BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Cum expune creşterea ratelor dobânzilor slăbiciunile băncilor: Prăbuşirile recente din SUA şi Europa scot în evidenţă noile ameninţări la adresa creditorilor şi răstoarnă tacticile convenţionale ale specialiştilor

    Începutul creşterii ratelor de dobândă a fost prezentat ca o veste bună pentru bănci, care câştigă mai mulţi bani pe măsură ce diferenţa dintre sumele cerute clienţilor şi cele plătite pentru finanţare se măreşte. Dar crizele recente de pe ambele maluri ale Atlanticului arată că realitatea este mult mai complexă de atât, răsturnând tacticile convenţionale ala specialiştilor, scrie Financial Times.

    Unele bănci, în special în Europa, rămân blocate cu portofolii mari de credite la ratele dobânzilor fixate mult sub nivelurile actuale. Altele, cu o pondere mai mare a portofoliului lor la rate variabile, pot percepe imediat mai mult pentru împrumuturile restante, riscând, totuşi, un val de neplată din partea debitorilor care nu-şi mai pot permite să îşi plătească datoria.

    Apoi, există problema obligaţiunilor de stat, caz în care băncile au deţinut tot mai multe lichidităţi după ce reglementările impuse post criza financiară le-au limitat asumarea de riscuri. Obligaţiunile cumpărate în urmă cu un an şi-au pierdut din valoare deoarece oferă dobânzi mai mici decât cele vândute în prezent, un fapt favorabil în contextul în care băncile nu sunt obligate să le vândă pentru a satisface cererile deponenţilor.

    Un alt motiv de îngrijorare este comportamentul imprevizibil al deponenţilor, care caută locuri mai profitabile pentru a-şi ţine banii, inclusiv fonduri de piaţă monetară şi criypto, dacă băncile întârzie să crească ratele pentru economii.

    Iată o prezentare generală a modului în care toate aceste situaţii se desfăşoară în sucursale şi săli de tranzacţionare, de la Londra la New York.

     

    Pierderi în portofoliile de obligaţiuni

    Băncile cumpără în mod obişnuit datorii guvernamentale foarte sigure ca modalitate de a îndeplini cerinţele de reglementare necesare deţinerii unei cantitaţi suficiente de active lichide de înaltă calitate. Creşterea ratelor a dus la scăderea bruscă a valorii acestor obligaţiuni.

    Rezerva Federală a SUA a declarat că băncile americane aveau la sfârşitul anului 2022 pierderi nerealizate de 620,4 miliarde de dolari în portofoliile lor de titluri de valoare, inclusiv 340,9 miliarde de dolari pentru obligaţiuni pe care nu intenţionau să le vândă. Conform normelor americane, creditorii nu trebuie să ia în considerare pierderile la preţul pieţei în câştigurile lor sau în ratele de capital, astfel că majoritatea băncilor nu şi-au luat măsuri împotriva acestei posibilităţi.

    Atunci când o bancă se află în criză de lichidităţi pentru a face faţă retragerii de capital, aşa cum s-a întâmplat cu Silicon Valley Bank, aceasta poate fi nevoită să vândă o parte din portofoliul său „păstrat până la scadenţă”, cristalizând pierderile, fapt care ar putea speria atât investitorii, cât şi deponenţii.

    Regulile sunt diferite pentru băncile din Europa, unde capitalul de reglementare reflectă deja efectul ratelor dobânzilor în vigoare pentru majoritatea obligaţiunilor. În Marea Britanie, analistul Numis Jonathan Pierce spune că cele şase mari bănci britanice au 600 de miliarde de lire sterline de titluri de creanţă, din care două treimi sunt deja evaluate la valoarea justă.

     

    Împrumuturi cu dobândă fixă

    Creşterea ratelor reprezintă o dublă provocare pentru partea de creditare a portofoliilor de active ale băncilor.

    Băncile care au reuşit să transfere creşterile de rate către clienţi prin intermediul împrumuturilor cu rată variabilă s-au bucurat de o creştere a veniturilor în 2022. Împrumuturile cu rată fixă au mai puţine şanse de neplată, dar reprezintă, de asemenea, o povară pentru profitabilitatea băncilor ale căror costuri proprii de finanţare vor creşte.

    Ratele mai mari duc, de asemenea, la mai multe rate neperformante, deşi creditele de această natură rămân la niveluri scăzute în UE, unde doar 1,5% dintre creditele ipotecare au fost clasificate drept credite neperformante în luna septembrie, arată cele mai recente date disponibile ale Autorităţii Bancare Europene.

     

    Împrumuturile imobiliare comerciale

    Împrumuturile imobiliare comerciale se află în mod special în atenţia băncilor. Pe lângă creşterea bruscă a ratelor dobânzilor, investitorii imobiliari se confruntă cu evaluări mai mici din cauza schimbărilor generate de pandemie în ceea ce priveşte modelele de muncă şi obiceiurile de cumpărare.

    Puţin peste două cincimi din creditele CRE din SUA sunt deţinute de bănci, potrivit JPMorgan.

    Preşedintele Fed, Jay Powell, a declarat săptămâna trecută că banca centrală „este conştientă” de concentrarea creditelor CRE, dar a subliniat că nu crede că această problemă este comparabilă cu alte presiuni asupra băncilor.

    Expunerea băncilor europene la proprietăţi imobiliare comerciale a fost identificată ca fiind o „vulnerabilitate cheie” de către BCE. Cu toate acestea, CRE reprezintă doar aproximativ 6% din portofoliile de credite europene, potrivit administratorului de active DWS.

     

    Creşterea costurilor de finanţare

    Deşi sunt disponibile şi alte surse de finanţare, acestea devin mai scumpe atunci când ratele cresc, deoarece investitorii cer randamente mai mari.

    Recenta decizie a autorităţii elveţiene de reglementare Finma de a şterge 16 miliarde de franci elveţieni (17 miliarde de dolari) de obligaţiuni suplimentare de rangul 1 ca parte a preluării Credit Suisse de către UBS va creşte şi mai mult costurile de finanţare ale băncilor europene.

    În medie, băncile europene deţin o expunere AT1 echivalentă cu 2,2% din activele lor ponderate la risc, deşi ponderea în cauză este semnificativ mai mare la unii creditori, cum ar fi Julius Baer, cu 7,2%, şi Barclays, cu 3,9%.

  • Urmatoarea criza bancară mondială nu va semăna cu nimic ceea ce a văzut lumea în 2008. Dezastrul vine încet şi tăcut, fără ca nimeni să-l observe la timp

    În ultimele decenii, crizele financiare au avut tendinţa de a fi rapide şi violente. De obicei, acestea se învârt în jurul câtorva companii, bănci sau ţări şi adesea ating punctul culminant în timpul unui weekend, înainte de deschiderea pieţelor asiatice. Următoarea criză ar putea fi una total opusă de vechiul model, unde prăbuşirea vine încet şi fără semne evidente care să pună în alertă pieţele şi factorii de decizie, scrie The Wall Street Journal.

    În 1980 SUA este lovită de ceea este cunoscut ca şi criza S&L (savings and loans), al cărei început seamănă izbitor de mult cu ceea se întâmplă la nivel economic şi financiar în prezent.

    Pe scurt, Rezerva Federală a crescut brusc ratele dobânzilor pentru a combate inflaţia. Instituţiile financiare şi băncile s-au trezit blocate atunci între obligaţiunile care ajungeau la maturitate foarte târziu şi ratele dobânzilor care nu se mai opreau din crescut, afectând apetitul pentru credite şi capacitatea băncilor de a returna datoriile.

    Din 1980 până în 1994, aproximativ 3.000 de instituţii financiare şi bănci americane, majoritatea mici, au fost închise sau salvate.

    Din 2008 până în 2021, Fed a menţinut ratele dobânzilor aproape de zero. Băncile şi-au sporit deţinerile de obligaţiuni guvernamentale şi de obligaţiuni ipotecare garantate de guvernul federal în căutare de randament.

    Când ratele au început să crească brusc în 2022, valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni s-a prăbuşit. Deşi aceste pierderi au fost deosebit de acute la SVB, aceasta nu a fost singura bancă care a pierdut bani.

    Profesorul de finanţe de la Universitatea Stanford, Amit Seru, a estimat recent că 11% dintre băncile americane, aproximativ 500 în total, au suferit pierderi procentuale mai mari pe activele lor din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor decât SVB.

    Cu toate acestea, în crizele din trecut, în cele din urmă, defaulturile au fost mai importante decât ratele dobânzilor.

    În anii 1980, împrumuturile imobiliare comerciale au fost lovite de recesiune, de construirea excesivă şi de prăbuşirea preţurilor la petrol şi gaze.

    Mexicul şi alte economii emergente au intrat în incapacitate de plată pentru împrumuturile acordate băncilor de tip money-center. În 2007-2009, creditele ipotecare şi instrumentele derivate aferente au dat fost cele care au eşuat.

    Situaţia creditelor pare mai puţin îngrijorătoare acum. S&P Global Ratings calculează că 86% din titlurile de valoare ale băncilor erau susţinute de autorităţile federale în al treilea trimestru din 2022, faţă de 71% în 2008 (restul sunt obligaţiuni corporative şi titluri garantate cu active).

    Acest lucru se datorează în parte răspunsului de politică fiscală şi monetară la pandemie. Rezerva Federală a reluat achiziţiile de obligaţiuni, iar Trezoreria a trimis stimulente mari şi ajutoare financiare direct în conturile bancare ale gospodăriilor.

    Ca urmare, depozitele au crescut. Raportul dintre împrumuturile bancare şi depozitele a ajuns minimul ultimilor 50 de ani de aproximativ 60% în septembrie 2021.

    Acest lucru nu a contat când ratele dobânzilor erau aproape de zero şi deponenţii nu aveau motive să caute alternative cu randament mai ridicat. Dar când Fed a ridicat ratele la 4% anul trecut, cei care economiseau au început să se mişte: depozitele s-au micşorat în ultimul an, impulsionate parţial de către Fed.

    Când Moody’s a retrogradat perspectivele de rating al sistemului bancar din SUA la începutul acestei luni, a avertizat că depozitele nu se află într-o zonă stabilă.

    Cu excepţia cazului în care asigurarea federală este extinsă la toate depozitele,  transformările sugerează că băncile mici şi mijlocii s-ar putea confrunta cu o perioadă prelungită de probleme şi presiuni asupra depozitelor, ceea ce le-ar putea forţa să limiteze creditarea.

    Ceea ce va veni nu va fi o criză în sensul obişnuit al cuvântului, dar la final rezultatul va fi acelaşi.

     

     

  • În Europa de Est dobânzile nu mai urcă, dar nici n-or să scadă prea curând deoarece lupta cu inflaţia va fi lungă. Preţurile vor continua să crească puternic 1-2 ani

    De ce inflaţia scade, dar preţu­rile cresc? Este o întrebare pe care o pune BBC pentru a le ex­plica britanicilor de ce scum­­pirile continuă deşi poli­ti­cienii şi banca centrală insistă pe faptul că inflaţia istorică bate în retragere. Răspunsul stă în definiţii, iar pentru omul de rând, care simte criza costului vieţii când îi vin facturile şi când plăteşte cumpărăturile la magazin, s-ar putea să nu conteze că inflaţia scade, ci când preţu­rile încep să scadă.

    Contează însă pentru cei care iau decizii pentru economii întregi, spre exemplu decizii legate de dobânzi. Preţurile cresc chiar dacă inflaţia scade deoarece inflaţia reprezintă rit­mul de creştere al preţurilor. Când inflaţia sca­de, scade ritmul cu care se majorează preţurile. În Marea Britanie, despre care se spune că a devenit cea mai săracă ţară bogată, inflaţia a dat un pas înapoi în ianuarie, dar şi-a reluat avansul în februarie.

    Pawel Borys, şeful Fondului Polonez de Dezvoltare, a estimat recent că inflaţia va încetini până la sfârşitul anului la 7%, dar crede că lupta cu inflaţia va mai dura 2-3 ani. De asemenea, el a spus că martie este probabil luna de vârf a creşterilor de preţuri.

    Astfel de oscilaţii pot fi un semn că vârful se apropie sau a fost atins deja şi urmează lun­gul sau scurtul drum descendent. În Europa de Est, cele mai recente prognoze indică un drum din ce în ce mai lung. De cât de repede co­boa­ră inflaţia depinde cât de repede încep băncile centrale să scadă dobânzile sau cel puţin să înceteze majorarea lor. Băncile centrale din Europa de Est au pus de câteva luni pauză creş­terilor de dobânzi, dar a­ceas­ta nu înseamnă că acolo unde mai este loc nu sunt excluse noi majorări. Deciziile de politică mone­tară depind de traiectoria inflaţiei.

    Spre exemplu, pieţele se aşteaptă ca banca centrală a Cehiei să pornească scăderile de do­bânzi când inflaţia decelerează sub 10%. În februarie, indicatorul a fost de 16,7%, faţă de 17,5% în ianuarie. Până când scumpirile dau semne de slăbiciune, banca centrală men­ţine o atitudine războinică faţă de inflaţie, iar în această luptă o ajută tendinţa de apreciere a monedei naţionale, coroana. De aceea, dobân­da principală a băncii centrale este de 7%. Şefii instituţiei au făcut clar că preferă să lupte cu inflaţia întărind coroana în loc să crească dobânzile. Prognozele ara­tă o inflaţie medie de 10,8% a­nul acesta şi una de 2,1% anul viitor. În Ungaria, banca cen­trală deja nu mai are spa­ţiu pentru scumpirea cre­ditului, dobânda princi­pală fiind de 13%.

    Acolo, lupta cu cea mai puternică inflaţie din UE este mai dificilă, mai ales că banca centrală şi guvernul par să fi de­venit instituţii cu in­te­rese opuse, iar forintul se de­pre­ciază la cea mai mică tur­bu­lenţă. Cele mai recente estimări ale băncii arată un grad considerabil de incertitudine. Ast­fel, instituţia se aşteaptă pentru anul acesta la un nivel mediu al inflaţiei de 15-19,5%, prog­noză identică cu cea anterioară, publicată în decembrie. Însă proiecţia pentru anul viitor a fost majorată de la 2.3-4,5% la 3-5%, ceea ce înseamnă că inflaţia ar putea atinge ţinta băn­cii centrale abia în 2025. În prezent, inflaţia este de peste 24% şi, conform calculelor băn­cii centrale, există o probabilitate destul de sla­bă ca indicatorul să fie de peste 10% şi la înce­putul anului viitor.

    Însă economiştii instituţiei cred că cel mai probabil ritmul scumpirilor anuale va decelera semnificativ în următoarele luni datorită bazei mai înalte la care se fac raportările. Oficialii instituţiei au avertizat că inflaţia ridicată poate fi înfrântă pentru a fi adusă sub 10% anul acesta doar prin disciplină şi coordonare. În aceste condiţii, nu se poate pune problema stabilirii unui reper în timp pentru începutul scăderii dobânzilor.

    Între timp, pentru că majorările salariale sunt mai mici decât inflaţia, puterea de cum­pă­rare a ungurilor scade, iar analiştii de la ING cred că această tendinţă va continua în a doua jumătate a acestui an. În Polonia, şefii băncii cen­trale spun că politica monetară ar trebui să rămână restrictivă până când traiectoriile in­fla­ţiei şi salariilor converg spre niveluri compa­ti­bile cu ţinta de inflaţie. Guvernatorul Adam Glapinski apreciază că nu vor mai exista ma­jo­rări de dobândă, ceea ce înseamnă că banca cen­trală va menţine ceva vreme dobânda prin­ci­pală la 6,75%, nivel la care aceasta este din sep­tembrie. Ludwik Kotecki, membru în con­siliul de politică monetară, a spus că orice majo­rare, oricât de mică, ar confirma că ciclul de înăs­prire a politicii monetare nu s-a încheiat şi că banca centrală este îngrijorată că preţurile cresc prea puternic, iar inflaţia se retrage prea lent.

    În februarie, inflaţia a sărit la 18,4%, un nou record. Kotecki se aşteaptă ca în martie nivelul să fie de 15-16%. Viceministrul de fi­nanţe Artur Sobon apreciază că până la finalul anului inflaţia va decelera până mai jos de 10%, poate chiar la 7% în decembrie, în cel mai optimist scenariu. El a explicat că două treimi din inflaţia poloneză vin din afara ţării. Analiştii de la Santander arată că astfel de cifre pot crea o iluzie statistică deoarece, deşi in­flaţia anualizată decelerează, preţurile conti­nuă să crească, poate chiar semnificativ.

    Pawel Borys, şeful Fondului Polonez de Dezvoltare, a estimat recent că inflaţia va încetini până la sfârşitul anului la 7%, dar crede că lupta cu inflaţia va mai dura 2-3 ani. De asemenea, el a spus că martie este probabil luna de vârf a creşterilor de preţuri. Dar chiar şi acest vârf poate fi înşelător. Spre exemplu, în Marea Britanie, la o inflaţie generală de sub 11%, inflaţia la legume a atins în martie nivelul record de 17,5%.

     

  • Imperiul de 7 mld dolari clădit pe dobânzi reduse al Charles Schwab începe să se clatine

    La primă vedere, pare ilogic ca Charles Schwab, o companie cu o istorie de jumătate de secol în industria de brokeraj, să fie prinsă în cea mai severă criză bancară din SUA din 2008, potrivit Bloomberg.

    Totuşi, semnele de întrebare legate de Schwab persistă, iar investitorii încep să descopere riscuri evidente.

     

  • Lupta cu inflaţia este departe de a se fi terminat: OECD le cere băncilor centrale să menţină politica de majorare a dobânzilor pentru a ţine preţurile sub control

    Organizaţia pentru Cooperare şi Devoltare Economică le-a cerut băncilor să „menţină cursul” şi să continue majorarea ratei dobânzii, în ciuda turbulenţelor de pe pieţele financiare, avertizând că inflaţia reprezintă în continuare principala ameninţare la adresa economiei mondiale, scrie Financial Times.

    Într-o actualizare a prognozelor sale economice din noiembrie, finalizată în timp ce tensinile din sistemul bancar au continuat să crească, organizaţia internaţională cu sediul la Paris şi-a corectat pozitiv previziunile de creştere economică pentru 2023 de la 2,2% la 2,6%.

    Această „redresare fragilă” se datorează scăderii preţurilor la energie şi alimente, precum şi a ridicării restricţiilor anti-COVID impuse de China, dar şi a creşterii încrederii mediului de afaceri.

    Álvaro Pereira, economistul-şef interimar al OCDE, a declarat că aceste perspective mai bune înseamnă că politica monetară “trebuie să rămână restrictivă până când vor exista semne clare că presiunile inflaţioniste vor scădea în mod durabil”.

    Apelul OCDE pentru creşterea ratelor dobânzilor în SUA şi în zona euro a venit după ce Banca Centrală Europeană a majorat joi dobânda-cheie cu 0,5 puncte procentuale, până la 3%.

    Falimentul de săptămâna trecută al Silicon Valley Bank şi nevoia de salvare financiară a Credit Suisse, miercuri, au determinat factorii de decizie de la Frankfurt să semnaleze că noi creşteri ale ratelor vor avea loc doar dacă pieţe se vor calma.

    Săptămâna viitoare se întâlnesc reprezentanţii Rezervei Federale a SUA şi ai Băncii Angliei, investitorii mizând pe faptul că oficialii îşi vor reduce eforturile de limitare a inflaţiei prin creşterea ratelor de politică monetară.

    Însă Pereira a declarat că băncile centrale nu ar trebui să răspundă la haosul din ultimele zile prin faptul că ar trebui să dea dovadă de mai puţină hotărâre pentru a contracara inflaţia.

    “Încă ne confruntăm cu o situaţie în care inflaţia este principala preocupare. Dacă vă uitaţi la nivel global inflaţia încă nu se află la un nivel acceptabil”.

    BCE a recunoscut joi că inflaţia de bază – un instrument de măsurare care exclude preţurile la alimente şi combustibili şi care este văzută ca un indicator mai bun al persistenţei creşterii preţurilor- va rămâne ridicată pentru o mare parte din acest an.

    Înainte de panica de pe piaţă, inflaţia ridicată a serviciilor din SUA a condus la aşteptări privind o majorare de jumătate de punct de către Fed miercurea viitoare. În prezent, pieţele se aşteaptă la o majorare de un sfert de punct – sau deloc – din partea băncii centrale americane, iar mulţi estimează reduceri în cursul acestui an.

    Pereira nu se aştepta ca ratele dobânzilor să poată scădea până cel mai devreme în 2024, cu excepţia cazului în care ar exista o înrăutăţire foarte semnificativă a stabilităţii financiare. Dar aceasta nu a fost principala aşteptare a OCDE. “Nu suntem în 2008”, a spus el, referindu-se la criza financiară globală din acel an.

    Organizaţia a declarat că, deşi este probabil ca inflaţia să se tempereze “treptat” în cursul acestui an şi al anului viitor, este posibil ca aceasta să depăşească ţintele băncilor centrale până în a doua jumătate a anului 2024. Inflaţia de bază în economiile avansate din G20 ar urma să ajungă la o medie de 4% în 2023 şi 2,5% în 2024.

  • A mai trecut un prag. Datoria externă a României a depăşit 150 mld. euro în premieră, adică jumătate din Produsul Intern Brut

    ♦ Datoria externă a României a crescut în ianuarie 2023 cu 7,5 mld. euro, până la 150 mld. euro, ajungând astfel la aproape triplul rezervelor, care la finalul lunii februarie se afla la 52 mld. euro.

    Datoria externă a României creşte accelerat într-o perioadă când tensiunile de pe pieţele financiare sunt la apogeu.

    După falimentul a trei bănci din SUA, cu active totale de 300 mld. dolari, miercuri seara Banca Elveţiei a anunţat un ajutor de urgenţă pentru Credit Suisse, de 50 mld. franci elveţieni, a doua mare bancă a Elveţiei.

    Întrebarea este care vor fi efectele pentru sistemele ban­care precum cel al României.

    Prezent ieri la o conferinţă or­ga­nizată de BNR şi Banca Europeană de Investiţii (BEI), Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a spus că finanţarea a încetinit din cauza creşterii costurilor de finanţare pe fondul înăspririi politicii monetare şi a standardelor de credit, iar odată cu criza energetică prelungită, tensiunile geopolitice accentuate şi incertitudinea despre perspectivele economice, băncile au fost nevoite să îşi reevalueze nivelul de risc. Chiar dacă guvernatorul BNR susţine că poziţia financiară a sectorului bancar românesc este adecvată, avertizează că riscurile sunt în creştere atât la nivel local, cât şi internaţional. În acelaşi timp, printre vulnerabilităţile pe care BNR le vede sunt riscul mai mare de nerambursare a împrumuturilor din sectorul privat, creşterea serviciului datoriei din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor, dar şi legătura strânsă între sectorul bancar şi sectorul gu­vernamental.

    Pe de altă parte, Adrian Câciu, ministrul finanţelor, a spus în cadrul unei conferinţe organizate de revista britanică The Economist că economia României va creşte peste prognoza actuală, care în acest moment este de 2,8% pentru 2023, că economia s-a dovedit a fi rezilientă, Europa a reuşit să evite recesiunea, iar anul 2023 este mai stabil pentru că el consideră că în acest an ştim cu ce ne confruntăm.

  • Analiştii cred că FED nu va mai creşte dobânzile pentru a digera scandalul prăbuşirii SVB

    Investitorii pariază că efectele falimentului Silicon Valley Bank vor forţa Rezerva Federală să renunţe la noi creşteri agresive ale ratelor dobânzilor. În prezent, pieţele estimează că există şanse ca banca centrală americană să întrerupă cu totul procesul de înăsprire monetară la sfârşitul acestei luni, potrivit Financial Times.

    Pieţele futures sugerează în prezent şanse de aproximativ 85% ca Fed să opteze pentru o majorare a ratelor dobânzilor cu un sfert de punct până la un interval ţintă cuprins între 4,75% şi 5% în cursul acestei luni, potrivit datelor Refinitiv, existând o probabilitate de 15% ca banca centrală americană să lase ratele neschimbate.

    Goldman Sachs a declarat luni că nu se mai aşteaptă la o nouă majorare după şedinţa Fed de pe 22 martie „având în vedere recentele tensiuni din sistemul bancar”.

    Schimbarea de pe pieţe reprezintă o răsturnare de situaţie faţă de săptămâna trecută, când investitorii credeau inevitabilă o creştere a dobânzii de 0,5 puncte procentuale, după ce Jay Powell a declarat că inflaţia americană rămâne încă încăpăţânat de ridicată, Fed fiind pregătită să adopte creşteri mai mari. 

    Ca răspuns, investitorii s-au îngrămădit în datoria publică americană, iar randamentul titlurilor de Trezorerie pe doi ani, care este deosebit de sensibil la aşteptările privind rata dobânzii, a scăzut cu 0,25 puncte procentuale, ajungând la 4,33%. Instrumentul de datorie avea un randament care depăşea cu puţin 5% miercurea trecută.

    Aceste mişcări au loc după ce prăbuşirea SVB a determinat Fed să anunţe duminică o nouă facilitate de creditare de 25 de miliarde de dolari, despre care se spune că a fost concepută „pentru a ajuta băncile să se asigure că au capacitatea de a satisface nevoile tuturor deponenţilor lor”. 

    Analiştii au declarat că măsurile de limitare a consecinţelor au reprezentat o pauză de facto în eforturile Fed de a înăspri politica monetară.

    Prăbuşirea rapidă a SVB i-a făcut pe participanţii de pe piaţă „să fie din nou mai conştienţi de faptul că Fed va provoca noi pagube dacă va continua să crească ratele”, a declarat Lee Hardman, analist valutar la MUFG.

    De asemenea, prăbuşirea băncii a „domolit vântul din pânzele dolarului american”, subliniind riscurile asociate cu creşterea ratelor, a adăugat Hardman. 

  • Veşti bune pentru toţi românii cu credite. Anunţul făcut de BNR pe care mulţi şi-l doreau să îl audă

    Indicele Robor la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, îşi continuă scăderea şi închide săptămâna la 6,91%, de la 6,93% joi, menţinând trendul preponderent descendent pe care s-a încadrat de la începutul lui 2023, potrivit datelor BNR.

    Indicele era cotat luni la  6,96%. Ultima dată când ROBOR la 3 luni s-a aflat sub pragul de 7% a fost pe 13 iulie 2022.

    Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a coborât la rândului luni vineri, la 7,26%, de la 7,28% cu o zi înainte, iar indicele ROBOR la 12 luni ajuns la 7,62%, de la 7,64%.

    În paralel, valoarea IRCC, dobânda de referinţa pentru calculul ratelor la bancă pentru creditele ipotecare şi consum, a crescut de la 1 ianuarie 2023 la 5,71%, de la 4,06% la finalul anului trecut.

    Valoarea de 5,71% este calculată pe baza datelor din trimestrul III al anului 2022.

     

     

     

     

  • Veşti bune pentru toţi românii cu credite. Anunţul făcut de BNR pe care mulţi şi-l doreau să îl audă

    Indicele Robor la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, îşi continuă scăderea şi închide săptămâna la 6,91%, de la 6,93% joi, menţinând trendul preponderent descendent pe care s-a încadrat de la începutul lui 2023, potrivit datelor BNR.

    Indicele era cotat luni la  6,96%. Ultima dată când ROBOR la 3 luni s-a aflat sub pragul de 7% a fost pe 13 iulie 2022.

    Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a coborât la rândului luni vineri, la 7,26%, de la 7,28% cu o zi înainte, iar indicele ROBOR la 12 luni ajuns la 7,62%, de la 7,64%.

    În paralel, valoarea IRCC, dobânda de referinţa pentru calculul ratelor la bancă pentru creditele ipotecare şi consum, a crescut de la 1 ianuarie 2023 la 5,71%, de la 4,06% la finalul anului trecut.

    Valoarea de 5,71% este calculată pe baza datelor din trimestrul III al anului 2022.

     

     

     

     

  • ANAF a publicat un ghid despre dobânzile şi penalităţile datorate pentru întârzieri la plata taxelor

    Agenţie Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a publicat în această lună pentru contribuabili un ghid despre  obligaţiile de plată datorate pentru neplata la termen, nedeclararea sau declararea incorectă a obligaţiilor fiscale .

    Ghidul include informaţii despre dobânzi şi penalităţi de întârziere, date despre dobânzile datorate în cazul impozitelor pentru care perioada fiscală este anuală, precum şi penalităţile pentru nedeclararea obligaţiilor fiscale.

    Pentru întârzierea declarării:

    ►Nivelul dobânzii este de 0,02% – pentru fiecare zi de întârziere

    ►Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,01% – pentru fiecare zi de întârziere

    Ghidul ANAF precizează că nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

    Pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale reprezentând impozite pentru care perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum urmează:

     a) în anul fiscal de impunere, pentru obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăţi anticipate, se calculează din ziua următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;

    b) pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora, inclusiv;

    c) în cazul în care obligaţia fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăţi anticipate sau declaraţiile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;

    d) pentru diferenţele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală sau declaraţiei de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare termenului de scadenţă prevăzut de lege. În cazul impozitului pe venit, această regulă se aplică numai dacă declaraţia de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. În situaţia în care declaraţia de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.

    Penalităţile de nedeclarare se datorează pentru obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere. Nivelul penalităţii de nedeclarare este de 0,08% pe fiecare zi.

    Penalitatea de nedeclarare se majorează cu 100% în cazul în care obligaţiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală constatate de organele judiciare

    Vedeţi aici Ghidul ANAF integral