BusinessMagazin

Tag: miliardari

  • Cutia neagră a fraţilor Koch: anatomia unui imperiu de 115 miliarde de dolari

    ÎMPREUNĂ, FRAŢII CHARLES ŞI DAVID KOCH CONTROLEAZĂ UNELE DINTRE CELE MAI MARI AVERI DIN LUME, FOLOSITĂ INCLUSIV PENTRU FINANŢAREA SISTEMULUI POLITIC AMERICAN. CEEA CE NU SE ŞTIE EXACT ESTE DE UNDE AU VENIT BANII. Enormitatea averii Koch nu este un mister. Charles şi David deţin fiecare peste 40 de miliarde de dolari. Influenţa electorală a fraţilor Koch, oligarhi autohtoni ai Americii, este de asemenea un fapt bine cunoscut. Reţeaua lor politică a contribuit la susţinerea facţiunii Tea Party din Partidul Republican şi finanţează în prezent acest partid. Organizaţiile afiliate grupului Koch au colectat circa 400 de milioane de dolari în timpul campaniei electorale din 2012 şi intenţionează să cheltuiască alte 290 de milioane de dolari pentru susţinerea republicanilor în alegerile parţiale din acest an.

    Koch Industries nu este totuşi cu desăvârşire opac. Problemele cu legea ale grupului, care includ investigaţii ale Congresului şi ale Departamentului de Justiţie, procesele civile şi condamnările primite, precum şi informaţiile provenite inclusiv din interiorul companiei scot la iveală un imperiu toxic, ale cărui profituri finanţează Partidul Republican, potrivit unei analize realizate de publicaţia Rolling Stone.

    Pe parcursul a aproape cinci decenii, sub conducerea lui Charles Koch, grupul a plătit penalizări record, civile şi penale, din cauza problemelor de mediu, iar în 1999 divizia operatoare de conducte petroliere a primit cea mai aspră sancţiune de până atunci din istoria SUA, pentru o explozie a unei conducte care a dus la moartea a doi adolescenţi din Texas.

    Volumul emisiilor toxice ale Koch Industries este uriaş. Potrivit Political Economy Research Institute al University of Massachusetts, doar trei companii se află în rândul celor mai mari 30 de poluatori ai aerului, apei şi climatului din America, ExxonMobil, American Electric Power şi Koch Industries.

    După preluarea din 2005 a fabricii de hârtie Georgia-Pacific, Koch Industries poluează mai mult apele naţiunii americane decât General Electric şi International Paper la un loc. Compania se află pe locul 13 în privinţa poluării aerului, iar Koch poluează mediul mai mult decât giganţii petrolieri Valero, Chevron şi Shell. În total, Koch generează anual 24 de milioane de tone de gaze cu efect de seră. În aceste condiţii, Koch a semnat în luna martie un angajament, la Departamentul de Justiţie, că va investi 40 de milioane de dolari la o uzină petrochimică din Port Arthur, Texas, pentru modernizarea acesteia în conformitate cu legea antipoluare, Clean Air Act.

    Istoricul toxic al Koch Industries nu este limitat la poluarea fizică, ci se extinde şi la practicile în afaceri, care au fost ţinta unor numeroase investigaţii federale, soldate cu puneri sub acuzare şi condamnări, amenzi şi penalizări. Şi, o mare ironie a administraţiei preşedintelui Barack Obama, reforma în domeniul serviciilor financiare pare să fie în beneficiul Koch Industries, care profită de retragerea companiilor de pe Wall Street din speculaţiile cu contracte futures pentru materii prime.

    Deseori se afirmă că fraţii Koch fac afaceri în industria petrolului. Adevărul este că grupul Koch nu este un producător major de petrol, ci s-a dezvoltat puternic în domeniul transformării hidrocarburilor în bunuri.  Koch Industries comercializează, transportă, rafinează şi procesează hidrocarburi, pe care le transformă în produse ca fertilizatori sau lycra. Compania controlează cel puţin patru rafinării, şase fabrici de ethanol, o centrală energetică pe bază de gaze naturale şi aproape 8.000 de kilometri de conducte. Până nu demult, compania rafina circa 5% din petrolul consumat în America, dar această cotă a scăzut în urma închiderii unei rafinarii din Alaska, după ce s-a descoperit că un solvent toxic s-a scurs în pânza freatică. Koch Industries produce şi cantităţi uriaşe de produse petrochimice, care devin la rândul lor materii prime pentru alte afaceri ale grupului. În cadrul Koch Industries, ceea ce intră ca ţiţei West Texas Intermediate iese sub forma unui covor Stainmaster.

    Compania se laudă că din 1960 valoarea Koch Industries a crescut de 4.200 de ori, depăşind creşterea indicelui bursier Standard & Poor’s de aproape 30 de ori. În medie, Koch anticipează să îşi dubleze veniturile la fiecare şase ani.

    În prezent, Koch este un jucător major şi în exploatarea zăcămintelor de şist. În 2012, o subsidiară a Koch a construit o conductă capabilă să transporte 250.000 de barili pe zi de petrol obţinut prin fracturare hidraulică, din sudul Texasului la Corpus Christi, unde compania deţine un complex de rafinare.

    Koch este implicat şi în exploatarea unora dintre cele mai bogate dar poluatoare zăcăminte petroliere din America de Nord, nisipurile bituminoase din Alberta.

  • Miliardarii lumii păstrează munţi de bani în numerar

    Potrivit unui nou studiu în rândul miliardarilor, realizat de Wealth-X şi UBS, miliardarii păstrează fiecare, în medie, 600 de milioane de dolari în numerar, sumă mai mare de exemplu decât PIB-ul Republicii Dominicane. Suma este cu 60 de milioane de dolari mai mare faţă de anul trecut şi este echivalentă cu 19% din averea lor netă.

    “Nivelul mai ridicat al lichidităţilor semnalează că mulţi miliardari ţin banii în afara pieţei financiare, în aşteptarea momentului optim în care să îşi facă investiţiile”, se arată în studiu. Astfel, deţinerile în numerar ale miliardarilor sunt cu mult mai mari decât investiţiile lor pe piaţa imobiliară. Activele imobiliare ale miliardarilor se ridică în medie la 160 de milioane de dolari pentru fiecare, respectiv circa o cincime din fondurile în numerar ale acestora.

    Simon Smiles, director de investiţii la UBS Wealth Management, a declarat că familiile miliardare se concentrează în mare parte pe aceeaşi întrebare şi anume ce să facă cu banii. “Aparenta siguranţă a numerarului, la care se adaugă experienţa dureroasă a crizei financiare din 2008-2009 şi problemele ulterioare din zona euro, întăresc tendinţa de favorizare a unei strategii prudente de alocare a banilor”, afirmă Smiles în raport. El avertizează însă că inflaţia riscă să erodeze valoarea deţinerilor în numerar.

  • Miliardarii lumii păstrează munţi de bani în numerar

    Potrivit unui nou studiu în rândul miliardarilor, realizat de Wealth-X şi UBS, miliardarii păstrează fiecare, în medie, 600 de milioane de dolari în numerar, sumă mai mare de exemplu decât PIB-ul Republicii Dominicane. Suma este cu 60 de milioane de dolari mai mare faţă de anul trecut şi este echivalentă cu 19% din averea lor netă.

    “Nivelul mai ridicat al lichidităţilor semnalează că mulţi miliardari ţin banii în afara pieţei financiare, în aşteptarea momentului optim în care să îşi facă investiţiile”, se arată în studiu. Astfel, deţinerile în numerar ale miliardarilor sunt cu mult mai mari decât investiţiile lor pe piaţa imobiliară. Activele imobiliare ale miliardarilor se ridică în medie la 160 de milioane de dolari pentru fiecare, respectiv circa o cincime din fondurile în numerar ale acestora.

    Simon Smiles, director de investiţii la UBS Wealth Management, a declarat că familiile miliardare se concentrează în mare parte pe aceeaşi întrebare şi anume ce să facă cu banii. “Aparenta siguranţă a numerarului, la care se adaugă experienţa dureroasă a crizei financiare din 2008-2009 şi problemele ulterioare din zona euro, întăresc tendinţa de favorizare a unei strategii prudente de alocare a banilor”, afirmă Smiles în raport. El avertizează însă că inflaţia riscă să erodeze valoarea deţinerilor în numerar.

  • Cum au ieşit din sărăcie 5 dintre miliardarii lumii

    1. Howard Schultz, fondator Starbucks

    “În copilărie simţeam că mă aflu de cealaltă parte a baricadelor. ştiam că oamenii din partea cealaltă au mai multe resurse, mai mulţi bani, familii mai fericite. Simţeam nevoia să mă caţăr peste gardul care ne despărţea şi să realizez ceva ce părea imposibil celorlalţi. Poate am o cravată şi un costum acum, dar nu am să uit niciodată de unde vin”, spunea Schultz într-un interviu anterior acordat tablodiului britanic Mirror. Schultz a câştigat o bursă sportivă la Universitatea Northern Michigan şi, după încheierea studiilor, a început să lucreze în cadrul Xerox. La scurt timp, a preluat conducerea lanţului de cafenele Starbuck, care avea în acel moment 60 de cafenele în reţea. A devenit CEO-ul companiei în 1987 şi a adus Starbucks la peste 16.000 de cafenele răspândite în întreaga lume. Are o avere estimată la două miliarde de dolari.

    2. Oprah Winfrey,fondator reţeaua de televiziune OWN

    Oprah Winfrey are în prezent o avere estimată la 2,9 miliarde de dolari, dar s-a născut într-o familie săracă din Mississippi. A câştigat o bursă de studii la Tennesse State University şi a devenit primul corespondent de ştiri afro-american din Statele Unite ale Americii la vârsta de 19 ani.În 1983 s-a mutat la Chicago pentru a lucra pentru un talk-show care s-a transformat ulterior în “The Opraw Winfrey Show”.

    3.Leonardo Del Vecchio, Ray-Ben

    Născut într-o familie cu cinci copii, a fost singurul trimis de mama sa, care, după ce a rămas văduvă, nu mai reuşea să îl întreţină. S-a angajat într-o fabrică producătoare de componente auto şi rame de ochelari, iar la vârsta de 23 de ani, şi-a deschis primul atelier care a ajuns ulterior cel mai mare producător de ochelari de soare, cu branduri precum Ray Ban şi Oakley în portofoliu şi care i-au adus o avere de 15,3 miliarde de dolari.

    4. Larry Ellison, Oracle

    Ellison s-a născut în Brooklyn, New York. Fiind fiul unei mame singure, a fost crescut de către unchiul şi mătuşa lui din Chicago. După ce mătuşa sa a murit, Ellison a renunţat la colegiu şi s-a mutat în California unde a avut numersoae joburi. În 1977, a fondat Oracle, una din cele mai mari companii de tehnologie din lume şi care i-a adus o avere estimată la 41 miliarde de dolari.

    5. George Soros

    În adolescenţă, Soros s-a prefăcut drept nepotul unui angajat al Ministerului de Agricultură din Ungaia pentru a fi în siguranţă în perioada ocupaţiei naziste. A fugit din ţară în 1947 şi s-a stabilit în familia unor rude din Londra. A reuşit să se înscrie la London School of Economics după ce a strâns bani muncind ca hamal şi chelner. Înainte de a primi un job de banker, s-a angajat la un magazin de suveniruri din New York. În 1922, faimosul său pariu împotriva lirei britanice l-a transformat în miliardar în dolari, cu o avere estimată în prezent la 20 de miliarde de dolari.

    Sursa: Business Insider

  • Marea Britanie, noul rai al milionarilor

    CONFORM UNUI RAPORT REALIZAT DE NEW WORLD WEALTH, MAI MULT DE 60% DIN MILIONARII ÎN CAUZĂ PROVIN DIN EUROPA. ASTFEL, MAREA BRITANIE A AJUNS PE LOCUL TREI ÎN LUME CA NUMĂR DE MILIONARI, SUB STATELE UNITE (PUŢIN PESTE PATRU MILIOANE) ŞI JAPONIA (UN MILION). Ajustând datele la nivelul populaţiei, britanicii se află pe locul patru, în urma unor state precum Singapore (42 de milionari la o mie de locuitori) sau Elveţia (33 de milioanari la o mie de locuitori), dar înaintea Statelor Unite.

    Fluxul de milionari ce migrează către Marea Britanie este cel care face însă diferenţa: dacă în Statele Unite numărul milionarilor a crescut cu aproximativ 1%, în cazul Marii Britanii el a crescut cu 16%.

    Milionarii lumii migrează mai mult ca niciodată, creând zone de bogăţie şi modificând balanţa banilor în lume. Nicio altă ţară nu a primit mai mult de 100.000 de milionari din 2003 şi până în prezent. Ca urmare, milionarii care s-au mutat în Marea Britanie au transformat Londra în oraşul cu cei mai mulţi bogaţi de pe planetă. Către Singapore şi Statele Unite au emigrat în jur de 40.000, iar Australia, Hong Kong, Canada şi Emiratele Arabe Unite au devenit reşedinţa a peste zece mii de milionari.

    De unde vin însă toţi aceşti milionari care migrează în lumea întreagă? În primul rând, din China. Conform raportului, din statul chinez au plecat peste 76.000 de milionari în perioada 2003-2013. Pe următoarele locuri vin India, care a pierdut 43.000 de milionari, Franţa, Italia şi Rusia.

    Milionarii chinezi au migrat în marea lor majoritate către Hong Kong, Singapore şi Marea Britanie. Cei din India au vizat Marea Britanie, Statele Unite şi Australia, în vreme ce francezii şi italienii au ales Marea Britanie şi Elveţia.
    DE CE ALEG MILIONARII MAREA BRITANIE? Anglia primeşte cu entuziasm ceea ce agenţia britanică pentru emigrare (UKBA) a numit „emigranţi de mare valoare„, limitând în acelaşi timp accesul celor cu venituri reduse. Schimbările recente în legislaţia privind emigrarea sunt cât se poate de clare: milionarii şi mai ales miliardarii sunt bineveniţi în Anglia; ceilalţi mai au de aşteptat.

    Pe lângă aceste schimbări, există o altă tendinţă care se manifestă din ce în ce mai puternic: proprietăţile din Londra sunt cumpărate de străini bogaţi, iar efectul este că piaţa imobiliară din capitala Angliei a devenit cea mai scumpă din lume. Această circulaţie permanentă de oameni şi bani a modelat oraşul pe placul celor foarte bogaţi, astfel că mulţi britanici din clasa de mijloc aleg să locuiască în afara zonei metropolitane londoneze.

  • Top 10 probleme de rezolvat pentru a deveni miliardar

    În loc de pornirea unor afaceri în comerţ sau aplicaţii IT, iată o serie de probleme a căror rezolvare ar transforma pe oricine, peste noapte, într-unul dintre cei mai cunoscuţi şi bogaţi oameni din lume, conform celor de la Business Insider.

    1. Energie wireless – dispozitivile digitale sunt din ce în ce mai performante şi, prin urmare, consumă din ce în ce mai multă energie. Dezvoltarea unor baterii care să dureze mai mult este aproape imposibil, aşa că oameni de ştiinţă din lumea întreagă caută soluţii pentru a transforma unde în energie. Un exemplu în acest sens este dat de ceretătorii de la Universitatea din Washington, care încearcă să transforme transmisiile TV în energie pentru aparate mobile.

    2. Internetul în zonele rurale şi îndepărtate – toată lumea este de acord că acest subiect trebuie tratat cu prioritate. Costurile de implementare sunt însă foarte mari, aşa că cei de la Google au venit cu propria lor soluţie: proiectul Loon. Compania vrea să trimită baloane alimentate cu energie regenerabilă în atmosferă, pentru a crea reţele de internet în zonele greu accesibile din lume.

    3. Energie solară ieftină – principala problemă a surselor “curate” de energie, precum cea solară, este costul mare de construire a dispozitivelor de captare. Toată lumea se află astfel într-o cursă pentru descoperirea unor materiale care să fie ieftine şi să permită o mai bună acumulare a energie produse de soare. Oamenii de ştiinţă consideră că, în viitorul apropiat, preţul ar putea fi redus până la 10 cenţi pe watt.

    4. Cărbune curat – un articol recent publicat de Wired sublinia faptul că procesul de capturare şi stocare a carbonului ar putea avea o influenţă mai mare asupra viitorului energetic decât tehnologiile dedicate energiei regenerabile. Problema principală este însă costul ridicat necesar dezvoltării unor facilităţi de procesare a cărbunelui.

    5. Plăţi internaţionale cu un cost extrem de scăzut – deşi această problemă nu afectează în mod direct consumatorii, comisioanele plătite de instituţii financiare atunci când opereză transferuri internaţionale sunt foarte mari. Aceasta este problema pe care tehnologii precum Bitcoin încearcă să o rezolve.

    6.Pastila care te ajută cu adevărat să slăbeşti – unul dintre cele mai căutate produse ale erei moderne, şi totuşi unul pe care nimeni nu a reuşit să îl perfecţioneze. Semnele bune vin din partea unor cercetători de la UCLA, care susţin că au reuşit să dezvolte o substanţă care împiedică şoarecii să se mai îngraşe, chiar şi în urma unei diete foarte bogate în proteine şi grăsimi.

    7. Desalinizare ieftină – lipsa apei potabile este un motiv din ce în ce mai serios de îngrijorare, mai ales în ţările din lumea a treia. Recenta secetă din California a dovedit însă că nu doar apa potabila este cea care lipseşte, ci orice formă de apă desalinizată. Fabricile ce pot asigura acest proces sunt extrem de scumpe şi necesită sume uriaşe pentru întreţinere, astfel că inginerii din lumea întreagă caută soluţii pentru ieftinirea procesului.

    8. Detectarea sau prezicerea evenimentelor naturale – seismologii nu se pot pune de acord dacă va fi sau nu vreodată posibilă inventarea unui sistem de avertizare în caz de cutremur.

    9. Parole ce nu pot fi sparte – deşi numărul celor care încearcă să creeze sisteme de criptare ce nu pot fi sparte este de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane, nu a fost încă pusă la punct o metodă de criptare impenetrabilă. Scandalul recent produs de aşa-numitul Heartbleed este încă o dovadă că acela care va dezvolta parola ce nu poate fi spartă va deveni miliardar peste noapte.

    10. Tinereţea veşnică – pare puţin exagerat, însă Google are o întreagă divizie de cercetători care caută răspunsul la una dintre cele mai vechi întrebări ale omenirii: cum să rămâi mereu tânăr. Caligo, aşa cum este numit proiectul, a reuşit să crească în mod semnificativ durata de viaţă a unui tip de vierme. Urmează, în câţiva ani, şi oamenii.

  • Lumea în 2014: unii se simt săraci câştigând 300.000 de dolari pe an, alţii fac 37 de milioane de dolari pe zi

    Din punct de vedere economic, cea mai dramatică ruptură apare între cei din zona de mijloc, care au înregistrat câştiguri moderate, şi miliardarii care au întrecut toate aşteptările. Aşa că există cei care câştigă 300.000 de dolari pe an, dar care se simt încă săraci, şi cel care a câştigat 37 de milioane de dolari pe zi, timp de un an – este cazul investitorului Warren Buffett. Ambele categorii fac parte din ce numim în mod generic „cei 1%„.

    Un studiu apărut recent, realizat de Emmanuel Saez şi Gabriel Zucman, ambii de la Universitatea Berkeley, prezintă cea mai clară împărţire a oamenilor care au constituit „1%„ de până acum. Cei doi explică faptul că există în mod real mai multe grupuri de bogaţi şi foarte bogaţi. În primul grup îi găsim pe cei care au averi de până la 10 milioane de dolari, cu o medie de 7 milioane, care reprezintă segmentul cuprins între primii 0,5 şi 1% ca nivel al averii, iar sumele de bani au rămas constante în ultimii douăzeci de ani. Urmează segmentul cuprins între primii 0,5 şi 0,1%, cu o situaţie similară, câştigurile înregistrate de această categorie fiind relativ mici din 1995 şi până în prezent.

    Marii câştigători sunt cei mai bogaţi dintre bogaţi: primii 0,01%. Membrii acestui grup, cu averi individuale estimate la peste 100 milioane de dolari, au înregistrat o creştere de peste 100% a deţinerilor în ultimii douăzeci de ani. Dacă în 1995 averile lor cumulate reprezentau 5% din cea înregistrată la nivel naţional, acum ele reprezintă 12%. Mai mult decât atât, studiile arată că în ultima jumătate de secol averile lor au crescut de patru ori.

    Warren Buffett a câştigat mai mult decât orice alt miliardar în 2013, estimările arătând că el a câştigat 37 milioane de dolari pe zi, sau, dacă vă place mai mult, 1,5 milioane de dolari pe oră. Averea lui Buffett a crescut de la 46,4 miliarde la 59,1 miliarde de dolari într-un singur an, dar nu l-a depăşit pe Bill Gates, care rămâne cel mai bogat om din America, cu toate că averea sa a crescut cu 11,5 miliarde dolari. Pe locul trei s-a situat magnatul cazinourilor Sheldon Adelson, care a câştigat 11,4 miliarde dolari.

    Cum se explică acest lucru? Cei mai mulţi membri ai grupului select de 0,01% sunt, în cele mai multe cazuri, câştigători din sistemul bursier. Sunt printre cei mai cunoscuţi CEO, bancheri sau antreprenori din America. Oamenii de rând nu analizează însă lucrurile la o astfel de profunzime: pentru ei, un personaj ca Mark Zuckerberg face parte din grupul „celor 1%„. Diferenţa dintre Mark Zuckerberg şi un milionar de rând este însă similară cu diferenţa dintre acelaşi milionar de rând şi un membru al clasei de mijloc.Numărul familiilor ce deţin peste un milion de dolari a crescut în 2013 cu 640.000 (7%), atingând un maxim istoric de 9,63 milioane, conform unui studiu al Spectrem Group. Cel mai ridicat număr de până acum fusese atins în 2007, înainte de criză, când 9,2 milioane de familii erau înregistrate ca „milionare„. Numărul de gospodării cu averi de peste 5 milioane de dolari a crescut şi el, ajungând la 1,2 milioane. Cât despre familii cu averi de peste 25 de milioane de dolari, numărul lor a crescut cu 15%, până la 132.000.

    Sectorul care nu a înregistrat creşteri este cel al familiilor din clasa de mijloc, cu averi estimate în jurul valorii de 500.000 de dolari. Numărul acestora, de 15,3 milioane în prezent, este în scădere, din cauza crizei.

  • Buffett l-a depăşit pe Slim Helu şi a urcat pe doi în topul miliardarilor lumii, după Bill Gates

     Averea lui Buffett a scăzut cu aproape 700 de milioane de dolari în urma şedinţei bursiere de joi, însă se află în urcare cu 2,6 miliarde de dolari faţă de începutul anului, la 63,4 miliarde de dolari, potrivit topului miliardarilor întocmit de Bloomberg.

    Slim Helu a pierdut joi 1,6 miliarde de dolari şi a ajuns la 62,9 milioane de dolari. De la începutul anului, averea acestuia a scăzut cu aproape 11 miliarde de dolari.

    Pe prima poziţie se situează Bill Gates, cu 77,7 miliarde de dolari.

    Acţiunile companiei Berkshire Hathaway, care formează principalul activ al lui Buffett, au închis joi în scădere cu 1%, după creşteri puternice în ultima săptămână.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Miliardarii gazelor de şist. Cine sunt antreprenorii care s-au îmbogăţit din fracturarea hidraulică?

    Cererea tot mai mare şi diminuarea resurselor au dus la creşterea preţului petrolului, astfel încât exploatarea gazelor neconvenţionale a devenit mult mai atractivă pentru producători. Varianta cel mai des întâlnită în cadrul companiilor de profil este exploatarea gazelor de şist. Acest proces a devenit viabil după ce câţiva antreprenori au refuzat să urmeze linia impusă de marile companii şi au făcut o serie de descoperiri care aveau să schimbe lumea.

    Gazele de şist sunt gaze naturale prinse între plăcile de şist. Acestea fac parte din categoria „gazelor neconvenţionale„, printre care se mai numără metanul din zăcăminte de cărbune. Acestea au devenit o resursă importantă în Statele Unite încă de la începutul secolului, însă la începutul anilor ’90, odată cu aplicarea unor noi tehnologii, exploatarea a început la scară industrială.

    În anul 2000, gazele de şist reprezentau doar 1% din producţia de gaze naturale a Statelor Unite, dar în 2010 ele reprezentau 20% din total; se estimează că până în anul 2035 aproape jumătate din producţia de gaze naturale va veni de la gazele de şist.

    Mai mulţi antreprenori au decis să ignore mesajele transmise de giganţi precum Chevron sau Exxon şi să investească timp şi bani în găsirea unor metode de a exploata gaze naturale. Marile companii încercaseră ani buni să extragă gaze din straturile de şist, însă costurile erau mult prea mari. Odată tehnicile implementate, a fost doar o chestiune de timp până ce oameni de afaceri precum George Mitchell, Harold Hamm, Aubrey McClendon sau Charif Souki să construiască adevărate imperii industriale.

    Firmele acestora au creat locuri de muncă şi au readus la viaţă oraşe în care industria nu mai exista. În loc să aibă o dependenţă crescută faţă de alte state cu rezerve petrolifere bogate, Statele Unite exportă acum gaze naturale.

    George P. Mitchell este considerat părintele industriei gazelor de şist. El a transformat procesul de extracţie într-unul viabil din punct de vedere comercial, scăzând preţul în mod semnificativ. Compania Mitchell Energy a realizat prima fracturare hidraulică în anul 1998; din acel moment, piaţa de energie din Statele Unite a început să depindă tot mai mult de gazele de şist.

    O serie de studii au indicat că acest tip de gaze va mări în mod semnificativ resursele mondiale de energie; chiar termenul de „shale revolution„ arată cât de important este acest nou curent pentru economia lumii. Mai mult chiar, analiştii consideră că producţia din Statele Unite şi Canada ar putea împiedica Rusia sau ţările arabe să dicteze preţul combustibilului. În acest moment, potrivit estimărilor, China deţine cele mai mari rezerve de gaze de şist.

    Un raport al BP redă ideea că în 2014 Statele Unite ar putea depăşi Arabia Saudită ca nivel al producţei de combustibili, iar comunitatea Orientului Mijlociu, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa mondială de combustibili, a recunoscut amploarea industriei de gaze neconvenţionale. Ministrul saudit al petrolului Ali al-Naimi a spus în cadrul unei conferinţe la Riyadh că nivelul de producţie a combustibililor din Statele Unite, aflat în creştere în ultimii ani, este important pentru că aduce stabilitate pieţelor internaţionale. „Este necesar să ne consultăm în mod curent, pentru ca ţările noastre să poată mări gradul de cooperare, inclusiv investiţii comune în vederea stabilizării pieţei mondiale de petrol„, a declarat Ali al-Naimi.

  • Cine este Jan Koum, creatorul WhatsApp: De la asistat social la miliardar, a fost inspirat de comunism şi “Securitate”

     Pentru Koum (38 de ani), noul statut contrastează cu tinereţea petrecută în Statele Unite, ca adolescent imigrant din Ucraina, crescut într-o familie asistată social.

    Jim Goetz, partener la fondul de capital de risc Sequoia Capital, spune că aversiunea lui Koum faţă de publicitate şi folosirea datelor personale ale utilizatorilor pentru a vinde reclame provine din copilăria petrecută în comunism, cu teama permanentă de “poliţia secretă”, transmite Bloomberg.

    Sequoia Capital este singurul investitor care a avut încredere în WhatsApp şi a finanţat devreme dezvoltarea companiei. Alături de Koum şi Acton, Sequoia va fi al treilea mare câştigător al mutării Facebook.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro