BusinessMagazin

Tag: generatie

  • Moda pentru baby boomeri

    Chiar dacă nu au aceleaşi gusturi la haine precum copiii lor, baby boomerii ţin totuşi să fie bine îmbrăcaţi, însă au probleme în a găsi ceva care să le placă, pentru că nici creatorii, nici comercianţii nu ştiu, în mare parte, să se adapteze la dorinţele lor.

    Ca atare, pentru cei din această generaţie, găsirea unor haine potrivite se poate dovedi dificilă, dat fiind că în general magazinele de îmbrăcăminte îşi adecvează oferta la clienţii cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani, care vor să fie în ton cu ultima modă, drept pentru care şi măsurile disponibile sunt mai potrivite acestei game de vârstă.

    Pentru cei dispuşi să-şi adapteze oferta, baby boomerii sunt însă un segment de piaţă foarte profitabil, deoarece, spre deosebire de părinţii lor, sunt dispuşi la cheltuieli mai mari pentru propriul confort sau pentru a face cadouri şi, în plus, au mai mulţi bani decât cei mai tineri. Există chiar studii care arată că piaţa destinată lor are toate şansele de creştere. Nu se dau în lături nici de la a face cumpărături online, caz în care tind să fie mai fideli uneia şi aceleiaşi mărci.

    O altă caracteristică a acestui segment de consumatori este preferinţa pentru calitate, caracteristică de care comercianţii sau creatorii de modă care înţeleg potenţialul de profit de pe urma baby boomerilor încearcă să o exploateze. Un pas în acest sens a fost făcut de mai mulţi creatori de modă care şi-au prezentat colecţiile de primăvară/vară 2012 la Săptămâna Modei de la New York. Ei au inclus, de pildă, o gamă mai variată de modele de rochii cu mâneci, adresate doamnelor de vârstă mijlocie, cărora nu li se mai pare potrivit să-şi dezgolească braţele.

  • Tânăr caut serviciu – misiune imposibilă. Avem de-a face cu o generaţie pierdută?

    Primarul New Yorkului, Michael Bloomberg, a avertizat zilele trecute că dacă administraţia Obama şi Congresul nu se pun de acord asupra unui program de creare de locuri de muncă, revoltele din Cairo sau Madrid ale tinerilor şomeri s-ar putea repeta şi în SUA. “Răul făcut de criză unei generaţii care nu-şi poate găsi de lucru va continua încă mulţi, mulţi ani”, a spus Bloomberg, pledând pentru aprobarea în Congres a planului lui Barack Obama de a pune la bătaie aproape 450 mil. dolari pentru susţinerea investiţiilor în educaţie şi crearea de locuri de muncă. “Măcar el are nişte idei de pus pe masă, fie că vă plac sau nu”, a insistat primarul.

    Comparaţia cu revoltele din Egipt şi Spania era, evident, motivată electoral, ca şi programul anunţat de Obama, însă problema e reală: rata şomajului în SUA a ajuns în august la 9,1% de la circa 5% în 2008, ceea ce înseamnă circa 14 milioane de oameni, dintre care 6 milioane nu şi-au găsit de lucru de mai mult de 27 de săptămâni (şomaj pe termen lung), peste 4 milioane sunt tineri, iar numărul americanilor care au de muncă doar part-time a crescut în numai trei luni, din aprilie până în iulie, de la 8,1 la 8,4 milioane. Cu alte cifre, astfel de tendinţe se manifestă aproape peste tot, din Marea Britanie până în Orientul Mijlociu şi din zona euro până în zonele sărace ale Asiei. Prima instituţie care a atras atenţia asupra fenomenului a fost FMI prin intermediul ex-directorului Dominique Strauss-Kahn, ce vorbea toamna trecută de cele 210 milioane de şomeri existenţi la scară globală – cel mai mare număr din istorie – şi de consecinţele ei: “o generaţie pierdută”, cea a tinerilor aflaţi în imposibilitatea de a-şi găsi de lucru, scăderea calităţii vieţii şi lipsa de bani a acestora pentru educaţia urmaşilor lor.

    Între timp, Strauss-Kahn a dispărut de la FMI, însă Christine Lagarde, succesoarea lui, spune cu alte cuvinte acelaşi lucru atunci când îi îndeamnă acum pe politicieni, în special pe cei din SUA şi Europa, să ia “măsuri active pentru a asigura creşterea economică”. Limbaj de lemn? Da, pentru că diplomaţia FMI o împiedică să îndemne direct guvernele să aloce bani ca să stimuleze angajările, după cum o împiedică şi să explice la ce creştere economică se referă, atâta vreme cât bruma de creştere din ultimii ani n-a generat suficiente locuri de muncă încât să reducă durabil şomajul (de unde şi termenul de “jobless recovery”). Unii comentatori de stânga s-au grăbit să conchidă că guvernele şi FMI se tem de o revoluţie mondială a “indignaţilor” pauperizaţi şi demoralizaţi de efectele crizei (cu un vârf de lance în “primăvara arabă” şi în Spania), iar unii comentatori de dreapta s-au grăbit să acuze FMI de socialism fiindcă susţine intervenţia statului în economie. Dar chestiunea nu se reduce nici la frica statelor de răzmeriţe, nici la şansele electorale ale unui guvern sau ale altuia, ci la perspectiva pe termen lung a societăţii şi a economiei.

  • Cristian Hostiuc, ZF: Generatia care schimba Romania. Ei au dus economia inainte in ultimii 20 de ani, in timp ce politica a tras-o in jos

    Prin raportarea la liderii nostri politici, de la care asteptam
    zi de zi autostrazi, drumuri fara gropi, profesori si scoli mai
    bune, spitale moderne, taxe si impozite mai mici, Romania este
    repetenta, departe de sperantele noastre.

    Parca nu s-a intamplat nimic, iar romanii s-au saturat de tara
    lor, de aceleasi personaje din generatia “escu” care parca sunt
    batute in cuie la putere. Romanii nu sunt mandri de liderii lor
    politici si nici de urmasii lor la putere. Cred ca nu ii
    reprezinta.

    Si, din acest motiv, interesul pentru politica, pentru cine
    conduce tara s-a transformat intr-o “scarba nationala”.
    Cei mai multi muta canalul, sar peste pagina politica din ziare si
    se duc direct la show-biz si nu se duc la vot.
    Daca liderii politici actuali atata pot, atunci cine duce Romania
    inainte? Avem cu cine?
    Avem, dar nu ii cautati in politica pentru ca nu sunt acolo.

    De trei ani, Ziarul Financiar impreuna cu Universitatea din
    Viena acorda o bursa pentru un Executive MBA unui abonat al
    ziarului. Anul acesta a fost randul meu sa fac parte din juriu
    impreuna cu decanul programului, profesorul Bodo B.
    Schlegelmilch.

    Am cunoscut si discutat cu 27 de candidati: manageri din
    esaloanele doi si trei din multinationale, companii romanesti sau
    antreprenori care sunt mandri de afacerile lor, de cateva milioane
    de euro.
    Ei sunt generatia care are 30-45 de ani, generatia tacuta, care nu
    a iesit in fata. Ei sunt cei care au inceput sa lucreze inca din
    timpul facultatii, care au crescut odata cu companiile, generatia
    care a invatat rigoarea si organizarea multinationalelor si care a
    pus pe picioare afaceri din instinct, fler, energie si
    determinare.

    Ei sunt generatia care a fost trimisa la cursuri, seminarii,
    scoala, adica la pregatire de angajatorii lor, generatia care a
    invatat cum este si la altii, care a extins in tara afacerile
    companiilor pentru care lucreaza, generatia care stie in orice
    moment, pana la ultimul sac, care este cererea de produse si ce vor
    romanii, generatia care se scoala in fiecare dimineata sub
    presiunea targeturilor de vanzari, care se duce la job in fiecare
    zi pentru ca prezenta lor nu este optionala, asa cum se intampla la
    Parlament- unde Crin Antonescu este liderul chiulangiilor,
    generatia care a dat manageri romani pentru alte tari. Ei sunt
    generatia care nu traieste din rente, sinecuri sau comisioane. Ei
    sunt platiti in functie de realizari.

    Eu am stat de vorba cu doar 27 dintre ei, dar sunt mult mai
    multi…mii si zeci de mii.

    De mai bine de trei luni, Ziarul Financiar impreuna cu revista
    BUSINESS Magazin are o rubrica zilnica, “Generatia care trebuie sa
    schimbe Romania”, prin care vrem sa scoatem la lumina macar o parte
    dintre cei care formeaza aceasta generatie, cei ce nu stiu si nu se
    bat cu pumnul in piept ca duc Romania mai departe zi de zi.

    O fata din IT, care candidase pentru acea bursa de Executive
    MBA, povestea la interviu cum este responsabila din Romania si
    pentru alte tari din zona fostei Iugoslavii si cum trebuie sa faca
    lucrurile sa mearga intr-o echipa multinationala. Un candidat in
    varsta de aproximativ 30 de ani din industria auto avea pe mana un
    buget de 50 de milioane de euro pentru mai multe tari. Iar un
    manager din HR, care lucrase la o firma de audit, era responsabil
    de resurse umane pentru noua tari.
    Iar Traian Basescu se chinuia in primavara sa gaseasca un
    premier.

    O alta candidata din industria petroliera, un domeniu despre
    care se spune ca este rezervat barbatilor, spunea, asa ca o
    razvratire personala, ca i se cere de catre seful ei, un expat, sa
    vina cu trei solutii pentru fiecare problema si sa o indice pe cea
    pe care ar alege-o ea. Si aceea era solutia cu care expatul se
    ducea mai departe.

    Acestea sunt doar cateva exemple din generatia tacuta care
    schimba Romania.

    Iar aceasta generatie are o doza de patriotism profesional mult
    mai puternic decat al liderilor politici.

    Ei stiu ca nu sunt mai prejos decat cei pentru care lucreaza,
    decat omologii lor din alte tari si nu inteleg de ce suntem vazuti
    atat de prost la nivel politic. Multi dintre ei si-ar dori ca
    Romania sa fie mai antreprenoriala si sa aiba afacerile ei
    nationale. Iar acest lucru il spun cei care lucreaza de ani buni in
    multinationale.

    Pentru ei politica este un scandal continuu caruia nu ii inteleg
    rostul si de aceea fug de ea. Sunt constienti ca pot schimba
    Romania mult mai repede si mai bine decat cei care conduc aceasta
    tara, dar nu isi gasesc o platforma in care sa se regaseasca. Cei
    care conduc nu sunt din generatia lor, generatia care in ultimii
    douazeci de ani a dus economia inainte in timp ce politica a tras-o
    in jos.
    Una dintre intrebarile mele a fost “Cu cine ar vota, intre
    Ceausescu si Basescu dintr-o perspectiva a realizarilor”. Dupa
    cateva clipe de gandire, toti au spus ca ar vota cu Basescu pentru
    ca tin la libertate si democratie mai mult decat ne-am putea
    inchipui.

  • Revolutia Generatiei C – ei vor conduce lumea

    Vorbeste despre internet ca despre o noua religie cu entuziasm si un zambet larg pe buze. “Imi pot imagina viata fara internet, dar cateodata ma gandesc fatalist ca cineva ar putea sa apese butonul si sa-l opreasca.” E de departe cea mai tare tehnologie pe care a inventat-o cineva, spune tanarul Vlad Atanasiu, pentru ca “e un bun comun, e al nostru, al tuturor, nu il detine nimeni. N-a costat pe nimeni enorm sa-l faca si nu e nicidecum o pierdere pentru nimeni”. Are iPad, iPhone, blog si daca vrei sa il contactezi, poti s-o faci pe toate canalele posibile. E-mail, LinkedIn, Facebook, Twitter, Plaxo, Ning. Are gadgeturile toata ziua dupa el si nu se poate desprinde de ele.

    Vlad a inceput trei facultati, dar niciuna nu i-a starnit interesul pana la capat, asa ca a ales sa imbine pasiunea pentru tehnologie cu dezvoltarea personala si lucreaza de ani buni intr-un ONG. El ii spune “un proiect creativ, care avea nevoie de un gen de energie”. In fapt, a ales sa faca ce ii place si sa se dezlipeasca de cutumele dupa care altii isi ghideaza viata. S-a implicat alaturi de alti tineri de varsta lui, putin peste 20 de ani, intr-un model alternativ de educatie in care tinerii descopera cat de important e sa-ti ghidezi cariera dupa ce iti place si mai putin dupa regulile fortate impuse de societate. Conectivitatea a ajuns sa reprezinte membrii organizatiei atat de mult, incat Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti poate functiona la fel de bine daca studentii se intalnesc direct sau nu. “Lucrez foarte mult online, asa ca organizatia poate sa functioneze la fel de bine daca avem wireless chiar si peste hotare”, explica Vlad.

    Tehnologia la putere

     

    “Sunt conectata constant la internet si e bine, pentru ca stiu cum sa-mi canalizez energiile”, zice Elena, amica lui Vlad. In timpul discutiei cu cei doi, degetele ei se plimbau pe ecranul tactil al telefonului la fiecare zece minute. “Nu e neaparat dependenta, dar iei ce ti-e bun din lucrul ala si-l folosesti in avantajul tau.” Un studiu recent al Fundatiei Soros Romania arata ca mai ales internetul ocupa un loc semnificativ in viata adolescentilor intervievati, semnificatia fiind pe deplin reflectata de locul in bugetul de timp al unei zile obisnuite de scoala.

    Pe internet se observa o preferinta clara pentru accesarea paginilor cu elemente crescute de interactivitate, insa interactiunea este evident indreptata inspre prieteni si alte persoane pe care respondentii le cunosc deja. Cumulat, trei sferturi dintre tineri isi petrec cel putin o ora pe zi online, iar jumatate dintre ei mai mult de trei ore. Mai expusi sunt cu precadere cei provenind din familii cu nivel de educatie formala mai mare si cu domiciliul in mediul urban. Grupul Leo Burnett a intreprins o cercetare extinsa, care a vizat conturarea unui portret al tinerilor romani din orasele mari. Alexandra Iavorschi, account director la Starcom MediaVest Group, divizia de media buying a grupului, ii numeste tineri dominati de tehnologie, dependenti de mobil si hedonisti, care traiesc dupa principiul “aici si acum”.

    Softurile specifice industriei media confirma ca tinerii din intervalul de varsta 18-25 de ani petrec, intr-adevar, in jur de trei-patru ore pe internet zilnic. Majoritatea il folosesc acasa, dar si la scoala sau cand sunt cu prietenii. Cu cat ne apropiem insa de 24-25 de ani, ii vom gasi stand pe internet si la locul de munca. Printre scopurile pentru care stau pe net se numara in principal comunicarea prin e-mail, cautarea de informatii, jocuri, muzica, descarcarea de software, citirea revistelor sau a ziarelor online, a blogurilor sau a forumurilor.

    “Accesul la informatie este intr-adevar ceva pozitiv. Singurul minus ar fi acela ca internetul nu are o constiinta si o cultura critica si e in egala masura pagubitor. Mereu ii intreb <Ce verificati voi cand stati pe internet? Nu tot ce gasiti acolo este in regula!>”, spune Alfred Bulai, sociolog si profesor universitar la scoala Nationala de stiinte Politice si Administrative. Cel mai mult timp se consuma pe retelele sociale, iar LinkedIn, Facebook, Twitter, Plaxo sau Ning, locurile unde Vlad si-a creat identitati, sunt accesate zilnic de mai bine de jumatate dintre navigatori. Facebook a devenit in ultimii doi-trei ani cea mai la moda retea, iar datele consultate de BUSINESS Magazin arata ca procentul tinerilor de 18-25 de ani din totalul utilizatorilor romani este de 53%, dintre care trei sferturi au 18-20 de ani – peste 1,3 milioane de persoane, ceea ce inseamna o penetrare de aproape 100% in acest segment de varsta in mediul urban.

  • Ai nostri tineri la PC invata

    Multi adulti de azi (fie ca e vorba despre ziaristi, despre
    parinti sau despre profesori) ii descriu pe cei din generatia Y ca
    fiind inculti, violenti, incapabili sa se concentreze mai mult de
    doua minute, asociali, indiferenti la mersul lumii, lenesi. E o
    grava eroare de perspectiva, spune Tapscott, care considera ca
    nimeni pana acum nu a fost atat de preocupat de etica, de
    colaborare, de solidaritate si nici atat de dotat in materie de
    inteligenta si de resurse precum tinerii nascuti intre 1977 si 1997
    (in paranteza fie spus, IQ-ul mediu la nivel mondial a crescut cu
    trei puncte la fiecare zece ani, de la al Doilea Razboi Mondial
    incoace).

    Este o perspectiva oarecum inedita, care contrazice panoramarile
    sociologice curente, incercand sa plaseze la alt palier diferentele
    culturale si comportamentale intre trei grupuri generationale
    (baby-boomers, nascuti intre 1946 si 1964, adica generatia
    televizorului, generatia X, nascuta intre 1965 si 1976, respectiv
    generatia internet) si sa arate felul in care impactul web-ului a
    antrenat o redefinire a valorilor sociale. Adica o evolutie care,
    in curand, ar duce la o bulversare a institutiilor traditionale
    care sunt familia, scoala si munca.

    Creierul tinerilor cu varste intre 8 si 20 de ani a evoluat
    spectaculos, ca efect al orelor petrecute in fata consolelor de
    jocuri si al nevoii lor de a interactiona cu ceea ce se intampla pe
    ecran. Ei au devenit mai buni in materie de trecere de la o
    activitate la alta, si-au dezvoltat simtul strategiei, talentele
    organizationale si de leadership, datorita unor jocuri de tip World
    of Warcraft. Iar adultii nu au de ce sa fie ingrijorati ca zabovesc
    cu orele in fata computerului. Baby-boomers isi petreceau 20 de ore
    pe saptamana cu ochii in televizor, in vreme ce tinerii de azi nu
    se mai uita la TV decat ocazional.

    In acest context, spune Tapscott, scoala ar trebui sa se
    adapteze nevoilor lor si sa incerce sa se reformeze din temelii,
    privilegiind libertatea, integritatea, colaborarea, viteza, dar si
    divertismentul: tot ce tine de ludic poate deveni o unealta ideala
    de invatare.

    Don Tapscott, “Crescuti digital”, Editura Publica, Bucuresti,
    2011