâmplă în SUA şi Asia.

    Opinia, care are titlul “Europa reglementează în timp ce alţii deja decolează”, acuză că documentul prin care este reglemenatată utilizarea AI este născut din “neîncredere în tehnologie”.
    Redăm mesajul transmis de CEO-ul Deutsche Telekom:

    “În revoluţia globală a inteligenţei artificiale (AI), patru lucruri contează: datele, puterea de calcul, capitalul şi viteza. SUA au activat modul turbo, China apasă pedala de acceleraţie – iar Europa? Europa înmânează lumii un document de 144 de pagini cu numărul fermecător 32024R1689. De la 2 august, furnizorii de modele AI sunt obligaţi să dezvăluie datele pe care le folosesc pentru antrenament, conform Articolelor 53 şi 55 ale utilului document însoţitor. Aşa-numitul Act privind Inteligenţa Artificială (AI Act) are ca scop să creeze încredere, să promoveze transparenţa şi să ghideze inovaţia. Dar ceea ce este bine intenţionat riscă să devină, în realitate, un obstacol în calea inovaţiei.

    Pentru că spiritul din care s-a născut acest set de reguli nu este cel al progresului, ci al precauţiei – caracterizat prin neîncredere în tehnologie, în actorii de pe piaţă şi în propria voinţă creatoare. Obligaţia de a dezvălui datele de antrenament, clasificarea pe clase de risc, lipsa forţei juridice obligatorii la nivel internaţional – toate acestea transmit un semnal clar: Europa nu are deloc încredere în inovatorii săi.

    Desigur, inteligenţa artificială are nevoie de parapete de protecţie. Dar acestea nu ar trebui să fie ghidate de frică, ci de curiozitate, responsabilitate şi încredere în capacitatea noastră de a folosi această tehnologie în scopuri benefice. Dacă modelăm AI în Europa dintr-o poziţie defensivă, nu vom pierde doar viteză, ci şi talent, capital şi relevanţă internaţională.

    Şi da: Deutsche Telekom, desigur, implementează Actul AI – cu o echipă interdisciplinară de experţi care asigură securitatea şi protecţia datelor de ani de zile. Ne-am dori să vedem şi din partea Bruxelles-ului încrederea pe care noi înşine o acordăm tehnologiei, responsabilităţii şi progresului.

    Pentru că viitorul nu se naşte din frică. Ci din plăcerea de a crea.”

  • Victor Stănilă, avocat: Reformă fără dezbatere, entităţi noi fără rost

    În cadrul Uniunii Europene, nu ştiu să existe o separare instituţională clară între entităţile care administrează acumularea contribuţiilor şi cele care efectuează plata pensiilor. În toate statele membre cu sisteme de pensii private dezvoltate, acelaşi administrator – fie că este un fond de pensii sau o companie de asigurări – gestionează întregul parcurs al contribuabilului: de la colectarea şi investirea contribuţiilor, până la plata sumelor acumulate, sub forma unor prestaţii la momentul pensionării. Separarea celor două funcţii nu este o practică uzuală şi, în lipsa unor motive temeinice, o astfel de abordare ar reprezenta mai degrabă o complicaţie artificială decât o soluţie eficientă.

    În expunerea de motive a proiectului de lege nu se regăseşte o justificare convingătoare care să explice nevoia înfiinţării unei entităţi noi şi nici nu sunt oferite date privind beneficiile concrete ale unei astfel de măsuri. Dimpotrivă, din modul în care este redactat proiectul, se poate interpreta că se urmăreşte o reformă structurală fără o bază legală solidă şi fără o fundamentare economică riguroasă.

    Se motivează schimbarea legii invocând o recomandare a Grupului de Lucru pentru Pensii Private al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, dar citind expunerea de motive constat că acesta nu a recomandat României înfiinţarea unei noi instituţii care să se ocupe exclusiv de plată. Dimpotrivă, singura recomandare prioritară formulată de acest for este adoptarea unei legislaţii care să definească şi să structureze în mod coerent opţiunile de alocare a sumelor acumulate pentru finanţarea pensionării. Altfel spus, România este îndemnată să clarifice faza de plată (decumulare), nu neapărat să creeze noi structuri administrative. Funcţionarea sistemelor europene se bazează pe coerenţă şi eficienţă instituţională, iar suprapunerea sau separarea nejustificată a unor atribuţii riscă să genereze costuri administrative inutile, confuzie în rândul participanţilor şi dificultăţi de supraveghere şi reglementare.

    Referitor la schimbarea modalităţii de efectuare a plăţilor, trebuie reamintit un principiu fundamental de drept, care stă la baza oricărui sistem juridic echitabil: regulile jocului nu se schimbă în timpul jocului. Persoanele care au contribuit timp de 15 sau 20 de ani la sistemul de pensii private au făcut-o în baza unei legislaţii clare, care stabilea cine le gestionează contribuţiile şi cine le va plăti pensia. O eventuală schimbare a acestui cadru, fără o motivare transparentă şi fără consultarea reală a participanţilor, adânceşte lipsa de încredere a populaţiei în clasa politică şi în întregul sistem de pensii (diversificat de „special”) şi ar putea ridica inclusiv probleme de constituţionalitate, însă este nevoie de o analiză atentă a propunerii pentru a mă exprima în acest sens. Cert este că o asemenea modificare trebuie pusă în discuţia publicului un termen mai mare pentru a se putea obţine mai multe puncte de vedere astfel încât să fie adoptată cea mai potrivită soluţie pentru români.

    La nivel european, plăţile din pensiile private se realizează, în mod obişnuit, prin trei mecanisme principale. Prima variantă este plata sub formă de anuitate, adică prin sume lunare fixe, care asigură un venit constant pe întreaga durată a vieţii beneficiarului. Acest model oferă siguranţă şi predictibilitate. Există riscul ca, în cazul unui deces prematur, restul activului acumulat să rămână neutilizat, însă trebuie analizat ce anume exact s-a propus. A doua variantă utilizată în UE este retragerea integrală a sumei acumulate, cunoscută sub denumirea de lump sum, care oferă libertate totală beneficiarului în utilizarea banilor, dar implică şi riscul epuizării rapide a fondurilor şi, implicit, o lipsă de protecţie financiară pe termen lung. Cea de-a treia formă este o soluţie intermediară, în care o parte din bani este retrasă imediat, iar restul este convertit în plăţi lunare. Această formulă combinată încearcă să echilibreze nevoia de flexibilitate cu cea de siguranţă, dar necesită un cadru juridic clar şi instrumente financiare bine adaptate. Nu există un adevăr absolut, vorbim de o politică de stat ce trebuie adoptată în funcţie de obiectivele pe termen lung şi de specificul fiecărei populaţii.

  • Alin Iacob, preşedintele AURSF, critică proiectul de lege privind plata pensiilor private: Se menţionează că grupul de lucru a identificat nevoile participanţilor. Nu ştiu cum le-a identificat, pentru că din grupul de lucru nu a făcut parte AURSF şi nicio altă structură care să reprezinte interesele participanţilor şi ale beneficiarilor de pensii private

    Alin Iacob, preşedintele AURSF, critică modul în care s-a strecurat pe ordinea de zi proiectul de lege privind plata pensiilor private, susţinând că nici Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare nu a fost consultată în elaborarea acestui proiect de lege şi că nu a fost nicio dezbatere publică. El susţine că proiectul lasă foarte mult de dorit şi nu ţine cont de interesele participanţilor, ci de cele ale industriei. 

    ”În expunerea de motive, se menţionează că “grupul de lucru a identificat nevoile participanţilor, elemente şi date statistice relevante, astfel încât participanţii şi beneficiarii să obţină cel mai bun rezultat la pensionare”. Nu ştiu cum le-a identificat, pentru că din grupul de lucru nu a făcut parte Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), membră a BETTER FINANCE – European Federation of Investors and Financial Services Users şi nicio altă structură care să reprezinte interesele participanţilor şi ale beneficiarilor de pensii private”, a spus Alin Iacob într-o postare pe LinkedIn. 

    Vedeţi mai jos postarea integrală: 

    Guvernul are pe ordinea de zi a şedinţei de mâine adoptarea proiectului de lege privind plata pensiilor private.

    Proiectul a fost elaborat de  un grup de lucru inter-instituţional format din reprezentanţii Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Finanţelor, Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) şi Autorităţii de Supraveghere Financiară (A.S.F.)

    În expunerea de motive, se menţionează că “grupul de lucru a identificat nevoile participanţilor, elemente şi date statistice relevante, astfel încât participanţii şi beneficiarii să obţină cel mai bun rezultat la pensionare”.

    Nu ştiu cum le-a identificat, pentru că din grupul de lucru nu a făcut parte Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), membră a BETTER FINANCE – European Federation of Investors and Financial Services Users şi nicio altă structură care să reprezinte interesele participanţilor şi ale beneficiarilor de pensii private.

    Din punctul nostru de vedere, proiectul lasă foarte mult de dorit şi nu ţine cont de interesele participanţilor, ci de cele ale industriei.

    Se propune ca banii acumulaţi în conturile de pensie privată să nu mai poată fi retraşi la pensionare, ci maxim 25% din această sumă. În plus, perioada pentru plăţile eşalonate se dublează, de la 5 la 10 ani, ceea ce, în contextul uneia dintre cele mai scăzute speranţe de viaţă din UE, va face ca mulţi să nu mai apuce să se bucure de banii acumulaţi.

    Am încercat, în scurtul răstimp avut la dispoziţie în consultarea publică organizată, să venim cu câteva propuneri care să atenueze impactul negativ al proiectului de lege şi care să mai echilibreze lucrurile.

    Absolut toate propunerile pe care le-am formulat şi pe care le regăsiţi în documentul de mai jos, au fost respinse de reprezentanţii AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ.

    Am solicitat, imediat după primirea răspunsului intermediat de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, organizarea unei dezbateri publice la care să participe reprezentanţii tuturor stakeholderilor şi mass-media, pentru că legea este una de importanţă majoră pentru viitorii pensionari. Solicitarea noastră a fost ignorată de autorităţi.

    Vom folosi toate pârghiile legale pentru a solicita în continuare ca proiectul de lege să fie modificat, dacă nu de Guvernul României, atunci măcar în Parlament, pentru ca să răspundă cu adevărat intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor de pensii private.
     

  • Adevărata Românie poate fi descoperită numai la pas. „De-a lungul traseului Via Transilvanica, am întâlnit peste 25 de etnii, pe care noi nu le-am putut şti dintr-o carte de istorie”

    Proiectul Via Transilvanica a fost lansat în 2018, la Alba Iulia, chiar în anul centenarului. Traseul, care străbate 1.600 de kilometri şi uneşte România de la Putna, judeţul Suceava, la Drobeta-Turnu Severin, nu şi-a propus să reîntregească ţara, spune Alin Uşeriu, preşedintele Asociaţiei Tăşuleasa, care a construit proiectul Via Transilvanica, ci să arate versiunea cea mai bună a României.

    „Drumul care uneşte nu se referea absolut deloc, în 2018, la reîntregirea ţării, el se refera exact la ceea ce noi am reuşit, dacă ne putem pune laolaltă să ne arătăm cea mai bună faţă pe care o avem noi, versiunea noastră cea mai bunp, cu sălbăticie, cu flroi, cu faună, cu sate româneşti, maghiare, săseşti”, spune Alin Uşeriu, prezent în cadrul emisiunii Via Transilvanica – drumul care uneşte comunităţi şi businessuri, un proiect realizat de Ziarul Financiar şi susţinut de Banca Transilvania.

    De-a lungul traseului, pot fi întâlnite peste 25 de etnii, spune el, despre care nu ar fi ştiut nici din cărţile de istorie.

    „Practic, numai la pas începi să înţelegi cu adevărat ce se întâmplă acolo”, precizează el.

    Via Transilvanica trece prin 400 de comunităţi de-a lungul a 1.600 de kilometri. La fiecare kilometru este montată o bornă, realizate din andezit şi sculptate de artişti locali, ceea ce face din Via Transilvanica una dintre cele mai mari expoziţii de sculptură din lume.

    „Când am avut această inspiraţie să punem o bornă la fiecare kilometru, a fost o muncă foarte grea şi costisitoare. La început, nu am avut avut deschiderea sponsorilor pe care o avem astăzi. Via Transilvanica este construită din veniturile de pe cartea fratelui meu, Tibi Uşeriu, care se numeşte 27 de paşi. Cu banii de acolo am reuşit să facem toată identitatea vizuală, tot planul”, mai spune Alin Uşeriu.

    Investiţia iniţială în proiect a ajuns la circa 1,8 milioane de euro, bani care au fost obţinuţi din donaţii. O bună parte din această investiţie au mers către amplasarea bornelor pe întregul traseu.

  • Fondurile de pensii private, la investiţii de 7 mld. euro în acţiuni la Bursa de Valori Bucureşti, dublu faţă de acum câţiva ani. Dar valoarea mare ascunde şi o vulnerabilitate: bursa îşi pierde din adâncime, lichiditatea nu impresionează, iar fondurile vor fi forţate să meargă spre extern

    Fondurile de pensii private (Pilon II), acolo unde sunt 8,2 milioane de participanţi, dintre care 4,3 milioane sunt contributori activi, sunt cei mai mari investitori ai Bursei de Valori Bucureşti, acumulând participaţii consistente în ultimii ani în cele mai importante companii listate.

    Cele mai recente date – la 28 februarie 2025, arată că valoarea deţinerilor acestora în acţiuni listate pe piaţa reglementată era de 6,9 miliarde de euro, adică 94,2% din totalul expunerii lor pe acţiuni. Această concentrare masivă a investiţiilor în piaţa locală ridică o serie de semnale de alarmă legate de lichiditate şi adâncimea bursei, în contextul în care free-float-ul real devine tot mai restrâns, spun analiştii.

    „Free-float-ul oficial al bursei din Bucureşti nu este oricum unul prea ridicat. La sfârşitul lunii februarie 2025, valoarea free-float-ului oficial al companiilor listate pe piaţa reglementată reprezenta circa 38% din capitalizarea bursieră”, explică Mihai Caruntu, vicepreşedinte al AAFBR.

    „Ponderea deţinerilor fondurilor de pensii pilon II în free-float-ul pieţei reglementate a BVB reprezintă la rândul lor tot circa 38%. Astfel, un calcul simplu ne dezvăluie că, dacă facem abstracţie de participaţiile deţinute de fondurile de pensii pilon II, atunci free-float-ul real al BVB ar fi, la data calculului, în jur de 24% din capitalizarea bursieră totală a pieţei reglementate”.

    Cât de lichidtă mai este bursa atunci? Caruntu avertizează că, în principiu, participaţiile fondurilor de pensii nu se mai întorc în piaţă decât într-o măsură relativ mică, ceea ce duce la o „canibalizare” a lichidităţii. Cu alte cuvinte, pe măsură ce fondurile de pensii devin acţionari majori în tot mai multe companii listate, acţiunile respective se tranzacţionează mai rar, iar lichiditatea scade.

    Datele susţin acest fenomen. În cazul celor mai lichide şi importante companii listate la BVB, fondurile Pilon II deţin participaţii cumulate care depăşesc adesea 40% din free-float. La MedLife, de exemplu, fondurile au ajuns la 40,6% din acţiuni, ceea ce reprezintă peste 65% din free-floatul real. La OMV Petrom deţin 13,9% din companie, ceea ce înseamnă jumătate din acţiunile disponibile în piaţă. Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz, Electrica, Aquila, Digi, Sphera, Teraplast sau TTS sunt toate în aceeaşi categorie: companii mari, dar cu free-float tot mai îngust şi dominat de deţinerile fondurilor Pilon II. În multe cazuri, acestea controlează peste jumătate din acţiunile disponibile public.

    Tendinţa de acumulare a continuat şi după listarea Hidroelectrica din 2023. De atunci şi până în februarie 2025, fondurile Pilon II şi-au mărit semnificativ participaţiile la Aquila (+6,9 puncte procentuale), Sphera (+5,6 pp), MedLife (+3,9 pp), TTS (+3,8 pp), Electrica (+3,7 pp), Hidroelectrica (+2,2 pp), Romgaz (+2,1 pp), Digi (+2,1 pp), OMV Petrom (+0,5 pp). Tot în această perioadă, au intrat în portofoliile fondurilor şi companii noi: Antibiotice Iaşi, Arobs şi Premier Energy.

    Problema este că, în lipsa unui aport constant de noi emitenţi, acest model riscă să ajungă într-un punct de blocaj. Pe de o parte, contribuţiile la Pilon II cresc constant, ceea ce generează noi fluxuri de capital care trebuie investite. Pe de altă parte, numărul companiilor listate eligibile pentru astfel de investiţii este limitat. Căruntu consideră că BVB ar trebui să genereze anual cel puţin 300-500 milioane euro în oferte publice noi pentru a putea absorbi capitalurile provenite din Pilon II. Deocamdată, singura ofertă majoră post-Hidroelectrica a fost cea a Premier Energy, în valoare de aproximativ 113 milioane euro.

    În lipsa unei adânciri semnificative a pieţei, investiţiile fondurilor Pilon II vor fi forţate să se îndrepte către bursele externe. O estimare a Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), citată de Căruntu, arată că în următorii cinci ani activele fondurilor Pilon II ar putea creşte cu 25-30 miliarde de euro. Practic, în doar cinci ani, fondurile şi-ar putea dubla dimensiunea actuală.

    „Devine astfel evident că, în următorii ani, în lipsa unor IPO-uri majore la BVB, fondurile de pensii pilon II nu vor avea încotro şi vor investi tot mai semnificativ pe bursele de acţiuni dezvoltate din Europa pentru a plasa capitalurile de la viitorii pensionari în condiţii de lichiditate adecvată”, punctează Căruntu.

    Unele fonduri au început deja acest proces: FPAP Aripi are deja 23% din expunerea pe acţiuni plasată pe pieţele externe. Însă altele, precum FPAP NN şi Metropolitan Life, sunt încă 100% expuse pe piaţa locală, ceea ce subliniază urgenţa diversificării ofertei de acţiuni listate.

    Căruntu subliniază că relevanţa unei burse nu este dată de capitalizare sau de numărul de companii listate, ci de valoarea efectivă a tranzacţiilor. „Pentru o piaţă de instrumente financiare nimic nu contează mai mult decât lichiditatea. Orice alt obiectiv al unei burse de valori este secundar şi se substituie obiectivului de lichiditate.”

    Prin urmare, deşi fondurile de pensii sunt o poveste de succes pentru BVB, ele pun în acelaşi timp presiune pe sistemul de piaţă să se dezvolte mai rapid. Fără o ofertă constantă de noi emitenţi, fondurile riscă să depăşească capacitatea de absorbţie a bursei româneşti şi să îşi mute treptat banii în afara ţării. Iar asta ar fi o oportunitate pierdută nu doar pentru piaţa de capital, ci şi pentru economia românească în ansamblu.

     ​


     

     

  • Sfârşitul unei ere: După 60 de ani, zilele lui Warren Buffet la cârma gigantului Berkshire Hathaway se apropie de final, iar investitorii nu se bucură de retragerea sa. Acţiunile conglomeratului s-au prăbuşit într-un ritm nemaintâlnit de 30 de ani

    Acţiunile Berkshire Hathaway, conglomeratul condus de legendarul investitor Warren Buffett, au scăzut într-un ritm nemaintâlnit de 30 de ani  pe fondul apropierii retragerii lui Buffett din funcţia de director general şi al ieşirii unor investitori din acţionariat, scrie Financial Times.

    Această scădere vine în contrast cu evoluţia ascendentă a indicelui S&P 500, care a crescut cu 11% în aceeaşi perioadă, incluzând şi dividendele.

    Buffett se apropie de finalul unei cariere de aproape şase decenii la cârma Berkshire, transformând un combinat textil în dificultate într-un conglomerat financiar care acoperă domenii de la asigurări la conducte de gaze naturale. Strategia sa de investiţii bazată pe “buy-and-hold” şi pe identificarea valorii subevaluate a generat randamente cu peste 5 milioane de puncte procentuale mai mari decât indicele S&P 500 din 1965 până în prezent.

    Aceste performanţe au alimentat ceea ce analiştii numesc „prima Buffett” – un bonus de încredere în evaluarea acţiunilor Berkshire, a explicat Cathy Seifert, analist CFRA.

    Cu toate acestea, această primă ar putea să nu fie transferată imediat succesorului Greg Abel.

    Conform unei analize, diferenţa de performanţă faţă de S&P 500 este una dintre cele mai mari înregistrate de Berkshire într-un interval de trei luni, din 1990 încoace.

    Compania a înregistrat o performanţă şi mai slabă doar la începutul pandemiei, când investitorii şi-au redus masiv expunerea pe acţiuni, în special în sectoare precum asigurările şi serviciile financiare – piloni centrali ai portofoliului Berkshire.

    Deocamdată nu este clar cine a vândut acţiunile de clasă A – acţiunile originale cu drepturi de vot ridicate – care în luna mai au atins un record de 812.855 de dolari pe unitate.

    Aceste acţiuni sunt de obicei deţinute de familii care au investit alături de Buffett în primii ani, fiind transmise din generaţie în generaţie. Raportările trimestriale ale investitorilor instituţionali şi fondurilor speculative vor fi publicate abia la finalul lunii.

    Această vânzare a avut loc în ciuda rezultatelor solide raportate de Berkshire în al doilea trimestru. Diviziile de transport feroviar (BNSF), utilităţi, producţie, servicii şi retail au înregistrat creşteri ale profitului.

    Chiar dacă fluctuaţiile valutare au afectat rezultatele operaţionale consolidate, eliminând acest efect, Berkshire a raportat o creştere de 8% a profitului faţă de anul precedent.

    Investitorii şi acţionarii spun însă că o fereastră de trei luni nu este un indicator corect pentru performanţa companiei, având în vedere orizontul de investiţii pe termen foarte lung al lui Buffett.

    Înainte de anunţul din luna mai, acţiunile Berkshire au crescut cu 18,9%, fiind percepute drept un refugiu sigur într-un context volatil, marcat de războiul tarifar iniţiat de fostul preşedinte american Donald Trump.

    „Pe măsură ce îngrijorările legate de tarife au crescut… mulţi s-au refugiat în siguranţa oferită de Berkshire”, a declarat Bill Stone, director de investiţii la Glenview Trust, un fond acţionar al Berkshire.

    Luni, după anunţul privind tranziţia conducerii, acţiunile au scăzut cu aproape 5%.

    Stone a comparat rezerva de lichidităţi şi investiţii în titluri de stat a Berkshire, evaluată la 344 miliarde de dolari, cu Fort Knox, subliniind că investitorii s-au reorientat în lunile următoare spre acţiuni din sectorul tehnologic, pe măsură ce temerile privind o recesiune s-au diminuat.

    „Ce conduce cu adevărat această piaţă acum este tehnologia – iar asta nu este punctul forte al lui Buffett”, a adăugat el.

    Raliul acţiunilor Berkshire din prima parte a anului a dus evaluarea companiei la niveluri rareori atinse după criza financiară globală. Raportul preţ-valoare contabilă (price-to-book) a urcat la aproape 1,8 – cel mai ridicat nivel din octombrie 2008.

    Buffett, care supervizează şi programul de răscumpărare de acţiuni al companiei, a încetat răscumpărările în mai 2024, conform documentelor oficiale. El cumpără acţiuni atunci când consideră că preţul este sub valoarea intrinsecă.

    „Acţiunile erau supraevaluate”, a afirmat Christopher Bloomstran, preşedintele Semper Augustus Investments, un fond acţionar al Berkshire.

     Totodată, el a adăugat că scăderea recentă a preţului ar putea să-l determine pe Buffett să revină curând la răscumpărări.

    Buffett a început, de asemenea, să îşi reducă expunerea pe unele investiţii. Anul trecut, a vândut o parte semnificativă din deţinerea Berkshire în Apple, iar compania a fost net vânzătoare de acţiuni timp de 11 trimestre consecutive. La finalul lunii iunie, lichidităţile reprezentau 30% din totalul activelor.

    În alte perioade marcate de euforie bursieră – precum bula dotcom din 1999 – Buffett a preferat să rămână în expectativă. Deşi a fost criticat la acea vreme, corecţia ce a urmat i-a confirmat filosofia investiţională conservatoare şi orientată spre valoare.

     

     

  • Un fost executiv Google trage semnalul de alarmă: Ideea că AI-ul va crea de fapt noi locuri de muncă este o prostie totală. Adevărul e că inteligenţa artificială va veni de fapt după toate joburile şi nici măcar şefii de la vârful companiilor nu sunt în siguranţă

    Mo Gawdat, fost Chief Business Officer al Google X – divizia de inovaţie a uneia dintre cele mai influente companii din lume – trage un semnal de alarmă care răsună dincolo de Silicon Valley: nicio funcţie, de la stagiar la CEO, nu este imună la valul tehnologic care vine, scrie CNBC.

    Gawdat a demontat cu brutalitate o idee larg răspândită în discursul public: aceea că inteligenţa artificială va genera noi locuri de muncă.

    „Este 100% o minciună”, spune el.

    Iar argumentele vin chiar din experienţa sa: startup-ul său, Emma.love, a fost construit cu ajutorul AI, de o echipă formată din trei oameni.

    „Un astfel de proiect ar fi necesitat, în trecut, 350 de dezvoltatori.”

    Cu peste trei decenii în industria tech, Gawdat nu este un pesimist de ocazie. A lucrat ani de zile în epicentrul inovaţiei mondiale, la Google X, unde a coordonat iniţiative legate de accesul global la internet, energie regenerabilă şi schimbări climatice. Tocmai din acest motiv, declaraţiile sale sunt cu atât mai greu de ignorat.

    Nu doar sarcinile repetitive sau de execuţie vor fi înlocuite. Potrivit lui Gawdat, AI va elimina inclusiv meserii despre care credeam că necesită „atingerea umană”: editori video, creatori de conţinut audio, lideri de organizaţii. Nici medicii şi profesorii nu sunt în afara pericolului – o predicţie susţinută şi de Bill Gates.

    În viziunea sa, doar profesioniştii de elită, cei mai buni în ceea ce fac, vor putea amâna inevitabilul. Însă nici aceştia nu sunt intangibili:

    „Vor veni vremuri în care cei mai incompetenţi CEO vor fi înlocuiţi de AI. Iar după aceea, şi cei competenţi.”

    În contrast, voci precum Mark Cuban sau Jensen Huang (fondatorul Nvidia) văd AI-ul ca pe o forţă complementară, nu ca pe o ameninţare. Pentru aceştia, cheia este adaptarea: învăţarea competenţelor digitale, perfecţionarea abilităţilor soft şi repoziţionarea în raport cu noile realităţi ale pieţei muncii.

    Cuban susţine un bootcamp gratuit de AI pentru copii, iar Huang foloseşte inteligenţa artificială în viaţa de zi cu zi – de la redactarea emailurilor până la consultanţă medicală rapidă.

    Realitatea din piaţă este însă mai complexă. Potrivit World Economic Forum, 41% dintre angajatori la nivel global (şi 48% în SUA) plănuiesc să reducă forţa de muncă din cauza AI. În acelaşi timp, 77% investesc în upskilling, iar aproape jumătate caută modalităţi de a transforma rolurile afectate în funcţii noi, compatibile cu automatizarea.

    Mai mult decât o tranziţie tehnologică, Mo Gawdat vede în revoluţia AI o criză de sens.

    „Nu am fost creaţi să ne trezim în fiecare dimineaţă şi să ne petrecem 20 de ore muncind. Ne-am definit identitatea prin muncă. A fost o minciună – una capitalistă.”

    Pentru ca această transformare să nu devină o traumă socială, Gawdat propune implementarea unui venit universal de bază (UBI) – o plată necondiţionată din partea statului, care să asigure existenţa într-o lume în care munca nu va mai fi sursa principală de venit.

    Totuşi, în ciuda optimismului despre eliberarea de „tirania orelor de lucru”, avertismentul său rămâne clar: în mâinile greşite, AI-ul poate deveni o armă.

    „Avem o problemă serioasă: aceste tehnologii vor începe să raporteze unor lideri orbiţi de putere, lăcomie şi ego. Iar asta e periculos.” a mai pus el.

    Mo Gawdat nu este singurul care avertizează asupra unei lumi în transformare accelerată. Dar puţini o fac cu atât de multă claritate:

     „Aceasta nu mai este o idee de science fiction. Este realitate. Şi e aici.”

     

  • Avertismentul unui broker: Schimbările fiscale pot tăia din apetitul investitorilor exact când statul pregăteşte vânzarea de pachete minoritare la companii-cheie

    Modificarea impozitării câştigurilor pe piaţa de capital riscă să reducă interesul investitorilor şi să taie din potenţialele încasări ale statului din vânzarea de pachete minoritare la companii precum producătorul de energie electrică verde Hidroelectrica (H2O) şi Romgaz (SNG), principalul producător şi furnizor de gaze naturale din ţară. Un cadru fiscal predictibil ar susţine viitoarele listări şi ar permite valorificarea acestor pachete la evaluări mai bune, consideră Lucian Isac, director general al casei de brokeraj Estinvest.

    „Nu ştim exact cum vor arăta următoarele pachete de măsuri fiscale şi dacă piaţa de capital va fi afectată. Primul pachet făcea referire la impozitul pe dividend de 16%, o creştere consistentă dacă ne uităm în urmă cu câţiva ani când era 5%, 8% şi 10%. O strategie coerentă a guvernanţilor ar fi aceea în care s-ar păstra actualul mod de impozitare a câştigurilor pe piaţa de capital”, spune el.

    Deşi programul de guvernare menţiona o posibilă creştere la 10% a impozitului pe câştigurile din tranzacţii bursiere, Ministerul Finanţelor a precizat luna trecută că această măsură nu face parte din primul pachet de ajustări fiscale al Executivului. Anterior deciziei, actorii din piaţă semnalau că o astfel de modificare ar putea provoca marcări rapide de profit şi retrageri de capital, mai ales dacă pierderile nu ar fi deductibile.

    „Am să fac o paranteză aici: având în vedere că statul are nevoie de foarte mari resurse, iar aceste resurse se află fie în Pilonii 2 şi 3, fie în buzunarele investitorilor persoane fizice, banii respectivi ar putea fi atraşi, cum de altfel se şi discută, prin vânzarea de 5%-maxim 10% din Hidroelectrica, Romgaz”, continuă Lucian Isac.

    Dacă statul ar vinde 10% din Hidroelectrica, companie evaluată la 56 de miliarde de lei la Bursa de Valori Bucureşti, ar aduce circa 5,4 miliarde de lei la buget, păstrând totuşi controlul cu cele 70% din acţiuni pe care le-ar deţine, conform calculelor realizate de ZF. În plus, o astfel de operaţiune ar extinde baza de investitori şi ar creşte lichiditatea acţiunilor societăţii.

    „Fondul Proprietatea vrea să îşi listeze pachetele la Aeroporturi Bucureşti, Salrom. Dacă listările ar veni pe fondul actualei grile de impozitare ar fi un beneficiu pentru stat, care ar putea să vândă la nişte multiplii mai buni. Ar fi o mare eroare dacă ar umbla la procentul de impozitare, nefăcând decât să strice ecosistemul care deja s-a creat şi care de abia aşteaptă pachetele respective.”

    Compania naţională Aeroporturi Bucureşti reprezintă 58% din valoarea activului net nelistat al Fondului, în timp ce producătorul de sare Salrom contribuie cu aproximativ 17%. FP deţine 20% din capitalul social al primei societăţi şi 49% din acţiunile celei de-a doua.

    În iulie 2021, adunarea generală a acţionarilor Salrom a aprobat în principiu listarea companiei la BVB, printr-o ofertă publică a acţiunilor deţinute de FP. Apoi, în iulie 2022, Guvernul a emis un memorandum care sprijină această listare, o etapă importantă pentru vânzarea parţială sau totală a participaţiei Fondului. În februarie 2024, acţionarii au numit un nou consiliu de administraţie, iar din iulie 2024 a fost numit directorul general. Fondul continuă să colaboreze cu compania pentru pregătirea ofertei publice, reiese din raportul FP la T1/2025.

    Emitentul şi-a vândut participaţia de 20% din acţiunile Hidroelectrica la un preţ de 104 lei pe acţiune în vara lui 2023, preţul fiind situat la mijlocul intervalului propus, între 94 şi 112 lei, şi sub valoarea contabilă de 124,6 lei raportată de FP la sfârşitul anului 2022. Valoarea finală, stabilită la nivelul median al ofertei, a fost decisă chiar dacă tranşa pentru investitorii individuali a fost suprasubscrisă de 4,3 ori, iar cererea din partea investitorilor instituţionali a fost acoperită integral încă din prima zi.

    „Ai o masă de investitori care sunt pregătiţi să investească pe o impozitare predictibilă şi tu nu trebuie să faci altceva decât să vinzi. Dacă te zgârceşti la tărâţe şi modifici impozitarea, de exemplu pe câştigurile din piaţa de capital, s-ar putea ca beneficiile să fie mai mici chiar şi decât actualul sistem de impozitare”, adaugă CEO-ul Estinvest.

    Discuţiile privind viitoarele pachete de măsuri fiscale — unele cu impact direct asupra pieţei de capital — au loc într-un moment în care indicele BET al Bursei de Valori atinge niveluri istorice, în creştere cu peste 20% de la începutul anului. În ultimele două luni, indicele a avansat cu 8%, susţinut în principal de reacţiile pozitive ale investitorilor faţă de primul set de ajustări fiscale, care vizează reducerea deficitului bugetar al României.

    „Nu mai vorbesc de felul în care va acţiona piaţa. Atunci, statul va veni să vândă pe o piaţă în scădere (…) Dacă se modifică ceva, s-ar putea ca finalul de an să aducă piaţa la nişte multiplii mai mici decât vedem acum. Dar cred că indicele BET va închide peste 20.000 de puncte”, mai spune Lucian Isac.