BusinessMagazin

Tag: dedicatie

  • Bisericile de lemn din România, pe lista celor mai ameninţate situri culturale din Europa

    Alături de aceste situri culturale din România, lista include obiective de patrimoniu din Belgia, Grecia, Italia, Portugalia, Rusia şi Serbia.

    Lista constituie un instrument important în ceea ce priveşte promovarea în rândul publicului a subiectului patrimoniului cultural ameninţat al Europei, a declarat Denis de Kergorlay, preşedintele executiv al Fundaţiei Europa Nostra, care finanţează parţial Banca europeană de investiţii (BEI).

    Federaţia paneuropeană pentru patrimoniul cultural Europa Nostra este o platformă reprezentativă care reuneşte 250 de organizaţii ce activează în domeniul patrimoniului cultural, din 50 de ţări din Europa.

    Anul acesta, pe lista obiectivelor culturale aflate în pericol se mai află Teatrul Bourla din Anvers (Belgia), cartierele istorice Dolcho şi Apozari din Kastoria (Grecia), citadela din Alessandria (Italia), clopotele Palatului naţional din Mafra (Portugalia), cartierul “social” din Cerniakovsk (Rusia), construit de arhitectul german Hans Scharoun în 1924, şi sinagoga din Subotica (Serbia).

    Lista siturilor culturale în pericol din Europa pentru anul 2014 a fost aleasă de consiliul director al Fundaţiei Europa Nostra din 11 obiective, selectate de o comisie consultativă internaţională, formată din experţi în istorie, arheologie, arhitectură şi finanţe. Nominalizările au fost făcute de organizaţii ale societăţii civile şi de instituţii publice din toată Europa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reportaj: Târgul de dulciuri de la Paris – cum ar trebui să fie deserturile din restaurante

    ADRIANA SOHODOLEANU
    (CĂLĂTOR PASIONAT, GASTRONOM ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE DESERTURI ŞI CADOURI WWW.BISCUIT.RO)

    PRIMELE PAGINI DIN BIG BROTHER, DE LIONEL SHRIVER, VORBESC DESPRE MÂNCARE ŞI SATISFACŢIA PE CARE ACEASTA O OFERĂ. Teoria care m-a făcut să aprob şi să scriu aceste rânduri spune că mâncarea în sine nu aduce (multă) plăcere. Romanul analizează obezitatea în relaţie cu responsabilitatea familială şi gradul în care aceasta din urma este sau nu utilă şi dezirabilă.

    Citind cele câteva rânduri prin care personajul îşi face introducerea construind eşafodajul povestirii sale (despre obezitate şi relaţii de familie) am regăsit verbalizat un gând avut destul de des în ultima vreme. Ceea ce ne face să salivăm se întâmplă de fapt în afara momentului masticării, înainte şi după, respectiv anticiparea, aţâţarea papilelor şi apoi amintirea experienţei. Rememorarea ei amplifică impactul.

    ESTE MOTIVUL CARE M-A ADUS LA ACEST TÂRG: vreau să aflu noi tehnici şi echipamente prin care experienţa pe care o ofer clienţilor prin deserturile noastre să fie intensă şi generatoare de amintiri, anticipări, savurări şi iar amintiri – un fel de şarpe care-şi înghite coada, o mişcare ciclică nesfârşită, pe care, da, unii ar numi-o dependenţă. Eu i-aş spune loializare.

    Cele şapte hale ale parcului expoziţional din Villepinte sunt dedicate unor categorii precum brutărie, artizanal, industrial, şcoli de gastronomie, concursuri şi show-uri. Aici au loc întreceri precum Mondial des arts sucres şi Masters de la boulangerie artisanal la care participă concurenţi din toată lumea. Tot aici îşi prezintă expozanţii performanţele produselor lor – maşini, utilaje, făinuri sau arome, forme de copt etc. – şi o fac tot la fel prin vitrine în care au înregimentat mii de prăjituri pastelate. Privirea îţi aleargă către ele, se îmbată cu aromă, se împleticeşte în decoruri, se lipeşte, înghite hulpavă tot, cu discriminări minore.

    Preţ de o oră eşti în extaz, dar apoi urmează căderea: privirea, tot ea săraca, se târâie, şchioapătă, îşi trage pleoapa pavăză şi imploră milă. Intervine greaţa vizuală. Stomacul nu are nimic, nu a gustat nimic. Aici desertul se mănâncă cu ochii, aproape nimic nu se degustă fizic. O binecuvântare. Această supradoză de zahăr a făcut ca în cele patru zile în Paris să mănânc efectiv doar trei deserturi şi pe acelea din curiozitate profesională, nu poftă.

    În afara târgului, este linişte. Parisul este de data aceasta tăcut, pare că oamenii şi maşinile merg în vârful degetelor. Maşini nu prea sunt şi când apar nu fac zgomot. Nu sunt silenţioase, fantomatic-inexistente, ci doar puţine şi nu fac zgomot mare, lucru care are de-a face cu nivelul poluării în oraş şi încercările guvernului de a-l diminua.

    Sâmbătă seara Parisul a fost cuminte, duminică pustiu, iar luni adormit. Doar pe Champs Élysées e o agitaţie tăcută, turişti mişcându-se ca o turmă spre sau dinspre Arcul de Triumf.

    Zgomotul este însă în bistrouri şi magazine. Perdele fonice invizibile îl reţin acolo şi doar răzleţ răzbate câte un murmur. E ciudat, căci nu pluteşte nimic în aer, nu e o respiraţie reţinută, nici tăcere impusă. Nu te aştepţi să izbucnească o furtună sau o gaşcă de prieteni să urle „Surpriză!„. Cei care trec pe stradă sunt puţini şi normali. Câini nu sunt, iar cerşetorii tac înveliţi în saci de dormit, în uşile de la Printemps şi Lafayette.

    Ziua nu e altfel; în grădinile Tuileries şi pe peticele de iarbă paralele cu Champs Élysées oamenii stau descălţaţi în iarbă. Stau şi eu şi mă gândesc cât de diferit ne purtăm în vacanţe faţă de ceea ce suntem acasă.
    Mă mai gândesc la cele de la târg şi la faptul că în dimineaţa aceasta la Fauchon (magazin de lux de delicatese) erau 40 de oameni la ora 11; toţi aveau coşuri în mână şi căutau probabil să refacă stocul de provizii terminate peste weekend.

  • Elevii încep luni “Şcoala altfel”, iar apoi intră în vacanţa de primăvară

    Săptămâna “Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, programată anul acesta în intervalul 7 – 11 aprilie, lasă cadrelor didactice libertatea de a alege activităţile în care să fie implicaţi copiii, în afara celor cotidiene de la şcoală.

    Elevii au astfel ocazia atât să se recreeze (la teatru, film, muzee, evenimente sportive etc.), cât şi să afle lucruri noi prin vizite la sedii de instituţii publice ai căror angajaţi le prezintă, cu acest prilej, “secretele” meseriei lor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Fred Koch, magnatul care a criticat regimul comunist

    Fred Chase Koch este un inginer chimist american şi fondatorul  Koch Industries, a doua companie privată ca mărime din Statele Unite ale Americii.  Fred C. Koch s-a născut în Quanah, Texas, în familia imigrantului german Harry Koch, proprietarul ziarului Tribune – Chief. 

    Fred Koch a studiat în cadrul Institutului Rice din Houston din 1917 până în 1919 şi a absolvit Institutul Massachusetts de Tehnologie (MIT) în 1922, în cadrul căruia a obţinut licenţa în practica ingineriei chimice. Koch şi-a început cariera în cadrul Texas Company, iar mai târziu a devenit inginer şef în compania Medway Oil & Storage din Kent, Anglia.

    În 1925 s-a alăturat unui coleg din MIT, P.C. Keith, la compania Keith-Winkler Engineering din Wichita, Kansas. Colegul lui a părăsit însă compania în acelaşi an, iar aceasta s-a transformat în Winkler-Koch Engineering Company. Doi ani mai târziu, Koch a inventat o modalitate mai eficientă în procesul de cracare termică pentru transformarea petrolului brut în benzină care permitea micilor jucători din industrie să concureze cu giganţii domeniului.

    Companiile mari l-au acţionat imediat în judecată pe Koch, cu 44 de procese împotriva lui. Koch a câştigat toate procesele, mai puţin unul – în care s-a dovedit pe parcursul anilor că judecătorul fusese mituit. Chiar dacă a câştigat lupta din sălile de judecată, litigiul extins a scos din afaceri compania Winkler-Koch timp de mai mulţi ani.

    Drept consecinţă, Koch s-a concentrat ulterior pe pieţele externe, inclusiv Uniunea Sovietică, unde compania a construit 15 instalaţii de cracare în intervalul 1929 – 1932. La începutul anului 1930, Winkler-Koch ajunsese chiar să găzduiască tehnicieni sovietici pentru training. Compania s-a extins însă cu instalaţiile de cracare şi în alte ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Koch a reuşit să asigure astfel cu succes averea familiei, iar mai târziu a adus noi parteneri.

    Din 1940, compania a devenit Wood River Petrol şi Rafinare, iar în 1946, după ce firma a cumpărat rafinăria Rock Island şi un sistem de colectare a petrolului brut din apropiere de Duncan, Oklahoma, a fost redenumită  Wood Rock Island Oil & Refining Company.

    După moartea sa, în 1966, atribuţiile de management ale companiei devenite într-un final Koch Industries au revenit celor patru fii ai săi. În perioada petrecută în Uniunea Sovietică, Koch a ajuns să dispreţuiască regimul comunist al lui Iosif Stalin. A scris chiar o carte pe această temă, intitulată „Un om de afaceri se uită la comunism„ (A Business Man Looks at Communism), în care spunea că Uniunea Sovietică este un regim al foametei, mizeriei şi terorii. În prezent, compania are venituri de peste 115 miliarde de dolari şi mai bine de 60.000 de angajaţi.

    Charles Koch este preşedintele consiliului director al companiei, iar David H. Koch este CEO-ul acesteia, după ce Frederick şi William Koch le-au vândut acţiunile în schimbul a 1,1 miliarde de dolari.

  • Cisco intră în cursa pentru cloud computing, cu investiţii de un miliard de dolari

    Compania intenţionează să construiască centre de date unde să poată fi gazduit noul serviciu, numit Cisco Cloud Services, relatează Wall Street Journal. Cisco, cunoscută pentru producţia de componente hardware dedicate reţelelor, vrea să profite de noul val de companii care preferă să închirieze servere decât să cumpere unele proprii.

    Bugetul dedicat segmentului hardware se află în scădere peste tot în lume, pe măsură ce companiile caută metode de a reduce cheltuielile. “Oamenii au înţeles că sistemul cloud poate fi un mod de a obţine performanţe superioare, păstrând în acelaşi timp costurile sub control”, a declarat Rob Lloyd, preşedintele Cisco.

  • Stephen Hawking: Peste 50 de ani, vom trăi pe Lună şi vom fi în drum spre Marte

     În timpul emisiunii de televiziune “Live from Space”, celebrul astrofizician a spus că oamenii vor avea colonii pe Lună “în următorii 50 de ani” şi că alţi oameni vor trăi pe Marte până în anul 2100, informează dailymail.co.uk.

    Dacă nu vor fi colonizate alte planete, profesorul Hawking crede că rasa umană se va confrunta cu riscul unei extincţii iminente, întrucât prea mulţi oameni vor trăi pe Terra, iar planeta noastră nu poate să suporte un număr infinit de locuitori.

    “Planeta noastră este o lume veche, ameninţată de o populaţie în expansiune şi resurse limitate. Trebuie să anticipăm aceste ameninţări şi să avem un plan B. Dacă vrem ca specia noastră să supravieţuiască în următorii 100 de ani sau în următorii 1.000 de ani, atunci este imperativ să călătorim în negura spaţiului pentru a coloniza lumi noi din cosmos. Dacă vom urma această cale, atunci nu am niciun dubiu că acest secol va rămâne cunoscut în istoria omenirii sub denumirea «Epoca Spaţială»”, a spus renumitul cercetător britanic, în vârstă de 72 de ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comisari europeni, miniştri, academicieni, la ediţia 2014 a Cluj Innovation Days din 20-21 martie

     Potrivit unui comunicat transmis, vineri, de organizatori, peste 50 de comisari europeni, experţi interni şi internaţionali, autorităţi publice, academicieni şi oameni de afaceri vor lua parte la cea de-a doua ediţiea evenimentului Cluj Innovation Days (CID), organizat de Cluj IT Cluster la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

    La conferinţa Cluj Innovation Days – Discover New Frontiers sunt aşteptaţi peste 400 de participanţi – oameni de afaceri, reprezentanţi ai mediului academic, autorităţi, cercetători şi studenţi din România şi din Bulgaria, Cehia, Danemarca, Franţa, Israel, Marea Britanie, Olanda, Serbia, Slovenia, Suedia şi SUA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O companie de consultanţă IT din grupul Porsche a deschis un punct de lucru la Cluj

     “Activitatea diviziei MHP din cadrul concernului Porsche s-a dedicat găsirii de soluţii optime în managementul proceselor şi suportului IT utilizat în sfera business, concentrându-se pe branşa automobilelor. MHP oferă la punctul de lucru din Cluj-Napoca servicii complexe de IT, pentru clienţii din întreaga lume. Portofoliul de servicii înglobează întregul ciclu de viaţă al unui produs, de la etapa de application management la managementul proceselor şi, în final, la faza de dezvoltare customizată. Activitatea de la Cluj-Napoca va începe cu 40 de angajaţi, urmând să fie căutaţi, în continuare, absolvenţi de informatică şi ştiinţe economice”, se arată într-un comunicat al companiei.

    Directorul general al MHP, Ralf Hofmann, a declarat că în România mulţi potenţiali angajaţi sunt foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional şi vorbesc limbile germană şi engleză.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ArcelorMittal a demolat statuia lui Lenin de la combinatul Krivoi Rog

     Compania a anunţat că a demontat monumentul de la Crivoi Rog “pentru a asigura siguranţa angajaţilor şi a proteja clădirile companiei”.

    “Soarta monumentului va fi decisă conform cu legile în vigoare”, se arată într-un comunicat al companiei, citat de Bloomberg.

    Operaţiunile de la combinatele siderurgice şi minele de fier ale ArcelorMittal din Ucraina nu au fost afectate de protestele din ultimele luni şi de violenţele de săptămâna trecută, a precizat ArcelorMittal în comunicat.

    Compania, unul dintre cei mai importanţi investitori străini din Ucraina, a adăugat că a transferat din ţară o parte dintre angajaţii străini şi pe familiile acestora.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aplicaţiile mobile ar putea adăuga 63 miliarde euro la economia europeană

    Un raport GIGAOM prezentat la Bruxelles arată că dezvoltatorii de aplicaţii din America de Nord şi Europa au o pondere egală(42%) în veniturile generate la nivelul pieţelor din Uniunea Europeană şi Statele Unite, relatează Businessrevieweurope.com.

    În acest moment, industria susţine un milion de dezvoltatori şi încă 800.000 de persoane ce se ocupă cu marketing sau vânzări. Până în 2018, însă, numerele ar putea creşte la 2.7 milioane, respectiv 2.1 milioane. Cumpărătorii şi publicitatea în aplicaţii au adus 6.1 miliarde euro, sumă ce ar trebui să ajungă la aproape 19 miliarde în următorii cinci ani.

    Studiul a arătat, printre altele, că primele 28 de companii din Uniunea Europeană au creat 40% din aplicaţiile prezente pe pieţele din Europa şi Statele Unite. Pe de altă parte, una din principalele griji ale dezvoltatorilor europeni este ritmul de implementare a tehnologiei 4G, necesară pentru o mai bună conectivitate şi rulare a aplicaţiilor.