O serie de pasionaţi ai fotografiei au reuşit să producă adevărate opere de artă cu telefonul mobil.Următoarele poze au fost premiate la o serie de festivaluri dedicate fotografiilor captate cu telefonul mobil, relatează Business Insider.
Tag: pasiune
-
A renunţat la cariera de avocat la 28 de ani ca să-şi urmeze pasiunea
Intr-un apartament spaţios şi cu tavane înalte, găzduit de un bloc vechi în apropiere de parcul Cişmigiu, Maria Dermengiu şi-a amenajat atelierul. De altfel, apartamentul îi serveşte drept casă şi atelier. Încă de la intrare dai cu ochii de un tablou semnat de ea. Este una dintre puţinele opere semnate de ea pe care le are expuse în propria locuinţă. Celelalte stau cuminţi în atelier şi îşi aşteaptă proprietarii.
Multe dintre tablouri sunt deja vândute şi urmează a fi doar ridicate. Pe pereţii apartamentului său sunt însă expuse operele altor artişti, pe care spune că le-a cumpărat pentru că în momentul când le-a văzut i-au spus ceva. „Unii oamenii cumpără artă pentru a face din asta un business. Alţii cumpără de dragul artei.” Ea face parte din cea de-a doua categorie.
Maria Dermengiu provine dintr-o familie de diplomaţi şi avocaţi.A studiat la rândul ei Dreptul şi a profesat câţiva ani pentru ca, în 2010, când avea 28 de ani, să lase totul în urmă şi să devină pictoriţă. Acum aproape un an a găsit şi o modalitate de a transforma arta în business şi a început să îşi imprime elemente din propriile tablouri pe eşarfe, bluze şi mai nou pe rochii.
„În momentul când am luat decizia de a deveni artist full time nu m-am gândit deloc la venituri. Astăzi, la aproape patru ani de la momentul acela, pot spune că mă întreţin din munca mea.” Cel mai scump tablou vândut de Maria Dermengiu a costat 800 de euro. Recunoaşte că din pictură este foarte greu să te întreţii, mai ales că vânzarea nu este constantă, iar ea realizează maximum 20 de tablouri pe an pentru că timpul şi-l împarte între familie, pictură şi mai nou businessul de artă imprimată.
„Nu am ştiut întotdeauna că voi face asta. Pictam şi desenam când eram mică, însă când am crescut am urmat Facultatea de Drept.” După facultate, a absolvit cursuri postuniversitare cu specializarea Studii Europene, apoi a profesat pentru câţiva ani avocatura. A devenit mamă, de două ori, iar în 2010 a decis să pună punct carierei şi să o ia de la capăt. „Mi-amintesc că atunci am spus că eu vreau să învăţ să pictez. Momentul acela a fost o dramă pentru familia mea, însă eu le-am cerut timp să le pot demonstra şi mi-au oferit timp.” Astăzi, familia i-a acceptat decizia, ba mai mult, o susţine şi vine să îi vadă expoziţiile.
La început s-a înscris la Şcoala de Artă (încă nu a absolvit-o), apoi a fost acceptată şi la University of Arts din Londra, însă a decis să rămână în ţară pentru familie. În ceea ce priveşte studiile sale în domeniu se declară autodidactă, cele mai multe lucruri învăţându-le singură. „Nu te învaţă nimeni cum să pictezi, cum să combini culorile, asta vine din interior.”
La câteva luni după a avut prima expoziţie, despre care nu îşi mai aminteşte foarte multe pentru că avea emoţii. Ştie însă că a vândut toate tablourile. Au urmat apoi alte expoziţii, la Muzeul Ţăranului Român, la Cărtureşti şi la Londra.
-
Vrei să faci bani? Un miliardar îţi oferă o serie de sfaturi pentru a te îmbogăţi
Richard Branson a renunţat la şcoală la vârsta de 16 ani şi a înfiinţat Student Magazine împreună cu un prieten. A pornit Virgin Records în anii ’70, după care au urmat Virgin Group, Virgin Atlantic, Virgin Mobile şi Virgin Trains, relatează bbc.co.uk.
Într-un interviu acordat de curând, Richard Branson a dezvăluit o serie de sfaturi ce trebuie luate în considerare pentru a avea succes.
Urmează-ţi visul şi transformă-l în realitate: fii mereu implicat în visul tău şi în lucrurile care te interesează. Dacă vrei să porneşti o afacere, alege ceva care să te pasioneze; astfel, viaţa ta va fi mult mai bună. “Cred că există o mulţime de oameni cu idei foarte bune, dar extrem de puţini încearcă să le pună în practică”, a spus omul de afaceri.
Este important să faci lucruri bune: primul lucru pe care trebuie să-l faci atunci când devii antreprenor este să îţi dai seama cum poţi influenţa în mod pozitiv vieţile oamenilor.
Crede în ideea ta: este o cerinţă de bază. Nu are rost să faci ceva în viaţă dacă nu te simţi bine făcând acel lucru, aşa că trebuie să fii pasionat şi să transmiţi pasiunea ta şi altora. “Nu avea niciun rost să creez o companie aeriană dacă nu voiam să fie mai bună decât toate celelalte companii”, a mai spus Branson.
Distrează-te şi ai grijă de echipa ta: “Cred cu tărie că e important să te distrezi, iar dacă munca nu îţi mai permite asta, atunci poate e timpul să mergi mai departe.”
Nu renunţa niciodată: viaţa de antreprenor se aseamămă cu cea a unui aventurier. Sunt multe situaţii în care poţi fi cu spatele la zid şi trebuie să munceşti zi şi noapte pentru a depăşi dificultăţile.
Când oamenii spun lucruri rele despre tine, dovedeşte-le contrariul: există oameni care vor să îşi construiască o carieră criticându-i pe alţii. Soluţia nu este să intri într-un conflict cu ei, ci să le dovedeşti prin acţiunile tale că se înşeală.
-
Şeful celui mai puternic club de fotbal din lume riscă închisoare după ce a înşelat statul cu aproape 20 mil. euro
IN HOENESS VIZIBIL EMOŢIONAT, VULNERABIL ŞI SMERIT ŞI-A RECUNOSCUT FAPTELE, A CERUT IERTARE ŞI A FĂCUT APEL LA INDULGENŢĂ ÎN FAŢA CURŢII, ACUZÂND O OBSESIE PENTRU „JOCURI DE NOROC” LA BURSĂ CARE A SCĂPAT DE SUB CONTROL. „Mă bucur că totul a ieşit la lumină. Regret profund comportamentul meu. Voi face totul pentru a mă asigura că acest capitol neplăcut se va încheia. Am înfăptuit evaziune fiscală. Sunt conştient că faptul că mi-am recunoscut faptele în faţa autorităţilor nu schimbă asta.
Am sperat că voi scăpa de urmărirea penală dacă dezvălui în mod voluntar ceea ce am făcut„, a declarat şeful Bayern în instanţă, în prezenţa a peste 100 de jurnalişti şi spectatori. În încercarea de a obţine reducerea sentinţei în procesul care se derulează în aceste zile la München, Hoeness a dezvăluit în instanţă că a înşelat statul german cu 18,5 milioane euro, prin plasarea veniturilor în conturi secrete din Elveţia, cu 15 milioane euro mai mult faţă de cât descoperiseră procurorii, adică taxe neplătite de 3,5 milioane euro pe venituri nedeclarate de peste 33 milioane euro.
CAZUL ŢINE PRIMA PAGINĂ A ZIARELOR DIN GERMANIA ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUTUL ANULUI TRECUT, CÂND HOENESS A DEZVĂLUIT AUTORITĂŢILOR UN CONT SECRET DIN ZÜRICH ŞI A PLĂTIT VOLUNTAR 10 MILIOANE DE EURO STATULUI GERMAN ÎN CONTUL TAXELOR DATORATE. Procurorii consideră că autodenunţul a conţinut diverse nereguli şi nu este valid, deoarece nu a avut caracter exhaustiv şi autorităţile începuseră deja anchetarea omului de afaceri.
Fostul internaţional german, campion al Europei şi al lumii în 1972 şi 1974, care deţine de asemenea un producător de cârnaţi, a afirmat în instanţă că a devenit obsedat de specula cu acţiuni la bursă în anii 2003-2009 şi a pierdut din vedere câştigurile şi pierderile. El susţine că a ieşit pe minus după perioada petrecută ca speculator şi a subliniat că a făcut donaţii în valoare totală de 5 milioane euro şi că a plătit de-a lungul vieţii taxe de peste 50 milioane euro în Germania. „Nu sunt un parazit social„, s-a scuzat Hoeness.
Hoeness a declarat în instanţă că a utilizat contul secret din Elveţia pentru a finanţa peste 50.000 de tranzacţii speculative pe pieţele financiare, în perioada 2001-2010, şi că a pierdut 1 milion de euro în anii 2003-2009. „A fost întotdeauna clar pentru mine că acel cont era destinat în principal jocurilor de noroc. A fost foarte palpitant, adrenalină pură. M-am pierdut cu firea. În final, totul a degenerat„, a povestit omul de afaceri.
El s-a declarat dezamăgit că procurorii au efectuat o razie la domiciliul său şi l-au arestat înainte să fi formulat acuzaţii împotriva sa. De asemenea, oficialul clubului Bayern s-a plâns că a primit ameninţări cu moartea după ce cazul a ajuns în presă. „Consecinţele acestui
scandal pentru mine şi familia mea au fost dezastruoase„, a continuat Hoeness.
-
Cum arată un Boeing 777 de hârtie construit în cinci ani
Iaconi-Stewart s-a îndrăgostit de acest avion în 2008. „Proporţiile erau atât de elegante,” spune acesta. „Am optat pentru un curs de arhitectură în liceu, însă acesta este primul avion pe care l-am construit până acum.” La început, s-a uitat la fotografii şi a folosit un manual de întreţinere găsit on-line. „Nu am avut la dispoziţie schiţe de montaj,” spune acesta.
Totuşi, a reuşit să redea totul în cele mai fine detalii, de la trenul de aterizare şi bucătării la reversoarele de tracţiune mobile de pe motor. „A fost mai greu cu reversoarele de tracţiune,” spune el. „Nu înţelegeam cum funcţionau. Am fost nevoit să studiez înregistrări pe YouTube şi am găsit şi o fotografie făcută din spatele unui motor. Desenul meu arăta bine pe hârtie, aşa că am sperat că va ieşi.”
Fiecare piesă a fost produsul unor desene pe calculator, desene pe care apoi le-a imprimat pe hârtie de dosar. A decupat formele cu ajutorul unui cuţit X-Acto, le-a luat cu o penseta şi le-a lipit unele de altele. Pare simplu, însă numai proiectarea motorului a durat o lună, iar asamblarea lui i-a luat patru luni.
Se pare însă că i-a ieşit. „Modelul înfăţişează motorul GE90 cu o precizie uimitoare,” spune Căpitanul Richard Sowden, pilot de aeronave Boeing 777. „Este fascinant să urmăreşti procesul de construcţie prin secvenţele de imagini şi să vezi detaliile avionului făcut exclusiv din hârtie.”
Realizarea lui Iaconi-Stewart este cu atât mai impresionantă cu cât acesta nu are studii tehnice. A urmat Colegiul Vassar timp de doi ani, dar a luat o pauză „pentru a schimba macazul şi a descoperi ce vreau să fac, de fapt.” Acum finalizează modelul acasă, în San Francisco. „Am noroc cu familia, care mă susţine foarte mult,” spune Luca.
-
La 13 ani are propria lui afacere şi a făcut deja 100.000 de dolari
O companie a început să producă roţile proiectate de Nicholas şi, într-un singur an, tânărul antreprenor a vândut produse de 100.000 de dolari. Nicholas Pinto a creat un website şi a promovat roţile la diferite evenimente, intrând repede în atenţia pasionaţilor din lumea întreagă, notează Huffingtonpost.com. Roţile proiectate de tânăr sunt mai durabile decât cele disponibile pe piaţă şi costă doar 30 de dolari.
-
S-a infiintat HORA, Organizatia Patronala a Hotelurilor si Restaurantelor din Romania
HORA reuneste proprietari din industria hotelurilor si restaurantelor romanesti, creand o comunitate bazata pe principii precum traditia bunei ospitalitati romanesti, pasiunea pentru servicii impecabile, credinta in spiritul antreprenorial de profil si importanta vitala a eticii in afaceri, potrivit reprezentantilor organizatiei.
Membrii fondatori ai HORA sunt reprezentantii Argentine, Benihana, Biutiful, Caru’ cu Bere, Casa Di David, Casa Doina, City Grill, Crêperie d’Amour, Fratelli, Hard Rock Café, La Fattoria, La Mama, Loft, White Horse.
-
Cel mai curajos avocat al crizei. A început în 2008, acum e în top 5 în România
“Trebuie să anticipezi patru-cinci mişcări în avans, altfel eşti bătut înainte să te aşezi la masă„, descrie avocatul Francisc Peli, managing partner al firmei de avocatură PeliFilip, modul cum decurg lucrurile în şah, pasiunea lui din liceu, dar şi principala sa sursă de principii şi de strategie după care s-a ghidat în cariera de 15 ani.
Spiritul de anticipare şi pragmatismul câştigate în cei cinci ani de joc de şah, dar şi sfaturile unui prieten de familie, absolvent de drept şi filosofie din perioada interbelică, care îi vizita familia în Braşov şi îi aducea cărţi, cu care vorbea despre liberalism şi cu care asculta Europa Liberă, l-au îndemnat spre Facultatea de Drept. După absolvirea liceului de matematică-fizică din Braşov în 1994, a început cursurile în cadrul Universităţii din Bucureşti, unde a intrat în lumea puternic teoretizată a şcolii de drept. „Era cam aceeaşi facultate care exista în 1964 şi care va exista şi în 2014: puteai învăţa lucrurile de bază, dar nu te pregătea deloc pentru viaţă, iar profesorii erau preocupaţi să inventeze speţe mai degrabă decât să le ia din lumea reală”, îşi aminteşte Peli.
Impactul cu lumea reală a venit odată cu întoarcerea în Braşov, unde a profesat timp de un an în domeniul avocaturii de litigii. Îşi aminteşte că a câştigat majoritatea cazurilor din acea perioadă şi a ajuns, în primele şase luni de stagiatură, să pună concluzii atât la Judecătorie, cât şi la Tribunal şi la Curtea de Apel. După un an, a considerat că este timpul să se întoarcă la Bucureşti şi a început un alt stagiu, de această dată în cadrul firmei de avocatură Cobuz şi Asociaţii, sub ghidarea lui Marcel Cobuz. S-a confruntat pentru prima dată cu proiecte din domeniul pieţei de capital, dar şi cu listări şi cu restructurări de companii şi a făcut astfel primul pas către avocatura de business.
Un interviu din anul 2000 cu avocatul canadian Michael Schilling, şef al biroului Linklaters (firmă de avocatură veche de 175 de ani şi una dintre cele mai importante la nivel global), dar şi cu Ioan Miculiţi avea să îi definească traseul de mai târziu al carierei. „Linklaters era o insulă cu totul altfel decât lumea avocaturii din România, un mediu anglo- saxon în care ceea ce urma să mi se întâmple era experienţa unei altfel de academii”, îşi aminteşte Francisc Peli. A întâlnit acolo oameni „pregătiţi să te pregătească şi angajaţi să te angajeze„ şi a avut oportunitatea de a lucra cu avocaţi anglo-saxoni veniţi la Bucureşti tocmai ca să pregătească avocaţii români. Astfel, dacă în general în firmele româneşti se spune că avocatura se fură, avocaţii din cadrul Linklaters urmau o programă în care calitatea trebuia învăţată şi trebuia să se regăsească de la modul cum scriau materialele şi engleza folosită până la spiritul comercial aplicat. În 2005, a plecat de la Linklaters, iar în timp ce colegii lui s-au orientat spre firme internaţionale sau au ales joburi mai puţin solicitante, Francisc Peli a ales să se alăture lui Ioan Nestor în NNDKP.
„Diferenţa între Linklaters şi firma Nestor în acel moment era ca între a fi într-un castel şi în câmp deschis.” Nestor era în curs de organizare, proces în care Peli consideră că a avut un cuvânt important de spus. A aprofundat acolo specializarea pe segmentul de imobiliare şi, dacă în momentul când a ajuns în firmă această practică era acoperită de două persoane, la plecarea lui erau 20. „Când am ieşit din firmă, 90% din măsurile incluse în memo-ul de 14 pagini pe care îl scrisesem la început erau implementate.„ 2008 a fost anul când a simţit că a acumulat suficient şi este momentul să îşi înfiinţeze propriul birou de avocatură.
PeliFilip a luat naştere după ce Francisc Peli a părăsit NNDKP împreună cu patru parteneri: Carmen Peli, specializată pe finanţări, concurenţă comercială şi fuziuni şi achiziţii, Cristina Filip, responsabilă cu domeniul energiei şi fuziuni şi achiziţii, Monica Iancu, specializată în energie, şi Oana Albotă, specializată în imobiliare.
-
Cum a ajuns un antreprenor de weekend la afaceri de aproape două miliarde de euro din „păcănele”
Dacă la momentul în care a decis să devină antreprenor full-time, Paul Gauselmman, în prezent in vârstă de 79 de ani, avea în responsabilitate o afacere mică din domeniul operării aparatelor tip slot machine, acum aceasta numără 8.000 de angajaţi şi are activităţi răspândite în întreaga lume. Compania, dezvoltată progresiv în domeniul divertismentului şi jocurilor de noroc, este condusă şi astăzi de familia Gauselmann, formată din Paul şi din cei patru copii ai lui
Paul Gauselmann a revoluţionat industria jocurilor de noroc şi de amuzament prin grupul Gauselmann, care, începând cu 1992, s-a extins la nivel internaţional în trei domenii de business: producţia şi operarea de maşini electronice prin Merkur, deţinătoare a mărcii Merkur Casino şi estimată la aproximativ 200 milioane euro; divizia operaţional[ şi servicii; producţia şi comercializarea maşinilor electronice şi tipurilor de joc prin compania Atronic. Grupul deţine şi o unitate de producţie proprie în localitatea Lubbecke din Germania. Compania a ajuns astfel să exploateaze jocuri de noroc şi divertisment în 272 de locaţii, situate pe teritoriul a zece ţari europene, printre care şi România.
Activitatea grupului pe piaţa locală a jocurilor de noroc se desfăşoară prin două companii cu capital integral privat străin aparţinand Gauselmann, Casino Entertainment Center şi Merkur Casino România. Prima este prezentă pe piaţa autohtonă din 2004 şi este operatorul jocurilor electronice tip slot-machine pe şapte din cele 13 săli ale companiei. Celelalte şase săli funcţionează sub Merkur Casino România, companie care are în activitate închirierea şi vânzarea de sloturi. Ambele au totalizat afaceri de circa 50 de milioane de euro în 2012(circa 200 milioane de lei). Locaţiile Merkur sunt răspândite în Bucuresti, Constanţa, Ploieşti şi Craiova, având în prezent autorizate 400 de mijloace de joc.
În perioada 2004-2010, vânzarea sloturilor se făcea direct din Germania şi principalul contact cu potenţialii clienţi se făcea la expoziţia anuala de profil. Din 2010, vânzarile şi închirierea sloturilor se face prin intermediul Merkur Casino Romania, iar recent, au fost depuse actele pentru înfiinţarea Merkur Gaming Distribution, pentru a separa activitatile de vânzare si închiriere cu cea de operare.
Un aparat de jocuri poate genera in Romania în fiecare lună de la câteva sute de euro până la peste 1.200 de euro, bani care reprezintă de fapt diferenţa dintre sumele introduse şi cele retrase de jucători. Media câştigului brut din piaţă este undeva în jurul a 500 de euro pe lună pentru fiecare aparat, în timp ce profitul efectiv rămas companiilor este greu de calculat, pentru că dincolo de licenţe există o serie de cheltuieli variabile cu spaţiul, angajaţii sau mentenanţa.
Cei 500 de euro în medie sunt echivalentul a aproximativ 20% din suma care intră de fapt pe perioada unei luni într-un aparat, adică 2.500 de euro. Diferenţa însă este reprezentată de sume care sunt retrase de jucători sub formă de câştig sau, în foarte multe cazuri, pentru diminuarea pierderii, când retrag o parte din banii pe care iniţial i-au pus la bătaie.Circa 3% dintre români participă la jocurile de tip slot – machines în timp ce la LOTO joacă 20%,la pariuri sportive au jucat în ultimul an 6%, 4% la bingo, 3% la jocurile online şi 3% la jocurile de cărţi, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare de piaţă GfK la iniţiativa Asociaţiei Organizatorilor de sloturi Romslot. Conform statisticilor internaţionale, numărul participanţilor la joc în alte ţări europene este de peste patru ori mai mare, în Marea Britanie spre exemplu – ţară recunoscută pentru o cultură dezvoltată a jocurilor de noroc – 13% din populaţie a participat la jocurile de sloturi în 2010.
Totusi, România rămâne una dintre cele mai importante pieţe pentru grupul Gauselmann, potrivit lui Thomas Niehenke, membru al boardului Gauselmann. Acest lucru se datorează mai ales contextului in care LOTERIA se pregăteşte să încheie un nou contract de exploatare a jocurilor de tip loterie (VLT), tinand cont ca cel semnat în urmă cu zece ani cu grecii de la Intracom si Intralot expiră pe 30 noiembrie 2013, iar acesta a adus companiei pierderi de sute de milioane de lei. Procedura de selecţie a unui nou beneficiar este necunoscută publicului, dar Niehenke este optimist în ce priveşte şansele Merkur de a câştiga contractul. Potrivit lui, competitia este stransa intre firmele care doresc contractul, dar nu doreste sa divulge numele competitorilor sai.