BusinessMagazin

Tag: personal

  • Candidaţii care dezvăluie la interviul de angajare salariul de la jobul anterior au şanse minime de creştere

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • Woogie, asistentul personal al copiilor

    Woogie este un robot, un asistent personal pentru copii, capabil să vorbească cu oamenii, să înţeleagă, să îi distreze pe cei mici, dar şi să-i ajute cu lecţiile. Robotul poate să răspundă la orice întrebare, să pună muzică, poate controla dispozitive smart, să stingă luminile sau să controleze volumul televizorului.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    Robotul are algoritmi de învăţare şi inteligenţă artificială. Ce înseamnă asta? Înseamnă că produsul învaţă, reţine preferinţele copilului.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Copiii se vor putea juca şi învăţa alături de o maşinărie dotată cu inteligenţă artificială, înlocuind produse tehnologice precum tableta sau calculatorul.

    DESCRIERE:

    În principal Woogie activează ca un companion al copilului, pe care-l ajută la lecţii, jucând diferite jocuri, interacţionând cu acesta şi alegând ştiri din domeniile de interes ale copilului: comic books, maşini, desene animate.

    Dispozitivul nu este mobil, trebuie să fie tot timpul în priză. „Vrem ca Woogie să facă parte din ecosistemul camerei, să fie un gardian, ce-l aşteaptă pe copil să vină de la şcoală. Vrem să fie ca un birou, ca o noptieră“, a spus Bogdan Coman, creatorul robotului.
    Woogie are algoritmi de învăţare, deci cu timpul va cunoaşte tot mai bine gusturile şi obiceiurile oamenilor. „Dacă o să-i spun lui Woogie: «Play some Metallica» de vreo 10 ori, a unsprezecea oară când îi zic: «Play some music» el o să-mi pună melodii de la Metallica, apoi alţi artişti din categoria rock“, spune fondatorul Woogie. Mai mult, dacă trupa a realizat o nouă melodie, Woogie are grijă să-şi informeze prietenul că formaţia preferată a mai lansat un cântec.

    Produsul românilor are două componente: partea văzută, device-ul fizic, unde se face procesarea sunetului, noise cancelling (eliminarea ecoului), şi partea nevăzută, cea de conţinut, care este stocată în cloud, Woogie având nevoie de o conexiune permanentă la internet pentru a funcţiona. Conţinutul este adunat dintr-un server şi este returnat sub formă de text pe care robotul îl citeşte. Este important de notat că robotul nu funcţionează şi nu ascultă tot timpul, ci doar când este pornit prin cuvintele cheie „Hi, Woogie“, aşa că discuţiile dintre părinţi nu sunt ascultate şi stocate undeva în server.

    Munca la proiect a început în toamna anului trecut, când Bogdan Coman a apelat la cercul de cunoscuţi pentru a forma o echipă. „Am zis să facem o echipă de 6-7 oameni, fiecare să ia câte un domeniu şi să construim ceva. Acum suntem 10 oameni în România şi mai lucrăm cu doi programatori din Ucraina. Lucrăm din pasiune, din dorinţa de a face un lucru tare şi credem în produs“, povesteşte Coman.

    Produsul se află în fază de testare. Românii au început să-l testeze pe Woogie cu ajutorul mai multor copii români, însă acum vor să-l ducă şi la Londra pentru a putea interacţiona cu vorbitori nativ de engleză, mai cu seamă pentru că produsul românilor se adresează în primul rând pieţelor vorbitoare de engleză. Dezvoltatorii discută cu fabricile despre producţie şi se pregătesc pentru campania de crowdfunding.

  • Compania din România care se luptă cu Victoria’s Secret

    50 de români sunt creierul unei afaceri înfiinţate în urmă cu patru ani şi care, ajunsă la vânzări de 42,7 milioane de dolari în 2015, se luptă acum umăr la umăr brandul de lenjerie Victoria’s Secret. Atuul afacerii este diversitatea – de preţuri, mărimi şi modele, până la mijloacele de comunicare între membrii echipei, la rândul lor de naţionalităţi multiple. Românii de la biroul din Bucureşti, ţin pe picioare „scheletul” afacerii, iar cealaltă jumătate a echipei adore me se află de partea cealaltă a lumii, la New York.

    Ideea afacerii Adore Me a încolţit din dorinţa de a oferi un cadou ieftin şi de calitate. În perioada când era student, americanul Morgan Hermand-Waiche, fondatorul şi CEO-ul Adore Me, a vrut să îi ofere iubitei sale un set de lenjerie, dar la o scurtă prospectare a pieţei şi-a dat seama că toate produsele de calitate erau peste bugetul său. Aşa a constatat că 40% din industria de lenjerie din SUA era dominată de un singur jucător – Victoria’s Secret –, ale cărui produse sunt destul de scumpe pentru clienţii cu venituri medii, şi care, de asemenea, oferă o gamă foarte limitată de mărimi. Prin necesitatea acoperirii unei nevoi, piaţa i-a pus pe tavă o idee – Adore Me – un brand de lenjere cu preţuri mici şi varietate de dimensiuni, care să opereze doar pe online. Întâmplarea făcea ca Morgan să vină în România destul de des pentru a întâlni diverse oportunităţi de afaceri, cât şi specialişti în domeniul tehnologic, cu scopul de a-şi implementa ideea. Iar în cadrul unui eveniment, Morgan a cunoscut persoana cu care să facă echipă pentru a-şi pune în practică ideea deja încolţită în minte – antreprenorul Bogdan Lucaciu, actual chief technology officer (CTO) al companiei. „Deşi a fost un sacrificiu să renunţ la afacerea mea, am vândut tot şi am început imediat să pun bazele unei echipe în România – partea tehnică a ceea ce era să devină Adore Me”, spune Lucaciu. Aşa a început povestea brandului cu două case, pe două continente. Astăzi, partea tehnică a afacerii, jumătate din echipa Adore Me, are biroul în Bucureşti, iar cealaltă jumătate, de circa  50 de oameni, lucrează în New York, „iar afacerea funcţionează într-o simbioză perfectă”, precizează Lucaciu.

    Adore Me a cunoscut o evoluţie chiar mai rapidă decât se aştepta fondatorul său: de la o cifră de afaceri de 1,1 milioane de dolari în 2012, a ajuns anul trecut la 42,7 milioane de dolari, clasându-se pe poziţia a noua în topul companiilor cu cea mai rapidă creştere din New York. Pe parcursul anilor, Adore Me a introdus noi categorii de produse, a extins oferta cu mărimi peste L şi şi-a îmbunătăţit constant strategia de publicitate deopotrivă în online, cât şi pe posturi TV. „Am dezvoltat diverse modalităţi de a răspunde clientelei din generaţia milenialilor, de a oferi o experienţă online fără cusur şi de a ne răsfăţa clienţii VIP”, conform spuselor CTO-ului companiei. „Creşterea exponenţială poate fi explicată şi printr-o altă serie de factori diferiţi”, spune Bogdan Lucaciu. În primul rând, Adore Me oferă colecţii de lenjerie la jumătate din preţul concurenţei, „de aceea ne place să spunem că suntem Zara lenjeriei”, şi, de asemenea,  gama variată de mărimi acoperă de două ori mai multe dimensiuni decât orice alt brand, de la super-slim la plus-size, precizează el.

    Principalii clienţi sunt, după spusele sale, cei din segmentul millennials, iar datorită traficului, care vine în proporţie de 70% de pe mobil, Adore Me se consideră, înainte de toate, un brand digital. „Prin injectarea tehnologiei în industria modei tradiţionale am reuşit să satisfacem solicitările generaţiilor tinere”, adaugă Lucaciu. Online-ul pune la dispoziţie o multitudine de date cu ajutorul cărora se poate construi profilul clienţilor, comportamentul de cumpărare, preferinţele lor etc., iar „asta înseamnă că putem optimiza aproape toate aspectele legate de imaginea brandului: de la ce fotografii prezentăm pe interfaţa site-ului pentru a îmbunătăţi vânzările la ce tip newsletter trebuie să trimitem anumitor clienţi”, explică reprezentantul companiei.

    Datele obţinute din online sunt o modalitate foarte bună de a oferi o experienţă personalizată clienţilor şi, în acelaşi timp, de a aduce o serie de avantaje companiei, consideră el. Pe de altă parte, unui retailer online îi lipseşte contactul direct cu clienţii, feedback-ul în timp real, şi tocmai de aceea „abordăm interacţiunea cu clienţii într-un mod cât mai personal, cât mai aproape de cel uman”, spune Lucaciu. În acest context, unul dintre planurile companiei este să includă noi categorii de produse, dar şi noi formate de prezenţă offline. Momentan, Adore Me este disponibil în SUA şi Canada, însă îşi propun să se extindă şi în alte ţări, ori continente; prioritară este acum Australia. Având în vedere că brandul se află de mai puţin de cinci ani pe piaţă, este destul de dificilă proiectarea unor perspective pe termen lung, spune reprezentantul Adore Me.

    Extinderea va continua, organic, şi în ceea ce ţine de echipă. Aşadar, „creierul afacerii” – partea tehnică ce se află în România şi numără circa 50 de persoane – se va îmbogăţi cu noi oameni, în funcţie de nevoile de extindere, „pentru că Adore Me creşte atât de repede încât trebuie să ne asigurăm că ţinem pasul şi cu personalul”, spune Lucaciu. Tot el creionează profilul angajatului potrivit pentru Adore Me, indiferent dacă lucrează din Bucureşti sau New York: „În general, căutăm oameni care sunt dispuşi să muncească din greu, să reinventeze metodele tradiţionale de lucru, să aibă mintea ascuţită şi abilităţi tehnice excelente”, explică acesta. Iar pentru a clarifica curiozităţile legate de provocările unei afaceri ce se desfăşoară pe două continente, Bogdan Lucaciu explică secretele comunicării într-un mediu multicultural. „În primul rând, trebuie să lucrăm, să ne orientăm în jurul diferenţelor de fus orar. Cei din New York  ştiu că întâlnirile cu cei din România trebuie programate dimineaţa şi că totul trebuie făcut înainte de o anumită oră dacă vrem să-i prindem pe toţi la birou”.

    Pe de altă parte, bariera lingvistică nu este o mare provocare, aşa cum s-ar crede, pentru că toţi ştiu şi comunică în engleză, spune românul. O altă particularitate a acestei afaceri, pe lângă cele două sedii pe două continente, este numărul de naţionalităţi diferite din cadrul companiei, de la francezi – o bună parte a echipei -, la israelieni, americani şi români. „Deşi toată lumea face tot posibilul să comunice numai în limba engleză, nu poţi evita situaţiile în care lumea vorbeşte pe la spatele tău într-o limbă pe care nu o înţelegi.” Pe de altă parte, necesitatea comunicării la distanţă a dus la multiplicarea instrumentelor de comunicare, cum ar fi apelurile zilnice pe Skype, chaturile Slack, conferinţele High Five şi, nu în cele din urmă, apelurile clasice. De pildă, o dată pe săptămână, vinerea, cele două echipe au o întâlnire pe Skype. „Toată echipa se adună într-o cameră şi ne dăm întâlnire cu cealaltă echipă pe Skype, iar fiecare manager trebuie să prezinte principalele subiecte fierbinţi sau să facă o retrospectivă a săptămânii. E o modalitate foarte bună pentru a fi în temă şi conectaţi cu ceea ce fac colegii din partea cealaltă a lumii”, spune Bogdan Lucaciu. O altă metodă de a îmbunătăţi  metodele de lucru dintre cele două ţări sunt călătoriile frecvente la celălalt sediu al companiei. Deoarece mare parte din interacţiune are loc la distanţă, este foarte important ca membrii echipei să se cunoască personal, spune reprezentantul Adore Me, „iar pentru asta avem un apartament închiriat tot timpul în New York pentru colegii din România”. Şi, nu în ultimul rând, se organizează mese festive, petreceri şi sesiuni de team building, săptămânal sau lunar, cu scopul de a îmbunătăţi cultura organizaţională, de ambele părţi ale oceanului.

  • Legea falimentului personal are puţine şanse de a intra în vigoare la 1 ianuarie 2017

    Legea privind insolvenţa persoanelor fizice a fost adoptată de Parlament în luna mai 2015, însă specialiştii susţin că sunt puţine şanse ca aceasta să intre în vigoare la 1 ianuarie 2017 an şi că în rectificarea bugetară nu au fost alocaţi bani pentru punerea acesteia în practică.

    “La ultima rectificare bugetară nu am văzut nici un efort pentru alocarea sumelor necesare punerii în practică a Legii privind insolvenţa persoanelor fizice. Este greu de crezut că aceasta va intra în vigoare la începutul anului viitor, aşa cum era prevăzut. Şi chiar dacă ar intra în vigoare, nu va fi curând funcţională”, a declarat, miercuri, avocatul Gheorghe Piperea la conferinţa “Falimentul personal, între avantaje şi dezavantaje”. Acesta a arătat că reglementările vizează persoanele cu venit mic sau fără venituri şi care au datorii în valoare totală de aproximativ 12.000 de lei, pe care nu le mai pot rambursa.

    Potrivit actului normativ, românii care au datorii vor avea posibilitatea să-şi declare falimentul personal. Aceştia vor beneficia de două proceduri: una administrativă, care prevede că, în faţa unei comisii de insolvenţă, îşi vor putea face un plan de reeşalonare a datoriilor pe 5 ani, şi o procedură de lichidare în faţa instanţelor de judecată.

    Legea se adresează persoanelor fizice de bună-credinţă, cu datorii la furnizorii de utilităţi, bănci sau la întreţinere, şi nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit. Starea de insolvenţă poate fi luată în considerare dacă termenul de plată a datoriilor a fost depăşit cu mai mult de 90 de zile. Dacă situaţia finan­ciară a datornicului nu este iremediabil compromisă, se poate cere Comisiei de insolvenţă des­chiderea insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, ca­re este o procedură administra­tivă şi nu judiciară. În acest caz, cuantumul minim al datoriilor tre­buie să totalizeze 15 salarii mi­nime pe economie. Durata de executare a planului este de 5 ani, cu posibilitate de prelungire cu încă 1 an. Insolvenţa prin lichidare de active poate fi solicitată de către datornic, în mod direct, în cazul în care “situaţia sa financiară este iremediabil compromisă“. Legea prevede şi o procedură simplificată pentru insolvenţa per­sonală care poate fi accesată de o persoană fizică insolventă, dacă suma totală a datoriilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau ve­nituri urmăribile şi are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

    “Legea prevede o perioadă ce poate ajunge până la zece ani pentru descărcarea datoriei. Adică debitorul, care nu mai are resurse financiare, se poate descărca de datorie într-un termen mai lung decât este reabilitat un tâlhar în Penal. De ce? Fiindcă atât sistemul bancar, cât şi FMI s-au opus timp de cinci ani introducerii acestei legi, iar în final au reuşit să obţină acest termen de cinci ani. Sunt circa 800.000 de debitori în această situaţie”, a afirmat Piperea.

    Avocatul a arătat care sunt punctele slabe ale acestei legi: “Se prevede că, dacă în ultimii doi ani ai fost dat afară din vina ta de la serviciu nu te poţi pune sub protecţia legii. Însă poţi fi dat abuziv afară din serviciu, iar acest lucru îl dovedeşti în instanţă. Un proces durează, în medie, patru ani. O altă verigă slabă este cea legată de obligativitatea de a dovedi că ai făcut eforturi susţinute ca să-ţi găseşti de lucru. Sunt persoane care au trecut de 40 de ani şi care deşi fac eforturi nu-şi mai găsesc un loc de muncă”.

  • Mio intră pe piaţa sistemelor de smart home, prin lansarea MioSMART. Vrea să atingă o cotă de piaţă de 25% în primul an

    Primele soluţii Smart Home dezvoltate de Mio sunt extrem de uşor de controlat, prin intermediul unei singure aplicaţii, oferind siguranţa de care au nevoie utilizatorii care doresc să îşi monitorizeze locuinţa prin intermediul celor mai noi tehnologii

    MiTAC, subsidiară a MiTAC International Corp şi lider global în camere de bord prin intermediul mărcii Mio, lansează noua gamă de soluţii Smart Home, MioSMART, care oferă siguranţa de care au nevoie utilizatorii pentru monitorizarea în timp real a locuinţelor.

    Camera VixCam C10, gateway-ul Personal Cloud S10, senzorii pentru intrări Window & Door R12, senzorii de mişcare R14 şi hub-ulG10 pot fi controlate dintr-o singură aplicaţie.

    Aplicaţia dispune de funcţia Grup şi poate fi folosită de maximum patru utilizatori, oferind un grad de siguranţă suplimentar, prin acces partajat. De exemplu, pentru un grup de persoane care utilizează aplicaţia acasă sau la birou, funcţia permite verificări în locul selectării unui dispozitiv sau a diverselor funcţii din listă.

    „Multe companii au creat produse care se aliniază cu noile tendinţe de pe segmentul caselor inteligente, oferind soluţii precum gestionarea eficientă a energiei electrice, frigidere conectate şi alte aplicaţii dedicate. Soluţiile pentru casă sunt adesea greu de utilizat, sunt complicate şi mult prea tehnice pentru consumatori. Prin gama MioSMART, introducem pe piaţă produse uşor de utilizat, controlabile printr-o singură aplicaţie şi foarte simplu de configurat. MioSMART este prima noastră gamă de soluţii Home şi suntem încântaţi să ne numărăm printre cei care inovează şi dezvoltă produse pe acest segment”, a declarat Cosmin Dobranis, Country Manager Mio pentru România şi Ungaria.

    Acesta a mai spus că nu poate estima câte unităţi va vinde compania, dar că are în vedere o atingere unei cote de piaţă de 25% în primul an de la intrarea pe piaţă

    Noua gamă include cinci produse care pot fi achiziţionate separat sau la pachet:

    • VixCam C10 –e ste o cameră de supraveghere a locuinţei, cu opţiunea de înregistrare HD (720p)
    • Personal Cloud Gateway S10 –este un gateway compact care stochează înregistrările realizate de cameră şi alte fişiere într-un cont cloud personal, într-o altă locaţie decât cea în care se află sistemul de monitorizare. Acest dispozitiv creează un backup pentru înregistrări, fără să fie nevoie de alte servicii sau de abonamente cloud
    • Window & Door Sensor R12 –este un senzor cu ajutorul căruia este monitorizat accesul în locuinţă
    • Motion Sensor R14 – este un senzor de mişcare care monitorizează mişcările pe o distanţă de trei metri
    • Hub G10 –este un hub poziţionat între un router şi senzorul de mişcare MioSMART şi/sau senzorul pentru intrări

    • VixCam Starter Kit – pentru monitorizarea locuinţei, pachetul include două camere VixCam C10, două carduri SD de 16 GB şi un Personal Cloud Gateway
    • Sensor Starter Kit – pentru detectarea mişcărilor sau intrărilor neaşteptate,pachetul include un senzor de uşă & fereastră, un senzor de mişcare şi un Hub pentru a conecta senzorii la un router
    • Essential Kit –kit-ul pentru soluţii home premium, care include o cameră VixCam C10, un card SD de 16 GB, un Personal Cloud Gateway, un senzor de uşă & fereastră, un senzor de mişcare şi un Hub.

     

    MiTAC intenţionează să lanseze în 2017 noi soluţii MioSMART. Startul va fi dat de camera VixCam C12, o cameră PT care poate fi rotită şi înclinată de la distanţă pentru a avea un câmp de vizualizare mai larg. MiTAC va lansa, de asemenea, prize inteligente, care pot opri sau porni alimentarea cu energie electrică, pentru a economisi energie şi pentru a controla o casă de la distanţă..

    Soluţiile MioSMART Home Solutions sunt disponibile pe piaţa din România la preţuri cuprinse între 169 şi 1.399 de lei.
     

  • Candidaţii care dezvăluie la interviul de angajare salariul de la jobul anterior au şanse minime de creştere

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • Candidaţii care dezvăluie la interviul de angajare salariul de la jobul anterior au şanse minime de creştere

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • 10 lucruri pe care nu ştiai că le poţi cere în avion

    Călătoria cu avionul poate  fi una dintre cele mai plăcute dacă ştii ce să ceri atunci când urci la bord. Există o serie de servicii de care poate beneficia orice călător, de la schimbarea locului şi până la cererea felului doi, dar aceste servicii există numai pentru aceia care le cunosc. Mai mulţi însoţitori de bord, personal au mărturisit pe site-ul reddit ce fel de servicii pot beneficia pasagerii.

    1. Doza întreagă de suc.

    Dacă nu ţi-ai potolit setea, poţi cere oricând întreaga doză de suc. Ţi se va reumple paharul fără ca stewardesele să-ţi arunce priviri ucigaşe.

    2. Felul doi.

    De multe ori companiile care îţi oferă la bord gustări sau mese gratuite, îţi pot oferi şi felul doi de mâncare, mai ales atunci când mulţi pasageri sar peste masă, aşa cum se întamplă de obicei noaptea. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns punga de covrigei de la începutul zborului, ai o şansă să primeşti încă o porţie de mâncare.

    3. Îţi poţi schimba locul.

    Dacă prietenul cu care zbori a primit un loc diferit ai opţiunea să rogi însoţitorii de zbor să te ajute să găseşti un loc lângă el. Trebuie doar să îţi faci cunoscută cererea imediat  după îmbarcare.

    4. Şerveţele igienice.

    Dacă te temi de microbi , poţi oricând să ceri însoţitorilor de zbor serveţele igienice pentru a curăţa puţin locul unde vei sta. Mai mult ca sigur le vor avea la îndemână. 

    5. Medicamente şi bandaje.

    Fiecare avion are în stoc medicamentele de bază pentru combaterea durerilor de cap provocate de decolare sau pentru cei care au frică de zbor. De cele mai multe ori poţi cere şi bandaje în caz că ai vreo tăietură minoră.

    Vedeţi ce alte lucruri le puteţi cere în timpul zborului pe www.one.ro

  • Opinie Mihai Bandraburu, Centrul tău de consultanţă: Primul pas spre stabilizarea personalului: orientarea pe funcţie

    70% din noii angajaţi îşi părăsesc jobul pe termen scurt şi mediu din cauza slabei adaptări la locul de muncă. Unele statistici vorbesc chiar de un nivel mai înalt: 80% dintre noii angajaţi. Adaptarea la locul de muncă se realizează fie accidental – omul reuşeşte să se integreze singur în noul mediu profesional, fie organizat – atunci când compania / instituţia dezvoltă programe structurate de aclimatizare şi integrare a noilor angajaţi. Acest proces este numit „orientare pe funcţie“ (job orientation).

    O vorbă populară românească spune că „este bine să fii orientat în viaţă!“. Deşi nu se referă la acelaşi lucru, din punct de vedere organizaţional este bine să fii „orientat“, adică să fi parcurs un astfel de program de adaptare şi integrare organizat de firmă. Programele de orientare pe funcţie sunt personalizate pe specificul poziţiei din companie, se derulează pe o perioadă de cel puţin o lună de zile, înglobează discuţia despre sarcinile din fişa de post şi abordează global întreaga structură organizatorică a companiei în care a intrat noul angajat. Acestea mai sunt denumite, în termeni organizaţionali, şi programe de inducţie.

    Din păcate, în unele companii româneşti programele de orientare pe funcţie lipsesc. Situaţii în care angajatul nou venit este trimis la treabă fără ca nimeni să-i prezinte compania, structura interioară a firmei, colegii, birourile, facilităţile efective ale clădirii sau ce are de făcut, sunt larg răspândite. Mai există şi varianta în care şeful îi dă sarcină unui angajat să ocupe de noul venit, „să-i mai zică câte ceva“.

    Ce face angajatul în această situaţie?! Fie învaţă şi se adaptează foarte repede, fie se descurajează şi pleacă. Sau înţelege parţial şi greşit tot ce are de făcut, iar mai târziu, patronul descoperă cu stupoare că angajatul a făcut exact invers faţă de ce trebuia să facă, sau că nu a avut nicio reacţie.
    Un program de orientare pe funcţie trebuie să dureze minimum o lună; ideal însă, ar trebui să se deruleze pe toată perioada de probă.

    În România, perioada de probă durează trei luni, dar în vest perioada de probă ajunge şi la şase luni. Cred că abia după şase luni de probă, după ce angajatul a trecut prin tot felul de situaţii, poţi vedea dacă mergi mai departe cu el, sau poate el înţelege că nu i se potriveşte noul job şi pleacă, scutindu-vă de alte neplăceri pe viitor. Codul muncii nu obligă angajatorii să realizeze aceste tipuri de programe, însă beneficiile lor depăşesc cu mult efortul de a le construi.

    Un program de orientare pe funcţie conţine elemente precum: informaţii despre istoricul, viziunea şi misiunea companiei; structura organizatorică şi ierarhică a companiei; standardele şi cerinţele de calitate cerute de firmă; proceduri de lucru; prezentarea noului angajat tuturor colegilor; cunoaşterea departamentelor şi a funcţiilor fiecărui departament – tururi de familiarizare; explicarea cerinţelor legate de fişa postului; informaţii despre cum se face evaluarea performanţei; prezentarea normelor de grup, introducere în cultura organizaţională; limitele de competenţă; norme de securitate a muncii şi PSI; familiarizarea cu documente / politici / regulamente interne. Programul este complex şi trebuie construit în mod minuţios: pe zile, ore, sarcini, responsabili, rezultate măsurabile.

    La derularea programului de orientare pe funcţie îşi aduc aportul toate structurile companiei care, fiecare în dreptul ei, informează şi pregătesc noul coleg. Responsabilă de întreaga derulare a programului este o singură persoană de obicei este un angajat cu experienţă, cu abilităţi de formare profesională. Acesta devine mentorul noului venit şi este principala călăuză a acestuia pe toată perioada de orientare pe funcţie.

    Un program de orientare de orientare pe funcţie se finalizează întotdeauna cu o evaluare a modului în care s-a derulat acest program, prilej cu care se verifică dacă angajatul are întrebări, neclarităţi privitor la etapele pe care le parcurs. Dacă evaluarea este pozitivă şi nu mai sunt chestiuni de completat sau clarificat, programul de orientare pe funcţie se consideră a fi încheiat.

    Existenţa unui program de orientare pe funcţie reduce la minimum riscurile ca un angajat să plece de la locul de muncă abia ocupat sau să facă greşeli din slaba cunoaştere a regulilor şi normelor companiei. Mai mult, un angajat care se simte bine primit în companie este un angajat care va performa.
     

  • Care este legătura dintre serviciile de matrimoniale şi recrutarea de angajaţi

    Anul trecut, România a fost numită a patra cea mai atractivă şi competitivă destinaţie din lume pentru companiile internaţionale de outsourcing. Printre principalele avantaje ale României se numără buna pregătire a angajaţilor şi salariile reduse în comparaţie cu alte pieţe europene. Însă rata fluctuaţiei de personal în acest domeniu ajunge la 30% pe an, fiind una dintre cele mai mari dificultăţi ale industriei de profil. „Trebuie să funcţionăm aproape ca un serviciu de matrimoniale, să fim compatibili cu posibilii angajaţi“, spune Jeffrey Puritt, preşedintele Telus International, care prezintă mai multe metode de a-şi păstra angajaţii.

    „Vrem să fim compatibili, totul se aseamănă cu un serviciu de matrimoniale. Prin brandul şi programele noastre trebuie să ne apropiem cât mai mult de valorile şi principiile angajaţilor, pentru ca ei să devină, în cele din urmă, ambasadori de brand pentru noi“, crede Jeffrey Puritt, preşedintele uneia dintre cele mai mari companii de outsourcing din lume, cu operaţiuni şi în România. Compania sub care Telus International operează în România a terminat anul trecut cu o cifră de afaceri de 54,6 milioane de lei şi un profit de 4,2 milioane de lei lei, conform datelor de la Ministerul Finanţelor; în 2012 americanii au intrat pe piaţa locală, prin achiziţia CallPoint New Europe, care avea atunci 200 de angajaţi, iar acum firma a ajuns la 1.100 de oameni. Cu toate că afacerea se află în creştere de la an la an, rata mare a fluctuaţiei de personal cu care se confruntă toată industria de outsourcing reprezintă una dintre cele mai mari dificultăţi şi pe plan local.

    Outsourcingul este procesul de externalizare a unor procese interne ale companiilor, iar categoriile principale ale acestui tip de servicii sunt: Business Process Outsourcing (BPO) şi Shared Services; activităţile externalizate sunt cele de callcenter, IT, customer support, suport tehnic, logistică şi servicii de distribuţie. Potrivit clasamentului „Where in the World? Business Process Outsourcing (BPO) & Shared Service Location Index“, realizat de Cushman & Wakefield’s, unul dintre cele mai reprezentative indexuri de profil din lume, în 2015 România era a patra cea mai atractivă şi competitivă destinaţie din lume pentru marii jucători din outsourcing.

    „România este piaţa în care avem cea mai rapidă creştere a afacerii“, spune Puritt, adăugând că se aşteaptă ca în 3-4 ani vom avea circa 5.000 de angajaţi aici, această creştere fiind direct proporţională cu veniturile şi profitabilitatea. În medie, conform statisticilor anuale, rata fluctuaţiei de personal se învârte în jurul valorii de 30%, mai spune preşedintele Telus, iar pentru a combate acesta pată neagră a industriei, companiile se bat în modalităţi de reţinere a angajatului în firmă pentru o perioadă cât mai lungă de timp. „Prioritatea noastră este să fim alegerea angajaţilor acolo unde operăm, inclusiv aici, iar pentru asta trebuie să faci anumite lucruri“, spune acesta. „În primul rând, dacă vrei să atragi talent, trebuie să plăteşti salarii competitive. Pe lângă asta, trebuie să oferi beneficii de tot felul: asigurări, să-i înconjori cu cele mai evoluate tehnologii pentru a-i ajuta să dea tot ce e mai bun, să le oferi diverse faciliăţi şi tot ce cuprinde un mediu de lucru plăcut“, spune preşedintele Telus. De asemenea, el consideră că angajaţii trebuie încurajaţi să participe la programe de responsabilitate socială, pentru a simţi că „aportul lor într-o cauză socială poate face lumea un loc mai bun“.

    „Sincer, noi nu plătim cel mai bine dintre toate companiile din lume sau de unde operăm, pentru că o mare parte din bani se duc pe aceste lucruri, iar din experienţa noastră oamenii valorifică aceste lucruri“, adaugă Purrit, referindu-se la beneficiile extrasalariale. În ce priveşte salariul, există o plajă largă de criterii pe baza cărora se calculează: depinde de program, de experienţă şi de rolul pe care îl are un angajat, însă un job entry level se plăteşte, în medie, de două până la patru ori mai mult decât salariul minim e economie, iar în timp salariul poate creşte considerabil, spune reprezentantul Telus. În general, fluctuaţia depinde foarte mult de tipul programului, a activităţii pe care o realizează angajatul: „De exemplu, avem companii de jocuri, iar cerinţa jobului pentru acest segment este să se joace şi apoi să ofere ajutor clientului, să îi explice cum se joacă jocul respectiv sau cum îşi rezolvă o posibilă problemă“, spune Jeffrey Puritt. „Aşa că oamenii nu vor să plece atunci când principala lor activitate este să se joace toată ziua, e cel mai bun job din lume: te joci şi eşti plătit“, spune americanul.