BusinessMagazin

Tag: facultate

  • Şi-a pornit afacerea în anul doi de facultate în Constanţa. Acum vinde de 100.000 de euro şi toată lumea o caută

    Ioana Pascal era încă în anul II de facultate atunci când a deschis cu mama sa primul boutique de bijuterii lucrate în argint, cu pietre naturale, într-o zonă comercială din Constanţa. În prezent, cerceii, brăţările, colierele, butonii sau inelele comercializate sub brandul Obsidian, provenind atât din import cât şi din  din linia de bijuterii produsă în atelierul personal, sunt vândute în magazinul din Constanţa, într-un showroom din Bucureşti  şi printr-un magazin online.

    Pascal a absolvit în 2006  Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti, iar apoi şi-a obţinut Masteratul în Comunicare Interculturală, catedra UNESCO, la Universitatea din Bucureşti (2006-2008).

    Din 2004 lucrează împreună cu mama ei la businessul Obsidian, “creat din pasiunea noastră pentru bijuterii şi accesorii”. Pentru că a simţit nevoia specializării în afacerea cu bijuterii, a urmat şi un curs de design de bijuterii în cadrul Institutului European de Design din Milano.

    Cel mai dificil moment din carieră a fost când, în 2013, a închis unul dintre magazinele din Constanţa, moment urmat însă  de deschiderea showroomului din Bucureşti. Pascal nu califică leadershipul feminin ca fiind o piedică în afaceri, crede însă că “este diferit şi aşa şi trebuie să fie. Problema apare atunci când o femeie încearcă să adopte discursul şi atitudinea unui bărbat pentru a se impune”.

    Compania sa a avut venituri de peste 500.000 de lei în 2012 şi are nouă angajaţi, potrivit datelor publicate la ministerul de finanţe.

    Ioana Pascal face parte dintre cele mai puternice 100 de antreprenoare din România şi a fost inclusă în catalogul 200 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, ediţia 2014, realizat de echipa Business Magazin.

  • Angajaţii români fără facultate care câştigă peste 1.000 de euro lunar

    Sudorii, maistrii, constructorii, electricienii, mecanicii auto sau frigotehnistii, angajati care nu au studii superioare, pot castiga pe luna si peste 1.000 de euro net. La acestia se adauga agenti de vanzari sau specialisti IT care elaboreaza aplicatii web care si ei pot castiga comparabil cu un absolvent de automatica si calculatoare, cibernetica sau finante-banci. Un salariu de peste 1.000 de euro pentru un muncitor fara studii superioare reprezinta o suma consistenta in conditiile in care salariul mediu brut pe economie a fost anul trecut de circa 400 de euro.

    „Salariile angajaţilor români pot creşte oricât, atâta vreme cât angajatorii vor găsi în ţară factorii diferenţiatori faţă de competiţie, şi anume inovaţia şi calitatea. Degeaba sunt costuri scăzute în India şi în China, dacă nu găsesc acolo oamenii capabili să găsească acei diferenţiatori. Dar pentru a ţine investitorii în ţară şi pentru a avea salarii bune trebuie create produse finite pe plan local, care să implice de la activităţi de cercetare până la produsul final”, spunea anterior Adrian Lupulescu, directorul general al producătorului de microprocesoare Freescale Semiconductor.

    Cel mai bine platiti angajati fara studii superioare sunt cei care au joburi foarte specializate, cum ar fi electricienii, constructorii de schele metalice, maistrii, frigotehnistii, sudorii sau mecanicii. Salarii de peste o mie de euro au, cel mai adesea, responsabili de roboţi industriali, maşini automatizate, din industria auto, şoferii de TIR care efectuează curse internaţionale, şefii de ateliere sau operatorii de maşini automatizate. 

    România a rămas, în ultimii 15 ani, fără aproape un milion de salariaţi, astfel că în prezent în economie există mai puţin de 4,4 milioane de angajaţi la o populaţie activă (aptă de muncă) de 10 milioane de persoane. Plecarea masivă a populaţiei începând cu anul 2007, în special către state precum Italia sau Spania, dar şi perioada de criză în care s-au făcut câteva sute de mii de concedieri, în special din mediul privat, au fost cauzele scăderii efectivelor de angajaţi.

  • Un absolvent de automatică a ajuns să facă un milion de dolari pe an din joacă

    “Am făcut facultatea de automatică (electronică şi ştiinţe aplicate) şi cea de ştiinţe politice. Dar, în timpul facultăţii, mai mult m-am jucat, eram toată ziua în internet cafe-uri. Ceea ce s-a transformat în cariera mea putea la fel de bine să mă doboare”, povesteşte Dragoş Hâncu despre primele sale contacte cu industria în care a devenit antreprenor. Dragoş Hâncu este principalul partener român al Disney Interactive, divizia de jocuri a gigantului de divertisment american.

    În 2005, Hâncu s-a angajat la Gameloft (ca producător), apoi la Jamdat (recrutat de Mihai Pohonţu, actualul vicepreşedinte al Disney Interactive), care a devenit din 2006 Electronic Arts şi de unde a plecat abia în ianuarie 2013. „În EA am avut o carieră ascendentă, am cunoscut foarte mulţi oameni şi am făcut proiecte foarte importante pentru firmă” – împreună cu un coleg din EA, Dragoş Hâncu a stat câteva luni în Canada cu scopul de a se pregăti pentru producţia jocului FIFA pentru telefoane. „FIFA era un joc pentru consolă, iar faptul că am adus producţia în România a fost esenţial pentru existenţa studioului de aici”, spune Hâncu.

    Era head of deployment la EA în 2009, coordonând 200 de oameni care făceau parte din patru echipe diferite, plus echipa din India, când compania a suferit un reset, „o perioadă tulbure”, care a trecut când studioul a început să producă FIFA; a fost apoi development director pentru FIFA 13 şi 14, ocupându-se în paralel şi de angajări. „Mie nu îmi place fotbalul, nu îmi place FIFA şi de aceea nu a fost o potrivire excelentă, dar tot ce am învăţat acolo – management, organizare, strategie – mi-a plăcut şi mi-a folosit enorm.”

    La sfârşitul lui 2012, „nu îmi mai găseam locul”, aşa că în prima zi de lucru din 2013 şi-a dat demisia. „Nu ştiam exact ce o să fac; am primit şi oferte foarte bune, bine plătite şi călduţe, dar mi-am dat seama că dacă nu mă apuc atunci de ceva al meu nu o să mă mai apuc niciodată„, povesteşte Hâncu.

    I-a fost clar de la început că nu va lăsa să se întâmple cu firma sa ce se întâmplă în cele mai multe start-up-uri din IT: trei băieţi într-un garaj care se apucă entuziast de un proiect şi realizează după câteva luni că nu au resurse, bani, timp şi închid prăvălia. Cu bonusul de exit de la EA („consistent”) şi cu câteva idei bune a deschis Amber Studio într-o garsonieră cu doi programatori. Acum are 29 de angajaţi şi în anul care a trecut au făcut zece proiecte: „Modelul nostru de business urmează câţiva paşi simpli: Disney (deoarece lucrăm aproape exclusiv pentru ei) ne dă un joc, de obicei dezvoltat pe IOS, iar noi trebuie să îl portăm pe alte platforme de la smart TV la telefoane şi PC”. Însă modelul este pe cale să se schimbe, precizează Hâncu: „Deocamdată suntem o fabrică de deployment, dar suntem în curs de organizare a propriei divizii de dezvoltare şi căutăm programatori buni cu care să începem să prototipăm 3-4 idei bune pe care le avem”.

    Vrea să înceapă cu un joc şi cu o aplicaţie, iar ulterior să scoată din sertar proiectele de joc de artă: „Am decis că financiar ne susţinem din partea de deployment şi că putem începe să producem un joc de artă – jocul de artă îţi creează prin imagine, grafică, muzică, problematică o stare emoţională. Simt nevoia să dezvoltăm un asemenea joc deoarece jocurile au devenit simpliste şi agresive, plus pentru că trăim într-o epocă a vitezei în care jucătorul vrea reward instant şi toată lumea s-a dus în zona asta”.

    Pe lângă divizia de producţie proprie şi partea de deployment (core businessul Amber), Dragoş Hâncu are în plan să deschidă şi o divizie de automatic testing.

    „Costurile mari cu oamenii (avem salarii mult peste media pieţei) şi cu echipamentele au fost prioritare în primul an şi de aceea nu am avut profit; oricum nu profitul este important acum, ci să reuşim să creştem cu 60% în termen de cifră de afaceri în acest an.” Ca număr de angajaţi, nu vrea să treacă de 80-100, iar pentru acest an are în plan angajarea a aproximativ 40 de persoane: „Angajările se fac foarte greu pentru că eu caut oameni foarte buni, pe care trebuie să îi conving, să îi curtez, e destul de greu”.

    Însă calitatea oamenilor şi implicit a muncii lor sunt esenţiale: „Piaţa nu mai are relevanţă geografică; sunt mulţi developeri în România, mai mici sau mai mari, dar sunt enorm de mulţi în China sau în State şi cu toţii ne luptăm pentru o singură piaţă, cea globală”. Deocamdată, Dragoş Hâncu preferă să se joace singur la managementul Amber şi spune că nu ar vinde un procent decât dacă ar ajunge într-o situaţie dificilă sau într-un impas de creştere. Deocamdată, lucrurile se întâmplă aproape exact cum le-a plănuit.

  • Povestea prahovencei care i-a convins pe nemţii de la Nordsee să vină în România

    „Eu sunt din Filipeştii de Pădure şi când am venit prima dată la facultate în Bucureşti eram convinsă că nu o să rămân aici, că nu o să mă pot adapta în agitaţia din Capitală. Acum nu mă văd locuind altundeva”, îşi aminteşte antreprenoarea primul ei contact cu Capitala.

    Povestea începe, aşa cum spune chiar ea, la finalul anilor ’80, când a intrat la Facultatea de Finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori din cadrul ASE, pe care a absolvit-o în 1991, fiind astfel prima generaţie de absolveţi din capitalism. Imediat după terminarea studiilor s-a angajat la Eximbank, iar apoi a rămas în sistemul bancar până în 1997. „Ne-au recrutat (cei de la Eximbank – n.red.) de pe băncile facultăţii.„ După circa patru ani a plecat la ABN, tot ca analist. „Eu asta ştiu să fac, să lucrez cu cifrele.„ Din sistemul bancar a plecat la Société Générale Securities, unde lucra ca analist pe acţiuni pentru companii din industria bunurilor de larg consum din România, Slovenia şi Lituania.

    În 2002 o parte din colegii săi au înfiinţat Orion XXI – o firmă de consultanţă în M&A (fuziuni şi achiziţii) – şi au convins-o şi pe ea să li se alăture ca analist şi partener. Astăzi, după mai bine de un deceniu, perioadă în care şi-a pus pe picioare şi primul său business antreprenorial, Liliana Farmache este în continuare analist pentru Orion XXI, şi deşi recunoaşte că au existat momente dificile şi zile când s-a gândit să renunţe, uitându-se în urmă, crede că a făcut alegerea potrivită atunci când a decis să meargă în paralel cu jobul de analist şi cu cel de antreprenor.

    În 2007, după mai bine de 15 ani lucraţi exclusiv în sistemul financiar, cumnatul ei i-a propus să îşi pună bazele propriului business în domeniul restaurantelor. El lucrase înainte în domeniu la Intermacedonia şi când a mers în Austria a descoperit Nordsee: „S-a întors hotărât să mă convingă„.

    Iniţial, Liliana Farmache (soţia unui executiv de la Credit Europe Bank şi fost trezorier la ING – Silvian Farmache) a crezut că va fi dificilă trecerea de la analist la antreprenor, însă a decis totuşi să dea o şansă proiectului. „La vremea aceea nu eram nici măcar fan al peştelui şi fructelor de mare şi nici nu ştiam restaurantele Nordsee.„ Pentru a-l ajuta însă pe cumnatul ei a realizat un plan de fezabilitate pentru un business în domeniu, l-a trimis acţionarilor din Germania care i-au contactat rapid pentru o întâlnire: „Planul nostru i-a convins şi ne-au acordat franciza„. Compania Darcom Sea Food, care operează franciza Nordsee în România, este deţinută de Liliana Farmache (33%), Aurelian Cristian Farmache (33%) şi Handrea Darius Onuţ (34%).

    Lanţul Nordsee, care are o istorie de peste un secol, deţine peste 400 de restaurante în Europa şi Orientul Mijlociu, cele mai multe în Germania (344) şi Austria (42). Compania este de asemenea prezentă în cele mai multe state din regiune, respectiv Cehia, România, Ungaria şi Bulgaria cu 3 până la 5 unităţi. „Nouă ne-a fost acordată prima franciză internaţională.„

    Primele restaurante din România – cele două din Băneasa Shopping City – au fost deschise în 2008 după un training de trei luni în Germania la sediul central. „A fost o pregătire şi teoretică şi practică, cei trimişi de noi (printre care şi cumnatul ei – n.red.) trebuind să muncească în toate departamentele, au spălat pe jos, au stat la casă şi au şi gătit.„ Cumnatul ei Aurelian Cristian Farmache este în continuare implicat în funcţionarea de zi cu zi a businessului, el petrecându-şi fiecare zi în cele patru localuri ale lanţului (două în Băneasa Shopping City şi câte unu în AFI Palace şi Bucureşti Mall). Liliana Farmache este în continuare omul din spatele cifrelor, ea fiind cea care urmăreşte activitatea financiară a firmei.

  • Supracalificarea tinerilor români: sunt absolvenţi de facultate, dar lucrează ca barmani, ospătari, promoteri sau în call center

    Raportul „Riscuri globale în 2014„, elaborat anual de Forumul Economic Mondial, arată că principalele lucruri de care se teme omenirea în acest an sunt crizele fiscale în economiile-cheie, crize ale surselor de apă, şomajul şi undereploymentul (angajaţii care lucrează într-o funcţie pentru care sunt supracalificaţi).

    În 2011, 13% din populaţia ocupată din România era supracalificată pentru jobul pe care îl avea, în timp ce în Luxemburg, Slovenia sau Portugalia ponderea varia între 4% şi 12%. România stătea însă mai bine la acest capitol decât Marea Britanie, Spania sau Cipru, unde ponderea angajaţilor supracalificaţi varia între 24% şi 36%.

    Anual, peste 130.000 de tineri ies de pe băncile facultăţilor, dar o mare parte dintre aceştia devin operatori de call center sau ospătari, sar dintr-un internship în altul în speranţa că se vor angaja undeva, iar în cel mai rău caz ajung casieri la hipermarket. Criza a creat un nou profil al candidatului tânăr dornic să se angajeze: are studii superioare, este dispus să lucreze pe un post subcalificat şi pe un salariu apropiat de cel minim pe economie.

    „Cu toate că am o diplomă de licenţă în jurnalism, am acceptat acest job pentru că m-a încântat ideea de a vorbi în limba franceză cu vorbitori nativi. Recunosc că şi salariul a fost atractiv. Ştiam că un loc de muncă în media româneşti abia mi-ar fi permis să-mi plătesc chiria„, spune Mădalina Ion, o tânără de 22 de ani din Buzău, absolventă a Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii din Bucureşti şi, în prezent, masterandă în comunicare şi relaţii publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

    Mădălina Ion este unul dintre cei peste 30.000 de angajaţi care lucrează în industria de call center din România şi care, pentru salarii de 500 de euro în cazul celor care ştiu limba franceză sau engleză şi venituri chiar şi de circa 1.000 de euro net pentru limbi exotice cum sunt olandeza sau norvegiana, acceptă să stea într-un scaun şi să răspundă de dimineaţa până seara la solicitări ale clienţilor din întreaga lume.

    Pentru piaţa locală deja nu mai este un secret – call center-ul a devenit primul loc de muncă al studentului sau absolventului român care vrea să devină independent din punct de vedere financiar, să capete experienţa în câmpul muncii pe care i-o cer angajatorii din domeniul în care ar vrea să se specializeze sau refugiul fie al „repatriaţilor„, fie al celor care nu îşi găsesc job ca translatori sau profesori de limbi străine. În cadrul Computer Generated Solutions (CGS), cel mai mare call center din România, 75% din cei aproape 3.000 de angajaţi au sub 25 de ani, iar circa 95% dintre ei sunt absolvenţi de studii superioare sau studenţi.

    Problema supracalificării sau a fenomenului de „underemployment„ a devenit globală în contextul crizei, când majoritatea sectoarelor de activitate au fost nevoite să facă restructurări, candidaţii ideali fiind, de cele mai multe ori, cei abia intraţi în companie, respectiv studenţii sau absolvenţii. Prin urmare, puţinele oferte de angajare care nu necesitau alte calificări sau specializări au rămas cele din comerţ (posturi de casier, spre exemplu), din turism (ospătari sau barmani, pentru care salariul este de circa 1.500 de lei net pe lună, dar câştigurile pot fi majorate şi cu 50% numai din bacşiş) sau servicii. Pentru mulţi tineri însă, şansa de a avea un loc de muncă a însemnat şi semnarea unui contract cu un angajator străin (de cele mai multe ori pentru posturi pe care cetăţenii ţărilor în care au plecat nu le-au vrut, dar mai bine plătite ca un job ce necesită studii superioare în România).

    Statisticile arată că tinerii cu vârste de până în 24 de ani au cea mai mică pondere (2,9%) în numărul total de angajaţi de la nivelul economiei locale, pe când angajaţii cu vârste cuprinse între 35 şi 44 de ani reprezintă cea mai mare parte (13,7%) a populaţiei ocupate, potrivit datelor aferente anului 2012 de la Institutul Naţional de Statistică (INS).

  • Florin Stoleriu a fost numit director în cadrul Policolor

    Florin Stoleriu, cu o experienţă de peste 16 ani în managementul vânzărilor, va proiecta şi va implementa politicile comerciale în cadrul diviziei Arhitectural a Policolor coordonand activităţile de vânzări, consumer&trade marketing, operaţiuni şi suport tehnic. Florin Stoleriu este absolvent al Facultăţii de Electronică din cadrul Universităţii Tehnice Gh. Asachi din Iaşi şi al programului de Executive MBA din cadrul ASEBUSS.

    Anterior funcţiei în cadrul Policolor a ocupat poziţii de conducere în departamentele de vânzări în companii din sectorul de bunuri de larg consum. Între 2003 şi 2005 a coordonat activitatea de Trade Marketing la InBev Romania, după care a preluat funcţia de Senior Brand Manager pentru mărcile germane din cadrul aceleaşi companii. Ulterior s-a ocupat, din poziţia de Modern Trade Director, de dezvoltarea vânzărilor în canalul International KA. Între anii 2009 – 2012, în cadrul companiilor Fabryo şi Bergenbier, a ocupat funcţiile de Sales Director Retail şi respectiv Sales Director Traditional Trade.

    În 2012 Florin Stoleriu a fondat o companie de consultanţă, oferind servicii de consultanţă în managementul vânzărilor şi leadership. De la începutul acestui an Florin Stoleriu este cooptat în cadrul echipei Policolor, pentru care conduce structura comercială.

    Policolor are 1100 angajaţi şi a reportat în 2012 o cifră de afaceri de 72 milioane de euro. Grupul Policolor – Orgachim operează unităţile de producţie: Policolor România şi Orgachim Bulgaria şi este liderul regional în domeniul tehnologiei vopselelor şi lacurilor în zona Sud-Est Europeană. Policolor are peste 20 de distribuitori în România şi produsele sale sunt prezente în peste 2.000 de  magazine de retail tradiţional şi în marile reţele de bricolaj din România. Compania dispune în prezent de o reţea de 6 magazine proprii.

  • GEO COSTINIU A MURIT. Actorul avea 63 de ani

     Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX că Geo Costiniu a fost un mare artist, un om bun şi un coleg minunat. “Era suferind. A fost un mare artist, un om bun şi un coleg minunat, care s-a îmbolnăvit. (…) A murit săptămâna trecută Dana Comnea, la New York, şi acum moare Geo Costiniu. Sunt foarte mâhnită. Era un coleg minunat şi uite că boala l-a învins”, a declarat aceasta pentru MEDIAFAX.

    Geo Costiniu a început să joace în producţii de televiziune încă de la vârsta de 8 ani, fiind considerat un actor foarte talentat, iar la 14-15 ani juca în spectacole la Casa Studenţilor din Bucureşti. În anul IV de facultate, a debutat pe scena Teatrului Bulandra din Capitală, sub îndrumarea regizorului Liviu Ciulei. După absolvirea facultăţii, unde i-a avut ca profesori pe Dem Rădulescu şi Octavian Cotescu, a fost repartizat la Teatrul Naţional din Iaşi, unde a jucat între anii 1973 – 1974.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antreprenoarea care face 18 milioane de euro pe an din pasiunile altora

     De 12 ani „imortalizeaza” momentele importante ale clientilor sai

    Dana Becheru (45 de ani) este cofondator si unul dintre proprietarii retailerului F64, magazin care vinde atat online, cat si offline aparate de fotografiat si accesorii de ultima generatie. S-a hotarat sa intre in afaceri in 2001, alaturi de fostul coleg de liceu, dupa ce a vandut afacerea parintilor sai, un magazin alimentar. „Acolo am invatat cum sa aranjez marfa pe raft, cum sa fac preturi, cum sa interactionez cu clientii”.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Cine este Andrei Gerea, propus la Economie după 23 de ani în PNL

    Potrivit CV-ului postat pe site-ul Camerei Deputaţilor, Gerea are o vechime de 23 de ani în PNL, ocupând pe rând funcţiile de vicepreşedinte al Organizaţiei Tineretului Universitar Bucureşti, secretar Relaţii Interne al aceleiaşi organizaţii şi apoi vicepreşedinte. În perioada 1994 – 1996 a fost vicepreşedinte al TNL Bucureşti, vicepreşedinte al PNL sector 1, iar din 2002 este vicepreşedinte al PNL Argeş.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De la dactilograf, la fondator de start-up. Antreprenoarea care face 18 milioane de euro pe an din pasiunile altora

     De 12 ani „imortalizeaza” momentele importante ale clientilor sai

    Dana Becheru (45 de ani) este cofondator si unul dintre proprietarii retailerului F64, magazin care vinde atat online, cat si offline aparate de fotografiat si accesorii de ultima generatie. S-a hotarat sa intre in afaceri in 2001, alaturi de fostul coleg de liceu, dupa ce a vandut afacerea parintilor sai, un magazin alimentar. „Acolo am invatat cum sa aranjez marfa pe raft, cum sa fac preturi, cum sa interactionez cu clientii”.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro