BusinessMagazin

Tag: folosire

  • Descoperire incredibilă: prima inimă compatibilă cu cea umană a fost scoasă la o imprimantă 3D

    O veste bună a venit de la cercetătorii israelieni la începutul săptămânii: ei au anunţat că au reuşit să printeze o inimă 3D folosind propriile celule ale unui pacient, potrivit Bloomberg. Rezultatul ar putea fi folosit pentru înlocuiri ale ţesutului bolnav inimii şi – posibil – ar putea conduce înspre realizarea unui întreg transplant cu un astfel de organ.

    Inima a fost printată de o echipă a Universităţii din Tel Aviv  şi are dimensiunea de 2,5 cm – caracteristică unei inimi de iepure. Totuşi, aceasta este prima care are toate vasele de sânge, ventriculele şi atriile specifice unei inimi umane.

    „Este complet biocompatibilă şi se potriveşte pacientului”, reducând şansele ca aceasta să fie respinsă de corp a declarat Tal Dvir, profesorul care a condus proiectul. „Pacienţii nu vor mai aştepta pentru transplanturi şi nu va trebui să ia medicamente pentru a preveni respingerea. Organele de care este nevoie vor putea fi printate, personalizate în funcţie de pacient”, spune un comunicat de presă citat de Bloomberg.

    Printarea unei inimi cu dimensiunea celei umane ar putea să dureze o zi întreagă şi ar avea nevoie de miliarde de celule, prin comparaţie cu milioanele folosite pentru aceste inimi mici.Totuşi, medicul spune că acestea pot avea deocamdată un rol important în înlocuirea ţesutului bolnav din inimile umane.

  • Ultima modă. Cum păcălesc şoferii radarul poliţiei rutiere şi camerele pentru rovinietă

     O scăpare a Codului Rutier face ca şoferii care folosesc dispozitive de ascundere a numărului de înmatriculare să primească cea mai mică amendă rutieră 97 de lei.
     
    Astfel de dispozitive se găsesc pe internet iar vânzătorii se laudă că, în mai puţin de 2 secunde numărul este acoperit complet; timp mai scurt decât cel pentru reducerea vitezei în faţa unui radar.
     
    Dispozitivul este, de fapt, un suport al plăcuţei de înmatriculare care are o perdeluţă de cauciuc. În momentul în care şoferul apasă pe unul dintre butoanele telecomenzii perdeluţa acoperă integral numărul de înmatriculare…

    Setul se vinde la negru pe internet cu 100 de euro. Include suporturile pentru ambele plăcuţe de înmatriculare, telecomanda cu o rază de acţiune de până la 50 de metri şi accesoriile pentru montaj. Vânzătorul descrie că în doar 1,8 secunde numărul poate să fie acoperit integral cu perdeluţa de cauciuc din suportul numărului de înmatriculare. Vânzătorul descrie că, în cazul în care cel care foloseşte acest dispozitiv uită perdeluţa de cauciuc peste număr, un LED va pâlpâi ca să îl va avertizeze pe şofer.

    Interesant este că legislaţia rutieră este atât de prost concepută încât certificatul de înmatriculare nu poate fi reţinut în astfel de situaţii. Ci doar dacă nu funcţionează becurile care luminează numărul sau dacă, în faţa plăcuţei, sunt afişe, reclame sau înscrisuri. Pentru situaţia în care sunt montate dispozitive sau folii care ascund numărul de înmatriculare şoferul este sancţionat cu cea mai mică amendă prevăzută de codul rutier – 97 de lei dacă este plătită în 48 de ore, scrie realitatea.net

     

  • Cine este italianul stabilit în România care conduce un business de zeci de milioane de euro

    Toni Pera a venit pentru prima dată în România la începutul anilor 2000. Născut în Sicilia, studiase industria mecanică, dar şi muzica clasică şi clarinetul; cu toate acestea, a ajuns să lucreze în industria jucăriilor, în nordul Italiei, pentru compania americană Mattel, din portofoliul căreia fac parte, printre altele, păpuşile Barbie, Monster High şi Polly Pocket, maşinuţele Hot Wheels şi diverse jocuri de societate.

    Când Mattel şi-a deschis un punct de lucru în România, Toni Pera a fost trimis de oficialii din Italia să coordoneze activitatea de aici. Iniţial, un coleg al său fusese desemnat pentru această funcţie, însă contextul a făcut ca Pera să ajungă în cele din urmă în România. „Prima săptămână de lucru în România s-a transformat într-o lună, un an şi apoi într-o frumoasă experienţă în lumea jucăriilor Mattel, în perioada 2000-2005, în departamentul Industrial Engineering”, îşi aminteşte Toni Pera, acum în vârstă de 45 de ani.

    Mattel a fost cea mai bună şcoală de business, după cum spune el, fiind locul din care a învăţat cum să comunice cu oamenii pe care îi are în subordine. În 2005 însă, Mattel a decis să-şi concentreze activitatea în China şi a închis subsidiara din România, dar italianul a ales să rămână aici, chiar şi în altă companie şi în altă industrie.

    A ajuns să se angajeze în Botoşani, la o fabrică italienească de mobilă, ca responsabil de producţie. Un an de zile a trăit în nordul Moldovei, călătorind frecvent la Bucureşti, de unde spera să vină o soluţie care să-l readucă în agitaţia Capitalei.

    Salvarea a venit de la prietenul său Giulio, proprietarul unui restaurant italienesc din Bucureşti, care a făcut posibilă prima interacţiune cu Isopan, o companie din domeniul materialelor de construcţii care făcea primii paşi pe piaţa din România. După câteva interviuri, Toni Pera avea să revină în Bucureşti, luând-o de la capăt într-un domeniu nou.

    Pionieri pe piaţa panourilor termoizolante

    De zece ani conduce, din funcţia de director general, businessul din România al producătorului italian de panouri termoizolante Isopan, parte a Manni Group, cu sediul la Verona. Din grupul Manni fac parte şi companii cu activitate în sectorul energiei regenerabile, al oţelului sau al inoxului. Manni Group este o afacere de familie, fondată de familia Manni în 1945.

    În total, Isopan deţine şase unităţi de producţie în toată lumea, în Italia, Rusia, Spania, România, Mexic şi Germania. Fabrica de pe piaţa locală, care funcţionează sub numele Isopan Est, a fost deschisă în 2007, iar la scurtă vreme de la inaugurare i s-a alăturat şi Toni Pera. Isopan s-a numărat astfel printre pionierii producătorilor de panouri termoizolante din România, produsul fiind foarte puţin popularizat pe piaţa locală la acea vreme.

    „În 2007, Isopan reprezenta un nou început, o provocare în lumea construcţiilor, a panourilor termoizolante. După doi ani de învăţat bune practici, produsul şi tehnologia alături de fostul director general – care este astăzi administrator unic al Isopan – am ajuns în fruntea companiei”, spune Toni Pera.

    Cu afaceri de 52 de milioane de euro în 2018, Isopan Est reprezintă circa 20% din totalul businessului la nivel de grup, fiind cea mai profitabilă subsidiară din întregul concern. O bună parte din angajaţii actuali din Isopan sunt foşti colegi pe care Toni Pera i-a avut pe vremea când lucra pentru Mattel.

    Când nu e la birou – un loc conceput având ca sursă de inspiraţie identitatea vizuală alb-negru a echipei de fotbal Juventus Torino, al cărei fan este Toni Pera călătoreşte, fiind adept al principiului că „cine călătoreşte trăieşte de două ori”. Iar pasiunea pentru muzică – pe care a şi studiat-o, de altfel – încearcă să i-o insufle şi băieţelului său de 11 ani, Raphael, care urmează cursuri de pian, unul dintre instrumentele preferate ale tatălui său.

    O fabrică de 25 mil. euro

    Pe platforma din Popeşti-Leordeni, în fabrica de panouri termoizolante Isopan Est, lucrează 130 de angajaţi. Practic, produsele pe care le realizează sunt un înlocuitor pentru prefabricatele din ciment, simplificând astfel munca firmelor de construcţii şi făcând ca proiectele pentru care se pretează să fie finalizate mai rapid.

    „Livrăm produse către clienţi din domenii diferite, precum agricultură sau retail”, spune Toni Pera.

    Magazinele Dedeman, spre exemplu, sunt construite pe baza panourilor termoizolante (sau panouri sandwich, cum mai sunt numite în industria construcţiilor), retailerul de bricolaj fiind, de altfel, unul dintre principalii clienţi ai Isopan. La fel şi multe din depozitele logistice care împânzesc anumite segmente de autostradă, de o parte şi de alta. Depozitul retailerului francez de articole sportive Decathlon din localitatea Ştefăneştii de Jos (judeţul Ilfov), centrul logistic al retailerului Lidl din Roman (judeţul Neamţ) sau centrul logistic al retailerului online eMAG sunt alte proiecte construite cu panouri termoizolante de la Isopan Est.

    Isopan a intrat pe piaţa locală la mijlocul anilor ’90, iar până în 2007 a adus în România panourile termoizolante produse în fabrici din Italia. Când piaţa locală a devenit suficient de mare pentru grupul italian, s-a luat decizia construirii unei fabrici pe plan local. Investiţia iniţială a fost de aproximativ 15 milioane de euro; la aceasta se mai adaugă o investiţie de 10 milioane de euro finalizată anul trecut, prin care Isopan Est a început să producă, pe lângă panouri cu poliuretan expandat, şi panouri cu vată minerală.

    „Am văzut un interes tot mai mare pentru panourile cu vată minerală, de aceea am decis să facem această investiţie”, explică Toni Pera.
    Acum, Isopan Est are o capacitate totală de producţie de 3,5 milioane de metri pătraţi de panouri sandwich, însă piaţa locală nu generează suficientă cerere cât să acopere întreaga capacitate. Totuşi, România este principala piaţă pentru producţia de la Isopan Est. În 2018, vânzările pe plan local au cumulat 31 de milioane de euro, din cifra de afaceri totală de 52 de milioane de euro a companiei. Restul a mers la export, în special în ţările apropiate României – Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Bosnia, Muntenegru, Slovacia şi Ungaria.

    La nivel de grup, Manni mai deţine o firmă care livrează clienţilor structurile din panouri sandwich gata făcute în fabrică, urmând să fie doar asamblate de cumpărător la faţa locului. Practic, este vorba despre câteva etape de care clientul este scutit în procesul de construcţie. Compania care se ocupă cu aceste structuri modulare – Manni Green Tech – va ajunge pe piaţa locală în 2020, viitoarea fabrică urmând să fie lipită de actuala unitate de producţie.

    „Investim continuu în inovaţie şi tehnologie. Pentru 2019 avem un buget de investiţii de un milion de euro, destinat softului, îmbunătăţirii serviciilor de încărcare a produselor şi amenajării vestiarelor pentru angajaţi, ţinând cont că anul trecut am recrutat 25 de oameni noi. Salariul mediu net la Isopan Est este de 1.000 de euro pe lună, iar cel minim porneşte de la 700 de euro, pentru un motostivuitorist, de exemplu”, spune Toni Pera.

    Capacităţi duble faţă de cerere

    Pentru 2019, directorul general al companiei estimează că afacerile Isopan Est se vor menţine la acelaşi nivel cu anul trecut, ca urmare a creşterilor de preţ înregistrate la materia primă şi care se vor reflecta în bilanţurile financiare ale companiei. Producţia ar urma însă să avanseze cu 10%. Printre furnizorii companiei se numără ArcelorMittal – cel mai mare producător de oţel din lume, Marcegaglia – producător italian din domeniul siderurgic – şi austriecii de la Voestalpine, tot din industria siderurgică.

    „Întreaga piaţă de panouri termoizolante din România se situează la un volum de 6,5 milioane de metri pătraţi ca cerere, însă capacitatea de producţie este mai mult decât dublă, de 13,5 milioane de metri pătraţi. Cota noastră de piaţă este de 20%”, spune Toni Pera.

    La o valoare medie de 20 de euro pe metru pătrat de panou sandwich şi o piaţă de 6,5 milioane de metri pătraţi, înseamnă că piaţa de profil se situează la o valoare de 130 de milioane de euro.

    Printre competitorii Isopan Est pe piaţa locală se numără Joris Ide (parte din grupul Kingspan), TeraSteel (parte a grupului TeraPlast din Bistriţa, controlat de Dorel Goia), Topanel (deţinut de politicianul Cristian Boureanu), polonezii de la Impro sau Proinvest Grup din Paşcani (judeţul Iaşi).
    „România este percepută de străini ca o ţară în care merită să faci investiţii. Trebuie însă rezolvată cumva problema forţei de muncă din construcţii, dar şi alte aspecte, precum infrastructura, dacă vrem să vină în continuare investitori”, încheie Toni Pera.

  • Avertisment într-o clepsidră

    Pentru a atrage atenţia asupra ei, scrie Dezeen, designerul tasmanian Brodie Neill a prezentat la recent încheiata Săptămână a Designului de la Milano o clepsidră umplută nu cu nisip, aşa cum se obişnuieşte, ci cu microplastic, acele mici fragmente de plastic care ajung în ocean şi fac rău vieţuitoarelor care le înghit.

    Microplasticul din clepsidra numită Capsule a fost adunat de pe plajele din Tasmania, dar pe viitor colecţionarii care vor dori un exemplar vor putea specifica de unde să le fie adus acesta, locul de provenienţă fiind apoi marcat pe o hartă de pe capetele clepsidrei.

  • La bal cu cărţi, cadrane de ceas şi fân

    Dacă unii folosesc, de exemplu, saci de plastic pentru gunoi pentru colecţiile lor, alţii, precum creatoarea franceză Sylvie Falcon, folosesc mai tot ce le cade în mână pentru a confecţiona rochii de bal unicat.

    Aceasta s-a gândit să recurgă şi la alte materiale în afară de cele textile din dorinţa ca fiecare rochie a sa să spună o poveste.

    Confecţionarea unei rochii poate dura până la 250 de ore, iar printre materialele folosite se regăsesc bucăţi de instrumente muzicale, partituri, cotoare de cărţi şi chiar fân ori cadrane de ceas. 

  • Când pot fi folosite radarele pistol. Legea a fost aprobată! AMENDA POATE FI NULĂ!

    „Practic, pe actualele prevederi care au fost declarate constituţionale se respectă proiectul de lege pe care l-am iniţiat, în integralitate, şi au fost declarate neconstituţionale amendamentele depuse de colegi parlamentari. 

    Proiectul de lege iniţial prevedea obligativitatea montării aparatelor radar certificate pe maşini inscripţionate cu însemnele poliţiei şi ale poliţiei de frontieră, obligativitatea purtării uniformelor de poliţist şi poliţist de frontieră de către cei care aplică contravenţiile, obligativitatea ca aceste maşini cu mijloace certificate să fie în locuri vizibile şi s-a mai menţinut acea prevedere potrivit căreia distanţa este de 10 metri între maşina dotată cu inscripţia poliţiei şi cu distanţa la care agentul constatator poate să stea cu aparatul radar”, a declarat deputatul liberal Florin Roman, unul dintre iniţiatorii proiectului de modificare
     
     

  • Motivul pentru care poliţiştii dintr-un judeţ SE TEM să mai folosească vehiculele de serviciu

    „Dacă un poliţist îşi face treaba ca la carte, trebuie să-şi asume riscuri. Dacă se întâmplă ceva cu maşina poliţiei, el plăteşte şi nu e corect. Ar trebui să fie protejat, nu să fie plimbat pe drum la comisii de cercetare administrativă pentru tamponări. În momentul de faţă 95% din cercetările administrative se bazează pe faptul că poliţistul a tamponat o rablă de Logan”, a declarat Marius Ciotău, citat de Monitorul de Suceava.
     
    Astfel, poliţiştii trebuie să scoată bani din buzunar pentru a repara autospecialele implicate în accidente. Mai mult, un poliţist implicat într-un eveniment rutier în timpul serviciului ajunge automat în faţa unei comisii de disciplină.
     
    Comisarul Ciotău a dat exemplul unui coleg care a fost implicat recent într-o tamponare uşoară, din vina lui. Acesta a fost obligat să achite pagubele, în jur de 1.800 de lei. El a adăugat că există şi cazuri în care poliţişti au plătit chiar şi 20.000 de lei pentru reparaţii.
     
    Ofiţerul a subliniat că 80% din parcul auto al poliţiei este format din maşini foarte vechi. „Nu au ABS şi nici servodirecţie. Dacă poliţistul conduce o astfel de rablă şi o avariază i se cere să o repare într-un service autorizat, cu preţuri mai mari decât valoarea autospecialei de poliţie”, a mai spus Ciotău.
     
    Comisarul a adăugat că nici noile automobile Dacia Logan intrate în serviciul poliţiei nu au CASCO. 

  • Microsoft a eliminat pagini web folosite de hackerii iranieni pentru a lansa atacuri cibernetice

    Compania a transmis că grupul, care a fost urmărit din 2013, a încercat să spioneze activişti, jurnalişti, dizidenţi politici, lucrători din industria de apărare din Orientul Mijlociu, inclusiv pe cei care “au protestat împotriva regimurilor represive” din regiune.

    Hackerii au făcut acest lucru prin inducerea în eroare a oamenilor din acele organizaţii pentru a accesa link-uri rău intenţionate, care semănau cu branduri cunoscute, inclusiv Microsoft şi produsele sale LinkedIn, Outlook şi Windows, se arată în plângerea penală depusă de reprezentanţii Microsoft.

    Anunţul de miercuri a legat hackerii în ţara Iranului, dar nu în mod specific guvernului său. Un purtător de cuvânt al misiunii Iranului la Naţiunile Unite nu a răspuns miercuri la un e-mail şi un apel telefonic care solicită comentarii. Iranul a negat implicarea în alte eforturi de hacking identificate de Microsoft.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Bogdan Botezatu, director de cercetare a ameninţărilor informatice, Bitdefender: “Prea naivi, ignoranţi sau răuvoitori?”

    Valoarea pagubelor cauzate de atacuri cibernetice a crescut cu 12% în 2018, până la o medie de 13 milioane de dolari, pentru fiecare organizaţie sau companie vizată. Suma reprezintă doar o treime din totalul costurilor asociate cu breşe de securitate. Companiile care suferă un atac major sunt nevoite să suporte multe alte costuri ulterioare, inclusiv amenzi şi reputaţie afectată.

    Specialiştii în securitate cunosc bine riscurile de a lăsa infrastructura vulnerabilă la atacuri externe, însă la fel de important este să luăm în calcul şi ameninţările venite tocmai din interior. Studii recente arată că echipele IT din companii sunt de părere unanimă că angajaţii companiei – fie ei neglijenţi, slab instruiţi, uneori chiar rău intenţionaţi – sunt principalul factor de risc în faţa unei potenţiale breşe. Rezultatele nu sunt doar îngrijorătoare, ci se şi înscriu pe o traiectorie ascendentă. Astfel, managementul companiilor trebuie să îşi pună o întrebare foarte serioasă: cum ne pregătim pentru potenţiale atacuri externe, dar mai ales de ameninţările interne?

    Criminal informatic, caut angajaţi naivi

    De departe cea mai prolifică formă de atac cibernetic rămân e-mailurile de tip phishing care mizează pe naivitatea angajatului în divulgarea de informaţii. Un exemplu sunt datele de acces pe care atacatorii le pot folosi pentru a pătrunde mai profund în infrastructura organizaţiei. E-mailurile de tip phishing sunt doar prima parte dintr-un atac mai amplu şi se pot considera „punctul de intrare” al atacatorului. Instruirea angajaţilor să detecteze aceste tipuri de mesaje poate salva compania de la cheltuieli enorme cu remedierea unui potenţial atac, poate chiar şi de la faliment în unele cazuri. Cel mai des întâlnite forme de phishing sunt mesajele făcute să arate ca provenind de la o sursă legitimă care solicită victimei să introducă numele de utilizator şi parola pentru autentificare, moment în care atacatorul obţine datele de acces ale victimei, sau cele care conţin un fişier ataşat ce includ o ameninţare informatică controlată de atacator. Frecvente sunt şi e-mailurile care conţin un mesaj menit să sperie, îndrumând victima să întreprindă diverse acţiuni care permit atacatorului să se infiltreze în organizaţie.

    În cazul fişierelor ataşate de tip Word sau PowerPoint, funcţia Macros este des folosită de atacatori pentru a ascunde cod periculos. Dacă mesajul reuşeşte să convingă victima să permită rularea Macros, atacatorul poate fura date sensibile din calculatorul acesteia, poate obţine acces pe sistemele interne sau poate instala ameninţări informatice.

    După ce a analizat 470 de miliarde de e-mailuri în 2018, Microsoft a semnalat o creştere de 250% în detecţiile de phishing. Deşi motoarele anti-phishing avansează constant, şi criminalii informatici îşi ajustează tehnicile de păcălire a victimelor.

    „Am vrut doar să instalez un program!”

    Shadow IT se referă la practica de a instala şi folosi tehnologii şi aplicaţii software fără acordul departamentului IT. Această neglijenţă poate duce la pierderi de date sau poate facilita accesul răufăcătorilor în infrastructură. Într-o companie, departamentul IT trebuie să fie întotdeauna conştient ce sisteme sunt folosite şi de către cine, în orice moment. În plus, folosirea unor procese sau aplicaţii fără acordul departamentului IT poate duce la neconformitate legală.

    Shadow IT poate fi asociat şi cu practica Bring Your Own Device, sau BYOD. Spre deosebire de Shadow IT, BYOD este o practică acceptată şi susţinută de numeroase departamente IT la nivel global. BYOD presupune folosirea device-urilor personale în scopuri de business şi prezintă un nivel ridicat de risc. Mişcarea a apărut când companiile nu au mai putut să oprească angajaţii să îşi aducă dispozitivele personale la serviciu. Astfel, au decis să se folosească de acest aspect pentru creşterea productivităţii. În realitate, riscurile eclipsează beneficiile. De exemplu, pierderea sau furtul unui laptop folosit atât în scopuri personale, cât şi în scop de serviciu poate duce la scurgere de date sau acces neautorizat la sistemele companiei. Un studiu Verizon arată că 48% din companii preferă să sacrifice securitatea în favoarea eficientizării proceselor de business – o practică nesănătoasă care adesea duce la compromis.

    Să nu îi supărăm, că poate se supără ei

    Pe lângă ameninţările rezultate din neglijenţă sau practici riscante, mai există şi cea a angajaţilor rău intenţionaţi. Din motive de răzbunare sau pentru a genera profit, un angajat de rea-credinţă are acces direct la sisteme şi date interne şi poate prezenta un risc mare pentru organizaţie. Nu doar angajaţii, ci şi partenerii sau contractorii cu acces la sisteme şi date interne, posibil chiar şi cu acces la sistemele de securitate ale companiei reprezintă potenţiale capcane. Pentru combaterea ameninţărilor externe şi interne, furnizorii de soluţii de securitate au conceput tehnologii stratificate care semnalează în timp real orice deviaţie de la comportamentul normal al sistemelor, permiţând departamentelor IT să ia măsuri înainte ca securitatea datelor să fie compromisă.

    Companiile sunt sfătuite să ţină constant programe de training pe securitatea datelor, în unele cazuri chiar să desfăşoare exerciţii care să determine cât de vulnerabili sunt angajaţii în fata ameninţărilor de tip phishing.

  • Un lanţ hotelier de lux recunoaşte că păstrează toate săpunurile folosite de clienţii săi. Motivul pentru care compania a luat această decizie

    Proiectul este desfăşurat în colaborare cu organizaţia Clean the World, o grupare socială care distrubuie săpunuri pentru persoanele neajutorate. Compania Hilton afirmă că va colecta săpunurile din toate hotelurile sale. Săpunurile folosite vor fi „strivite, dezinfectate şi transformate în săpunuri noi-nouţe”, potrivit reprezentanţilor companiei.
     
    De asemenea, reprezentanţii Hilton au anunţat astfel de iniţiative similare şi în trecut. Lanţul hotelier ajută des la reciclarea săpunurilor, loţiunilor de corp şi sticlelor de şampon, acestea putând fi folosite drept sticle de călătorie pentru produse de igienă corporală.
     
BusinessMagazin