Tag: Italia

  • Bilanţul epidemic a ajuns la 16.523 de morţi în Italia/În total, 132.547 de cazuri de coronavirus-2-

    Bilanţul epidemiei de coronavirus a ajuns la 16.523 de morţi în Italia, cu 636 de decese produse în ultimele 24 de ore, iar numărul total al persoanelor infectate până acum depăşeşte 132.800.

    Serviciul italian de Protecţie Civilă a anunţat luni seară că bilanţul epidemic este de 16.523 de morţi, iar numărul total al cazurilor de infectare cu noul coronavirus raportate până acum a ajuns la 132.547.

    În ultimele 24 de ore, s-au înregistrat 3.599 de noi cazuri confirmate (în scădere) şi 636 de morţi, conform Serviciului italian de Protecţie Civilă, citat de cotidianul La Stampa.

  • Italia ia în calcul repornirea economiei, treptat, după Paştele catolic

    Italia vrea să repornească, treptat, activităţile economice, după Paştele catolic. Primele deschise vor fi afacerile mici, cu un singur angajat, precum tâmplăriile sau cizmăriile. Activitatea economică va fi reluată dacă se menţine curba descendentă a numărului de infectări.

    Italia începe să-şi revină, treptat, din şocul în care a aruncat-o pandemia de coronavirus. Sunt încă mulţi oameni care mor răpuşi de COVID-19, dar la fel de importantă precum combaterea bolii este şi repornirea economiei. Iar guvernul italian lucrează şi pe acest plan. Vrea să redeschidă încet activităţile comerciale, iar asta urmează să se întâmple în aproximativ o săptămână, după Paştele catolic.

    „Cu siguranţă, va trebui să programăm ieşirea treptată (n.red: din criză) şi reluarea activităţii, luând în calcul faptul că virusul va circula printre noi. Deci, reluarea activităţii va trebui să fie coordonată şi protejată”, a spus Pierpaolo Sileri, ministrul adjunct al Sănătăţii, potrivit Rai.it.

    Nu toată economia va porni deodată. Se păstrează munca de acasă, acolo unde e posibil. Vor putea ridica obloanele frizeriile şi afacerile cu un singur angajat, precum cizmăriile, tapiţeriile sau tâmplăriile.

    Decizia Guvernului de la Roma vine după mai multe zile în care numărul cazurilor a scăzut semnificativ. Au fost puţin peste 4.000 de noi îmbolnăviri zilnic, faţă de 5 – 6.000 cu o săptămână înainte.

  • Olga Simionescu: Sunt sigură că România nu va ajunge ca Italia, noi am luat măsuri precoce

    Prof. Dr. Olga Simionescu, şeful Secţiei Dermatologie I a Spitalului Colentina din Capitală, spune că este sigură că România nu va ajunge ca Italia, pentru că ţara noastră a luat măsuri precoce şi „nu am făcut greşelile lor”. Închiderea şcolilor şi distanţarea socială a redus diseminarea virsului.

    Redăm integral textul medicului Olga Simionescu:

    „Jurnal de pandemie. Fiindcă îmi pasă.

    Cifrele lui Nature ( o course!) la 2 aprilie, sunt:

    Un million de oameni infectaţi, peste 51000 de decese, 209000 de vindecaţi, 181 de ţări afectate. Numărul de cazuri este evidentmai mare, nu fiecare ţară are putere de testare. Cu cât se testează mai mult, cu atât se descoperă mai multe cazuri.

    Intervenţia non – farmaceutică ( închiderea şcolilor, distanţarea socială) a redus considerabil diseminarea virusului. Germania şi Austria deja vorbesc despre relaxarea măsurilor, în termeni prudenţi.

    Încuierea oamenilor în casă a stat la baza aducerii lui Ro la un nivel sub 1. Indicele Ro este un parametru care se numeşte “număr de reproducere eficientă a virusului” şi înseamnă numărul de cazuri în medie pe care o persoană infectată îl poate determina atunci când este contagioasă.

    Dacă Ro este mai mare de 1, infecţia urcă. Dacă Ro este sub 1, rata de infecţii scade şi pandemia este sub control. Ro ţine însă şi de apărarea imunitară a gazdei şi de puterea de virulenţă a gazdei.

    Când omul stă în casă, puterea virusului scade, devine fragil şi vulnerabil ( cele cu ARN sunt instabile).

    China a contat pentru 80% din cazuri atunci când nu vorbeam încă despre o pandemie ( definită de 100.000 de noi cazuri apărute). Astăzi SUA are cele mai multe cazuri (peste 273 000). 80% dintre pacienţii lor aflaţi la ATI au o afecţiune cronică preexistentă (cardiacă sau diabet).

    Raportarea corectă a ratelor de mortalitate ţine mult de capacitatea de testare. Ne trebuie numărul corect de îmbolnăviri ( testare extensivă) şi numărul de decedaţi (atribuibili Covid 19). Multe ţări nu au o capacitate mare de testare şi raportează corect doar numărul deceselor, ca urmare există o întârziere a efectului măsurilor economice.

    3.5 milioane de teste rapide sunt aşteptate în câteva zile în UK. Oamenii vor fi înţepaţi în deget şi din picătura de sânge li se va vedea trecutul infecţiei.

    Dacă au anticorpi, infecţia a fost. Există un risc de raportare a infecţiilor fals pozitive, dar pentru studii epidemiologice viitoare este important să fie testaţi cât mai mulţi oameni.

    PCR testează prezentul infecţiei, adică cine are infecţie acum.

    Sunt sigură că România nu va ajunge ca Italia ( şi mă refer aici la Costiera amalfitană sau la Sfântul Francesco de Assisi). Primele simptome au apărut la ei în Lombardia în 20 februarie şi împrăştierea din ianuarie a rămas nedetectată. Spre deosebire de ei, românii au luat măsuri precoce şi nu au făcut greşelile lor ( excepţie Suceava). Nu aş accentua pe treaba cu populaţia îmbătrânită, căci Germania şi Israel sunt o contradovadă în topic.

    Gesturi nobile au făcut:

    Olimpia Enache şi Faddy Chreih de la Regina Maria, prin donaţia de echipamente la Spitalul Colentina. Este greu în vremea noastră economică să dai din puţinul tău şi la altul.
    Doctorul Nelu Tătaru a avut curajul să preia un job suicidar şi lupta în focar în Suceava, Arad şi Ţăndărei. Îl felicit acum pentru milionul de doze de hidroxiclorochină, muniţie preţioasă în război. Îi văd seara cearcănele tot mai adânci, când găseşte încă resurse să comunice corect. Apreciez că nu loveşte în doctori, căci el este un HALAT ALB CHIRURGICAL.
    Oamenilor de mai sus le dăruiesc astăzi câteva frunzuliţe care au ieşit timide din măslinul care mi se uscase de 3 luni. Nu l-am scos din ghiveci, desi mi se spunea că e bătrân şi uscat. I-am luat sursă separată de căldură şi am vorbit cu el în fiecare zi.
    Există viaţă şi după moarte.

    Nihil sine Deo!

    Keep you posted.

    #wecare”

  • Ţara europeană care depaşeşte Italia la numărul de infectari cu coronavirus şi devine ţara cu cele mai multe infectări din Europa

    Spania devine ţara europeană cu cel mai mare număr de cazuri de coronavirus – 117.710. Numărul deceselor a ajuns la 10.935, după ce alte 932 de decese au fost anunţate în ultimele 24 de ore. Peste 6.400 dintre cei infectaţi cu coronavirus se află în spital în stare gravă sau critică.

    932 de oameni au murit în ultimele 24 de ore din cauza infecţiei cu noul coronavirus. Este a doua zi la rând cu este 900 de morţi, după ce ieri au fost anunţate 950 de decese.

    Spania devine, aşadar, ţara europeană cu cel mai mare număr de cazuri de coronavirus, peste 117.000, depăşind Italia, după ce în ultimele 24 de ore au fost confirmate aproape 6.000 de cazuri noi.

    În spitale sunt peste 56.000 de oameni, dintre aceştia peste 6.400 sunt în stare gravă sau critică.

  • Căderea Imperiului roman, o poveste chinezească

    Primul val semnificativ de imigranţi chinezi a ajuns în zona industrială din jurul Prato, un oraş aflat la nici jumătate de oră de condus de Florenţa, în anii 1990. Aproape toţi au venit din Wenzhou, un oraş-port la sud de Shanghai. Pentru chinezi, şocul cultural a fost mai mic decât s-ar fi putut aştepta. „Italienii erau prietenoşi”, îşi aminteşte unul dintre nou-veniţii de atunci. „La fel ca noi, îşi spuneau unul altuia unchiule.

    Erau oameni de familie.” În regiunea Toscana, afacerile se învârteau în jurul firmelor mici şi interconectate, la fel cum se întâmpla şi în Wenzhou, un oraş atât de dedicat de antreprenoriatului încât a rezistat sângeroasei campanii de colectivizare a lui Mao. Zona Prato a fost un centru renumit de ţesătorii şi ateliere, unele făcând haine şi articole din piele pentru marile case de modă. Dacă erai dispus să fii plătit la negru la bucată, Prato oferea o mulţime de oportunităţi. Mulţi wenzhouani şi-au găsit de muncă acolo. „Italienii, crezându-se şmecheri, subcontractau munca celor veniţi din China”, spune Don Giovanni Momigli, un preot cu parohia lângă Prato. „Apoi, au fost surprinşi de câţi chinezi au început să lucreze pe cont propriu.”

    La mijlocul anilor 1990, wenzhouanienii îşi înfiinţau deja afaceri cu textile în garaje mici, unde adesea şi locuiau. Curând, au început să închirieze ateliere goale, plătind cu numerar. Autorităţile nu puneau prea multe întrebări. Modelul de afaceri preferat în Prato se prăbuşea sub presiunile globalizării. Întrucât italienilor le-a devenit mai greu să îşi câştige traiul în producţie, unii dintre ei au primit cu două mâini banii pe care muncitorii chinezi i-au adus în economia locală. Dacă nu mai puteau fi artizani, puteau cel puţin să fie proprietari.

    În anii 2000, chinezii au continuat să apară în Toscana. O cursă aeriană nonstop a fost stabilită între Wenzhou şi Roma. Unii migranţi au venit cu vize turistice şi au rămas mai departe. Alţii au plătit contrabandiştilor bani grei pe care trebuia apoi să-i recupereze muncind, o formă de sclavie însoţită adesea de ameninţări cu violenţa fizică. Programul lung de lucru al chinezilor i-a uimit pe mulţi italieni, obişnuiţi cu câteva săptămâni de concediu plătit pe an şi cu cinci luni de concediu de maternitate. În 1989, ziarul Corriere della Sera, folosind un limbaj rasist încă obişnuit printre unii italieni, a publicat un articol despre un muncitor chinez sub titlul „Stahanovistul gălbejit de pe Arno”.

    În timp ce Florenţa era lăudată pentru lucrările din piele premium, Prato era cunoscut mai ales pentru producţia de textile. Muncitorii din Wenzhou au ales o a treia direcţie. Ei importau pânză şi materiale ieftine din China pe care le transformau în ceea ce se numeşte în prezent pronto moda, sau fast fashion (modă rapidă): cămăşi din poliester, pantaloni cu textură de plastic, jachete cu simboluri. Aceste articole erau vândute rapid comercianţilor cu amănuntul low-end şi în pieţele de stradă din întreaga lume.

    Firmele chineze şi-au extins treptat nişa, făcând haine pentru mărci de nivel mediu, precum Guess şi American Eagle Outfitters. Iar în ultimul deceniu au devenit producători pentru Gucci, Prada şi alte case de modă de lux, care folosesc de multe ori forţa de muncă imigrantă chineză pentru a crea accesorii şi genţi scumpe care poartă râvnita etichetă „Made in Italy”. Multe dintre aceste produse sunt apoi vândute consumatorilor mai bogaţi din Shanghai şi Beijing. Nu doar brandurile italiene au profitat de acest aranjament intercultural: un antreprenor chinez de articole din piele din Prato poate purta la fel de bine un ceas Bulgari de 40.000 de euro.
    Peste 10% din cei 200.000 de rezidenţi cu acte în regulă din Prato sunt chinezi. Potrivit lui Francesco Nannucci, şeful din 2018 al unităţii de anchetă a poliţiei din Prato, oraşul găzduieşte şi aproximativ 10.000 de chinezi care stau acolo ilegal. Se crede că Prato are a doua cea mai mare populaţie de chinezi dintre oraşele europene, după Paris, şi că are cea mai mare proporţie de imigranţi din Italia, inclusiv o populaţie nord-africană însemnată.
    Mulţi localnici care au lucrat în industria textilă şi a pielii n-au sentimente prea bune pentru imigranţii chinezi, plângându-se că acestora le pasă doar de costuri şi viteză, nu de estetică, şi spun că nou-veniţii nu ar fi avut nicio idee despre cum să facă haine şi accesorii fine dacă n-ar fi fost meşterii locali care i-au învăţat. Simona Innocenti, care lucrează cu piele, se plânge că soţul ei a fost obligat să iasă din afacerile cu genţi de concurenţi chinezi care produceau mai ieftin. „Copiază, imită. Nu fac nimic original. Sunt ca maimuţele”, a povestit ea.
    Deşi s-ar putea spune că chinezii au reînviat industria prelucrătoare din Prato, a existat o reacţie împotriva lor. Localnicii i-au acuzat pe imigranţii chinezi că au adus în oraş criminalitate, război între bande şi mizerie. Proprietarii de ţesătorii chinezi, se plâng italienii, ignoră legile privind sănătatea şi fac evaziune fiscală; folosesc şcolile şi spitalele fără să contribuie cu bani pentru ele. La începutul anilor 1990, un grup de italieni care lucrau în zone cu o concentrare ridicată de imigranţi a trimis o scrisoare deschisă guvernului chinez, solicitând sarcastic cetăţenia: „Suntem 600 de lucrători cinstiţi care ne simţim ca şi cum am fi deja cetăţeni ai măreţei dumneavoastră ţări“.
    Cea mai ciudată acuzaţie a fost că chinezii din Toscana nu mureau – sau, cel puţin, că nu lăsau în urmă niciun trup fără viaţă. În 1991, guvernul regional a început o anchetă pentru a afla de ce în ultimele 12 luni nu fusese înregistrată oficial nicio singură moarte în comunitatea chineză din Prato sau în alte două oraşe din apropiere. În 2005, guvernul era încă nedumerit – în acel an, au fost înregistraţi peste 1.000 de chinezi nou sosiţi şi doar trei decese. Localnicii bănuiau că mafioţii chinezi făceau să dispară cadavrele în schimbul paşapoartelor morţilor pe care le vindeau apoi nou-sosiţilor, un sistem care a profitat de aparenta incapacitate a populaţiei autohtone de a face diferenţa între chinezi.
    Mulţi italieni, încă suspicioşi din cauza imigranţilor chinezi, îi critică pe aceştia pentru că nu contribuie pe deplin la economia regiunii. Innocenti, artizan în piele, spune că „chinezii nici măcar nu merg la magazinele din oraş. Au o autoutilitară care merge din fabrică în fabrică, vânzând de la pansamente la tampoane şi mâncare de pui. Iar în spatele autoutilitarei au o oală de fiert sub presiune pentru orez”.
    Economia gri, bazată pe numerar, a fabricilor chinezeşti din Prato a facilitat evaziunea fiscală. În 2017, ca rezultat al unei investigaţii a ministerului italian de finanţe în privinţa unor transferuri de bani dubioase de 5 miliarde de dolari, Banca Chinei, a cărei sucursală din Milano fusese folosită pentru jumătate din aceste transferuri, a plătit o amendă de peste 20 de milioane de dolari. Multe dintre transferuri, au spus autorităţile, au reprezentat venituri nedeclarate ale întreprinderilor administrate de chinezi sau bani obţinuţi prin falsificarea produselor de modă italiene.


    În Italia, aceste tipuri de investigaţii sunt adesea mai mult de formă decât de substanţă, iar mulţi rezidenţi chinezi se consideră ţapi ispăşitori. Problema chinezească este exploatată din plin de politicienii populişti. Într-o perioadă în care Europa musteşte de retorică anti-imigranţi, politicienii extremişti au indicat schimbările demografice din Prato ca dovadă că Italia este asediată.
    O legendă locală, cu un sâmbure foarte mare de adevăr, spune că familiile bogate din Oraşul Chinezesc din Prato defilează prin oraş în maşini BMW, Audi şi Mercedes. Niciun chinez nu a fost văzut conducând Fiat Panda, una dintre cele mai ieftine modele ale constructorului auto italian. Acest lucru nu poate decât să hrănească invidia sau frustrarea localnicilor pe care globalizarea şi concurenţa chineză i-a lăsat fără loc de muncă sau afacere.
    Italienii au încercat să lupte cu crima organizată din comunitatea chineză. În ianuarie 2018, poliţia l-a arestat pe Zhang Naizhong, un presupus lider al mafiei chinezo-italiene, care, spuneau ei, avea o prezenţă mare în Prato. Francesco Nannucci, de la poliţia de investigaţii din Prato, spune că Zhang era il padrino – naşul. „Au imitat până şi structura mafiei italiene”, a explicat el râzând. În Prato este activă şi mafia italiană, însă Nannucci spune că cele două grupuri nu interacţionează. Poliţistul estimează că 80% din fabricile chinezeşti ale oraşului au plătit bani pentru protecţie organizaţiei lui Zhang, care a fost implicată şi în trafic de droguri, prostituţie şi jocuri de noroc. Înainte de a-l aresta pe Zhang, a povestit Nannucci, poliţia l-a urmărit pe acesta de la Roma la Prato. Chinezul a schimbat maşinile de opt ori pe parcurs pentru a îngreuna o urmărire, a vizitat un restaurant, unde oamenii de afaceri din China s-au aliniat la masa lui şi s-au plecat în faţă acestuia, şi în cele din urmă a fost arestat la un hotel din Prato. Nannucci s-a declarat dezamăgit de faptul că a primit foarte puţin ajutor din partea chinezilor din Prato.
    În timpul unui raid din iunie 2016, un chinez bătrân a intrat într-o altercaţie cu un carabinier în timp ce încerca să părăsească ţesătoria unde lucra. Se presupune că bărbatul, care avea cu el un bebeluş, a căzut şi s-a lovit. Vorba s-a răspândit pe social media şi rapid câteva sute de chinezi s-au adunat în piaţă strigând şi aruncând cu pietre şi sticle. Poliţia a respins protestul, iar guvernul regional a promis şi mai multe raiduri. Atunci, ministerul chinez de externe a intervenit şi i-a avertizat cu blândeţe pe italieni să nu se ia de cetăţenii chinezi. (Aproape toate persoanele din Prato născute în China rămân cetăţeni ai Chinei.)
    Afacerile chinezilor din Prato au evoluat cu timpul, dar problemele rămân. În Oraşul Chinezesc pot fi văzute lejer clădiri cu ferestrele acoperite. În spatele lor sunt fabrici ilegale. În camere fără căldură, chinezi nousosiţi sau săraci stau aplecaţi deasupra maşinilor de cusut, legând gulere de cămăşi sau fixând dungi colorate de cracii pantalonilor de alergat. Astfel de pantaloni pot fi vânduţi retailerilor la o cincime din preţul unor produse similare fabricate legal de italieni. 
    Însă afacerile din Oraşul Chinezesc au şi o altă faţă. Enrico, un antreprenor venit din Wenzhou – mai toţi imigranţii chinezi adoptă nume italiene –, a ajuns în Italia când avea 13 ani, în 1988.
    Localnicii au fost prietenoşi la început, povesteşte el, dar apoi, pe măsură ce soseau tot mai mulţi chinezi din Wenzhou, sentimentele calde s-au stins. Însă niciodată nu a avut în vedere serios să plece. „Noi, chinezii, avem o cultură a adaptării la moment”, a spus el. Ca antreprenor, a făcut totul ca la carte – a avut chiar şi un program de pensii pentru angajaţi. Doar că nu toţi proprietarii de fabrici chinezi s-au purtat astfel, a recunoscut el. „Dacă urmezi prea îndeaproape regulile, nu vei putea porni niciodată”, a explicat  Enrico. „Un chinez care foloseşte o scurtătură face întotdeauna şi munca grea. Folosind aceeaşi scurtătură, un italian va munci între şapte şi opt ore. Un chinez, dacă are un obiectiv, va lucra 12 ore.”


    Afacerea lui Enrico, care s-a concentrat pe articole din piele, are o atmosferă mult mai rafinată decât multe alte fabrici din Oraşul Chinezesc. Nu este neobişnuit ca un manager de ţesătorie să spună că locuieşte singur în dormitoarele adiacente; ca răspuns, oficialii italieni indică şirurile lungi de papuci. Apoi, poliţia îi caută prin clădire pe muncitorii fără documente, iar un inspector de finanţe adună dovezi privind plăţi în numerar. La final, autorităţile dau o amendă care ajunge de obicei la câteva sute de euro. Imigranţii fără documente duşi la secţiile de poliţie nu prea au de ce să se teamă. Detenţia extinsă este rară, iar statul nu poate expulza în China oameni despre care nu are dovada că sunt cetăţeni chinezi.
    Spre deosebire de acele ateliere, fabrica lui Enrico aminteşte de o fabrică de electronice bine condusă. Muncitorii mânâncă într-o sală de mese adecvată şi poartă uniforme curate. Fluxul de muncă este profesionist, iar cablajele sunt ascunse într-un tavan fals. Munca este împărţită pe secţii: îndoirea pielii într-o formă de geantă, coaserea, instalarea căptuşelii interioare şi fixarea cataramelor şi curelelor. Decupajele de piele care aşteaptă să fie cusute pentru a fi transformate în genţi stau aşezate bine pe platforme rulante, ca hălcile de ton pe un cântar de sushi. Conduc un fel de operaţiune specială, explică Enrico cu mândrie. „Mărci celebre ne trimit materialele, iar noi facem produsele finite.”
    Un alt antreprenor chinez din Prato, Arturo, etalează mândru pe biroul său două genţi elegante Gucci. Marile mărci de modă, spune el, au toate fabrici proprii. Dar, a continuat Arturo, „gândiţi-vă – vând zece mii de genţi pe lună. Cum vor produce atât de multe? Au tăiat pielea şi confecţionează prototipurile, dar numai atât“. Arturo spune că a refuzat comenzi de la Prada deoarece compania nu a plătit suficient.
    Recent, mulţi proprietari de fabrici chinezi au început să angajeze lucrători şi mai ieftini, din ţări ca Siria, Pakistan şi Senegal. Astăzi, peste 300.000 de chinezi locuiesc şi muncesc în Italia. Epidemia de coronavirus a favorizat şi apariţia unei epidemii de sinofobie în Italia – violenţă, discriminare, hărţuire, îndemnuri la boicotarea afacerilor chinezilor. Unii localnici reproşează acestor oameni că au adus coronavirusul în ţară. 

  • Încă o zi neagră în istoria Italiei. Bilanţul îngrozitor a ajuns la 12.428 de morţi, iar numărul total al persoanelor infectate până acum depăşeşte 105.000

    Bilanţul epidemiei de coronavirus a ajuns la 12.428 de morţi în Italia, cu 837 de decese în plus faţă de luni, iar numărul total al persoanelor infectate până acum depăşeşte 105.000.

    Serviciul de Protecţie Civilă a anunţat marţi seară că bilanţul epidemic este de 12.428 de morţi în Italia, iar numărul total de cazuri de coronavirus a ajuns la 105.792, informează publicaţiile La Repubblica şi La Stampa.

    În ultimele 24 de ore, s-au înregistrat 4.053 de noi cazuri confirmate şi 837 de morţi, a comunicat Serviciul italian de Protecţie Civilă.

    În ultimele 24 de ore s-au vindecat 1.109 persoane, astfel că numărul total ajunge la 15.729. În prezent, în Italia sunt 77.635 de persoane care au coronavirus.

    Cele mai multe cazuri s-au înregistrat în regiunea Lombardia, 43.208, şi 7.199 de decese. În regiunea Emilia Romagna sunt 14.074 de cazuri şi 1.644 de decese, iar în Veneto sunt 9.155 de cazuri şi 477 de decese.

  • Italia a trecut de 10.000 de morţi din cauza coronavirus

    Italia a trecut, sâmbătă, de un nou prag psihologic: peste 10.000 de persoane au murit din cauza coronavirusului. Doar în ultimele 24 de ore au fost 889 de victime.

    Un număr de 10.023 de oameni au murit din cauza coronavirusului în Italia, notează La Stampa.

    În ultimele 24 de ore, În Italia au murit 889 de persoane.

    Sunt confirmate 92.472 de persoane care sunt infectate cu noul COVID-19.

    Corriere della Sera notează că de la începutul epidemiei sunt şi 12.384 de persoane vindecate.

    Cea mai afectată continuă să fie regiunea Lombardia, cu peste 39.000 de cazuri, urmată de Emilia Romana, cu aproape 12.300, Veneto – aproape 8.000 de cazuri confirmate şi Piemonte – peste 7.600.

  • Declaraţiile unui profesor alimentează teoriile potrivit cărora Covid-19 nu ar fi plecat din China. Care crede el că este ţara de unde a izbucnit pandemia

    Presa din China leagă originea pandemiei de Covid-19 de Italia, după ce un profesor din Milano a spus că medicii italieni au remarcat cazuri de pneumonie „foarte ciudate” încă din noiembrie, scrie Daily Mail. Beijingul respinge acum ideea că oraşul Wuhan este locul în care s-a născut focarul de coronavirus, după ce numărul infecţiilor zilnice de acolo a scăzut la zero, dar în  Europa au continuat să crească exponenţial.

    Agenţiile de ştiri administrate de statul chinez, inclusiv The Global Times şi CCTV, au luat rapid atitudine după comentariile făcute de profesorul italian Giuseppe Remuzzi. Expertul din Bérgamo a susţinut, potrivit ziarului britanic, că boala ar fi putut circula în Italia timp de câteva luni înainte ca oamenii să identifice focarul din China.

    Profesorul Remuzzi, directorul Institutului de Cercetări Farmacologice Mario Negri din Milano, a declarat într-un interviu săptămâna trecută că medicii locali îşi amintesc că au văzut unele cazuri foarte caudate şi foarte severe de pneumonie, în special la bătrâni, în decembrie şi chiar în noiembrie.

    El a declarat agenţiei americane de ştiri NPR: „Înseamnă că virusul circula cel puţin în Lombardia înainte de a localiza focarul în China”. Comentariile sale au fost remarcate rapid de presa din China, care le-a folosit pentru a demonstra că pandemia globală nu a început în China. Ziarul de stat Global Times a raportat că „virusul s-ar fi putut răspândi deja în Italia înainte ca epidemia să izbucnească în China”, în timp ce postul CCTV a citat un alt interviu al profesorului Remuzzi pentru a sublinia că „pneumonia necunoscută a apărut în Italia încă din octombrie anul trecut”.

    Cenzorii mass-media care, de obicei, sunt vigilenţi împotriva zvonurilor, de data aceasta au permis utilizatorilor chinezi din social media să răspândească afirmaţii similare cu privire la virusul apărut în Italia înainte de a apărea în China. Pe populara aplicaţie de socializare WeChat, numeroase postări, unele susţinute de canale mass-media independente, au alimentat acuzaţiile. Un astfel de post a spus că „analiza experţilor italieni arată că noul coronavirus nu a avut originea în China”. Fără a numi un studiu specific, postul a spus că virusul a început să se răspândească în Italia în toamnă, citând „date noi, lansate de Italia, şi raportate de canale mass-media străine”.

    Confruntat cu aceste afirmaţii controversate, profesorul Remuzzi a declarat pentru o publicaţie din Shanghai că informaţiile sale proveneau de la câţiva medici, dar nicio dovadă nu sugera că acei pacienţi aveau Covid-19. Într-un alt interviu acordat unei reviste independente chineze, DeepTech, profesorul a spus că punctul principal al comentariilor sale a fost cât de departe s-a răspândit virusul înainte de a fi descoperit, nu de unde provine.

    Interesant este că atenţia presei chineze asupra observaţiilor profesorului Remuzzi pare să contrazică rapoartele lor despre primii pacienţi cu coronavirus din Italia. Cover News, o publicaţie de stat din China, a raportat că primii bolnavi depistaţi pozitiv cu COVID-19 în Italia erau un cuplu din Wuhan. Articolul spunea că respectivul cuplu a ajuns în Italia pe 23 ianuarie şi a fost tratat la Roma. Italia a depăşit acum China ca număr de decese provocate de noul coronavirus, după ce epicentrul focarului s-a mutat în Europa în această lună.
     

  • Dezvăluiri din Spitalul Judeţean Suceava. Cadru medical: O să mor la datorie. Scenariul din Italia se va repeta şi la noi

    Singura asistentă care se ocupă de 25 de infectaţi cu COVID 19 nu are echipament de protecţie

    Familiile cadrelor medicale testate pozitiv nu au fost testate, iar mulţi prezintă simptome grave ale infecţiei cu coronavirus

    Surse au spus pentru MEDIAFAX, că nu sunt suficiente medicamente pentru tratarea bolnavilor co coronavirus

    UPDATE: Pacientul la care s-a făcut referire a decedat.

    Sursă din Spitalul Judeţean Suceava a povestit pentru MEDIAFAX că situaţia este cu adevărat dramatică. Cadrele medicale care s-au îmbolnăvit cu COVID 19 şi nu au fost testate decât după săptămâni întregi şi-au îmbolnăvit familiile, iar starea unora este foarte gravă.

    “Soţul unei colege moare Din cauza lor. Aseară s-a internat toata mafia ca sa scape Colega mea a umblat o săptămână că sa fie testata Nu a bagat-o nimeni în seamă A spus sa meargă acasă ca are viroza Si-a îmbolnăvit între timp toata familia Si acum.sotul ei sta intubat Caz terminal numit Un om cât un munte Toată mafia este internata”
    Cadrele medicale spun că vor ajunge să moară la datorie din cauza incompetenţei şefilor care nu au gestionat corespunzător criza atunci când ea a apărut.

    “Nimeni nu face nimic Şefa mea sta închisă în cabinet Nu iese Dar isi trimite oamenii ramasi Sa se confrunte cu dezastrul rămas Vom muri Vom muri pe capete Soţul meu are febră de azi noapte Eu sunt negativa De ce toţi din casă sunt bolnavi în acest moment? O sa mor la datorie Dar ce sunt militar! Eu am spus că voi salva vieti Nu ca voi fi nevoită să mor eu pentru alte vieti România trezeste-te Văd si la noi aceiasi imagine sumbră din Italia”.

    O altă asistentă ne-a povestit că este un singur medic şi o asistentă care se ocupă de peste 25 de bolnavi, câţi sunt pe o secţie. Asistenta nu are nici acum echipament de protecţie, iar medicamente nu sunt suficiente. Din acest motiv tratamentul pentru infecţia cu COVID 19 este administrat haotic, nu în fiecare zi cum prevede protocolul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro