BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Inflaţia dă înapoi, dar mâncarea continuă să se scumpească

    Lent, inflaţia generală se retrage din Europa, mai ales datorită ieftinirii energiei. Însă preţurile alimentelor s-au înţepenit atât de bine la cote ridicate, unele chiar avansând, încât au derutat băncile centrale şi au forţat unele guverne să reacţioneze cu măsuri disperate, scrie Ziarul Financiar

    Cum energia mai ieftină nu se simte încă în cele mai multe din facturi, inflaţia la alimente loveşte direct în bugetele gospodăriilor, unele şi aşa avariate de explozia dobânzilor creditelor. Această anomalie nu va mai dura mult, cred analiştii de la Allianz.

    Preţurile alimentelor vor căpăta o traiectorie mai „normală“ în al doilea semestru, urmând ca spre finalul anului să scadă. The Wall Street Journal scrie însă că spre Europa, abia ieşită dintr-o criză a ener­giei, se îndreaptă un „şoc al alimentelor“ – o explozie a preţurilor mâncării care obligă oamenii să-şi schimbe alimentaţia şi să strângă cureaua „la propriu“. Pentru băncile centrale inflaţia la alimente este o problemă specială pentru că în lupta cu inflaţia ridicată ele au majorat dobânzile, iar multe dintre instituţii au ajuns acum în punctul în care dacă insistă cu scumpirea creditului, riscă să rănească economiile. În aceste condiţii, a găsi motivul pentru care preţurile la mâncare stau sus sau chiar cresc este important atât pentru consumator, cât şi pentru experţii în economie din guverne sau de la băncile centrale.

    Analiza Allianz a eliminat dintre cauzele principale materiile prime, cotaţiile multora dintre ele fiind în scădere. Grâul, cel puţin, se tranzacţionează la preţurile din 2021, iar pe piaţa europeană se anunţă pentru actualul sezon o abundenţă de cereale. Studiul citat a găsit că mai degrabă producătorii de alimente ambalate decât retailerii au efectuat cele mai mari majorări de preţuri. Captând peste 70% din toate cheltuielile pe alimente din Europa, retailerii alimentari au fost responsabili în trecutul recent pentru cea mai mare parte a scumpirilor. Scumpirile au accelerat în a doua jumătate din 2021 după creşterea cotaţiilor materiilor prime agricole şi accelerarea tendinţei când Rusia a intrat cu război în Ucraina. Retailerii au transferat cea mai mare parte a costurilor (dar nu pe toate) consumatorilor. Doar în 2022 producătorii de alimente şi-au majorat preţurile cu 17%, la retaileri creşterea fiind de „doar“ 12%.

    Rezultatele financiare ale producătorilor listaţi pe burse confirmă că costurile au crescut mai rapid decât vânzările, marjele micşorându-se şi scăzând sub nivelurile de dinainte de pandemie.

    La nivelul întregului sector alimentar, în semestrul doi din 2022 indicele costurilor a crescut cu 6,7%, în timp ce cifra de afaceri a urcat cu numai 0,8%. Însă de atunci creşterea cifrei de afaceri o depăşeşte pe cea a costurilor, sugerând că afacerile din sectorul alimentar majorează preţurile pentru a recupera marjele pierdute.

    WSJ scrie că marjele de profit ale retailerilor se contractă deoarece companiile nu pot transfera asupra cumpărătorului toate creşterile de preţuri aplicate de furnizori. Markus Mosa, directorul executiv al lanţului de super­marketuri Edeka, a delcarat presei germane că nu mai comandă produse de la unii furnizori mari deoarece aceştia cer preţuri mult prea ridicate.

    De pe pieţele europene ale materiilor o veste bună vine de la producătorii de grâu. Spre deosebire de Americi şi Africa de Nord, unde vremea extremă îşi face de cap, grânarele Europei prosperă, notează Bloomberg. Ploile de primăvară venite la timp întăresc perspectiva unor recolte bogate de pe câmpurile din nordul şi estul continentului, ceea ce poate acţiona ca o frână asupra scumpirilor cerealelor şi alimentelor din general.

    Cotaţiile grâului sunt acum la mai puţin de jumătate din cât erau anul trecut când au atins niveluri record. Recoltele bune europene pot împinge producţia de grâu la noi recorduri în 2023-2024, estimează Departamentul American al Agriculturii. Peste 90% din grâul moale al Franţei a fost catalogat ca având calitate „bună“ şi „foarte bună“ – mai bine ca oricând în ultimul deceniu. Optimişti sunt şi agricultorii germani.

    Producţia de grâu a României ar putea creşte cu 13% după seceta de anul trecut, iar cea a Rusiei cu 7%. Rămâne de văzut cum va evolua vremea în iunie şi iulie, luni de recoltă, şi care va fi situaţia pe piaţa globală, unde Rusia cu războiul ei contra Ucrainei poate influenţa oferta. Presiuni ascendente de preţurile alimentelor pot să vină dinspre Spania şi Italia, economii mari care exportă produse agricole dar care în această iarnă şi primăvară s-au confruntat cu o secetă severă. Inflaţia alimentară a lovit consumul în Europa dezvoltată. În Franţa, gospodăriile şi-au redus achiziţiile de alimente cu peste 10% de când Rusia a atacat Ucraina. Achiziţiile de energie s-au redus cu aproape 5%. În Germania, vânzările de mâncare s-au diminuat cu 1,1% în martie, faţă de luna anterioară, şi cu 10,3% în ritm anualizat. Potrivit Centrului federal de informaţii pentru agricultură, în 2022 consumul de carne a fost cel mai mic din ultimele trei decenii.

  • Marea Britanie luptă cu inflaţia până la sânge: Cancelarul britanic, Jeremy Hunt, e gată să accepte o recesiune dacă majorarea dobânzilor va reduce preţurile

    Jeremy Hunt este pregătit să accepte o recesiune dacă majorarea dobânzilor va contribui la reducerea inflaţiei, a semnalat cancelarul britanic, potrivit Politico.
     
    Într-un interviu acordat vineri postului Sky News, Hunt a insistat că „singura cale către o creştere sustenabilă” este reducerea costului bunurilor esenţiale.
     
    Întrebat dacă se simte confortabil cu noile creşteri ale ratei dobânzii, chiar dacă acestea riscă să împingă Marea Britanie în recesiune, Hunt a spus: „Da, pentru că, în cele din urmă, inflaţia este o sursă de instabilitate”.
     
    „Dacă vrem să avem prosperitate, să creştem economia, să reducem riscul de recesiune, trebuie să sprijinim Banca Angliei în deciziile dificile pe care le ia”, a adăugat Hunt.
     
    În cadrul politicii monetare din Marea Britanie, puterea de a creşte ratele dobânzilor aparţine băncii centrale independente. Ca parte a încercării sale de a combate inflaţia ridicată, banca a majorat rata de bază la cel mai înalt nivel de la mijlocul crizei financiare globale din 2008.
     
    În pofida faptului că a scăzut recent sub 10% pentru prima dată în ultimele luni, rata inflaţiei în Regatul Unit, care se ridică la 8,7%, rămâne în continuare deosebit de imprevizibilă. De asemenea, preţurile alimentelor în Marea Britanie continuă să crească în cel mai rapid ritm din ultimii aproape 45 de ani.
     
    Una dintre principalele promisiuni ale premierului britanic Rishi Sunak este de a înjumătăţi rata inflaţiei, care se situa la momentul declaraţiilor la 10,1%.
     
    Partidul Laburist din opoziţie a ripostat la declaraţiile lui Hunt privitoare la asumarea unei recesiuni.
     
    „Niciun guvern nu ar trebui să se mulţumească vreodată cu o recesiune”, a declarat pentru Sky News secretarul pentru comerţ, Nick Thomas-Symonds. „Constat că acest guvern nu are niciun plan credibil pentru a restabili creşterea economică a ţării”.

  • Îngenuncheaţi de povara imensă a inflaţiei, consumatorii germani au împins cea mai mare economie europeană în recesiune. Cât se va prelungi suferinţa?

    Scăderea consumului gospodă­riilor pe fondul erodării puterii de cumpărare, activitatea industrială slabă şi criza energetică au făcut ca economia Germaniei, cea mai mare din Europa, să se contracte în primul trimestru al acestui an faţă de tri­mestrul anterior, intrând prin urmare în recesiune.

    PIB-ul a scăzut cu 0,3% în T1, după un declin de 0,5% în trimestrul patru al anului trecut.

    Prima estimare indicase o stag­nare a PIB-ului în T1, Germania ur­mând să evite o recesiune. În termeni anuali, PIB-ul a scăzut cu 0,5%.

    „Sub povara imensă a inflaţiei, consumatorii germani au căzut în ge­nunchi, trăgând întreaga economie cu ei“, a declarat Andreas Scheuerle, analist la DekaBank, pentru Reuters.

    Consumul gospodăriilor a scăzut cu 1,2% trimestrial. Cheltuielile gu­ver­namentale s-au redus de aseme­nea semnificativ cu 4,9% trimestrial. Pe de altă parte, investiţiile au cres­cut în T1, după un semestru al doilea slab din 2022.

    Scumpirea masivă a energiei a apăsat de asemenea greu, potrivit lui Joerg Kraemer, economist-şef la Com­merzbank. În acelaşi timp, pro­duc­ţia industrială a suferit cel mai pro­nun­ţat declin pe 12 luni în martie.

    Recesiunea nu a putut fi evitată, iar întrebarea este acum dacă va exis­ta o redresare în S2. „Privind dincolo de primul trimestru, optimismul de la începutul anului pare să fi lăsat locul unui simţ sporit al realităţii“, arată Carsten Brzeski de la ING.

    O scădere a puterii de cumpă­rare, comenzile industriale subţiate, înăs­prirea agresivă a politicii mone­tare şi aşteptata încetinire a econo­miei americane, toate indică o activitate economică fragilă pe viitor. Toţi indicatorii cheie ai sectorului manufacturier sunt acum în scădere, potrivit lui Kraemer.

    Pentru economiştii de la Com­merz­bank, o recesiune în al doilea semes­tru pare acum mai probabilă decât revenirea pe care majoritatea cole­gilor lor continuă să o anticipeze, scrie Bloomberg.

    Inflaţia nu ajută. Aceasta depă­şeşte în continuare 7% şi nu este de aşteptat să se retragă rapid.

    Majoritatea analiştilor se aşteap­tă ca Germania să înregistreze o creş­tere firavă în acest an, însă mulţi se tem că cea mai mare economie va rămâne în impas pe o perioadă mai lungă, notează Financial Times.

    Germania este de aşteptat să fie cel mai slab performer din rândul mari­lor economii ale lumii în acest an, potrivit FMI, care anticipează un de­clin de 0,1% al PIB-ului german.

    Alţi economişti, însă, cred că un declin al inflaţiei şi accelerarea creşterii salariilor, combinate cu soliditatea pieţei muncii, vor susţine cheltuielile consumatorilor germani şi ajuta economia să crească în restul anului.

    Banca centrală germană se aşteaptă de asemenea ca economia să crească modest în T2, o revenire a industriei compensând stagnarea consumului gospodăriilor şi declinul construcţiilor, scrie Reuters.

    Cât priveşte zona euro ca întreg, amploarea revizuirii datelor privind PIB-ul german înseamnă că creşterea zonei euro va fi probabil revizuită în jos pe T1. Alte revizuiri în jos ar putea plasa regiunea într-o recesiune tehnică, avertizează economiştii Bloomberg Economics.

    Italia ar putea fi în pericol să intre la rândul său în recesiune după ce PIB-ul acesteia s-a contractat în T4, 2022.

    Cât priveşte Spania, electoratul ţării se confruntă cu o „criză ciudată“ manifestată printr-o rată ridicată a ocupării forţei de muncă şi preţuri în creştere, conform Financial Times.

     

  • Dacă băncile centrale pierd lupta cu inflaţia pentru că au obiective prea greu de atins? Se vor declara învinse sau vor pregăti o retragere victorioasă?

    Un număr în creştere de jucători de pe Wall Street pariază că Rezerva Federală americană, cea mai puternică bancă cen­trală din lume, nu va reuşi să aducă nici anul acesta şi nici în următorii ani inflaţia la cota dorită, de 2% – ţinta de inflaţie în majoritatea economiilor mature. Scumpirile nu cedează, deşi Fed a luptat până acum cu ele cu o ferocitate nemaivăzută de decenii, majo­rând rapid dobânzile şi sacrificând creşterea economică. Se poate declara o bancă de talia Rezervei Federale, sau a BCE sau a Băncii Angliei înfrântă?

    Nu, ar fi un dezastru, mai ales ales la nivel de încredere. Prin urmare, ce le-ar rămâne a­cestor instituţii de făcut dacă nu reuşesc să aducă inflaţia sub control şi la ţinta de 2%? Pot declara inflaţia ridicată ca fiind noul nor­mal şi pot duce ţinta mai sus, la o cotă la care pot ajunge. Oricum, pentru mulţi teoreticieni ai economiei 2% este un obiectiv des­tul de dubios. Dar sunt şi des­tui experţi care apără cota pen­tru a face ca orice dez­ba­tere le­gată de ţinta de in­fla­ţie să fie la fel de încin­să ca lupta contra inflaţiei.

    Câţiva preşedinţi re­gio­nali ai Fed au semna­lizat recent că sunt des­chişi la a reevalua dacă obiectul de inflaţie de 2% este cel mai potrivit pentru banca centrală a SUA. „Putem reveni asupra ţintei? Cu siguranţă că da. Dar nu putem reveni până nu aducem inflaţia înapoi la 2%“, a spus preşe­dintele Fed Minneapolis Neel Kashkari într-un interviu pentru Reuters.

    „Putem începe dezbaterile despre ţinta co­rectă după ce banca centrală americană aduce inflaţia la 2%“. Luna trecută, preşedintele Fed Philadelphia Patrick Harker a sugerat şi el că la un moment dat ţinta ar putea fi reexami­nată.

    Dar la fel ca Neel Kashkari, Harker crede că obiec­tivul „nu tre­buie schim­bat chiar acum“. Şi în zona euro se aud astfel de „şoap­te“, după cum le descrie Bloom­berg. Chiar preşedinta BCE Christine Lagarde a spus că instituţia pe care o condu­ce poate reporni discuţiile des­pre ţinta de 2%, dar numai după ce inflaţia este adusă la acest nivel.

    „În acest moment, nu este absolut niciun motiv pentru a schimba obiectivul pe termen mediu de 2%“, a declarat ea în aprilie la un summit la New York. „După ce inflaţia va ajunge acolo, când vom avea siguranţa că stă acolo, abia atunci vom putea discuta.“ Dar cum a ajuns acest nivel de 2% atât de impor­tant? Obiectivul a fost adoptat de atât de mul­te bănci centrale încât a devenit sinonim cu creşterea economică lină şi sănătoasă. Cu sigu­ranţă că în spatele lui sunt calcule com­plicate şi ani de experienţă, ar dicta logica. Dar nu este aşa. 2% este ceva destul de arbitrar. Fed a adoptat ţinta de inflaţie de 2% în 2012, forma­lizând o practică de ani de zile. De atunci, banca a căutat să ghideze presiunile de preţ spre acest nivel şi să evite ca inflaţia să urce prea mult sau să coboare prea jos faţă de acest reper, iar oficialii Fed au apărat obiectivul cu îndârjire.

    Preşedintele de acum al băncii centrale Jerome Powell a spus clar că se opune schim­bării deoarece ţinta actuală oferă încredere că o instituţie puternică are un obiectiv precis şi va face orice pentru a-l îndeplini. „Însă ţinta de 2% este ceva relativ arbitrar“, explică pentru CNBC Josh Bivens, cercetător la Economic Policy Institute. Ideea nici măcar nu a venit dintr-o economie mare şi complicată.

    „Ai cre­de că Dumnezeu însuşi vrea o inflaţie de 2%, că este ceva scris în Biblie“, spune Laurence Ball, profesor de economie la Universitatea Johns Hopkins şi consultant la FMI. „Con­ceptul a fost inventat, în mod ciudat, în Noua Zeelandă.“ Acolo, economiştii sunt mândri de realizarea lor.

    „Am deschis calea în ţintirea inflaţiei“, ex­plică Arthur Grimes, profesor la Universita­tea Victoria. Povestea începe în anii 1980, când Noua Zeelandă se confrunta cu o inflaţie in­credibil de puternică şi încăpăţânată. Timp de două decenii inflaţia îşi făcea de cap la înălţimi de peste 10%.

    Pe vremea aceea, Grimes, proas­păt primit în rândul doctorilor în econo­mie, îşi începea munca la banca centrală, o instituţie care nu era independentă de guvern, aşa cum este acum. „Ne gândeam noi, bine, dacă am avea îndependenţă, ce să luăm ca ţintă, dobânzile sau masa monetară“, poves­teşte Grimes.

    „Iar într-o zi mi-a picat fisa: de fapt, ce încercăm să obţinem? Stabilitatea preţurilor. Deci de ce n-am avea pur şi simplu o ţintă de inflaţie?“ Şi ce-ar fi ca el şi colegii săi să spună tuturor că inflaţia ar trebui să fie mult mai mică de 10%, spre exemplu 0-2%, şi să ţintească acest nivel? „A fost ca un şoc pentru toată lumea“, îşi aminteşte Roger Douglas, pe atunci ministru de finanţe şi unul din pionierii acestei politici, care a propus pentru început o ţintă de inflaţie de 0-1%. „N-am făcut decât să anunţ că va fi 2% şi de atunci ideea a prins rădăcini.“ Acest nivel final a fost ales de şeful băncii centrale. Banca a introdus ţinta de inflaţie în statutul său în 1989, ei urmându-i rapid alte bănci centrale, cum ar fi cea a Canadei, a Marii Britanii, a Finlandei şi a Suedei. Dar unii economişti spun că ţinta de 2% nu are justificare şi că nu există dovezi că acest nivel ar fi mai bun decât cel de 3% sau de 4%. „Este o eroare să spunem că 2% este numărul magic“, recunoaşte un fost preşedinte al Fed Kansas City, Thomas Hoenig. Pentru a atinge această ţintă fixă în vremuri cu crize fără precedent, băncile centrale au făcut ceea ce acum este perceput de unii analişti ca exces de zel. În criza financiară globală, când inflaţia devenise negativă, marile bănci centrale au dus dobânzile la cele mai mici niveluri posibile şi au aruncat pe piaţă cantităţi enorme de bani în speranţa că vor reporni creditarea, consumul şi economiile, ţintind o inflaţie de 2% în loc de una mai redusă, care ar fi presupus mai puţin efort şi mai puţine riscuri. Apoi, când economiile au fost lovite de valul de suprainflaţie de după pandemie, băncile centrale nu doar că n-au prevăzut pericolul persistenţei inflaţiei, dar au şi reacţionat în forţă, majorând agresiv dobânzile pentru restricţiona creditarea şi frâna consumul, ţinta fiind o inflaţie de 2% în loc de una mai mare. 

     

  • Încă un mare retailer local intră în clubul select al companiilor cu afaceri de peste 2 mld. euro

    Lanţul de magazine Profi a încheiat anul trecut cu afaceri de 11,7 mld. lei (2,4 mld. euro), cu 22% mai mari decât în 2021. Avansul a fost susţinut de creşterea numărului de clienţi şi de expansiune, pe când coşul mediu a fost afectat de inflaţie.

    Compania a inaugurat circa 100 de unităţi noi în 2022 şi a remodelat alte peste 170, închizând anul cu 1.641 de magazine.

    Evoluţia cifrei de afaceri de anul trecut a fost influenţată negativ de o serie de factori, precum restricţiile legate de pandemie, care erau încă în picioare în primul trimestru din 2022, de războiul care a dus la întreruperi pe lanţul de aprovizionare, de volatilitatea preţului la energie şi de inflaţia record”

    Totuşi, au existat şi o serie de factori care au avut impact pozitiv asupra afacerii Profi, respectiv creşterea numărului de clienţi, expansiunea reţelei de magazine şi remodelarea unor unităţi, dezvoltarea facilităţilor de reverse factoring, dezvoltarea digitală (cu lansarea aplicaţiei de loialitate) şi automatizarea proceselor.

    Pentru acest an, compania şi-a bugetat o nouă creştere a cifrei de afaceri, undeva la 15%, piaţa urmând a sta în continuare sub impactul inflaţiei, care îşi pune amprenta asupra puterii de cumpărare.

    În primul trimestru din 2023, vânzările Profi au crescut cu 25%, avansul venind tot din numărul de clienţi, pe când coşul mediu are o valoare cu doar 5% mai mare.

     

  • Cu economia in recesiune şi consumul anemic, banca centrală a Ungariei a dat startul reducerilor de dobânzi în UE. În Polonia, unde anul acesta vor fi alegeri parlamentare, discuţiile despre ieftinirea creditului se încing

    Ungaria este prima ţară din UE unde banca centrală reduce dobânzile după ce explozia inflaţiei a aruncat regiunea şi Europa întreagă într-o criză a costului vieţii şi a forţat scumpirea creditării până la cote nemaivăzute de decenii. Tot această instituţie a fost şi prima care a pornit ciclul de majorări în 2021.

    Este un pas deciziv spre normalizarea unei politici monetare în care dobânda de referinţă a fost dusă la cel mai ridicat nivel din Uniune în efortul de a stopa cele mai puternice creşteri de preţuri. Decizia nu a fost uşoară deoarece banca naţională a Ungariei, ca toate celelalte bănci centrale din Uniune, trebuie să cântă­reas­că bine ce sacrifică, avansul economic sau puterea de cumpărare a populaţiei.

    Însă ea a fost conformă aştep­tă­rilor, urmând unor paşi pre­gătitori, semn că fur­tuna de incertitudini se domoleşte, şi a fost lua­tă într-un con­text favorabil. Creş­te­ri­le de dobânzi sunt principalul instru­ment de frânare a inflaţiei, dar ele în­seamnă şi scumpirea creditului, un efect secundar fiind frânarea creşterii economice.

    Economia maghiară este în re­cesiune tehnică, iar consumul slăbeşte. Pentru reducerea dobânzilor presiuni mari face guvernul premierului Viktor Orban. În Polonia, despre ieftinirea creditului în viitorul apropiat vorbesc oficiali de rang înalt din gu­vern, care se pregăteşte de alegeri. Spre exem­plu, ministrul dezvoltării Waldemar Buda a menţionat chiar două reduceri de dobânzi a­nul acesta, el fiind încrezător că inflaţia va co­borî sub 10% şi se va apropia de 8% la începutul anului viitor.

    Însă o parte din cei care de­cid dobânzile la banca centrală sunt mai prudenţi. Joanna Tyrowicz, membru independent al consiliului de politică monetară, a declarat, ca reacţie la comentariile lui Buda, că ea nu va vota pentru aceste micşorări de dobânzi. În Ungaria, banca centrală este condusă de un fost ministru şi fost aliat al guvernului Orban devenit între timp un critic înverşunat al politicilor acestuia.

    În Polonia, preşedintele băncii centrale este un prieten al omului care conduce din um­bră ţara, Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernământ Lege şi Justiţie. Economia po­loneză este cea mai mare din regiune, diver­sifi­cată şi rezistentă la crize. Cea maghiară este mai instabilă. Inflaţia, ajutată de deprecierea forin­tului şi de importuri, s-a dus rapid la cel mai ridicat nivel din UE. Rezultatul este că şi banca centrală s-a dus cu dobânzile la cele mai ridicate cote din Uniune. Acum economia are nevoie urgentă de fonduri europene, blocate pentru că guvernul Orban încalcă principiile statului de drept. Deficitul bugetar a intrat în atenţia inves­titorilor în condiţiile în care serviciul datoriei a crescut la echivalentul a 4% din PIB-ul ţării anul acesta, scrie Financial Times.

    Pe de altă parte, balanţa comercială se îm­bunătăţeşte de câteva luni, dar din motive cu conotaţii negative: din cauza inflaţiei şi dobân­zilor uriaşe a scăzut cererea pentru importuri. Analiştii de la ING descriu cererea internă – con­sum şi investiţii – ca fiind „extrem de slabă“. Partea cu adevărat pozitivă este că sectoarele industriale orientate spre export evoluează bine, iar preţurile energiei s-au redus simţitor.

    În acest mediu, banca centrală a modificat ieri o serie de dobânzi introduse în octombrie pentru ajustarea fină a politicii monetare şi stabilizarea forintului pentru că dobânda de bază era deja la cote periculos de ridicate. Do­bânda pentru depozite overnight a fost dimi­nuată de la 18% la 17%. Dobânda de bază a fost menţinută la 13%, dar analiştii de la ING cred că instituţia va interveni şi asupra aces­teia, reducând-o, în decembrie.

    Un semn prevestitor va fi ajustarea cu o lună înainte a coridorului în care oscilează dobânda astfel încât acesta să fie simetric în jurul indicatorului. Astfel de acţiuni au şi rolul de a oferi un ghidaj pieţelor şi de a le semnaliza că banca centrală are situaţia sub control. În Polonia, ministrul Buda a adus vorba despre reducerea dobânzilor când a discutat despre creşterea alocaţiilor în cadrul programului Familie 500plus de la 500 de zloţi la 800 de zloţi (180 euro) pentru un copil din ianuarie 2024, când inflaţia ar trebui să ajungă la 8-8,5%, iar banca centrală va fi aplicat deja una sau două reduceri de dobânzi.

    El a apărat astfel programul, spunând că acesta va fi suplimentat când inflaţia va fi în curs de decelerare. Potrivit biroului central de statistică, inflaţia din Polonia s-a retras de la 16,1% în martie la 14,7% în aprilie. Premierul Mateusz Morawiecki a declarat şi el recent că există şanse ca dobânzile să fie reduse între lunile septembrie şi decembrie. Preşedintele băncii centrale Adam Glapinski a precizat că „ar putea accepta“ opiniile anumitor membri ai consiliului monetar care cred că la sfârşitul anului sau în ultimul trimestru conjunctura va permite reducerea dobânzilor. Însă, a spus Glapinski, în prezent sunt premature astfel de discuţii. Banca centrală a majorat dobânda de bază între octombrie 2021 şi septembrie 2022, de la 0,1% la 6,75%.

     

     

     

     

     

     

     

  • Cu economia in recesiune şi consumul anemic, banca centrală a Ungariei a dat startul reducerilor de dobânzi în UE. În Polonia, unde anul acesta vor fi alegeri parlamentare, discuţiile despre ieftinirea creditului se încing

    Ungaria este prima ţară din UE unde banca centrală reduce dobânzile după ce explozia inflaţiei a aruncat regiunea şi Europa întreagă într-o criză a costului vieţii şi a forţat scumpirea creditării până la cote nemaivăzute de decenii. Tot această instituţie a fost şi prima care a pornit ciclul de majorări în 2021.

    Este un pas deciziv spre normalizarea unei politici monetare în care dobânda de referinţă a fost dusă la cel mai ridicat nivel din Uniune în efortul de a stopa cele mai puternice creşteri de preţuri. Decizia nu a fost uşoară deoarece banca naţională a Ungariei, ca toate celelalte bănci centrale din Uniune, trebuie să cântă­reas­că bine ce sacrifică, avansul economic sau puterea de cumpărare a populaţiei.

    Însă ea a fost conformă aştep­tă­rilor, urmând unor paşi pre­gătitori, semn că fur­tuna de incertitudini se domoleşte, şi a fost lua­tă într-un con­text favorabil. Creş­te­ri­le de dobânzi sunt principalul instru­ment de frânare a inflaţiei, dar ele în­seamnă şi scumpirea creditului, un efect secundar fiind frânarea creşterii economice.

    Economia maghiară este în re­cesiune tehnică, iar consumul slăbeşte. Pentru reducerea dobânzilor presiuni mari face guvernul premierului Viktor Orban. În Polonia, despre ieftinirea creditului în viitorul apropiat vorbesc oficiali de rang înalt din gu­vern, care se pregăteşte de alegeri. Spre exem­plu, ministrul dezvoltării Waldemar Buda a menţionat chiar două reduceri de dobânzi a­nul acesta, el fiind încrezător că inflaţia va co­borî sub 10% şi se va apropia de 8% la începutul anului viitor.

    Însă o parte din cei care de­cid dobânzile la banca centrală sunt mai prudenţi. Joanna Tyrowicz, membru independent al consiliului de politică monetară, a declarat, ca reacţie la comentariile lui Buda, că ea nu va vota pentru aceste micşorări de dobânzi. În Ungaria, banca centrală este condusă de un fost ministru şi fost aliat al guvernului Orban devenit între timp un critic înverşunat al politicilor acestuia.

    În Polonia, preşedintele băncii centrale este un prieten al omului care conduce din um­bră ţara, Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernământ Lege şi Justiţie. Economia po­loneză este cea mai mare din regiune, diver­sifi­cată şi rezistentă la crize. Cea maghiară este mai instabilă. Inflaţia, ajutată de deprecierea forin­tului şi de importuri, s-a dus rapid la cel mai ridicat nivel din UE. Rezultatul este că şi banca centrală s-a dus cu dobânzile la cele mai ridicate cote din Uniune. Acum economia are nevoie urgentă de fonduri europene, blocate pentru că guvernul Orban încalcă principiile statului de drept. Deficitul bugetar a intrat în atenţia inves­titorilor în condiţiile în care serviciul datoriei a crescut la echivalentul a 4% din PIB-ul ţării anul acesta, scrie Financial Times.

    Pe de altă parte, balanţa comercială se îm­bunătăţeşte de câteva luni, dar din motive cu conotaţii negative: din cauza inflaţiei şi dobân­zilor uriaşe a scăzut cererea pentru importuri. Analiştii de la ING descriu cererea internă – con­sum şi investiţii – ca fiind „extrem de slabă“. Partea cu adevărat pozitivă este că sectoarele industriale orientate spre export evoluează bine, iar preţurile energiei s-au redus simţitor.

    În acest mediu, banca centrală a modificat ieri o serie de dobânzi introduse în octombrie pentru ajustarea fină a politicii monetare şi stabilizarea forintului pentru că dobânda de bază era deja la cote periculos de ridicate. Do­bânda pentru depozite overnight a fost dimi­nuată de la 18% la 17%. Dobânda de bază a fost menţinută la 13%, dar analiştii de la ING cred că instituţia va interveni şi asupra aces­teia, reducând-o, în decembrie.

    Un semn prevestitor va fi ajustarea cu o lună înainte a coridorului în care oscilează dobânda astfel încât acesta să fie simetric în jurul indicatorului. Astfel de acţiuni au şi rolul de a oferi un ghidaj pieţelor şi de a le semnaliza că banca centrală are situaţia sub control. În Polonia, ministrul Buda a adus vorba despre reducerea dobânzilor când a discutat despre creşterea alocaţiilor în cadrul programului Familie 500plus de la 500 de zloţi la 800 de zloţi (180 euro) pentru un copil din ianuarie 2024, când inflaţia ar trebui să ajungă la 8-8,5%, iar banca centrală va fi aplicat deja una sau două reduceri de dobânzi.

    El a apărat astfel programul, spunând că acesta va fi suplimentat când inflaţia va fi în curs de decelerare. Potrivit biroului central de statistică, inflaţia din Polonia s-a retras de la 16,1% în martie la 14,7% în aprilie. Premierul Mateusz Morawiecki a declarat şi el recent că există şanse ca dobânzile să fie reduse între lunile septembrie şi decembrie. Preşedintele băncii centrale Adam Glapinski a precizat că „ar putea accepta“ opiniile anumitor membri ai consiliului monetar care cred că la sfârşitul anului sau în ultimul trimestru conjunctura va permite reducerea dobânzilor. Însă, a spus Glapinski, în prezent sunt premature astfel de discuţii. Banca centrală a majorat dobânda de bază între octombrie 2021 şi septembrie 2022, de la 0,1% la 6,75%.

     

     

     

     

     

     

     

  • De unde are România banii care susţin economia în această criză: de la videochat, crypto sau pariuri până la remote work, opt pieţe care înseamnă un rulaj de 30-40 de miliarde de euro pe an

    Puţină lume îşi pune problema de unde vine această rezilienţă a economiei României din aceste crize – pandemie, război în Ucraina, explozia inflaţiei, creşterea dobânzilor etc.

    Din datele oficiale statistice, criza legată de inflaţie, dobânzi, scăderea puterii de cumpărare, se vede cât de cât – consumul şi-a redus creşterea dar nu este pe minus, economia şi-a redus creşterea, dar nu a intrat în recesiune.

    În economia reală, acolo unde se învârt banii oficiali şi banii gri sau negri, lucrurile stau mult mai bine decât toate aşteptările. Dacă îi întrebi pe bancheri, ei spun că românii au bani, iar de unde sunt ei, asta e altă problemă.

    Pentru bănci, care văd toate mişcările din conturi – de unde vin banii, unde pleacă -, criza nu se vede: primul trimestru a fost excepţional, cu o creştere a profitului cu 70% faţă de primul trimestru din 2022. Bineînţeles că acest rezultat vine din creşterea dobânzilor şi din ceea ce au vândut băncile în trecut, adică din acordarea de credite persoanelor fizice şi companiilor. Acum se vede o încetinire în zona de retail doar la creditele noi. În ciuda scăderii puterii de cumpărare şi exploziei dobânzilor, pentru că inflaţia a fost mult mai mare decât creşterea salariilor, serviciul de plată a ratelor la bancă este mult mai bun decât cele mai optimiste aşteptări ale băncilor, iar creditele neperformante încă nu şi-au făcut apariţia, ceea ce arată rezilienţa persoanelor fizice, companiilor şi economiei. Este adevărat că şi creditele bancare sunt de trei ori mai mici decât creditele comerciale acordate de furnizori clienţilor. Dar şi acolo serviciul de plată este destul de bun, în ciuda crizei.

    Acum două săptămâni am discutat cu un fost managing director al BERD care cunoaşte România de trei decenii şi nu-şi explică rezistenţa economiei româneşti, nu-şi explică de unde sunt banii care se mişcă în economie, pentru că unde te uiţi în jur, cel puţin în oraşele mari, nu se vede nicio criză. Când i-am spus că o sursă de bani este piaţa de videochat, nu i-a venit să creadă. Cât poate să fie această piaţă, câţi oameni pot să lucreze aici, câţi bani poţi să faci din videochat?

    Aceste întrebări, legate de banii care se învârt în România, sunt genul de întrebări pe care şi le pun în general străinii, cei care lucrează aici, cei care analizează România.

    În ultimul deceniu România a fost ţara cu cea mai mare creştere economică şi ţara care a rezistat cel mai bine în pandemie, iar acum rezistă şi în această perioadă de inflaţie, creştere a dobânzilor, totul cu un război la graniţă.

    Încerc să fac o trecere în revistă a surselor de rezilienţă a economiei României, surse oficiale şi neoficiale:

     

    1. Piaţa de videochat – la finalul săptămânii trecute, Lucian Heiuş, şeful ANAF, a venit cu o declaraţie stupefiantă: Piaţa de videochat a explodat în ultimii ani, iar din datele lor aici lucrează 400.000 de persoane, fiind implicate peste 5.000 de firme. Aceste date sunt oficiale, banii trec prin conturile băncilor, spune Heiuş, îi putem vedea şi nu sunt puţini deloc. Clienţii pieţei de videochat din România sunt în marea majoritate din afară ţării.

    Dacă 400.000 de persoane este o cifră reală, şi fete şi băieţi, înseamnă dublul pieţei de IT, o piaţă la care ne raportăm ca având o pondere de 6% din PIB şi cele mai mari salarii.

    La un moment dat, cineva din această industrie mi-a spus că în decembrie, luna cea mai bună, o persoană poate face peste 20.000 de euro, iar băieţii sunt cei mai căutaţi.

    Banii din videochat se regăsesc apoi în economie, în achiziţiile de maşini, în achiziţii de case, în achiziţii de bunuri de lux, în vacanţe – o piaţă care a explodat pe destinaţiile externe (gândiţi-vă că anul trecut, oficial, s-au cheltuit 7 miliarde de euro).

    Se spune că România este cea mai importantă piaţă de videochat din Europa.

     

    2. Piaţa de furturi, tâlhării, prostituţie – în fiecare zi citim ştiri despre descinderi ale poliţiştilor la diferite adrese din ţară, la diverse clanuri, unde găsesc zeci, sute de mii de euro, bani cash, obţinuţi din această piaţă, în special din afară. Această piaţă poate fi considerată la câteva miliarde de euro pe an, bani care se regăsesc şi în România în consum, în notele de plată de la restaurant, în banii aruncaţi maneliştilor, în achiziţii de case şi maşini, în excursii. Totul este cash.

    Trei ştiri despre interlopi/Oache s-a sinucis de singurătate/Mircea Nebunu e naş în Vaslui deşi e urmărit general

    VIDEO Interlopul Faraonu de la Madrid, „aroganţă” de 14.000 de euro

     

    3. Piaţa de pariuri – este o piaţă care a explodat în ultimul deceniu, dar lumea nu are nicio idee legată de cifrele care au ajuns să se învârtă aici. Conform estimărilor, rulajul anual al companiilor de pariuri care operează în România, depăşeşte 20 de miliarde de euro. Rulajul înseamnă încasările şi plăţile care se fac către jucători. Acestea sunt pariuri oficiale, care se văd oficial în conturi.

     

    4. Piaţa de crypto – eu cred că soldul la zi al deţinerilor de cryptomonede ale românilor se duce spre 10 miliarde de dolari, chiar cu scăderile din ultimii doi ani. Iar banii celor care îşi mai cash-uiesc din aceste deţineri se regăsesc apoi în achiziţia apartamentelor şi imobilelor de lux, în achiziţii de hoteluri şi alte active imobiliare. Problema tuturor este că nu găsesc suficiente penthouse-uri de cumpărat, cel puţin în Bucureşti.

     

    5. Piaţa de second-hand auto – pe această piaţa se învârt câteva miliarde de euro pe an, marea majoritate fiind bani cash. Sunt filiere întregi care aduc maşini de pe piaţa vestică, care apoi trec prin câteva mâini şi ajung în România, ca să fie înregistrate.

     

    6. Piaţa de remote work – pandemia a deschis o piaţă extraordinară pentru cei din România, ca să lucreze în afară fără să plece de aici. Marea majoritate sunt din domeniul IT-ului, dar avem şi oameni care lucrează în consultanţă, marketing, financiar. Toţi aceştia au reuşit să-şi dubleze şi să-şi tripleze veniturile prin apelarea la remote work. Toţi aceşti bani se văd în conturile băncilor din România, iar apoi sunt injectaţi într-un fel sau altul în economie, în achiziţii de apartamente, maşini , excursii, ieşiri la restaurant etc.

     

    7. Piaţă de fraudă a TVA – România este în topul ţărilor europene unde se fraudează cel mai mult TVA-ul, procentul oscilând în jurul a 30% din încasările din TVA, ceea ce înseamnă 6 miliarde de euro pe an. Aceşti bani sunt încasaţi pe lanţ de comercianţi, dar apoi nu mai sunt plătiţi către stat. Această piaţă este în afara zonei urbane, în afara oraşelor mari, în cea mai mare parte.

     

    8. Piaţa de ucraineni – pentru România, războiul din Ucraina a fost un lucru pozitiv, dacă aş putea spune cinic, având în vedere fluxurile de ucraineni care au intrat în ţară, banii pe care i-au lăsat aici în consum şi banii care sunt investiţi în acest moment în România în diverse afaceri – şi nu sunt puţini deloc -, în special în zona agricolă, produse de bază etc.

     

    Am încercat să aduc în discuţie aceste pieţe unde se învârt bani oficiali, gri sau negri, şi care contribuie zi de zi la rezilienţa economică a României, la rezistenţa în faţa acestor crize, la rezistenţa multor afaceri, care sunt beneciciari direcţi şi indirecţi ai acestor resurse financiare. Toate aceste pieţe înseamnă între 30 şi 40 de miliarde de euro, bani care se mişcă fie oficial, prin conturi, fie la liber, prin sacoşe.

    Dacă te duci la casele de schimb, a doua întrebare pe care o primeşti este dacă vrei sau nu chitanţă pentru tranzacţia încheiată. Dacă nu vrei, banii sunt liberi şi nu pot fi urmăriţi.

    Dacă ne uităm puţin la piaţa şpăgilor, care pare că a explodat, cel puţin din informaţiile care apar în fiecare zi, mulţi bani sunt negri, se plimbă în sacoşe, valize şi sunt reali.

    Şi cu ajutorul acestor pieţe, cu ajutorul acestor bani gri, negri dar şi albi, pentru că la un moment dat se transformă în bani albi, România îşi poate continua creşterea economică, lăsând crizele în spate.

    România are o şansă să-şi dubleze PIB-ul în următorul deceniu, de la 300 de miliarde de euro la 600 de miliarde de euro. Vă daţi seama câţi bani se vor învârti atunci?

  • Comisia Europeană a aflat în sfârşit de ce inflaţia persistă în zona euro

    Experţii Comisiei Euro­pene au descoperit ce­va ce unii ştiu de mult timp, iar alţii spun că ţine de teoria con­spi­ra­ţiei: inflaţia din zona euro nu mai este cauzată de creşteri salariale sau de întreruperile din lanţurile de aprovi­zio­nare, ci de companii, care în goana după profit se folosesc de faptul că într-un mediu inflaţionist pot ţine preţurile sus fără a pierde clienţi. Din fericire, spun econo­miştii, acest fe­no­men este temporar. Însă are consecinţe care nu pot fi trecute cu vederea.

    Pe măsură ce inflaţia devi­ne mai puter­nică şi prinde rădăcini a­dânci, băncile centrale sunt ne­voite să ma­joreze dobân­zi­le, scum­pind cre­ditul şi sa­cri­ficând creşterea econo­mi­că. Astfel, pentru profi­tu­rile mai mari ale compa­nii­lor plătesc consu­mato­rii şi întrea­ga economie.

    Este ceea ce se cheamă „greed­fla­tion“, cuvânt compus din lăcomie şi inflaţie. Lăco­mie care creează in­fla­ţie. Dacă greedflaţia este un lucru dove­dit, şi poate şi nociv, atunci se poate pune întrebarea de ce au­to­rităţile nu iau mă­suri pentru a stopa fe­no­menul. În democraţiile liberale piaţa este liberă, dar trebuie să fie şi echitabilă. Este ade­vărat că şi con­sumatorii, prin com­portamentul lor, pot ajuta la crearea de inflaţie. Dar ei sunt milioane şi sunt greu de con­trolat, şi până la urmă rolul econo­miei este să creeze prosperitate pentru toată lumea. În schimb, com­paniile sunt mai simplu de ţinut în frâu. De aceea, u­nele guverne au luat măsuri contra a ceea ce consi­deră abuzuri. Cel de la Budapesta for­ţează retailerii să introducă promoţii. În Spania şi în alte câteva state profiturile excesive, cum sunt cele realizate de companiile de energie, sunt supraimpozitate.

    În SUA, pentru Rezerva Fede­rală greedflaţia este ceva do­vedit, dar şi normal. O analiză a băncii cen­trale ameri­ca­ne a­ra­tă că profi­tu­rile companiilor au crescut rapid în 2021, în tan­dem cu inflaţia, tre­zind îngrijo­rări că sectorul cor­porate îm­pin­ge preţurile în sus pentru a-şi ma­jo­ra profiturile.

    Studiul a con­sta­tat că pro­fiturile compa­niilor au contri­buit, într-ade­văr, la inflaţie în 2021, dar contri­bu­ţia s-a redus în 2022. Ti­parul nu este neobişnuit: în reveni­rile economice anterioare, profitu­rile companiilor au avut cea mai mare contribuţie la inflaţie în primul an, dar au fost înlocuite de costuri în al doilea an. Explicaţia stă în faptul că firmele se aşteaptă ca în viitorul apropiat cos­turile să crească şi de aceea majorea­ză preţurile bunurilor produse în pre­zent. Este ceva previ­zibil şi nimic nu le opreşte să facă acest lucru. Este vorba şi de supra­vieţuire pen­tru că în capitalism rolul companiei este să aducă profit celor care au înfiinţat-o şi o finanţează.

    Dar în SUA inflaţia a devenit o problemă cu atât mai mare cu cât pentru a-i răspunde Fed s-a angajat la cea mai agresivă campanie de înăs­prire a politicii monetare de decenii, lovind în această luptă băncile regionale şi stârnind temeri că vine o criză bancară.

    În aceste condiţii, The Wall Street Journal, portavocea jucători­lor de pe cea mai mare piaţă finan­ciară a lumii, inclusiv a băncilor, se în­treabă de ce inflaţia este atât de per­sis­tentă şi răspunde că o cauză ar pu­tea fi chiar profiturile companii­lor. Ziarul scoate în faţă ideea că unele companii s-ar putea să majo­reze pre­ţurile mai rapid decât cresc costurile. Aceasta în timp ce Fed, economiştii pro-business, adică ai corporaţiilor, şi republicanii spun că inflaţia poate fi adusă sub control prin salarii mai mici, după cum scrie Robert Reich, comentator la The Guardian.

    În zona euro, economiştii CE au analizat relaţia dintre deflatorul PIB şi inflaţia de bază, arată Portfolio.hu. Deflatorul PIB este un indicator uti­lizat pentru a afla partea de creştere a unei economii care se datorează creşterii preţurilor şi ia în calcul vari­aţia preţurilor bunurilor şi serviciilor produse într-o economie într-o anu­mită perioadă (nu şi a preţurilor im­por­turilor). Inflaţia de bază exclude din calcul preţurile unor elemente volatile precum alimentele şi energia.

    Analiza CE a găsit că profitul raportat la unitatea de producţie a continuat să urce în 2022, creşterea ajungând la nivelul record de 9,3% în ultimul trimestru. Această creşte­re a contribuit cu 3,2 puncte procen­tuale la creşterea de 5,8% a deflato­rului PIB, ceea ce înseamnă că profiturile au contribuit mai mult decât costul muncii (salariile) la inflaţie. CE nu spune dacă este un lucru rău sau bun.

    Companiile pot distribui o parte din profituri acţionarilor, dar pot avea şi alte motive pentru a-şi majora marjele de profit, precum investiţii viitoare sau anticiparea creşterii taxelor, dar şi a salariilor.

    Care companii ar putea fi responsabile pentru persistenţa inflaţiei? În criza anterioară, financiară, băncile au fost cele pe care a căzut vina, atenţia publicului fiind atrasă de bonusurile ridicol de mari ale bancherilor care au încurajat jocuri tot mai riscante. În Europa, inclusiv în Europa de Est, în primele luni ale acestui an băncile au raportat rezultate financiare record, rezultate din dobânzile mari cerute pentru credite şi dobânzile foarte mici acordate pentru depozite. Scumpirea creditului reflectă dobânzile mari ale băncilor centrale care luptă cu inflaţia, iar dobânzile mici la depozite eforturile băncilor de a realiza profituri cât mai mari. Însă în criza actuală atenţia este atrasă în primul rând de companiile de energie şi de traderii de materii prime, de la grâu la petrol. Acestea au raportat pentru anul trecut profituri record. Apoi, consumatorul simte cel mai apăsător inflaţia când se duce la supermarket. Preţurile găsite acolo reflectă atât politicile producătorilor, cât şi ale retailerilor. În Italia, scumpirea pastelor făinoase a venit ca un şoc, iar atât asociaţiile de protecţie a consumatorului, cât şi guvernul au acuzat producătorii, fără să dea nume, că majorarează artificial preţurile pentru creşterea profiturilor, companiile folosind războiul din Ucraina ca acoperire. Cel mai mare producător de paste din lume este italian, Barilla. În Ungaria, guvernul a atacat fără ocolişuri retailerii, la început plafonând preţurile câtorva alimente de bază, apoi obligându-i să introducă reduceri de preţ. Retailerul PENNY International, cu operaţiuni în Italia, Austria, Ungaria, România şi Cehia, scrie în raportul financiar pentru anul financiar 2022 că vânzările i-au crescut cu aproape 17%, iar cea mai mare creştere a înregistrat-o în România, de 27%, în clasament urmând Ungaria şi Cehia, ţări lovite dur de o criză a costului vieţii. România este campioana creşterii vânzărilor şi pentru Carrefour – plus 18% în ultimul trimestru al anului trecut şi plus 12,5% în T1 din 2023.

     

  • Ce răspunde unul dintre cei mai citaţi analişti financiari ai lumii când este întrebat despre noua criză financiară sau ce ar trebui să facă oamenii cu banii lor acum

    Interesul investitorilor faţă de ceea ce se întâmplă cu băncile a fost ce l-a adus în România din nou pe unul dintre cei mai citaţi analişti financiari ai lumii, cunoscut şi ca unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex. Călătoriile sunt parte din activitatea lui ca analist al băncii daneze de investiţii Saxo Bank,  însă pandemia de COVID a pus o pauză vizitelor sale în România. Ce l-a adus din nou aici ?

    A fost ironic pentru toată lumea din pieţele financiare ceea ce s-a întâmplat – pentru că am avut momentul crizei, în sensul în care totul se prăbuşea, nimeni nu ştia ce va aduce viitorul, pieţele erau total disfuncţionale, a existat o volatilitate totală, apoi, răspunsul în termen de politici a fost atât de masiv, de puternic, copleşitor –  combinaţia acestor politici monetare şi de salvare a sistemului a fost exagerată”, a spus John J. Hardy, într-o discuţie scurtă la cea mai recentă vizită a sa la Bucureşti.

    Este al treilea interviu pe care îl are cu BUSINESS Magazin: dacă în 2014 a vorbit despre predicţiile „scandaloase” ale băncii daneze de investiţii, în 2017 anunţa deja că ne îndreptăm spre o nouă criză, iar acum s-a axat pe felul în care evenimentele disruptive din economia globală conturează piaţa investitiţiilor.

    Din punctul lui de vedere, eforturile de salvare ale Silicon Valley Bank au reprezentat un răspuns prea entuziast în termen de politici ale autorităţilor. „Sunt alte lucruri care se întâmplă – există mai multe motive pentru care credem că inflaţia va rămâne la niveluri ridicate, nu la cele pe care le vedem în prezent, ci relativ ridicate comparativ cu nivelurile de dinainte de pandemie. Asta are legătură cu nesiguranţa legată de viitorul energiei – va costa mult înlocuirea gazului natural rusesc, piaţa petrolului brut devine mai fragmentată în toată lumea, imperativele legate de apărare cresc cheltuielile militare, ceea ce influenţează inflaţia, de asemenea.”

    Prin urmare, Hardy este de părere că, deşi îşi va tempera creşterea, „inflaţia  este aici să rămână”:„Poate va oscila mai mult, dar în general va fi la un nivel mai ridicat decât cel pe care l-am văzut cu mult înainte de pandemie.  Vom vedea o inflaţie volatilă, va fi o creştere de peste 3% în Europa – dacă înainte era de 5%, probabil că acum va fi de 5-7%, va fi mai ridicată decât obişnuia să fie, în mod susţinut, de-a lungul timpului. Aşadar, avem o convingere puternică legată de faptul că, de-a lungul timpului, inflaţia ar putea să scadă, dar nu se va mai normaliza, la niveluri prepandemice”. De asemenea, din punctul lui de vedere, chiar dacă inflaţia a fost o provocare, aceasta nu a zguduit atât de tare economia – încă:  „Credem că suntem la începutul unui nou ciclu de creditare şi s-ar putea să vedem o recesiune în 1-2-3 trimestre de acum”.

     

    1. Sunt ţările din Europa Centrală şi de Est de partea bună a economiei mondiale în contextul actual?

    Cred că multe dintre ţările Europei Centrale şi de Est devin mai conectate cu ţări din zona Euro, în special cu Germania, sunt ţări conectate de maşinăria industrială a Germaniei. Este mai puţin situaţia României, sunt alte părţi ale economiei României care sunt unice şi puternice – mai ales când vine vorba de linia producţiei de alimente, dar există o mare nelinişte în zona industrială a economiei Germaniei, care este o mare putere. Cum alimentezi această putere, dacă preţurile legate de energie sunt de două  sau de trei ori mai mari decât obişnuiau să fie? Economiile Europei Centrale şi de Est trebuie să abordeze şi să rezolve această problemă la diferite niveluri în funcţie de industrie – economia Cehiei este mai conectată la asta – aşa cum va evolua Europa, aşa va evolua zona Europei Centrale şi de Est.

    2. Când va fi vârful crizei?

    Nu aş vrea să îi spun criză, va fi un ciclu clasic de creditare – am întărit politicile care au impact, inflaţia are impact în economia reală, standardele de creditare ale băncilor cresc, ca urmare a rezultatului creşterii dobânzilor de referinţă, ceea ce înseamnă că este mai scump să se finanţeze, cei care economisesc s-ar putea să fie mai bucuroşi să îşi ţină banii într-un fond de investiţii sau într-un fond guvernamental de trezorerie care oferă mai mult profit.

    Nu m-am gândit atât de mult la un anumit moment de impact în Europa, fiindcă suntem puţin în faţa curbei, dar am putea vedea un efect semnificativ cândva la finalul anului acesta şi începutul anului viitor. Situaţia din Statele Unite ne-a luat prin surprindere: ne gândeam că economia a intrat pe un făgaş normal cu creşterile de dobândă Fed, nu este afectată activitatea economică, inflaţia este încă ridicată, nivelurile de activitate economică sunt încă bune – piaţa locurilor de muncă în special nu pare să fie influenţată.

    Surpriza a venit din cauza poveştii SVB – a fost un moment de trezire care a venit deodată – a fost acolo tot timpul, dar momentul realizării a venit brusc, din cauza băncii – asta a făcut finanţarea lor să fie mai scumpă. Economia este ceva comportamental – o criză se poate întâmpla, poate fi o surpriză, dar trebuie să ne întrebăm ce schimbări va aduce în comportamentul oamenilor – aceasta a demonstrat o situaţie care exista de mult timp –  costurile băncilor au crescut tot timpul. Recesiunea se va întâmpla tot timpul la un moment dat, de cele mai multe ori este ceea ce se întâmplă după o politică restrictivă – dar nu era ceva ce ne îngrijoram că se va întâmpla atât de curând, cum facem acum.

    3. Este o situaţie similară cu criza din 2008-2009?

    Nu, chiar deloc, fiindcă pe atunci era vorba despre o bulă speculativă, mai ales concentrată în jurul acestor mari bănci de investiţii americane, care creau toate aceste instrumente în jurul real estate-ului şi în special real estate-ului din piaţa rezidenţială – prin acordarea de împrumuturi unor oameni care nu ar fi trebuit să primească niciodată aceşti bani şi apoi disipând o parte din risc cui puteau. A fost o bulă speculativă şi acele bănci nu au avut capitalul necesar să acopere aceste riscuri – ne-am învăţat lecţia, am oprit băncile să mai aibă genul acesta de comportament.

    4. Capitalismul mai funcţionează sau nu?

    Felul în care autorităţile au răspuns  la situaţia SVB începe să contureze întrebări foarte inconfortabile despre ce înseamnă azi o bancă – dacă o bancă va fi mereu salvată, de ce ar trebui să permitem băncilor să preia riscuri pe seama plătitorilor de taxe? Nu am răspunsul pentru asta, dar riscul va fi că, dacă autorităţile intervin de fiecare dată, ne vom întreba ce mai este o bancă – de ce ar trebui să existe o bancă? Asta înseamnă că toate împrumuturile ar trebui gestionate de către stat? Nu vrem nici asta, ceea ce ar însemna o planificare în sistem centralizat – acestea sunt întrebări foarte complicate şi cred că ne vom confrunta cu ele în anii ce urmează. Nu am răspunsul – dar trebuie să fii capabil să vezi că băncile eşuează – băncile au eşuat pe parcursul istoriei, iar cineva care avea 20 milioane de dolari în bancă trebuia să îşi asume un risc atunci când îşi plasa banii într-un loc. Capitalismul ar  trebui să fie despre a permite lucrurilor să eşueze – dacă nu au performat, preluăm lovitura, încercăm să ne luăm alţi parteneri de încredere – altfel e planificare centrală, ceea ce aduce un set total diferit de riscuri.

    5. Ce ar trebui ca oamenii să facă pentru banii lor în prezent?

    Ar trebui să fie atenţi cu ei – ne îndreptăm spre recesiune, spre finalul unui ciclu de creditare, s-ar putea să ne confruntăm cu o volatilitate a pieţelor, în acelaşi timp însă – cred că  preţurile nominale ale activelor vor rămâne la niveluri relativ ridicate fiindcă inflaţia va rămâne relativ sus, aşadar, aş fi poziţionat mai conservator în piaţă, dacă aş avea obligaţiuni, aş păstra obligaţiunile pe 1-2-3 ani.

    6. Cum au reacţionat clienţii voştri la incertitudinile pieţei?

     Există tot felul de clienţi. Există cei speculativi – când preţul unui activ scade, cumpără imediat. Există, apoi, cei care realizează că pot face un profit cumpărând titluri de trezorerie – de exemplu din Germania sau Franţa – mai ales că acum avem dobânzi atractive, după ce ele nu au existat multă vreme. A fost o bulă speculativă şi a crescut foarte mult numărul de clienţi şi participanţi la piaţă, există oameni care au intrat pe burse pentru prima dată – indiferent dacă au avut abordarea „intru şi investesc orice ar fi” sau au investit în cripto, acţiuni… Dar bula asta s-a spart şi ne-am apropiat de nivelul la care eram înainte de pandemie, chiar dacă creşterea nebunească a acţiunilor companiilor de tehnologie s-a moderat doar puţin. 

    7. Cum va influenţa inteligenţa artificială businessul?

    Va influenţa businessul tuturor – nu ştiu cum va evolua ChatGPT, dar cred că va aduce un impact uriaş asupra a orice. Există poveşti anecdotice despre impactul asupra profesiilor din zona de legal, IT, vor exista noi categorii de joburi, va avea aplicaţii peste tot, nu îmi pot imagina ce va însemna asta, dar va avea un impact semnificativ – este un game changer. Va fi nevoie de mai multe putere în materie de computere, aşa că există o concentrare pe businessurile axate pe producţia de procesoare (nu e o recomandare, e un comentariu neutru); îi încurajez pe oameni să citească tot ce pot pe această temă.

    8. Când investim şi ce abordare ar trebui să avem asupra riscurilor de investiţii?

    Când toată lumea speculează într-un ritm haotic, atunci trebuie să îţi reduci şi tu riscurile – să mitighezi riscurile – când toată lumea „se ascunde sub masă” şi se teme de viitor, atunci e bine să investeşti – fii foarte conştient de mediul în care eşti şi legat de ceea ce face turma – asta ar fi perspectiva mea referitoare la această întrebare.  

     

    Carte de vizită:

    1. John Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008;

    2. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie;

    3. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.