BusinessMagazin

Tag: decizie

  • „Chemical Brothers”. Sau românii care au învins statul şi acesta trebuie să le plătească o sumă fabuloasă

    Ioan şi Viorel Micula (57 de ani) sunt primii fraţi care s-au consacrat în businessul românesc, punând la începutul anilor ’90 bazele unui grup care a stat mai mulţi ani pe primele locuri în topul celor mai mari afaceri din industria alimentară şi a băuturilor.

    Investiţiile celor doi fraţi, cunoscuţi în mediul de business cu porecla „Chemical Brothers”, un nume despre care nu se ştie foarte clar de unde vine şi ce reprezintă, au demarat puternic în 1993, perioadă în care autorităţile române au decis să implementeze o schemă de ajutor de stat pentru investiţiile în zonele defavorizate. Ei au venit ca investitori străini după Revoluţie, din Suedia. Însă, ulterior, businessul celor doi fraţi a început să meargă pe o pantă descendentă, iar în ultimii ani s-au concentrat pe procesul pe care îl au cu statul român. Fraţii Micula au dat statul în judecată în 2005 pentru că ar fi anulat anumite facilităţi fiscale pentru investitorii străini, cei doi având şi cetăţenie suedeză.

  • Ţara din UE în care dobânzile la credite ajung şi la 800%. Decizia luată de Guvern

    Autorităţile daneze au decis să intervină şi să plafoneze dobânzile la creditele de consum, după ce dobânzile anuale percepute de unii furnizori de credite au urcat până la 800%, transmite Bloomberg.

    Guvernul de la Copenhaga şi o largă coaliţie de partide în Parlament au căzut de acord să impună un plafon de 35%, a anunţat ministrul pentru Industrie şi Afaceri, Simon Kollerup. Măsura este una ţintită pe produsele financiare catalogate drept “credite rapide”.

    Plafonarea reflectă înmulţirea semnalelor de alarmă cu privire la aceste credite rapide, care au devenit mai populare după ce instituţiile tradiţionale de credit au înăsprit accesul la creditare.

    Autoritatea de supraveghere financiară din Danemarca a reamintit joi tuturor instituţiilor de credit că nu ar trebui să acorde împrumuturi debitorilor care nu îşi permit să le ramburseze şi de asemenea să îşi revizuiască procedurile prin care stabilesc solvabilitatea debitorilor.
    “Avem acum o problemă serioasă cu aceste credite rapide, care blochează în special tineri şi cetăţeni vulnerabili cu datorii care nu pot fi gestionate”, a spus Simon Kollerup, potrivit Agerpres.

    Prin această măsură Danemarca se alătură altor state scandinave care au decis să pună presiuni asupra companiilor care percep dobânzi mari, pe fondul creşterii îngrijorărilor cu privire la gradul excesiv de îndatorare al gospodăriilor, scrie incont.ro

  • Un antreprenor român, care a făcut mai multe magazine în România, s-a extins şi în Paris, deschizând un magazin chiar lângă turnul Eiffel. Le vinde francezilor ce le place cel mai mult

    „Grupul Le Manoir are o relaţie comercială foarte bună cu Franţa, cunoaştem bine piaţa de produse gastronomice şi vinuri, aşa că decizia de a ne extinde a venit natural. Avem parteneriate strânse cu cramele şi artizanii prestigioşi, ceea ce ne ajută să avem acces la produse rare, complicat de obţinut, care sunt extrem de căutate în ţările cu tradiţie gastro-oenologică, oferindu-ne un avantaj competitiv relevant”, descrie Cristian Preotu decizia de a se extinde peste hotare.

    Anul trecut, afacerile grupului Le Manoir au crescut cu 10%, depăşind 6 milioane de euro. Din portofoliul companiei fac parte divizia B2B Le Manoir, magazinele Comtesse du Barry, magazinele Petit Bateau, restaurantele bucureştene Relais & Châteaux Le Bistrot Français şi SushiRoom, precum şi barul de mixologie The Owl, inclus în august 2019.

    În decembrie 2018, antreprenorul a lansat divizia de distribuţie de vinuri româneşti în Franţa şi, în aceeaşi perioadă, a demarat pregătirea magazinului Le Manoir din Paris. „Ştiam de atunci că un punct de vânzare va fi mai ofertant decât un birou de reprezentare, fiindcă ne va permite să dezvoltăm relaţii şi mai strânse cu producătorii francezi şi pentru că va fi mai eficient din punct de vedere logistic. Astfel, acum, dacă avem cantităţi mici, de câteva sticle – valoroase, de obicei – alegem să le grupăm, pentru a obţine un cost mai bun, dar şi pentru a beneficia de o metodă de expediere mai sigură.” În plus, deoarece de ceva vreme are vânzări şi în afara Europei, în ţări din Asia şi SUA, antreprenorul spune că este mai eficient să facă aceste operaţiuni comerciale direct din ţara de achiziţie, din Franţa, fără a mai fi necesar ca vinurile să tranziteze România.

    Un alt aspect care l-a determinat să deschidă magazinul din Paris a fost dorinţa de a introduce vinurile româneşti pe listele restaurantelor din Franţa, „un obiectiv de business important pentru anul 2020”. Investiţia în magazinul de 120 de metri pătraţi deschis în luna septembrie 2019 pe Rue de Grenelle, poziţionat în proximitatea Ambasadei României, aproape de Turnul Eiffel, a fost de aproximativ 350.000 de euro. Antreprenorul spune că fiind deja familiar cu mediul de lucru din Franţa, cu legile şi instituţiile, lucrurile nu au fost extrem de complicate, iar provocările cu care s-a confruntat au fost cele de ordin administrativ – autorizaţii şi permise. „Nivelul de dificultate nu a fost mai mic decât în România, dar s-a dovedit surmontabil.”

    La început, povesteşte Preotu, majoritatea clienţilor au venit din stradă, atraşi de vitrina elegantă a magazinului. „Suntem într-o zonă tranzitată, centrală, aproape de o serie de obiective turistice, astfel încât magazinul a dezvoltat două tipuri de clientelă, fiind frecventat atât de către cei care locuiesc în cartier, cât şi de turişti.” În scurt timp, în doar câteva săptămâni, magazinul a ajuns la o medie de 20-25 de clienţi pe zi, cu un bon mediu de 45-50 de euro/persoană. Potrivit descrierii antreprenorului, clienţii magazinului din Paris sunt predominant persoane cu venituri medii şi peste medie, pasionaţi de gastronomie, vinuri şi băuturi fine.

    Cei mai mulţi dintre ei sunt deja familiarizaţi cu o serie de producători cunoscuţi, dar deschişi să descopere etichete noi, din ţări mai puţin promovate, precum România. Preţurile produselor comercializate încep de la 10-20 de euro şi pot continua până la câteva mii, pentru un armagnac (tip de brandy –  n. red.) din secolul al XIX-lea, de pildă. „Le Manoir Paris este, practic, echivalentul culinar al unui magazin multibrand, cu articole vestimentare şi accesorii”, notează antreprenorul. Din portofoliul magazinului fac parte producători internaţionali din regiunile Burgundia, Loire, Côtes du Rhône sau Sancerre, cu nume ca: Domaine Vacheron, Joseph Drouhin sau Château de Beaucastel, dar şi case consacrate, cu tradiţie, precum Château Pontet Canet, Château Smith Haut Lafitte sau Petrus. „Şi selecţia de şampanii, spumante şi băuturi tari cuprinde opţiuni de la mici producători, dar şi nume clasice, iconice, toate unite de o premisă comună: calitatea şi pasiunea pentru meşteşug şi bun-gust.” În ceea ce priveşte producătorii din România şi Moldova, în magazin sunt comercializate vinuri din crame precum Davino, Avincis, Metamorfosis, Villa Vinèa sau Gitana.

    Comparativ cu publicul din Franţa, Preotu spune că, deşi majoritatea clienţilor din unităţile româneşti Comtesse du Barry reprezintă un public avizat, ce cunoaşte produsele rare din portofoliul de branduri al businessului şi are o putere mare de cumpărare pe această zonă, fiind comparabil cu cel francez ca gusturi şi venituri, printre clienţii din piaţa locală există şi o categorie nouă – persoane cu venituri medii, „care sunt surprinse să descopere că, deşi ca experienţă şi ca game nu concurăm cu magazinele de cartier sau cu supermarketurile, ce merg pe volum, avem o serie de produse de calitate, cu preţuri extrem de accesibile, de la 5 euro în sus.” Astfel de persoane, spune el, nu au neapărat un echivalent în Franţa, unde există deja o cultură a ingredientelor şi a calităţii, iar consumatorii ştiu ce aşteptări să aibă de la un magazin precum Le Manoir.

    „Pentru noi, acesta este un segment important de public, faţă de care am o foarte mare apreciere, deoarece îl simt foarte receptiv la informaţii noi – petrece timp în magazin, descoperă vinuri şi specialităţi culinare, degustă, se lasă consiliat de colegii noştri şi, ulterior, decide. Aici avem parte de un proces mai lung, care se desfăşoară pe parcursul mai multor vizite, dar care face parte dintr-o tendinţă naturală, prin care ne creştem calitatea vieţii alegând mai înţelept şi orientându-ne mai mult spre calitate.”

    Preotu spune că în ultimii ani piaţa de băcănie fină şi vinuri a crescut cu consecvenţă, de la un an la celălalt, iar acum se îndreaptă spre maturizare şi se apropie de cele din ţări care au cultură gastro-oenologică deja construită, pe parcursul secolelor, cum sunt Franţa sau Italia. „Simţim acest lucru în creşterea frecvenţei de cumpărare, ceea ce e un semn al democratizării consumului. În plus, există un apetit tot mai mare pentru produsele bio – vinuri, peşte, articole de băcănie, ciocolată –, din care noi avem o selecţie generoasă în magazine.” În ceea ce priveşte tendinţele consumatorilor, antreprenorul notează că, în magazinele grupului, o serie de clienţi care la început veneau foarte rar, când aveau nevoie de un cadou pentru o persoană importantă, au ajuns treptat să cumpere pentru ei, întâi la intervale mai mari şi acum constant, săptămânal sau la două săptămâni. „Aceasta este, de fapt, o tendinţă care ilustrează cum au evoluat lucrurile şi care ne dă încredere că noi, ca popor, suntem tot mai atenţi la calitate, ingrediente, sursele alimentelor pe care le alegem.”
    Nu în ultimul rând, antreprenorul spune că a observat şi un interes în creştere pentru accesoriile potrivite, care să le permită pasionaţilor să se bucure de aromele şi calităţile vinurilor. „De exemplu, tot mai mulţi cumpărători aleg să investească într-un set de pahare superioare calitativ celor din supermarketuri, care permit o aerare mai bună a oricărui tip de vin, fie el alb, roze, roşu sau spumant.”
    Pe lista de „rezoluţii” în business pentru anul acesta, antreprenorul a adăugat: extinderea cocktail barului The Owl cu un nou spaţiu privat, deschiderea în zona Dorobanţi a unui magazin bio cu produse proaspete din carne, peşte, legume, vinuri şi îmbogăţirea portofoliului de produse cu branduri noi de gastronomie şi vinuri. „În plus, suntem la stadiul de concept cu o serie de proiecte, pentru care vom demara, anul acesta, o serie de activităţi de amenajare şi reamenajare.”

  • Unul dintre cele mai mari grupuri farmaceutice din lume administratează în mod aleatoriu un medicament în valoare de două milioane de dolari, stârnind critici cu privire la problemele etice pe care le ridică o astfel de decizie

    Grupul farmaceutic Novartis a lansat un program de tip loterie prin care oferă în mod gratuit doze produse prin intermediul terapiei genetice, stârnind critici din partea grupurilor de pacienţi, aceştia fiind de părere că modul de distribuire al unui remediu dedicat tratării bebeluşilor este total inadecvat, potrivit Wall Street Journal.

    Zolgensma, un medicament administrat intravenos o singură dată, vizează bolile mortale ale căror victime nu îşi pot controla muşchii şi se vinde în prezent doar în Statele Unite. Având un preţ de 2,1 milioane de dolari, este cel mai scump medicament din lume.

    Programul global de administrare a medicamentului ia în calcul un număr limitat de oameni ce suferă de atrofie musculară spinală (AMS), pacienţii aflându-se în afara Statelor Unite. Însă mai multe grupuri de pacienţi au criticat mişcarea, subliniind problemele etice cu care se confruntă producătorii de medicamente în ceea ce priveşte alegerea beneficiarilor.

    Companiilor le este permis să ofere gratis medicamente neaprobate ţărilor dispuse să intre în programe dedicate tratamentelor de tip experimental, programe ce sunt valabile doar pentru pacienţii în stări extrem de grave.

    Abordarea pe care grupul farmaceutic o lansează vine în urma cererilor tot mai mari ale medicamentului în ţări unde Zolgensma nu a fost încă aprobat. În mod normal, producătorii se confruntă cu un număr moderat de cereri de medicamente, numărul ţinând cont atât de beneficii, cât şi de pericole.

    Prin intermediul programului, doctorii pot trimite cereri de tratare, pacienţii eligibili intrând într-un proces de extragere la fiecare două săptămâni. AveXis, unitatea din cadrul Novartis care produce medicamentul, poate distribui circa 100 de doze gratuite pe an. Doar în Europa, aproximativ 1.600 de copii suferă de tipul 1 de AMS, cea mai severă formă pe care o poate lua atrofia.

     

  • O absolventă de sociologie a devenit antreprenor urmându-şi o pasiune veche pentru bijuterii

    „Am pornit cu un stand de bijuterii într-un mall din Cluj-Napoca şi în primii doi ani vindeam alături de prima mea angajată. Astfel am văzut care sunt nevoile pieţei, ce se cere, cum evoluează trendurile şi ulterior mi-am dat seama că mi-aş dori ceva mai mult pentru acest business”, povesteşte Ioana Susan, fondatoarea Chic Bijoux.

    Ulterior, a început să facă bijuterii într-un mic atelier din Cluj, după o colaborare cu Swarovski, de la care cumpăra cristalele chiar de la fabrica din Austria şi le monta în argint în România. „Mi se părea o provocare că fac producţie, dar acum când mă uit în urmă îmi dau seama că făceam de fapt asamblare. Acum avem echipamentele necesare prin care putem să turnăm, să laminăm, să facem efectiv o bijuterie.” Sorin Buiac s-a alăturat businessului Chic Bijoux în urmă cu cinci ani, moment din care cei doi antreprenori au început să dezvolte atelierul de bijuterii şi să-şi definească mai clar priorităţile. „În primă fază am investit 20.000 de euro. Când ne-am asociat, am deschis şi alte insule în malluri.” Preţurile bijuteriilor încep de la 50 de lei şi ajung la 250 de lei, pentru cele din argint, iar preţul celor din aur se calculează în funcţie de gramaj – o brăţară poate costa peste 1.000 de lei.
    Produsele Chic Bijoux sunt prezente în propriul magazin online, dar sunt listate şi pe Amazon UK, iar anul viitor antreprenorii îşi propun să le listeze şi pe Amazon Europa şi SUA.

  • Doi soţi au început o afacere cu două cabine foto, construite chiar de ei. Ce venituri poate genera o astfel de afacere

    „Am început căutările şi mi-am dat seama că bariera de intrare în business nu e foarte mare – 5.000 de euro. Am decis că este oportun să demarez procedurile pentru acest nou business. Iniţial am vrut să cumpăr din străinătate o cabină gata făcută, apoi m-am gândit că o putem face noi. Prima cabină pe care am dezvoltat-o a fost din aluminiu, îmi plăcea să spun că este un iPhone al cabinelor foto”, povesteşte Ştefan Radu.

    Mama lui, inginer proiectant de meserie, a fost cea care a făcut proiectul cabinei şi, ajutată de tatăl lui – tot inginer –, a realizat-o printr-o firmă din Buzău, oraşul natal al lui Ştefan. Primei cabine – din aluminiu – i s-a adăugat o a doua, de această dată din lemn, mai uşor de montat, creată tot de mama lui Ştefan Radu şi executată de un meşteşugar local. Benzile magnetice, foliile magnetice, plicurile, hârtia şi rola pentru print, props-urile din lemn (pe care sunt scrise diverse mesaje) şi fundalul printat sunt materiile prime care însoţesc cabinele foto şi sunt achiziţionate din România.
    Businessul le-a adus anul trecut o cifră de afaceri de 51.700 de lei (11.200 euro) şi un profit de 13.500 de lei (2.900 euro), iar pentru anul 2019 cei doi antreprenori speră la dublarea afacerilor.
    „Primul eveniment la care am mers cu cabina a fost în aprilie 2015, în preajma Paştelui. Am avut ceva probleme tehnice. E greu să faci un produs de la zero, asta am învăţat”, spune Denisa Radu.
    Pentru trei ore de făcut poze la minut în cadrul unui eveniment preţul este de
    215 euro, pentru cinci ore – 315 euro, iar pentru opt ore costul ajunge la 415 euro. Cabinele sPrint Box au ajuns atât în Capitală, cât şi la evenimente din afara Bucureştiului, în oraşe ca Bacău, Buzău, Braşov sau Craiova.

  • ​COVER STORY BM 2019: Johan Meyer, Fondul Proprietatea: „Să vin la Bucureşti a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o”

    „Am multe lucruri pentru care să fiu recunoscător, printre acestea numărându-se şi faptul că am lucrat alături de Mark Mobius, care mi-a asigurat începuturile în industria de investiţii, m-a inspirat să pun întrebări şi să aflu mai multe despre orice oportunitate care mi-a ieşit în cale”, îşi începe discursul Johan Meyer, executivul care conduce Fondul Proprietatea şi sucursala de la Bucureşti a Franklin Templeton, în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO la care a participat.
    Originar din Africa de Sud, se autodeclară norocos, mai cu seamă datorită mentorilor pe care i-a avut, iar alături de celebritatea din industria investiţiilor Mark Mobius, un rol important în acest sens l-au avut părinţii săi, despre care spune că „au setat un foarte bun exemplu asupra modului în care să mă port cu oamenii şi să abordez viaţa”. Un altul a fost liderul politic Nelson Mandela, pe care îl consideră „un exemplu pentru cum să duci o viaţă modestă, cum să ierţi şi să fii un lider foarte puternic în acelaşi timp”.
    Meyer este responsabil de administrarea activelor de 2,5 miliarde de dolari ale Fondului Proprietatea, cu o capitalizare de piaţă de peste 1,8 miliarde de dolari şi care investeşte în prezent în cele mai profitabile şi mari companii din România, printre care se numără Hidroelectrica, OMV Petrom, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa şi Salrom. Per total, portofoliul Fondului Proprietatea include în prezent participaţii în 34 de companii (7 listate şi 27 nelistate), o combinaţie de entităţi private şi controlate de stat, oferind expunere către sectoare precum energia, infrastructura sau materiile prime.
    Johan Meyer vine, mai exact, din micul oraş Benoni. „Probabil că niciunul dintre voi nu ştie unde se află acesta, dar vă voi da un punct de reper: este acelaşi oraş în care a copilărit actriţa Charlize Theron – nu am cunoscut-o niciodată însă”, glumeşte el. După ce a terminat şcoala în Benoni, s-a înscris la Universitatea din Pretoria, aflată la aproximativ 40 de kilometri nord de Johannesburg. Acolo, a început să studieze contabilitatea, dar în scurt timp a ajuns la concluzia că nu acela va fi domeniul în care îşi va dezvolta cariera, astfel că s-a orientat înspre economie. „După ce mi-am terminat studiile de economie, m-am gândit să aplic pentru mai multe locuri de muncă, printre care cel de analist asistent la Franklin Templeton.”
    Angajat în cadrul companiei globale de management al investiţiilor de peste 15 ani şi jumătate, Johan Meyer îşi aminteşte detaliat momentul în care şi-a început parcursul în aceasta: „M-am alăturat companiei într-o zi nu foarte norocoasă, era vineri 13, februarie, şi încă după prima zi m-am întrebat cum voi reuşi vreodată să înţeleg toate acele raporturi şi  terminologia specifică industriei de investiţii. Datorită unor mentori foarte buni şi cu multă răbdare şi dedicare, 15 ani mai târziu sunt în aceeaşi companie; am trecut prin mai multe etape de evoluţie”.
    Mărturiseşte că, atunci când a văzut anunţul, nici măcar nu auzise de compania care îşi deschisese în 1995 unul dintre primele birouri în Johannesburg. S-a pregătit pentru interviu, s-a documentat în legătură cu organizaţia şi modul în care operează, dar a căutat informaţii şi despre persoana care îl va intervieva, care s-a dovedit a fi Mark Mobius. De altfel, spune el, aceasta a fost una dintre principalele lecţii pe care le-a învăţat în cariera sa: să fie cât de pregătit se poate pentru orice se poate ivi pe parcurs. „Eram capabil să port o discuţie inteligentă cu Mark şi viitorii mei colegi la vremea respectivă despre oportunităţi de investiţii şi despre mediul politic din Africa de Sud, ceea ce m-a ajutat să îmi asigur jobul respectiv.” Totuşi, îşi aminteşte că la întrebarea „Ce ai face la jobul tău ideal?” din cadrul interviului a răspuns, după cum îşi aminteşte acum amuzat, că i-ar plăcea să joace golf. „Acesta nu este răspunsul la care mă aşteptam”, i-a spus Mobius. Discuţiile cu managerul de fond renumit pentru pionieratul său în pieţele emergente, au continuat pe parcursul aproape al întregii sale cariere, în contextul în care a avut ocazia să lucreze cu el până în 2018, când acest guru al investiţiilor a părăsit Franklin Templeton. „A fost o plăcere absolută să lucrez cu el timp de atât de mulţi ani, am învăţat foarte mult astfel.”
    După primul său post, a evoluat constant, ajungând ulterior manager de portofoliu. Anul 2008 l-a găsit în echipa dedicată pieţelor emergente a Franklin Templeton care a lansat şi administrat Templeton Frontier Markets Fund (FTIF) pentru businessul pieţelor emergente. Au construit acest business pentru o perioadă de câţiva ani – iar Meyer îşi aminteşte că la acel moment era cel mai mare business de investiţii la nivel global dedicat pieţelor de frontieră. „Aveam câteva miliarde de dolari de administrat într-un mediu plin de provocări. Desigur, pieţele de frontieră sunt foarte răspândite, aşadar, ca parte din această responsibilitate la munca mea din Franklin Templeton în perioada respectivă, trebuia să călătoresc în toată lumea. Cred că am vizitat peste 50 de ţări – multe dintre acestea în Asia, Africa, America Latină şi, desigur, Europa.”
    Prima dată când a venit în România era în 2010, la scurt timp după ce Franklin Templeton a primit mandatul de a administra Fondul Proprietatea. „Am petrecut aici două săptămâni într-o perioadă de frumoasă vară românească”, rememorează Meyer primul contact pe care l-a avut cu piaţa locală, într-un moment în care habar nu avea că, la câţiva ani după aceea, va ajunge să trăiască aici. A luat decizia de a veni în România în 2016, iar acum, uitându-se în urmă, spune că aceasta a fost cea mai bună din viaţa sa.
    „La momentul acela, aveam deja 12 ani la Franklin Templeton în Africa de Sud, aveam un birou mic, cred că eram în jur de 10 oameni, şi în acel punct am simţit că mi-am atins deja potenţialul – fiecare mişcare de acolo însemna că trebuie să mă uit înspre un alt angajator. Franklin Templeton este o organizaţie mare, internaţională, astfel s-a ivit oportunitatea de a veni în România.” Îşi aminteşte în detaliu discuţia pe care a avut-o cu soţia sa la vremea respectivă: „Aveam trei copii mici, ştiam că va fi greu, dar, în acelaşi timp, mă cunoşteam şi ştiam că voi regreta mereu dacă nu voi încerca”. Chiar dacă soţia sa, dar şi el erau stresaţi de ideea de a veni într-o piaţă cu totul necunoscută, în celălalt capăt al lumii – mai ales în contextul în care abia îşi cumpăraseră o casă în Cape Town, iar cel mai mare dintre copii începuse deja şcoala acolo – „trei ani mai târziu pot să vă spun cu sinceritate că nu regret nicio secundă faptul că am luat decizia să vin aici”.
    În continuare, consideră că piaţa locală este una cu un imens potenţial de creştere. „Aveţi aici o rată a şomajului foarte scăzută, de 3,8%, iar venind din Africa de Sud, unde rata şomajului este de 30%, vorbim despre o diferenţă uriaşă. Oamenii de aici sunt activi, îşi dedică timpul în folosul productivităţii, au bani de cheltuit – pentru ei înşişi, pentru familiile lor, pentru dezvoltarea unor afaceri în creştere, ceea ce cred că este extrem de important”. Pe de altă parte, mediul care îi înconjoară nu este unul care să îi încurajeze să dezvolte acele afaceri. „Una dintre frustrările pe care eu le-am avut în ceea ce priveşte investiţiile din portofoliul Fondului Proprietatea se leagă de schimbările de legislaţie frecvente; este prea multă birocraţie, care face foarte dificil, nu doar pentru marile companii, ci şi pentru antreprenorii mai mici, să dezvolte afaceri, să investească în ele, să le permită să înflorească. Cred că unul dintre elementele cheie care trebuie adresat este această lipsă de stabilitate, de predictibilitate”, consideră Meyer.
    Apoi, o altă provocare se leagă de sporul negativ al populaţiei, cauzat şi de continuarea tendinţei de emigrare a oamenilor: „Cred că trebuie să facem mai multe pentru a-i încuraja pe oameni să stea aici în primul rând pentru a-şi creşte familiile şi afacerile, apoi mai sunt lucruri de făcut pentru a-i încuraja pe românii care s-au mutat în străinătate să se întoarcă”.
    Pe de altă parte, oportunităţile sunt create de românii pe care îi descrie drept „educaţi, motivaţi şi foarte orientaţi înspre antreprenoriat”. Spune că a observat aceste calităţi deopotrivă la colegii săi din Franklin Templeton în România, dar şi în alte sectoare de business sau vorbind pur şi simplu cu şoferi de Uber sau Black Cab: „Mulţi par să aibă activităţi secundare faţă de activitatea lor principală; este incredibil că oamenii sunt satisfăcuţi de ceea ce fac, dar caută mereu îmbunătăţiri, cred că asta este specific românilor şi cred că este absolut minunat”.
    Concluzionează: „Dacă mă uit la oamenii de aici şi la oportunităţile care există în domenii precum IT, al resurselor naturale, energiei şi chiar şi al resurselor minerale, unde România este extrem de bogată, observ multe oportunităţi care pot fi realizate, ţara nu operează la un nivel aflat nici măcar aproape de potenţialul maxim; din nefericire, birocraţia stă în calea atingerii acestui potenţial”. Iar dacă ar fi pus în situţia de a lua o decizie pentru România, spune că prioritatea lui ar fi: „Să creez un mediu unde regulile jocului sunt clare şi oferă jucătorilor putere în mod egal, indiferent cine sunt ei şi în ce domeniu de activitate lucrează”. Regulile pot, evident, să fie schimbate dacă o schimbare se dovedeşte a fi benefică, dar cu analize corecte asupra impactului şi consultări potrivite pentru a înţelege care va fi exact rezultatul acestor schimbări. Aşadar, Johan Meyer consideră necesară realizarea unui teren de joc egal pentru toţi jucătorii: „Trebuie să creezi un mediu de afaceri în care oamenii să ştie că lucrurile nu se vor schimba peste noapte, fără avertisment”. Or pentru Fondul Proprietatea, stabilitatea este un element cheie când vine vorba despre investiţiile viitoare. „Pentru Fondul Proprietatea, care este un fond de 2,5 miliarde de dolari, orice investiţie care ar putea ajuta la dezvoltarea acestuia trebuie să fie destul de mare – vizăm creşterea şi modul în care acea creştere ar putea fi realizată peste ani”, răspunde Johan Meyer întrebat în ce companii ar putea să investească Fondul Proprietatea pe piaţa locală. Spune că le-au fost prezentate mai multe oportunităţi „interesante” de investiţii – în IT, în agricultură, în energie, dar în contextul în care fondul tranzacţionează la un discount faţă de valoarea activelor nete (VAN), preferă să utilizeze cash-ul pentru a face returnări de capital către acţionari – este dificil pentru ei să justifice orice investiţie. „Lucrăm mult în direcţia reducerii discountului, astfel încât să avem o poziţie din care să facem acest tip de investiţii – luăm în considerare tot ce vine pe birourile noastre, indiferent că vorbim despre o companie deţinută de stat sau de un antreprenor, dar, în mod evident, acestea trebuie să satisfacă cerinţele de investiţii ale fondului şi criteriile şi obiectivele. Nu suntem acolo încă, dar lucrăm în această direcţie.”
    Johan Meyer reaminteşte că portofoliul Fondului Proprietatea nu este unul construit, ci asamblat de către guvernul român în 2005. „Succesul nostru din ultimul deceniu a constat în reformarea afacerilor pe care le-am moştenit din portofoliu: în urmă cu cinci ani, Hidroelectrica era în insolvenţă, iar acum este una dintre cele mai profitabile afaceri din România, contribuind enorm la bugetul statului prin dividende, dividende speciale, impozite şi contribuţii. Cred cu tărie că fără implicarea Fondului Proprietatea şi a Franklin Templeton în susţinerea unor standarde adecvate de guvernanţă corporativă – iar Hidrolectrica este doar un exemplu – situaţia ar fi fost foarte diferită.”
    Posibila listare a „perlei energiei româneşti” ar putea schimba, potrivit lui Meyer, întreg portofoliul Fondului Proprietatea, dar şi piaţa românească. „Dacă Hidrolectrica se va lista, va schimba întregul portofoliu, de la 70% nelistat la 70% listat, ceea ce înseamnă că, dintr-o dată, nu va exista niciun motiv pentru fond să continue să tranzacţioneze la discounturi atât de mari faţă de VAN.” Astfel, lucrurile vor arăta diferit pentru Fondul Proprietatea şi în ceea ce priveşte analizele pe care le va face când va realiza noi investiţii: „Lucrăm în direcţia unui obiectiv pe termen mai lung, în care să vindem acţiuni, să oferim acţionarilor dividende, să acţionăm cât de predictibil şi transparent este posibil, să oferim un exemplu pieţei româneşti în termeni de standarde referitoare la guvernanţa corporativă şi să arătăm beneficiile pe care le putem aduce astfel”.
    Când va fi listarea? Meyer spune că managementul companiei lucrează în vederea pregătirii companiei pentru acest obiectiv – termenul cel mai curând ar putea fi septembrie anul viitor. „Este posibil – dar este un scenariu foarte optimist, în contextul politic local – în continuare nu avem un ministru al energiei care să ia decizia, de pildă.” Este încurajat să creadă că listarea se va baza pe faptul că managementul şi compania fac toţi paşii necesari în această direcţie. „Aşadar, tot ce poate fi făcut din punctul de vedere al companiei va fi făcut; ce lipseşte este contextul politic. Când acesta se va schimba, va deschide o nouă lume de oportunităţi, nu doar pentru Hidroelectrica, dar şi pentru Fondul Proprietatea şi România.”
    În trecut, au avut discuţii cu potenţiali investitori referitoare la vânzarea Hidroelectrica, dar Meyer spune că în prezent prima opţiune pentru Fondul Proprietatea este în continuare reprezentată de listare. „Dacă, din cine ştie ce motiv, listarea nu se va realiza, desigur, ne vom regândi strategia, dar în prezent, dacă există o listare posibilă, lucrăm înspre realizarea acelui obiectiv.”
    O altă companie prezentă deseori în discuţiile de pe agenda publică, parte din portofoliul Fondului Proprietatea, este Compania Naţională de Aeroporturi Bucureşti (CNAB). „Este o zonă de investiţii despre care se discută de mulţi ani – dacă aţi călătorit recent prin Otopeni, aţi observat că  aeroportul este aglomerat, cred că vom ajunge la 15 milioane de pasageri anul acesta, aşadar este o nevoie clară de capacitate suplimentară atât în termeni de acomodare a aeronavelor, cât şi a pasagerilor.”
    Din punctul de vedere al lui Johan Meyer, aceasta se poate realiza prin investiţii într-un nou terminal: „Sunt investiţii pe care noi le-am susţinut dintotdeauna, dar, din nou, este nevoie de un cadru politic pentru ca acestea să se întâmple, în contextul în care acţionarul majoritar este Ministerul Transporturilor, care îşi schimbă, în medie, ministrul la fiecare şase luni, ceea ce face foarte dificil să ai o strategie continuă, productivă. Însă, din punctul de vedere al companiei şi al ţării, investiţia este absolut esenţială”. Pe de altă parte, consideră că investiţiile în deschiderea unui nou aeroport nu s-ar justifica. „Redeschiderea aeroportului Băneasa este o soluţie pe termen scurt, acesta poate acomoda poate 1-2 milioane de pasageri suplimentar în fiecare an, dar nu poate oferi o soluţie pe termen lung asupra problemei aglomeraţiei de pe Otopeni.” Iar „construirea unui aeroport nou, într-o altă parte a oraşului, nu are sens, când ai deja infrastructura, pistele, acces, în termeni de drumuri, direct spre aeroport. Ceea ce are mai mult sens este să continui să dezvolţi activul care este acolo, dar, din nou, e nevoie de guvernanţă corporativă, de membri de board independenţi, toate lucrurile de care are nevoie orice companie pentru a dezvolta şi implementa o strategie de investiţii”.
    În ceea ce priveşte discuţiile despre o potenţială criză financiară, Johan Meyer este rezervat în a oferi sfaturi de investiţii, însă aminteşte că ciclicitatea pieţelor este normală. „Pieţele trec prin cicluri – aşadar, când rezerva de bani ieftini va dispărea, când dobânzile vor creşte şi fondurile vor deveni mai scumpe, cred că nu doar Statele Unite vor avea probleme, ci şi Europa. Întrebarea este cum te pregăteşti pentru un astfel de scenariu, fiindcă, în cele din urmă, piaţa se va corecta – poate cu 10%, 15% sau 20%.” „Nu ştiu când va veni momentul, dar fiţi pregătiţi cu un portofoliu de investiţii diversificat. Cel mai mare risc pe care îl puteţi avea este să credeţi că aţi auzit despre o companie fantastică şi să vă puneţi toţi banii într-o singură investiţie, poate aveţi dreptate, dar în 99 din 100 de cazuri veţi greşi. Dacă v-aţi asumat acest risc, probabil va trebui să începeţi de la zero – câţiva oameni fac asta –, dar fiţi pregătiţi, dacă este un risc cu care sunteţi dispuşi să trăiţi, OK, dar eu nu v-aş sfătui în acest sens.” Sfatul de investiţii al lui Mark Mobius era „o treime în cash, o treime în proprietăţi, o treime în acţiuni – ceea ce este drăguţ când ai bani, eu am doar o treime”, glumeşte Meyer. „Lucrez încă la celelalte două treimi.” Cât din deciziile de investiţii e legat de analiză, cât de noroc? Johan Meyer răspunde citând un jucător de golf sud-african: „Cu cât mă pregătesc mai mult, cu atât mai norocos sunt – ceea ce înseamnă că dacă investeşti foarte multă muncă şi efort – fie că este vorba despre golf, despre analiza de investiţii sau despre orice altceva faci – cu cât mai mult exersezi, cu atât mai norocos vei fi în orice domeniu”. Admite că analiza poate să greşească şi nu crede că vreun specialist în investiţii va pretinde vreodată că a luat doar decizii corecte şi a făcut doar recomandări bune de investiţii – cheia este să ai dreptate de mai multe ori decât greşeşti şi, în viaţă, ca în business, să continui să încerci. Când vine vorba despre modul în care se iau deciziile de a investi într-o companie, spune că, dincolo de cifre, oamenii din spatele acestora au un rol extrem de important. „Noi nu investim în companii fără să analizăm în detaliu nu doar managerii, dar şi proprietarii acestora. Dacă ne uităm doar la numere, imaginea de ansamblu este limitată, trebuie să ştii că managerii şi proprietarii sunt aliniaţi la obiectivele tale de investiţii. Există multe afaceri de familie sau deţinute de stat care nu ar putea să aibă aceeaşi motivaţie de profit sau aceleaşi obiective în minte pe care le ai tu – aşadar, pentru un investitor, să cunoşti oamenii din spatele businessului este incredibil de important.”
    Cea mai bună decizie a sa în termeni de investiţii este tot într-o companie sud-africană. „Africa de Sud are multe companii care trebuia să caute creştere în afara pieţei mamă fiindcă acolo creşterea economică este foarte temperată de mulţi ani, iar Naspers era una dintre companiile la care m-am uitat şi care a fost una dintre principalele mele recomandări de investiţii.” Acum, fondul, care a investit pe piaţa locală în companii precum eMAG, OLX, Fashion Days, PayU, a confirmat pariul său din trecut. „Compania are foarte mare succes, probabil nu chiar succesul pe care îl poate avea, dar cu siguranţă par să devină din ce în ce mai puternici.” Meyer spune că unul dintre aspectele fascinante legate de Naspers este vizionarul din spatele acestei afaceri – Koos Bekker, pe care l-a întâlnit şi el în vremea în care lucra cu Mark Mobius.
    În încheierea evenimentului Meet the CEO, Johan Meyer a fost pus în perspectiva unui alt tip de analize, nu una specifică investiţiilor, ci de realizare a propriului SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats – calităţi, slăbiciuni, oportunităţi, defecte).
    La capitolul calităţi, a răspuns, fără ezitare, „Am simţul umorului dezvoltat”. Adaugă că este o persoană foarte analitică: „Sunt foarte atent la detalii, dar încerc mereu să păstrez imaginea de ansamblu. Asta m-a ajutat mereu. Când păstrezi în minte obiectivul final fără să te pierzi în detalii minore, asta te ajuta să te concentrezi pe luarea deciziilor necesare pentru a atinge acel obiectiv”. De asemenea, se autodescrie ca fiind „o persoană foarte dedicată – nu renunţ uşor – de fapt, nu renunţ deloc, doar mă răzgândesc”. În ceea ce priveşte slăbiciunile, recunoaşte că poate să fie foarte nerăbdător, „ceea ce este destul de greu în România”. „Am descoperit că sunt distras foarte uşor fiindcă acesta este stilul de viaţă al prezentului – ai atât de multe lucruri de făcut, care te bombardează tot timpul, mailuri, telefoane, este foarte uşor să fii distras,  încerc să îmi rezerv timp în care să mă pot concentra pe realizarea unei sarcini până la capăt, lucru care poate fi dificil într-un mediu caracterizat de un ritm alert.” Cele mai mari greşeli? „Nu pot să răspund la această întrebare, abordarea mea în viaţă a fost asta: deciziile pe care le-am luat m-au adus în punctul în care sunt astăzi şi dacă nu aş schimba nimic la acesta înseamnă că nu am luat decizii pe care să le regret.” În schimb: „Investiţii proaste? Da, au fost câteva”, glumeşte el, precizând însă că au fost mai multe cele care au performat bine decât cele care nu au performat, parte din motivul pentru care se află în rolul său din prezent.
    De ce a rămas atât de mult cu Franklin Templeton?
    „Franklin Templeton este, în primul rând, o afacere de familie, despre care am considerat mereu că îşi apreciază foarte mult angajaţii, iar în pieţele emergente în care lucrez eu este o atmosferă de familie: lucrăm de mai mulţi ani unii cu ceilalţi, ne cunoaştem, avem încredere unii în alţii şi când ne întâlnim, o dată pe an, suntem ca într-o reuniune de familie”. Acesta este, de altfel, şi unul dintre motivele pentru care în prezent se declară fericit cu postul său. „În ceea ce priveşte viitorul previzibil, sunt mulţumit de locul în care mă aflu acum. Nu ştiu dacă mi-aş petrece toată cariera lucrând pentru Franklin Templeton, dar există multe lucruri care pot fi realizate în Franklin Templeton, în Fondul Proprietatea din România – să gestionez frustrările pe care le avem zi de zi şi să fructificăm la maximum oportunităţile pe care le avem.”
    Nu exclude însă posibilitatea începerii unei activităţi de antreprenor, în contextul în care zi de zi le sunt prezentate proiectele antreprenoriale ale unor oameni care au decis să facă ceva diferit, noi afaceri: „Cred că este foarte inspiraţional că mulţi oameni care au lucrat pentru mediul corporate întreaga carieră au renunţat la siguranţa unei astfel de activităţi pentru a-şi urma visele. Zilnic ne sunt prezentate noi oportunităţi, iar una dintre cele mai mari provocări ale României şi ale lumii se leagă de modul în care schimbarea climatică şi tehnologia vor afecta evoluţia businessurilor înspre viitor – sunt multe oportunităţi de afaceri în această direcţie”.
    În contextul în care în România există mai multe investiţii ale unor companii de origini sud-africane (NEPI, Naspers, SABMiller – înainte de a fi vândută, Pepco etc), există vreun business românesc pe care Meyer l-ar dezvolta în Africa de Sud? „Mi-ar plăcea să am oportunitatea să prezint un concept al Fondului Proprietatea guvernului sud-african. Este un vehicul unic care a adus beneficii atât de mari acţionarilor – nu doar acţionarilor propriu-zişi, ci şi celor cărora le-au fost oferite acţiunile iniţial prin schimbarea modului în care companiile de stat au fost conduse – nu doar oferind foarte mult din companie unui număr restrâns de persoane, ci într-un fel în care beneficiază ţara şi investitorii ei.” Iar dacă ar fi vorba despre o idee antreprenorială, în capul listei se numără UiPath şi Bitdefender. „Din sectorul IT şi telecomunicaţiilor cred că sunt multe lucruri pe care Africa ar putea să le înveţe de la România – atunci când compar viteza internetului şi preţul pe care îl plătesc acolo, nu am cuvinte să descriu de câte ori mai scump este un serviciu de o calitate mult mai slabă din Africa de Sud.”
    Întrebat ce ar prefera între Nelson Mandela, Mark Mobius sau Koos Beeker – dacă ar fi să aleagă o altă viaţă, spune: „Dacă ar fi să iau o astfel de decizie, cred că aş merge pe o combinaţie între Nelson Mandela şi Koos Bekker, de la Naspers”. Este de părere că Nelson Mandela avea câteva calităţi cheie care se potrivesc industriei financiare: pasiunile lui, natura lui modestă, studiile de avocat, antrenamentul de boxer – „A avut nevoie de antrenament şi determinare, sunt calităţi ce pot fi aplicate şi în industria financiară”. Pe Koos Bekker îl admiră fiindcă a previzionat lucruri pe care nimeni nu le vedea: „Când Naspers a cumpărat Tencent, au plătit, dacă îmi aduc bine aminte, 35 de milioane de dolari pentru 31,2% din companie, prin urmare era o companie de 100 de milioane de dolari”. Compania chinezească din domeniul tehnologiei, înfiinţată în 1998, nu reprezenta la vremurile acelea un pariu sigur pentru investitori. „Bekker s-a uitat la China, care are mai mult de un miliard de locuitori, iar pe atunci nimeni nu avea telefoane mobile sau puţini aveau acces la internet. El a fost cel care a văzut această oportunitate şi a luat această decizie de business.” În ceea ce îl priveşte pe primul său mentor, spune: „Nu vreau să fiu Mark Mobius, oricât de multă admiraţie şi respect am pentru el, şi-a sacrificat întreaga viaţă domeniului investiţiilor. Am o soţie, am copii, îi iubesc foarte mult – nu vreau să renunţ la ei pentru o carieră”.

    Johan Meyer este manager de portofoliu al Fondului Proprietatea şi CEO al Franklin Templeton Investment Management Ltd UK, sucursala Bucureşti, de la 1 aprilie 2018. Anterior, el a fost co-CEO şi comanager de portofoliu din noiembrie 2016, odată cu relocarea sa în România. Din rolul său actual, este responsabil de stabilirea strategiei generale a Fondului Proprietatea, cel mai mare fond listat la Bursa de Valori Bucureşti, oferind îndrumare echipei Franklin Templeton din Bucureşti.
    Johan Meyer s-a alăturat Franklin Templeton Investments în 2004, iar înainte de rolul său de aici a fost managing director pe Africa de Sud şi director de strategie pentru Africa în cadrul Templeton Emerging Markets Group. Deţine o diplomă de licenţă cu specializare în comerţ şi o diplomă de studii postuniversitare în economie obţinute la Universitatea din Pretoria. Vorbeşte engleza şi afrikaans, dar şi româna, la nivel elementar.

    Sfaturi pentru tinerii manageri

    1Fiţi umili: nimeni nu ajunge nicăieri exclusiv datorită abilităţilor sau talentelor proprii. Chiar şi un boxer are antrenori, dovadă că succesul nu depinde doar de un individ, ci de o echipă implicată care îl susţine pentru a-l ajuta să îşi realizeze obiectivele.
    2Încercaţi mereu să conduceţi prin exemplu: când oamenii se uită la tine în sus,  vor avea tendinţa să te emuleze, să te copieze, nu doar în mediul de business, ci şi acasă. Eu am trei copii şi atunci când îi ascult cum vorbesc, mă aud în ei pe mine şi pe soţia mea. Trebuie să ţinem cont de faptul că orice trimitem în lume se poate întoarce la noi – aşadar, dacă vrem o familie puternică şi sănătoasă, trebuie să stabilim exemple, iar la fel se întâmplă şi în mediul de business.
    3Nu încetaţi niciodată să învăţaţi: Fie că faceţi aceasta prin cursuri suplimentare, MBA-uri, prin citirea unei cărţi de ficţiune, autobiografie etc., aflaţi mereu mai multe şi nu vă relaxaţi niciodată. Nu luaţi cunoştinţele pe care le aveţi ca pe un dat – trebuie să le îmbunătăţiţi constant.
    4Puneţi întrebări: nu înveţi niciodată nimic fără să pui întrebări.
    5Pregătiţi-vă cât de mult posibil: aveţi nevoie să fiţi cât de pregătiţi este posibil pentru orice situaţie de care v-aţi putea lovi pe parcursul vieţii – din punct de vedere financiar, de exemplu, trebuie să vă asiguraţi că aveţi puse deoparte fonduri pentru zile negre; înainte de un interviu, trebuie să vă pregătiţi; înainte de o întâlnire, încercaţi să aflaţi lucruri despre oamenii pe care îi veţi întâlni etc. – faceţi-vă temele întotdeauna.
    6 Fiţi receptivi la schimbare: luăm decizii în fiecare zi pe baza informaţiilor care ne sunt disponibile în acel moment, dar informaţiile sunt supuse schimbărilor şi trebuie să fim pregătiţi şi noi pentru o nouă abordare în funcţie de modificările aduse celor deţinute iniţial.
    7 Învăţaţi din greşelile voastre – toată lumea face greşeli, de la recomandări de investiţii la faptul că te-ai putea însura cu persoana nepotrivită, dar important este să înveţi din greşelile pe care le faci.
    8Fiţi perseverenţi în a învăţa din greşelile voastre şi nu renunţaţi niciodată;  Nelson Mandela spunea: „Nu trebuie să vă aduceţi aminte de câte ori cădeţi, ci de câte ori v-aţi ridicat şi aţi continuat”.
    9Investiţi timp în voi înşivă şi în familia voastră – trebuie să avem grijă de noi înşine dacă vrem să ne bucurăm de mai mulţi ani pe care să îi petrecem împreună cu cei dragi. Trebuie să aveţi grijă de voi printr-un bun echilibru între viaţa profesională şi cea personală şi trebuie să vă asiguraţi că petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi.
    10Înconjuraţi-vă de oameni care vă transmit energie pozitivă şi de oameni de la care puteţi învăţa, fiindcă cei care vă răpesc din energie şi care au o abordare negativă asupra vieţii vă vor influenţa în acest fel şi pe voi; încercaţi să aduceţi oameni optimişti în viaţa voastră.

    14 ani de investiţii româneşti
    Listat la Bursa de Valori din Bucureşti în 2011, Fondul Proprietatea şi-a atins maximul istoric în vara anului 2019 la BVB, în contextul în care companiile din portofoliu au distribuit dividende pe fondul unor rezultate îmbunătăţite, ceea ce le-a permis celor de la Fondul Proprietatea să le transmită ulterior mai departe către investitori. Politica de investiţii a fondului prin răscumpărările şi returnările de acţiuni a determinat ca aceasta să fie una dintre cele mai tranzacţionate acţiuni de la bursa românească. Însă, de-a lungul timpului, „averea fondului”, respectiv valoarea deţinerilor din portofoliu, a scăzut de la 15 miliarde lei la 10,7 miliarde de lei în prezent, din care 4 miliarde de lei este doar deţinerea la Hidroelectrica, scoasă la vânzare în urmă cu doi ani (sept. 2017).
    Johan Meyer spune că este optimist în ceea ce priveşte listarea Hidroelectrica, eveniment pe care îl aşteaptă în toamna anului viitor, depinzând însă de evoluţia factorilor interni din plan local. 2005

    Se înfiinţează Fondul Proprietatea de către statul român prin Legea nr. 247/2005.
    iunie 2009
    Franklin Templeton Investment Management Ltd UK este declarat câştigătorul procesului de selecţie internaţională a administratorului Fondului.
    29 septembrie 2010
    Franklin Templeton Investments preia mandatul de administrator unic al Fondului.
    25 ianuarie 2011
    Fondul Proprietatea este listat pe Bursa de Valori Bucureşti. Este organizat primul road-show internaţional, care a readus România pe piaţa marilor investitori instituţionali.
    29 aprilie 2015
    Fondul Proprietatea este listat pe Bursa de Valori de la Londra.
    2011 – 2019
    Se finalizează nouă programe de răscumpărări de acţiuni şi şase oferte publice de răscumpărări de acţiuni.
    23 septembrie 2019
    FP atinge cel mai ridicat nivel al preţului acţiunii, de 1,20 lei/acţiune.

  • Decizia luată în şedinţa CEx al PSD privind suspendarea primarului Sectorului 3 Robert Negoiţă

    Marcel Ciolacu a anunţat că în şedinţa Comitetului Executiv de luni a fost luată decizia să fie anulată hotărârea de suspendare a lui Robert Negoiţă din PSD. 

    „Am suspendat sau am anulat decizia de suspendare a dl Robert Negoiţă. Din acest moment decizia îi aparţine dacă vine în partid şi va dori să candideze din partea PSD, cum a făcut-o şi data trecută pentru Sectorul 3”, a declarat liderul interimar al PSD, Marcel Ciolacu, la finalul CEx.

    Gabriela Firea a declarat, luni, înaintea şedinţei CEx, referitor la posibila anulare a suspendării lui Robert Negoiţă din PSD, că s-ar bucura deoarece a avut o colaborare bună cu acesta, iar în partid e bine să nu mai fie această atitudine de a fi exclus sau izolat, în cazul în care ai mesaje care contravin celor oficiale.

    Robert Negoiţă a fost suspendat din PSD la începutul lunii iulie, pentru o perioadă de şase luni, în baza unei decizii adoptate de Comitetul Executiv (CEx) al PSD. Decizia a fost luată ca urmare a „atacurilor repetate” pe care Negoiţă le-ar fi avut la adresa liderilor formaţiunii.

  • Şedinţă de Guvern. Orban: Nu e normal ca, pe nepusă masă, să ne trezim cu ordonanţe / Încă două zile libere de sărbători, pe ordinea de zi

    UPDATE ora 08.35 Orban: Nu mi se pare normal ca, pe nepusă masă, să ne trezim cu ordonanţe despre care habar nu am

    Premierul Ludovic Orban le-a transmis, vineri, miniştrilor că nu mai acceptă introducerea ordonanţelor de urgenţă pe ordinea de zi a Guvernului dacă proiectele nu sunt discutate anterior cu el. ”Nu mi se pare normal ca, pe nepusă masă, să ne trezim cu ordonanţe despre care habar nu am”, a spus el.

    ”Vă spun de acum – nu mai accept introducerea pe ordinea de zi a niciunei ordonanţe de urgenţă pe care nu o discutaţi în prelabil cu mine. Nu mi se pare normal ca, pe nepusă masă, să ne trezim cu două ordonanţe despre care habar nu am. Să nu mai spun că sunt subiecte care trebuiau discutate anterior”, a spus Ludovic Orban în şedinţa de vineri a Guvernului.

    Replica premierului a venit după ce ministrul Educaţiei, Monica Anisie a cerut introducerea pe ordinea de suplimentară a şedinţei a două ordonanţe de urgenţă.

    Încă două zile libere de sărbători şi o nouă rectificare bugetară, pe ordinea de zi 

    ”Sunteţi pregătiţi cu hotărârea de guvern privitoare la zilele libere pe 27 decembrie şi 3 ianuarie?”, a întrebat Ludovic Orban.

    După ce ministrul Muncii, Violeta Alexandru, l-a asigurat că proiectul este pregătit, Orban a continuat: ”Aici va trebui comunicat că şi în cazul în care sunt acordate libere, trezoreria va lucra pe 27. Asta înseamnă că 23, 24, 27, 30 şi 31 decembrie, 3 ianuarie… deci nu închidem trezoreria.

    Ministrul de Finanţe a spus că Trezoreria nu va fi închisă, fiindcă sistemul bancar lucrează. 

    Guvernul Orban ar putea adopta, în şedinţa de vineri, o nouă rectificare bugetară

    Executivul ar putea aproba, în şedinţa de vineri, o nouă rectificarea bugetară, de data aceasta pentru alocarea sumelor care să asigure cheltuielile de funcţionare pentru autorităţile locale, au declarat surse guvernamentale, pentru MEDIAFAX.

    Pe ordinea de zi a reuniunii de vineri a Executivului, care începe la ora 8.00, se află un proiect de hotărâre prin care vor fi alocate fonduri din bugetul asigurărilor pentru şomaj pe anul în curs pentru plata venitului lunar de completare de care beneficiază persoanele disponibilizate de la Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului S.A.

    „Se aprobă alocarea sumei de 34 mii lei din bugetul asigurărilor pentru şomaj pe anul 2019 pentru plata venitului lunar de completare prevăzut la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2019 pentru aplicarea unor măsuri de protecţie socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare din cadrul operatorilor economici pentru care s-a aprobat acordarea ajutoarelor de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive în perioada 2019-2024, de care beneficiază persoanele disponibilizate de la Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului S.A., în condiţiile planului de disponibilizare, aprobat potrivit legii”, arată proiectul de act normativ.

    Potrivit planului de disponibilizare au fost afectate 305 persoane, arată nota de fundamentare a proiectului de hotărâre privind Mina din Valea Jiului.

    Guvernul mai are spre aprobate un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

    „Asigurătorii RCA îşi asumă răspunderea pentru toate contractele RCA, inclusiv pentru cele alocate de către BAAR conform art. 19 alin. (3), precum şi pentru erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii de asigurări sau de asigurări auxiliare, definiţi conform Legii nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări”, arată actul normativ afişat pe site-ul Guvernului.

    De asemenea, o prevedere este abrogată, cea care preciza că „asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a unei singure poliţe”.

    Proiectul de act normativ prevede şi modificări privind calcularea tarifului de primă de către asiguratorii RCA.

    „În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienţi de corecţie ori alte instrumente de ajustare a tarifelor de primă, cu respectarea principiilor actuariale general acceptate”.

    În forma în vigoare a legii se arată că: „În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienţi de majorare şi/sau corecţie ori alte instrumente de ajustare a tarifelor stabilite prin reglementari ale ASF”.

    Executivul mai are spre aprobare un proiect de ordonanţă de urgenţă privind prorogarea termenului prevăzut de art. III din Legea nr.352/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat pentru Control în Transportul Rutier.

    Alt proiect de hotărâre înscris pe ordinea de zi este cel care stabileşte contingentul de lucrători străini nou admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2020.

  • Povestea Anei Maria Simoiu, antreprenoarea care a renunţat la cariera de economist pentru a-şi construi propriul business

    Cu o diplomă în marketing şi una în business management, Ana Maria Simoiu spune că trecerea de la economist la artist bijutier a fost, în cazul ei, inevitabilă. „Pasionată dintotdeauna de arte, dar născută într-o familie de ingineri, paşii mi-au fost îndrumaţi către ştiinţele exacte. Am activat timp de aproape 15 ani în domeniul economic”, povesteşte antreprenoarea. Declicul s-a produs în momentul în care a intrat în atelierul unui designer român: „Creaţiile şi liniştea celor care îşi desfăşurau activitatea în acel atelier m-au fermecat. Ajunsă acasă, am ştiut exact care va fi drumul meu”.

    În plus, spune că nu s-a regăsit niciodată într-o corporaţie. „A fost doar un job pe care trebuia să îl fac, şi îl făceam bine, dar fără implicare emoţională. Eram ca o maşină care timp de 8 ore stătea pironită în faţa unui computer şi butona cifre. Mi-am dorit altceva. Mi-am dorit să creez. Acum timpul zboară şi nu simt când se întunecă, iar eu sunt tot în atelier.”

    În 2016 a renunţat la jobul din corporaţie şi a început pregătirea profesională de bijutier, urmând o serie de cursuri de specialitate. Nu a trecut decât un an până să ia fiinţă, în mod oficial, afacerea Bubble of Beauty, cu un atelier deschis în Râmnicu Vâlcea; a început activitatea cu mai multe colecţii, urmate de alte minicolecţii lansate în fiecare sezon. „Intenţionăm ca măcar de două ori pe an să lansăm colecţii total noi.” Investiţia iniţială a fost de câteva zeci de mii de euro în utilaje şi alte câteva mii de euro în formare profesională. „Am avut în permanenţă susţinerea familiei”, menţionează fondatoarea businessului.

    În prezent, bijuteriile Bubble of Beauty sunt comercializate pe site-ul propriu al companiei şi pe alte cinci platforme de vânzare de produse create de designeri români. „Ponderea cea mai mare în vânzări o regăsim pe site-ul propriu, care a prins foarte bine în rândul iubitoarelor de bijuterii lucrate manual.”

    Preţurile accesoriilor pornesc de la 50 lei, pentru bijuteriile mici, şi urcă în funcţie de materia primă folosită şi de complexitatea modelului până la câteva sute de lei. „Spre surprinderea noastră, datorită colecţiilor unicat, veniturile în primele luni de activitate au fost foarte bune. Pe măsură ce businessul a crescut şi am mărit treptat bugetul de promovare, totul a crescut exponenţial”, spune fondatoarea businessului. Pentru moment, echipa Bubble of Beauty realizează bijuterii din argint, accesorizate cu pietre preţioase si cu elemente Swarovski, însă planurile pentru anul 2020 sunt de a începe şi realizarea din bijuterii unicat din aur.

    Simoiu estimează că va încheia acest an cu o cifră de afaceri de aproximativ 55.000 – 60.000 de euro. „Noi considerăm că a fost un an bun, greu, cu multe investiţii şi cu multă muncă, dar în acest moment credem că totul a intrat pe un făgaş normal. Fiecare angajat ştie ce are de făcut, ştie că ţinem foarte mult la calitate şi credem că trendul Bubble of Beauty este ascendent.” Ana Maria Simoiu spune că principalele provocări în dezvoltarea businessului au constat în găsirea resursele financiare pentru demararea şi promovarea afacerii, cât şi a celor umane, care sunt foarte greu de găsit. Echipa este formată în prezent din trei persoane, „însă, cât de curând, sperăm să se mărească pentru a reuşi să satisfacem un număr cât mai mare de clienţi”.

    În ceea ce priveşte profilul clienţilor ţintă, antreprenoarea spune că bijuteriile Bubble of Beauty se adresează persoanelor care vor să iasă din tipare şi care conştientizează valoarea produselor handmade. „Piaţa bijuteriilor handmade este o piaţă liberă, concurenţială, în plină expansiune. Acest fapt nu poate fi decât îmbucurător pentru noi. Ne provoacă să aducem în permanenţă infuzie de noutate şi să ne pliem pe cerinţele consumatorilor de frumos”, descrie Simoiu industria în care activează.

    Potrivit ei, timpul necesar producerii unei bijuterii nu poate fi estimat. „Sunt bijuterii care necesită multe ore, zeci de ore de muncă. De la idee la conturarea acesteia şi abia apoi putem vorbi de manufacturare. Bijuteria handmade este o bijuterie cu poveste, cu răbdare şi dedicaţie.” Până în prezent, antreprenoarea spune că, în ciuda faptului că nu a ţinut o socoteală strictă a comenzilor, a depăşit 1.000 de piese vândute. „Consumatorii de handmade şi bijuterii de autor au devenit de la an la an mai conştienţi că acestea sunt produse de lux şi că unicitatea şi calitatea lor se reflectă şi în preţ”, notează fondatoarea businessului.

    Cum stă însă România la capitolul artişti bijutieri? „Mulţi tineri au început să îşi îndrepte paşii către ideea de meserie, de meştesug. Cei care acced către o carieră de artist bijutier pot urma cursuri de formare profesională atât în ţară, cât şi în afară”, susţine Simoiu. Ea adaugă că, pentru a dezvolta un business din crearea bijuteriilor, este nevoie de instruire profesională, de creativitate, cât şi de viziune. „Şi când spun viziune, mă refer la aceea de dezvoltare a businessului. Nu este suficient să realizezi mecanic o bijuterie, e nevoie de mult mai mult pentru a reuşi. Faptul că am absolvit secţia de marketing din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, iar mai apoi am urmat un masterat în business management mă ajută enorm în înţelegerea mecanismului de dezvoltare a brandului Bubble of Beauty”, subliniază antreprenoarea.