BusinessMagazin

Tag: inteligenta

  • Societatea care face curba la stânga

    Un institut de cercetări a ajuns la concluzia că orientarea panourilor solare spre vest ar putea aduce cu 49% mai multă energie electrică decât în cazul celor orientate spre sud. Iar orientarea spre vest ar aduce acel spor de energie tocmai în perioada vârfului de sarcină de seară, adică maximul de consum al oricărei aglomerări umane. Sigur că aici intervin o serie de detalii – consumul industrial mai mare în timpul zilei în anumite zone, anumite particularităţi sociale -, dar problema rămâne: nu cumva panourile solare din lumea întreagă sunt greşit orientate?

    Exemplul doi: în anul 2004 UPS a anunţat că şoferii companiei vor aplica o nouă politică în conducerea maşinilor: nu vor mai face curbe la stânga. Povestea a început în 2001, când au apărut sisteme eficiente de urmărire a vehiculelor. Pentru o companie cu aproape 100.000 de camioane şi preocupată de economii de carburant şi reduceri de timpi de livrare, aşa ceva este firesc. Iar inginerii au ajuns la concluzia că virajele la stânga sunt extrem de costisitoare, socotite atât în carburant, cât şi în timp, şi, în plus, are loc şi un mare număr de accidente. Aceiaşi ingineri au pus la punct un număr de trasee „numai la dreapta„ care au dus la rezultate extraordinare: în 2012 calculele arătau că s-au economisit 40 de milioane de litri de benzină, iar emisiile nocive au scăzut cu echivalentul a 5.300 de maşini.

    Uite două exemple de înţelepciune umană de top. Pe care le-aş pune în contrapondere cu spectacolul cotidian al societăţii, dezamăgitor şi generator de frustrări. Nu vorbesc aici doar de spectacolul politic – nu cred că mai are sens să pomenesc de jalnicul spectacol pe care îl oferă cea mai mare parte a clasei politice din România în prezent, o fac inşi mai grozavi decât mine, cu mai mult spor -, ci de societate în ansamblu, predispusă, mi se pare, la un soi de relaxare intelectuală nejustificată.

    În termenii UPS, cam toată societatea aşteaptă să vireze la stânga (şi nu, nu este vorba de ideologie aici).
    Şi întreb: de ce este atât de multă incompetenţă în jur? Dacă mai aveţi nevoie, prietenii voştri, colegii de birou, partenerii de sport sau de afaceri o vor confirma, sunt sigur: ne scăldăm într-o mare de incompetenţă, de nepăsare, de egoism (sunt cei mai eufemistici termeni pe care i-am găsit). Un psiholog pe nume Earl Hunt vorbea la un moment dat de „inteligenţa naţională„. Nu este vorba de ceea ce măsoară testele IQ, ci de abilitatea de a rezolva probleme sociale folosind artefacte sociale – calculatoarele, cărţile, aplicaţiile ştiinţifice sau legile.

    Zestrea genetică a omenirii este aceeaşi, dar potenţialul fiecărei naţiuni este influenţat de o seamă de factori ce ţin de alimentaţie, sănătate sau poluare, alături de mediul social şi de sistemul de învăţământ. Mai este nevoie de o elită cognitivă, de oameni care să creeze şi să asigure funcţionarea artefactelor sociale. Iar naţia, în ansamblul ei, trebuie să dovedească ceea ce Hunt numeşte „dorinţa de a asculta„, adică abilitatea de a identifica şi de a-şi însuşi elementele care aduc progres. Hunt oferea exemplul Japoniei: liderii ţării au decis în secolul XVII să îşi izoleze ţara de restul lumii, iar inteligenţa naţională s-a redus, japonezii respingând pur şi simplu orice proces de modernizare; 200 de ani mai târziu, frontierele culturale s-au redeschis, iar Japonia a înflorit.

    La noi de ce o fi aşa cum este?

    Ilustrez cu „Ghicitoarea„ de Caravaggio, povestea unui tânăr căruia i se fură inelul în timp ce i se şoptesc vorbe frumoase despre viitor; nu ştiu de ce, campania electorală mi-a adus aminte de tablou.

  • Despre W, plicticoşi şi creativi

    Cineva zicea la un moment dat că lumea nu este condusă de politicieni, de bogaţi, de guverne, de preşedinţi sau de corporaţii, ci de plicticoşi. Ies de oriunde, zic nişte platitudini, croiesc agende care îţi creează un sentiment permanent de déja-vu. Sunt plicticoşi pentru că nu schimbă nimic, nu fac nimic, şi bălmăjesc mereu şi mereu aceleaşi clişee. C

    Câţi au venit să spună cum că turismul are potenţial sau că pierdem din cauza infrastructurii precare sau că „trebuie să ne schimbăm, dar schimbarea începe cu tine!„, un îndemn care tronează în fruntea unor bloguri, deschide şi închide postări pe net, articole de presă şi emisiuni televizate. Eşti nemulţumit de autorităţi, impozite, măsurile anticriză, rezultatul alegerilor sau cine mai ştie ce? Schimbă-te tu! Te mănâncă câinii pe stradă? Schimbă-te tu! E asfaltul plin de găuri? Schimbarea e în tine!

    Nu, alţii trebuie să se schimbe! Persoanele cu defecţiuni sunt altele, iar putinţa mea şi a celorlalte persoane decente de a le schimba sunt limitate. Trebuie să se schimbe cei care au instituţionalizat şmecheria şi tunul, cei care îmi prezintă drept o mare victorie faptul că au făcut un drum lung de numai un sfert de oră de mers cu maşina, care îngroapă, din neştiinţă şi servilism imbecil, afaceri şi slujbe şi viitorul acestei ţări. Cei cărora Google le este singurul profesor.

    Sunt sigur că una din principalele cauze ale actualei situaţii din România – performanţă economică slabă, tensiuni sociale mocnite, lipsa iniţiativei, oriunde ar fi aceasta necesară – este lipsa creativităţii. Fie ea creativitate artistică sau economică sau politică; şi da, vorbesc despre un popor care, ştiu, crede despre sine că este creativ în cel mai înalt grad. Nu poţi fi creativ invocând permanent clişee, copiind sau adaptând ideile bune ale altora. Nu trebuie să ne blamăm foarte tare, omenirea s-a lenevit, intelectualiceşte vorbind, în ansamblu: pe plan global, testele indicau o creştere a IQ de 10 puncte la fiecare generaţie, iar majorarea se făcea simţită şi în testele de creativitate, cu acelaşi ritm, până în 1990.

    După acest an, rezultatele testelor Torrance, un standard de evaluare a creativităţii, indică o scădere continuă. Alte teste indică evoluţii asemănătoare: în Damenarca, IQ-ul a crescut în mod constant între 1959 şi 1998, după care a scăzut cu tot atâtea puncte cu cât s-a majorat anterior. În Australia, coeficientul de inteligenţă al copilor nu s-a schimbat între 1975 şi 2003. Faţă de 1980, în 2008 britanicii aveau un coeficient de inteligenţă mai mic cu şase puncte.

    Nu fiţi trişti, se poate face treabă şi în condiţiile acestea.

    Fără legătură cu cele de mai sus, ataşez câteva picturi, reprezentând câteva figuri cunoscute ale lumii politice internaţionale, ale fostului preşedinte american George W. Bush, care a deschis, recent, o expoziţie în Dallas. Mi se pare, sincer, că Bush junior dovedeşte talent şi are ceva primar, primitiv în exprimare; în acelaşi timp, mi se pare că are talentul de a citi nu numai figura, ci şi sufletul omului.


     

  • RAPORT: Banca Mondială – Integrarea romilor, o politică economică inteligentă pentru România

     Estimarea numărului de romi din România este greu de făcut din cauză că nu sunt disponibile date privind etnia la nivelul statelor membre UE, dar şi din cauză că familiile rome nu sunt dispuse, de multe ori, să-şi dezvăluie identitatea etnică în faţa autorităţilor, se menţionează în raport.

    La Recensământul din 2011, aproximativ 613.000 de români, reprezentând circa 3,3 la sută din populaţia ţării, şi-au declarat etnia romă. Pe de altă parte, potrivit estimărilor experţilor, disponibile la nivelul Consiliului Europei, populaţia romă din România număra în 2010 între 1,2 milioane şi 2,5 milioane de oameni, reprezentând o pondere între 6,5 şi 13,5 la sută din populaţia ţării.

    Din totalul populaţiei rome din România, o pondere de aproape 40 la sută o au copiii de până la 14 ani – noua generaţie care va intra pe piaţa muncii. Din totalul întregii populaţii, acest segment reprezintă numai 15 la sută. O pondere mai mare, de 17 la sută, o are segmentul de 65 de ani şi peste, estimat să crească rapid în viitorul apropiat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un român a dezvoltat o reţea socială care te lasă să comunici cu lumea de dincolo: în patru zile are 50.000 de utilizatori

    Platforma, dezvoltată sub numele de eterni.me, a fost accesată în patru zile de la lansare de peste 50.000 de utilizatori. Prima versiune complet funcţională va fi lansată în anul 2015 în Statele Unite, iar conturile se vor putea crea doar pe bază de invitaţie.

    Alături de Marius Ursache, la partea de programare a contribuit şi grup de softişti de la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

    Informaţiile postate de utilizator, atât pe platformă cât şi pe site-uri, sunt agregate şi din ele se crează un avatar care, folosind algoritmi de inteligenţă artificială, va putea transmite informaţii şi după moartea utilizatorului. În cazul în care ideea nu li se pare înspăimântătoare, cei apropiaţi vor putea accesa site-ul pentru a pune întrebări sau a cere sfaturi.

    Marius Ursache este unul din fondatorii Grapefruit, agenţie de digital product development înfiinţată în anul 1999.

  • O companie britanică specializată în inteligenţă artificială, cea mai mare achiziţie GOOGLE în UE

     DeepMind, cu sediul la Londra, a fost susţinută financiar până acum de fondurile de capital de risc controlate de miliardarii Peter Thiel (cofondator PayPal) şi Li Ka-shing (Hutchison Whampoa).

    O companie “secretoasă”, DeepMind a dezvoltat recent tehnologii sofisticate prin care computerele pot învăţa pe cont propriu noi funcţii, fără asistenţă din partea unui operator, potrivit FT.

    Informaţiile au fost confirmate de două surse apropiate situaţiei, notează Financial Times.

    Una dintre surse susţine că Google s-a mişcat extrem de repede pentru a prelua compania înaintea Facebook, absorbind echipa DeepMind.

    Contactaţi de FT, reprezentanţii Google au refuzat să comenteze informaţiile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statele Unite i-au spionat pe preşedinţii Mexicului şi Braziliei

     Televiziunea braziliană Globo a prezentat duminică un document dezvăluit de informaticianul american Edward Snowden şi datând din iunie 2012, intitulat “Infiltrare inteligentă de date, studiu de caz Brazilia şi Mexic”.

    În acest document, Agenţia Naţională de Securitate (NSA) încearcă să “înţeleagă mai bine metodele de comunicare şi interlocutorii” lui Rousseff şi ai colaboratorilor săi, graţie unui program care permite accesul la toate conţinuturile vizitate de preşedinte pe Internet.

    Rousseff, care intenţionează să efectueze o vizită de stat la Washington în octombrie, a organizat o reuniune de lucru duminică, pentru a analiza problema, potrivit Globo.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Club BM: Valoarea bazelor de date inteligente

    DE CÂND CONSUMATORUL A DEVENIT REGE, tot mai multe companii caută să afle cât se poate de exact ce vrea şi, mai ales, ce şi-ar putea dori clienţii. În acest context, de ajutor se pot dovedi bazele de date inteligente şi analiza predictivă.
    În plus, tehnologia a schimbat foarte mult modalitatea de interacţiune cu produsele şi serviciile, foarte multe din aşteptările clienţilor s-au schimbat, iar organizaţiile trebuie să îşi redescopere clienţii, arată Ştefan Baciu, channel partner manager pentru Europa de Sud Est, IBM România. Mai concret spus, dacă în urmă cu zece ani cantitatea de informaţii era relativ limitată la calculatorul fiecăruia şi la media, acum un client poate să acceseze „tone„ de informaţie pentru a-şi cumpăra un telefon, un frigider, o casă sau o vacanţă. Cu toate acestea, punctează reprezentantul IBM, foarte multe organizaţii încă funcţionează cu „blind spots„ – zone neobservabile din punct de vedere al analizei de date. Studii realizate de IBM şi citate de Baciu arată că unul din trei manageri ia decizii critice de business fără informaţia de care are nevoie, unul din doi manageri nu are acces la informaţia necesară pentru a-şi fundamenta deciziile iar unul din patru lideri de business este convins că informaţia predictivă ar putea ajuta în luarea unor decizii mai bune.

    Or informaţiile inteligente pot fi la îndemâna oricărei companii, pentru că orice firmă are o bază de date ce se poate dovedi extrem de folositoare în păstrarea, fidelizarea clienţilor dar şi în creşterea vânzărilor. „Instrumentele de analiză predictivă ne ajută să facem o conexiune între volumul de date şi informaţii pe care îl avem astfel încât să putem trage concluzii despre evenimentele care ar putea să se întâmple„, declară Baciu. Mai mult de-atât, companiile pot genera scenarii multiple pentru evoluţia afacerii folosindu-se de acest tip de instrument.

    SOLUŢIILE DE ANALIZĂ PREDICTIVĂ DUC LA SCHIMBAREA INTERACŢIUNII CU CLIENTUL, CARE DEVINE MULT MAI PERSONALIZATĂ. Soluţiile SPSS din portofoliul IBM îşi trag rădăcinile din sisteme de lucru ce există pe piaţă de peste 40 de ani. „A început ca produs de statistică, a evoluat către data mining şi evaluare predictivă, a fost cumpărat de IBM în 2009 şi acum este un instrument care conţine foarte multă inteligenţă şi poate identifica tendinţe şi modele în volume mari de date”, declară Ştefan Baciu.

    Cu toate acestea, companiile care apelează la soluţiile de analiză predictivă nu trebuie să se aştepte la rezultate imediate, atenţionează Ionel Dinu, şeful departamentului CRM, direcţia managementul segmentelor retail, în cadrul BCR.
    ACESTA ESTE UN INSTRUMENT DE LUCRU, ORICE IDEE SE POATE MODELA ATÂT TIMP CÂT EXISTĂ ISTORIC, DATE. E frumos să poţi previziona, dar rezultatele vor veni foarte greu„, spune Dinu. El adaugă că ideea de analiză predictivă, numită şi data mining sau mineriada datelor, a pornit de la un spital, la departamentul de urgenţă, când trebuia să se facă o predicţie astfel încât să se asigure personalul necesar pentru urgenţe. BCR este una dintre companiile care a mizat pe soluţiile pe care le poate oferi analiza predictivă. „Spunea cineva la un moment dat că jumătate din banii cheltuiţi pe marketing sunt aruncaţi. Dar nu se ştia care este jumătatea respectivă. Aşa făceam şi noi”, spune Dinu.

    BCR făcea campanii de marketing direct, având o bază de clienţi consistentă, de peste trei milioane de clienţi în retail. Rezultatul a fost redus, povesteşte Dinu: „trimiteam 100.000 de scrisori, cu costuri de circa 100.000 de euro; mai trimiteam încă 20.000 de mesaje scrise celor care nu au primit mesajul cum trebuie şi reuşeam să vindem în jur de 1.000 de produse„. La o primă vedere, procedura putea fi îmbunătăţită, pentru a găsi în baza de date – generoasă, dealtfel – informaţii inteligente. Trebuia „să mă uit în baza de date şi să găsesc clienţi care au cea mai mare probabilitate pentru a cumpăra un anumit produs„, explică reprezentantul BCR. Instituţia financiară a cumpărat SPSS, a dezvoltat modele predictive iar acum „ştim că pentru un anumit produs putem să ne concentrăm pe o anumită bază de date relativ mică, dar cu o rată foarte mare de succes. Nu vom cheltui 100.000 de euro ca să vindem 1.000 de produse, cheltuim 10.000 de euro ca să vindem 3.500 de produse”.

  • Cei mai deştepţi oameni ai planetei (GALERIE FOTO)

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Răutatea şi inteligenţa morală

    Răutatea este un proces de devenire, nu este ceva intrinsec naturii umane. Dacă personalitatea este ceva cu ce ne naştem şi care se ajustează destul de greu, valorile şi convingerile după care funcţionăm sunt dobândite de-a lungul vieţii, prin experienţele la care suntem expuşi şi se pot, deci, modifica. Deşi de cele mai multe ori valorile după care oamenii funcţionează sunt similare şi universal valabile, diferenţa apare din felul în care oamenii acţionează pentru a-şi urmări şi atinge aceste convingeri în care cred. Astfel, în mod paradoxal, şi omul bun şi omul rău pot vorbi despre justeţe ca principiu fundamental după care se ghidează în viaţă, unul însă o va face după propriile legi, altul după cele universal şi moral acceptate. Nu este vorba în a doua situaţie de conformism sau de lipsă de originalitate, ci de integritate şi de inteligenţă morală. Dacă stai de vorbă cu omul rău, el are motive serioase şi bine întemeiate pentru care este aşa, iar lumea acestui fel de oameni este extrem de îngustă şi puţin permisivă, dar este singura lume în care se descurcă să funcţioneze.

    Oricine a devenit rău este, în cele mai multe cazuri astfel nu pentru că are ceva cu sau împotriva celorlalţi, ci pentru că vrea să se protejeze si să se maximizeze pe sine. Dintre toate dimensiunile măsurabile referitoare la comportamentele oamenilor, răutatea este singura care poate fi evaluată corect doar de cei asupra cărora se răsfrânge, nicidecum de cel care o generează, el fiind mânat, cum spuneam, de intenţii bune. Oricine e rău se simte îndreptăţit să fie aşa raportându-se la universul lui limitat de credinţe şi convingeri. El va avea explicaţii şi raţionalizări despre percepţia pe care o au cei din jur asupra lui, în cazul în care este interesat să asculte. Interesul personal faţă de propria răutate ne poate da astfel informaţii despre cât de acută este răutatea cuiva. Dorinţa permanentă de învăţare şi gradul de curiozitate despre părerile altora pot fi indicatori ceva mai subtili ai cantităţii de răutate. Adesea, cei mai mulţi dintre oamenii răi se autopercep drept exigenţi, riguroşi sau corecţi. O vreme am fost tentată să cred că inteligenţa cognitivă se corelează cu răutatea, dar fenomenul este atât de indezirabil social şi atât de dăunător, încât e nevaloros să alegem între răul needucat şi răul inteligent. Un om cu adevărat exigent, riguros sau corect în exces va fi mai degrabă perceput ca fiind dur, nu neapărat rău. Un om rău şi needucat este periculos, unul rău şi educat devine şi mai periculos deoarece acţiunile lui sunt, în mod cert, premeditate. Conştiinţa socială şi inteligenţa morală sunt direct proporţionale cu cantitatea de răutate pe care o manifestăm. Duritatea unui om cu inteligenţa morală mare nu va fi percepută drept răutate, ci, mai mult, va fi apreciată şi căutată.
    Oamenii răi şi inteligenţi sunt aşa în majoritatea situaţiilor pentru că nu se simt valorizaţi la nivelul la care ei percep că ar trebui să primească valorizarea, iar ei merită totdeauna mai mult decât au, pot şi ştiu mai mult decât cei din jurul lor, în percepţia lor. Aproape niciodată aceşti oameni nu vor înţelege şi nu îşi vor asuma relaţia cauzală dintre acţiunile lor şi efectele pe care le produc asupra celor cu care intră în contact. Lor le este imposibil să mute lupa prin care îi disecă pe alţii şi asupra lor

    înşişi. Orice fac ei altora are sens, orice li se întâmplă dinspre alţii e o nedreptate asupra lor de care ei trebuie să se protejeze şi sunt în permanentă ofensivă. O cale de manifestare preferată este cinismul, atitudinea constant băşcălioasă şi cu conţinut legat de detalii, nu de scop. Soră cu cinismul este şi agresivitatea de dragul agresivităţii, preventiv ca să le ştie lumea de frică sau, la fel de grav, să nu fie luaţi de fraieri. Pentru organizaţii, cinismul şi agresivitatea sunt manifestările cele mai toxice cu putinţă, nimic nu poate egala efectele lor dăunătoare asupra oamenilor şi asupra performanţei în ansamblu. Impactul acestui fel de manifestare este mai dezastruos decât orice decizie de business proastă.

    Răutatea mai poate fi asociată şi cu stabilitatea emoţională, cu echilibrul. Evident un om rău nu este bine cu el însuşi pentru că universul convingerilor în care funcţionează el este limitat şi volatil, pe când un om cu inteligenţă morală este mereu bine cu el însuşi, pentru că oricât de greu i-ar fi, el nu îşi încalcă propriile convingeri sau nu vine vreodată în conflict cu propriul sistem de valori. Dacă prostia poate fi tolerată în anumite limite, răutatea este nenegociabilă în orice context se manifestă, personal, organizaţional sau social.

    Iuliana Stan este OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România

  • Coeficientul de inteligenţă al adolescenţilor se poate schimba considerabil în câţiva ani

    Autorii studiului, cercetătorii de la Colegiul Universitar din Londra, au descoperit că fluctuaţiile IQ-ului corespund cu unele mici schimbări fizice ale unor arii din creier, asociate cu o serie de activităţi intelectuale. Ei au studiat 33 de adolescenţi britanici al căror IQ a variat de la 80 la 140 de puncte. Subiecţii au fost examinaţi odată în 2004, cu ajutorul unor teste standardizate de măsurare a inteligenţei şi apoi în 2008, folosind tehnici de imagistică prin rezonanţa magnetică.

    Analizând separat nivelul de inteligenţă verbală şi nonverbală, specialiştii au constatat că aspectele fundamentale ale inteligenţei se pot schimba semnificativ chiar şi atunci când, în ansamblu, scorul IQ rămâne relativ constant. O cincime dintre subiecţii studiului au înregistrat fluctuaţii. IQ-ul verbal al unui adolescent a crescut de la 120, la vârsta de 13 ani, la 138, când a împlinit 17 ani, în timp ce IQ-ul nonverbal a scăzut sub medie, de la 103 la 85.

    Mai mult pe www.descopera.ro.