BusinessMagazin

Tag: capital

  • Semne rele pentru economie: În februarie, investiţiile străine au scăzut, iar datoria externă a crescut

    La investiţii, participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat 592 de milioane de euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă de 202 de milioane de euro.

    Contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 172 de milioane de euro, comparativ cu 72 de milioane de euro în perioada ianuarie-februarie 2017; în structură, balanţa bunurilor a consemnat un deficit mai mare cu 434 de milioane de euro, balanţa serviciilor şi balanţa veniturilor secundare au înregistrat excedente mai mici cu 6 milioane de euro, respectiv cu 2 milioane euro, iar balanţa veniturilor primare a înregistrat un excedent de 170 de milioane de euro, comparativ cu un deficit de 172 de milioane de euro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pariul pe informaţie, petrolul secolului al XXI-lea

    Numele nu dezvăluie legăturile acestuia cu România, ţara unde a locuit până la 15 ani, înainte de a pleca în hexagon, unde a devenit inginer, apoi antreprenor. Theodore Michel Vrangos, pe jumătate român, este cofondator al i-Tracing, cel mai puternic pure player independent din domeniul securităţii cibernetice, un business de 20 de milioane euro anul trecut, cu 150 de clienţi din toată lumea printre care giganţi precum Carrefour, Société Générale sau Credit Agricole. Iar dacă povestea nu era destul de complexă, în scenă a intrat recent şi fondul de investiţii Keensight Capital, controlat de familia Rothschild, una dintre cele mai bogate şi puternice din lume.

    Să începem cu începutul. Cine este Theodore Michel Vrangos? ”Mama este pe jumătate româncă şi pe jumătate franţuzoaică“, povesteşte antreprenorul. Bunicii săi s-au cunoscut în 1910 la Sorbona, unde bunicul său urma un doctorat. ”Apoi el a convins-o pe bunica să vină în România, unde au trăit de altfel toată viaţa, astăzi fiind înmormântaţi la cimitirul Bellu.“

    Tatăl său provenea dintr-o familie cu origini greco-macedonene, dar care venise în România cu afaceri, bunicul patern deschisese o fabrică de ciocolată aici. Familia tatălui său a fost apoi expulzată odată cu instalarea regimului comunist, dar tatăl lui Theodore Michel Vrangos a rămas. ”Aşa că eu m-am născut în România şi am şi trăit aici până la vârsta de 15 ani.“

    Era 1979-1980 când familia sa a decis să plece în Franţa, prima destinaţie fiind însă Grecia, unde locuiau încă bunicii paterni. ”Am mers la Salonic, iar pe mine m-au înscris la Pinewood College.“ Văzând nivelul de matematică de acolo, părinţii săi au decis să îl trimită singur înapoi în România vreme de un an de liceu pentru a învăţa matematică, astfel ca atunci când ajunge în Franţa să se poată înscrie la un liceu bun. După liceu a absolvit şcoala de ingineri Grande École D’Ingenieurs, care este diferită de celelalte facultăţi din Franţa.

    Apoi a plecat în Anglia pentru un Master of Sciences care a durat un an şi jumătate. ”Acolo am ajuns să fac şi un internship în consultanţă, la o companie devenită astăzi PwC.“ în 1991 îşi înfiinţa prima sa firmă, în domeniul consultanţei, alături de trei asociaţi. După şase ani au vândut-o grupului Dimension Data din Africa de Sud, astăzi un gigant cu afaceri de 8 mld. euro, cu prezenţă în 47 de ţări şi 28.000 de salariaţi. în 1996, la Paris, era fondată firma Ciber Networks, care după cum îi spune şi numele activa în domeniul securităţii cibernetice.

    Această companie a fost fondată de Theodore Michel Vrangos alături de un partener francez care i-a rămas alături în business până astăzi; sunt acţionari împreună şi în firma actuală – i-Tracing. ”Pe la jumătatea vieţii acestei companii, am vândut pachetul majoritar către grupul Omnicom, unul dintre cei mai mari jucători din media, listat la bursa de la New York.“ Apoi, la nouă ani de la momentul fondării, în 2005, au făcut exit cedând businessul către BT, fostul British Telecom Franţa.

    Astfel a apărut i-Tracing în 2006, o companie specializată în cybersecurity. ”|n total, eu am înfiinţat 11 companii, de la firmă de head-hunting – Human Eye – la alte mici firme adiacente businessurilor principale.“

    Antreprenorul spune că i-Tracing este din acelaşi domeniu mare de activitate ca şi Ciber Networks, dar de fapt cele două fac lucruri total diferite. Ciber Networks a fost o companie utilă în primii ani ai internetului, care acoperea nevoi de bază. ”Aduceam din Israel tehnologie CheckPoint în 1996. Astăzi ne ocupăm de protecţia informaţiei, nu a maşinilor. Informaţia este petrolul secolului al XXI-lea.“

    Printre altele, compania i-Tracing face astăzi audit IT, se ocupă de detecţia intruziunilor şi a furtului de informaţii. Mulţi dintre clienţii firmei sunt prezenţi în România, ba chiar au SOC  Society Operation Center  local, au antene de securitate amplasate aici pentru protecţia sistemelor. ”Noi le concepem, le implementăm şi-i ajutăm să le opereze. Diferenţa este colosală faţă de acum zece ani, atacurile cibernetice sunt mult mai subtile“, povesteşte antreprenorul, pe care l-am cunoscut în timpul uneia dintre vizitele sale în România. El vine lunar pentru întâlnirile cu clienţii.

    Tot cam la fel de des merge şi la Londra, unde există o sucursală a businessului. ”Cunosc toţi clienţii. Timpul mi-l împart în special între Paris şi restul Franţei. Eu mă ocup şi de recrutare şi de achiziţii.“

    i-Tracing are filiale în Hong Kong, Marea Britanie şi Elveţia. |n fiecare dintre aceste ţări compania a trimis ingineri francezi, pentru că trebuie să fie aproape de clienţi. Prima filială deschisă a fost la Londra în 2013, unde băncile franceze aveau şi au încă filiale importante. Brexitul ar putea produce însă schimbări pe viitor.

    ”Primii noştri clienţi au fost Crédit Agricole, Sanofi şi Carrefour. A urmat apoi SFR, legat atunci de Vodafone.“ Acum firma i-Tracing are peste 150 de clienţi, dintre care 53 sunt veniţi doar anul trecut. Pe listă se numără şi publicaţia Les Echos din Franţa.

    ”Clienţii ne-au ales pentru că aveam un track record bun în Paris în IT. Există un ecosistem IT şi lumea ne ştie.“ Ca start-up trebuie să fii creativ şi să ai o poziţionare bună, să alegi şi momentul potrivit pentru lansare. Nu trebuie să fii «nice to have», ci «have to have», explică antreprenorul. ”|mi amintesc că în primele trei luni am avut întâlniri cu patru clienţi şi fiecare ne-a dat o idee pe care nu o aveam.“

    A mers la un meeting cu un client din industria bancară şi i-a oferit ideea de a se ocupa de cei care creează profiluri false pentru a lua credite fără a le mai rambursa apoi. Asta se întâmpla acum mai bine de un deceniu, în primele luni de activitate. Businessul a ajuns la afaceri de 20 mil. euro anul trecut şi pentru 2018 are bugetată o creştere de peste 25%. ”Ca să ne menţinem pure player independent trebuie să creştem foarte repede.“

    Anul trecut, la final de septembrie, fondul de investiţii Keensight Capital − fostul R Capital Management şi divizia de investiţii a grupului Rothschild − a intrat în acţionariatul i-Tracing, cumpărând 33% din acţiuni. Theodore Michel Vrangos nu oferă date despre valoarea acestei tranzacţii, care a avut de partea cumpărătorului una dintre cele mai influente familii din lume.

    În 1744 se năştea primul membru al celebrei dinastii Rothschild, o familie de bancheri cunoscută în cele mai selecte cercuri de interes din lume. Mayer Amschel Rothschild era ceea ce germanii numeau ”Hoffaktor„, un bancher evreu care gestiona finanţele nobilimii europene. Mai târziu, Mayer şi-a trimis copiii în toată Europa, de la Londra, Paris şi Frankfurt până la Viena şi Napoli, pentru a pune bazele unuia dintre cele mai complexe sisteme bancare din lume. Businessul familiei s-a extins apoi şi în alte domenii de activitate, de la imobiliare la IT.

    ”Am fost curtaţi de mai multe fonduri. Noi suntem patru acţionari − doi fondatori şi doi angajaţi deveniţi acţionari. Avem şi alţi zece oameni cheie în companie. Am negociat puternic pentru că am vrut şi vrem să rămânem majoritari.“
    Compania de securitate cibernetică i-Tracing are astăzi 150 de angajaţi, însă se află în plin proces de recrutare. De fapt, din cauza lipsei grave de talente pe piaţa din Franţa, Theodore Michel Vrangos spune că se uită şi la piaţa din România. El este de părere că guvernul local ar trebui să investească masiv în IT. |n Franţa sunt multe programe care sprijină industria IT prin facilităţi fiscale pentru companiile tech.

    ”Căutăm ingineri în securitate care să ofere şi consultanţă. Analizăm chiar posibilitatea deschiderii unui centru în România. Am avut un CTO (chief technology officer) român, dar nu mai este la noi. |n rest nu avem alţi români în echipă, deşi ştiu că sunt cunoscuţi în piaţă ca fiind buni profesionişti.“

    Antreprenorul spune că firma i-Tracing are două direcţii principale de dezvoltare. |n primul rând, ”vrem să ne dezvoltăm organic şi să continuăm angajările. Avem în plan să ajungem la 200 de persoane anul acesta.“ Antreprenorul Theodore Michel Vrangos spune că, pe lângă faptul că găsesc greu oameni, se confruntă şi cu o serie de plecări.

    Mulţi dintre cei care pleacă aleg să se relocheze în provincie, deci nu este vorba de o mutare la concurenţă. Viaţa la Paris este scumpă, iar salariile sunt similare cu cele din alte oraşe mari din Franţa. ”Circa 15 ingineri au plecat de la noi anul trecut, iar mai bine de jumătate au ales să se relocheze, au plecat în oraşele lor natale.“ Preţurile din sectorul imobiliar fac diferenţa în luarea unei astfel de decizii: în Paris costul este de 10.000 de euro/mp, pe când în Bordeaux sau Lyon preţurile sunt de trei ori mai mici, spune antreprenorul.

    El adaugă că i-Tracing plăteşte angajaţii la preţul pieţei, mai exact un inginer junior câştigă 3.000 – 3.500 de euro brut pe lună. După circa zece ani, când ajunge pe la 35 de ani, câştigul urcă la 50.000-55.000 de euro brut pe an.

    ”O a doua direcţie de dezvoltare pentru noi va fi realizarea de achiziţii. Suntem cel mai puternic pure player independent pe o piaţă de securitate cibernetică dominat dominată de corporaţii. Ne batem cu Atos, cu Orange, care are o filială specială Cyberdefense, şi cu CapGemini.“

    Antreprenorul estimează pentru acest an o cifră de afaceri de 25-27 mil. euro, fără să ţină cont de viitoarele achiziţii. ”Vrem însă să cumpărăm două companii, fie amândouă din Franţa, fie una de pe piaţa noastră şi o alta din Elveţia sau Germania de Sud, o zonă puternic industrializată. Purtăm discuţii cu şase societăţi.“ După aceste preluări compania ar urma să ajungă la 250-300 de ingineri.

    Pentru că antreprenorii vor să rămână majoritari în business şi pe viitor, achiziţiile se vor face prin finanţare bancară, nu cu bani de la fond, deci prin diluarea participaţiei lor. După ce a fondat 11 firme şi a făcut deja o serie de exituri către giganţi internaţionali, antreprenorul Theodore Michel Vrangos nu se gândeşte la o nouă vânzare, ci la dezvoltare.

  • Povestea tânărului care a devenit milionar la 23 de ani şi miliardar la 35

    Daniel Ek este unul dintre cei mai tineri milionari ai lumii, averea sa fiind rezultatul fondării Spotify, cel mai mare serviciu de streaming de muzică, evaluat la peste 8 miliarde de dolari. Ek s-a născut la data de 21 februarie 1983 în Stockholm şi a crescut în Ragsved, în apropiere de capitala Suediei.

    Când era copil, a primit un computer Commodore 20 de la tatăl său vitreg, care lucra în domeniul IT. La 14 ani a început să construiască site-uri împreună cu prietenii săi în cadrul laboratorului IT al şcolii, cerând 5.000 de dolari pentru o pagină. Potrivit CNBC, acesta ar fi câştigat în jur de 50.000 de dolari într-o singură lună. A cheltuit cei 15.000 de dolari câştigaţi astfel pe jocuri video, potrivit site-ului World of CEOs. A făcut de asemenea bani din găzduirea de pagini web. La 16 ani a aplicat pentru un post de inginer la Google, dar i s-a spus să se întoarcă după ce va obţine o diplomă. S-a înscris la facultatea de inginerie la Institutul Regal de Tehnologie al Suediei, dar a renunţat după opt săptămâni. S-a angajat în cadrul companiei de licitaţii Tradera, achiziţionată de Ebay, şi, după mai multe funcţii deţinute, a devenit CTO al site-ului de fashion şi entertainment Stardoll.

    A fost de asemenea CEO al utorrent, unul dintre cele mai populare site-uri bittorrent.  El a înfiinţat Advertigo, propria firmă de marketing online pe care apoi a vândut-o agenţiei de advertising Tradedoubler pentru 1,25 milioane de dolari, devenit astfel milionar la doar 23 de ani. 

    Ek a devenit astfel milionar la 23 de ani. Şi-a dorit însă o afacere care să combine pasiunea sa pentru tehnologie şi pentru muzică. După ce s-a împrietenit cu preşedintele Tradedoubler, Martin Lorentzon, a decis împreună cu el să fondeze Spotify, în aprilie 2006. Ek a devenit CEO-ul companiei. Modelul de afacere de a oferi acces la muzica online era diferit de alte servicii similare prin faptul că nu presupunea taxarea la download. Clienţii Spotify puteau să asculte muzică online gratis, dacă erau dispuşi să suporte reclame audio sau vizuale. Totuşi, în schimbul plăţii a 5 sau 10 dolari, clienţii puteau să evite reclamele.

    La început reprezentanţii industriei muzicale nu au manifestat interes pentru inovaţia lui Ek, deoarece Spotify aducea industriei venituri mai mici pentru un cântec decât în cazul unui serviciu de download precum iTunes al companiei Apple. Ek a replicat că Spotify descurajează pirateria online prin oferirea unei alternative low-cost şi că în timp serviciul va genera industriei venituri substanţiale din drepturi de autor. Spotify s-a lansat în 2008 şi a câştigat rapid popularitate atât în rândul utilizatorilor, cât şi al investitorilor.

    În 2016, compania a primit o finanţare de 526 de milioane de dolari de la investitori precum Goldman Sachs Group Inc., Baillie Gifford & Co., Discovery Capital Management, Lansdowne Parners, Rinkelberg Capital şi Senvest Capital, potrivit Bloomberg.

    Spotify a adus peste 8 miliarde de Euro industriei muzicale de la lansarea serviciului, în 2008. Odată cu intrarea pe piaţa din România, Spotify va fi disponibil în 65 de pieţe din întreaga lume.

    Spotify în cifre:

    ● Peste 159 de millioane de utilizatori activi
    ● Peste 71 de millioane de utilizatori plătitori
    ● Peste 30.000 de melodii adăugate în fiecare zi

    Spotify s-a listat recent la bursa din New York, fapt care i-a adus companiei o evaluare de peste 26 de miliarde de dolari, iar deţinerea de 9% din acţiuni ale lui Ek îi creşte averea cu aproape 2,5 miliarde de dolari. 

  • Cum a făcut MILIARDARUL Ion Ţiriac primii săi bani: „50 de bani azi, 50 de bani mâine”

    Ion Ţiriac se află şi în acest an, pentru a patra oară consecutiv, pe prima poziţie a Top 300 Capital, cu o avere estimată la 1,7-1,8 miliarde de euro, în creştere cu 7,6% faţă de anul anterior.
     
    Ţiriac a avut dintotdeauna un spirit al afacerilor bine dezvoltat, după cum a mărturisit chiar el, de altfel.
     
    “Tenisul pentru mine a fost o întâmplare. Eu eram foarte bun, unul din juniorii buni la tenis de masă. Antrenamentele la tenis de masă le faceam exact acolo unde erau şi cele trei terenuri de tenis. Tenis jucau numai oamenii cu bani si pe vremea aia. Eu veneam dimineaţa la 6, când jucau boierii mari, ca să le strâng mingile şi îmi dădeau 25 de bani. Dacă stăteam două ore erau 50 de bani. 50 de bani azi, 50 de bani mâine, poimaine aveam 3 lei. 
     

  • Cele mai importante schimbări în Resurse Umane pentru 2018: compensările vor fi regândite şi organigramele vor dispărea

    SAP a lansat la începutul acestui an zece predicţii despre cum se vor schimba diferite concepte în domeniul HR la nivel global. Aceste predicţii sunt bazate pe expertiza SAP în dezvoltarea de soluţii de Human Capital Management (HCM), utilizate de peste 6.400 de clienţi din 60 de industrii din întreaga lume

    Agilitatea angajaţilor va deveni cel mai important concept în HR. Singurul mod în care companiile pot supravieţui în economia modernă este de a se adapta la schimbarea pieţei, a tehnologiilor şi a mediului de afaceri. Acest lucru necesită utilizarea capacităţilor înnăscute ale oamenilor pentru învăţare, creştere şi inovare.

    Recrutarea va atinge noi niveluri de complexitate. Conceptul de angajare va fi redefinit din cauza deficitului de competenţe, a schimbărilor demografice şi a creşterii masive a locurilor de muncă virtuale şi a locurilor de muncă bazate pe proiecte punctuale. Aceste schimbări vor determina companiile să găsească combinaţiile potrivite de competenţe şi ajustarea acestora cu cerinţele specifice de business prin accesarea unei forţe de muncă din ce în ce mai globale, virtuale şi sporadice. Organizaţiile vor fi nevoite să redefinească procesele de planificare a forţei de muncă, recrutarea, personalul şi managementul pentru a lucra pe această piaţă a muncii mult mai complexă.

    Experienţe plăcute la locul de muncă. Tehnologia a făcut ca multe lucruri din viaţa de zi cu zi să devină mai uşoare şi mai plăcute. Găsirea celui mai potrivit traseu în oraş, cumpărăturile, conectarea cu prietenii, vizionarea de filme şi sute de alte experienţe din viaţa noastră au fost transformate cu ajutorul tehnologiilor sociale şi mobile, folosind interfeţe ce au la bază Inteligenţă Artificială (AI) şi algoritmi de Machine Learning. Vom observa o creştere exponenţială în utilizarea Inteligenţei Artificiale (AI), a chatboţilor, a serviciilor inteligente, a tehnologiei Machine Learning, a soluţiilor mobile şi a platformelor de socializare pentru creşterea nivelului de implicare a angajaţilor şi pentru a face munca mai plăcută şi mai simplă.

    Managementul performanţei va deveni o soluţie, nu o problemă. Companiile regândesc conceptul de management al performanţei pentru a se concentra asupra coaching-ului continuu şi asupra luării deciziilor în echipă. Revizuirea anuală a performanţelor angajaţilor va fi înlocuită de soluţii de gestionare continuă a performanţelor bazate pe tehnologii mobile.

    Compensările vor fi regândite. Organizaţiile cheltuiesc miliarde de dolari în fiecare an pentru creşteri de merit, bonusuri şi alte forme de compensare. Cu toate acestea, doar o mică parte dintre acestea au un răspuns concret la întrebările: “A meritat investiţia în bonusurile acordate? Angajaţii sunt mai implicaţi, mai productivi, iar numărul celor care părăsesc compania a scăzut?” Companiile ştiu, până la ultimul cent, cât s-a cheltuit cu compensarea, dar nu pot spune dacă aceşti bani sunt cheltuiţi eficient. Viitorul compensaţiei va implica mai multe procese continue, în care angajaţii primesc diferite tipuri de recompense pe tot parcursul anului din surse diferite. Analiza avansată va fi folosită pentru a corela investiţiile în compensări cu rentabilitatea în productivitatea forţei de muncă.

    Intoleranţă la discriminare. Pe măsură ce forţa de muncă devine din ce în ce mai diversificată, societatea atinge un punct critic în care tratamentul inechitabil bazat pe factori ce nu ţin de abilităţile angajatului, cum ar fi sexul, etnia şi vârsta, este recunoscut şi abordat în mod deschis. Companiile inteligente îşi vor redefini proactiv practicile de management al talentelor pentru a se asigura că discriminarea este identificată şi eliminată înainte de a se întâmpla.

    Folosirea instrumentelor de wellbeing la o scară largă. Organizaţiile au nevoie de angajaţi implicaţi, creativi şi orientaţi către client. Dar acest lucru este imposibil de făcut dacă aceştia sunt obosiţi, stresaţi şi distraşi. Soluţia o reprezintă oferirea angajaţilor de instrumente de wellbeing. Odată cu explozia tehnologiei de wellbeing pentru consumatori, cum ar fi smartwatch-urile şi trackerele de fitness, mulţi angajatori vor căuta să aducă aceste instrumente la locul de muncă. Cu toate acestea, vor avea succes acele companii care implementează astfel de tehnologii într-un mod accesibil şi plăcut pentru angajaţii lor.

    Organigramele vor dispărea treptat. Există numeroase discuţii despre actualizarea business-urilor pentru era digitală, dar companiile continuă să-şi gestioneze resursele umane folosind un instrument care nu s-a schimbat de foarte mult timp: graficul de organizare ierarhică – organigrama. Bazându-se pe aceste grafice pentru a lua decizii de management, companiile nu vor avea succes într-o lume digitalizată. Chiar dacă 2018 nu va fi anul în care vor dispărea complet, unele organizaţii vor începe să elimine treptat organigramele, optând pentru abordări mai moderne, digitale.

    Pensionarea 2.0. 2018 va aduce o schimbare majoră în dinamica mediului de lucru în ceea ce priveşte generaţiile mai în vârstă. Astăzi, oamenii trăiesc mai mult şi astfel lucrează mai mult, peste 60, 70 şi chiar 80 de ani. Companiile inteligente încep să realizeze că trebuie să păstreze aceşti angajaţi cu experienţă în organizaţiile lor, ţinând cont de faptul că multe industrii se confruntă cu o lipsă tot mai mare de competenţe. Această tranziţie va forţa, de asemenea, companiile să-şi regândească locurile de muncă. De exemplu, multe posturi care sunt în prezent full-time, vor deveni part-time.

    Creşterea numărului de atacuri cibernetice în HR. Atacurile de tip ransomeware au devenit cunoscute în 2017 odată cu WannaCry şi NotPetya, urmând ca în 2018 să continue să se dezvolte ca număr şi complexitate. Sistemele de HR nu au fost până acum ţinte atractive pentru hackeri, însă acest lucru se va schimba. Vor exista numeroase atacuri ce vor viza departamentele de resurse umane cu intenţia de a infecta sistemele unor organizaţii mari. 

  • Eurostat: România a avut în ianuarie cea mai mare creştere a producţiei industriale din UE

    În ianuarie 2018, comparativ cu ianuarie 2017, statele membre care au înregistrat cea mai mare creştere a producţiei industriale au fost România (8,5%) şi Estonia (7,7%), urmate de Suedia (7,1%). Cele mai mari scăderi în perioada analizată au fost consemnate în Olanda (-6,6%), Malta (-1,7%) şi Grecia (-1,6%).

    Creşterile de 2,7% din zona euro în ianuarie 2017 faţă de aceaşi perioadă a anului precedent, s-a datorat creşterii producţiei de energie (10,4%), bunurile de folosinţă îndelungată (3,8%), bunuri intermediare (5,1%), bunuri de larg consum (0,3%), în timp ce producţia de capital a crescut cu 8,5%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • EY: 85% dintre companiile româneşti îşi simt planurile de investiţii ameninţate, din cauza incertitudinii fiscale

    Procentul optimiştilor este în scădere faţă de ediţiile anterioare ale studiului, ilustrând un fond de îngrijorare alimentat de creşterea economică bazată pe consum, de presiunile inflaţioniste şi incertitudinile fiscale şi legislative, pentru a numi doar câţiva potenţiali factori care pot influenţa percepţiile oamenilor de afaceri.

    Raportul realizat de EY, în parteneriat cu DoingBusiness.ro, are la bază un sondaj online la care au răspuns 458 lideri de organizaţii din diverse sectoare ale economiei româneşti, dintre care 8% au o cifră de afaceri mai mare de 100 milioane de euro, 9% între 50-100 de milioane de euro, 34% o cifră de afaceri între 10-50 mil. euro, 44% între 1-10 milioane şi 5% sub un mil. de euro.  Răspunsurile au fost colectate cu ajutorul portalului DoingBusiness.ro.

    Avansul economic estimat de Institutul Naţional de Statistică în anul 2017 s-a ridicat la 7%, fiind stimulat mai ales de creşterea consumului, acesta contribuind cu 6,4% la creşterea PIB, în timp ce formarea brută de capital fix a avut o contribuţie de 1,2%.  Cele mai multe prognoze de creştere economică pentru 2018 se situează sub 5%: Oxford Economics se aşteaptă la o creştere de 4,8%, Comisia Europeană – 4,5%, FMI – 4,4% şi BERD – 4,2%.

    În acest context, companiile româneşti sunt mai puţin încrezătoare în evoluţia mediului economic local, comparativ cu optimismul exprimat de acestea faţă de evoluţia economiei globale: cererea de produse şi servicii (42% optimism la nivelul economiei locale versus 60% economia globală), profitabilitate (20% vs 35%), stabilitatea pieţelor (15% vs 32%), accesul la creditare (24% vs 40%), evoluţia evaluării companiilor (18% vs 31%) şi investiţiile private (22% vs 41%). Cele mai mari discrepanţe apar în cazul stabilităţii pieţei şi a evoluţiei investiţiilor, o posibilă explicaţie pentru aceasta fiind impactul instabilităţii fiscale şi legislative din România.

    În top trei priorităţi strategice şi de capital pentru consiliile de administraţie şi liderii de companii, atât la nivelul tuturor companiilor respondente, cât şi pe eşantionul companiilor mai mari, cu cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro, se regăsesc aceleaşi deziderate: accelerarea creşterii organice şi investiţii în operaţiunile existente (74%), eliberarea de numerar şi îmbunătăţirea managementului capitalului circulant (55%) şi transformarea digitală (49%).Transformarea digitală este însă pe locul al doilea în priorităţile companiilor de peste 10 milioane EUR (cu 55% dintre opţiuni), urmată de eliberarea de numerar şi îmbunătăţirea managementului capitalului circulant.

     „Automatizarea, digitalizarea şi volatilitatea economică şi politică au dominat agenda companiilor din România în ultimul an. Aceste schimbări determină business-urile să îşi regândească viziunea legată de modelul de creştere. A fi parte din schimbare este o necesitate pentru toţi liderii de business din România”, susţine Bogdan Ion, country managing partner, EY România.

    Cele mai mari provocări în mediul de afaceri ţin de politicile publice şi de factorii controlaţi de instituţiile statului: incertitudinea fiscală şi legislativă (80% dintre respondenţi), lipsa stabilităţii politice şi de viziune a politicilor publice (69%) şi birocraţia (46%). Pentru 2018, 85% dintre oamenii de afaceri declară că incertitudinile fiscale şi legislative din ultimul an au un impact negativ direct asupra planurilor de investiţii ale companiilor pe care le conduc. Doar 13% dintre companii consideră că nu le sunt afectate investiţiile, în timp ce 2% nu pot estima impactul.

     

  • Clatette, primul brand românesc de clătite ready made îşi face intrarea pe piaţa românească de retail

    Investiţia pentru intrarea pe piaţă a brandului Clatette se ridică la peste 130.000 de euro, sumă obţinută în urma a două finanţări bancare (Banca Transilvania şi BCR) în valoare de 450.000 lei şi a propriului capital. Banii au fost investiţi în amenajarea spaţiului, utilaje de producţie şi ambalare, maşină de transport, softuri de gestiune, echipamente de lucru, analize şi certificări pentru standarde food safety, branding şi marketing.

    Începând cu luna martie, produsele brandului Clatette pot fi găsite în trei sortimente pe rafturile magazinelor Auchan din Bucureşti. Produsul finit, care se regăseşte pe rafturile magazinelor, constă în împachetarea a 12 foi de clătite proaspete, produse din ingrediente naturale, ambalate în vid. Pe piaţă au fost distribuite şapte din cele zece reţete din portofoliul brandului, cinci ca baze pentru pentru deserturi şi două reţete fără zahăr. Clătitele se distribuie şi pe canale HoReCa, cu precădere în cantinele şcolilor şi grădiniţelor publice şi private.

    Produsele se adresează consumatorului tânar, modern, din mediul urban. „Am gandit acest produs avand in minte două lucruri: femeia modernă, mai mult sau mai puţin sofisticată, independentă, foarte activă, care preferă să petreacă fără griji cât mai mult timp cu familia sau cu prietenii, fără să petreacă prea mult timp în bucătărie, dar care este totuşi foarte atentă la eticheta produselor pe care le achiziţionează şi le pregăteşte pentru cei dragi. Uitându-ne la trendul crescător de consum al produselor ready meal şi fresh food din ultimii doi ani, coroborat cu atenţia sporită a românilor pentru produse autohtone şi clean label, sunt optimistă în reuşita proiectului nostru şi în dezvoltarea următoarelor sortimente pe care le avem în lucru, cu adresabilitate şi mai mare, incluzând consumatorul în mişcare, ce preferă gustări ready to go”, spune Georgiana Gheorghe, fondatoare Clatette.

  • Clatette, primul brand românesc de clătite ready made îşi face intrarea pe piaţa românească de retail

    Investiţia pentru intrarea pe piaţă a brandului Clatette se ridică la peste 130.000 de euro, sumă obţinută în urma a două finanţări bancare (Banca Transilvania şi BCR) în valoare de 450.000 lei şi a propriului capital. Banii au fost investiţi în amenajarea spaţiului, utilaje de producţie şi ambalare, maşină de transport, softuri de gestiune, echipamente de lucru, analize şi certificări pentru standarde food safety, branding şi marketing.

    Începând cu luna martie, produsele brandului Clatette pot fi găsite în trei sortimente pe rafturile magazinelor Auchan din Bucureşti. Produsul finit, care se regăseşte pe rafturile magazinelor, constă în împachetarea a 12 foi de clătite proaspete, produse din ingrediente naturale, ambalate în vid. Pe piaţă au fost distribuite şapte din cele zece reţete din portofoliul brandului, cinci ca baze pentru pentru deserturi şi două reţete fără zahăr. Clătitele se distribuie şi pe canale HoReCa, cu precădere în cantinele şcolilor şi grădiniţelor publice şi private.

    Produsele se adresează consumatorului tânar, modern, din mediul urban. „Am gandit acest produs avand in minte două lucruri: femeia modernă, mai mult sau mai puţin sofisticată, independentă, foarte activă, care preferă să petreacă fără griji cât mai mult timp cu familia sau cu prietenii, fără să petreacă prea mult timp în bucătărie, dar care este totuşi foarte atentă la eticheta produselor pe care le achiziţionează şi le pregăteşte pentru cei dragi. Uitându-ne la trendul crescător de consum al produselor ready meal şi fresh food din ultimii doi ani, coroborat cu atenţia sporită a românilor pentru produse autohtone şi clean label, sunt optimistă în reuşita proiectului nostru şi în dezvoltarea următoarelor sortimente pe care le avem în lucru, cu adresabilitate şi mai mare, incluzând consumatorul în mişcare, ce preferă gustări ready to go”, spune Georgiana Gheorghe, fondatoare Clatette.

  • Cum se împarte economia României între români şi străini

    La vârf, acolo unde sunt rulajele de miliarde de lei, sectoare precum comerţul, industria auto, industria grea sau industria alimentară sunt teritorii rezervate exclusiv de companii cu capital străin. În construcţii sau transporturi încă domină capitalul românesc, de stat şi privat, însă acolo unde statul face jocurile, businessul se bazează pe două modele diametral opuse: profituri record, printre cele mai mari din economie, în sectorul energetic, versus campioni ai pierderilor, în special în transporturi.

    Capitalizare, know-how, dezvoltarea afacerilor conexe şi aportul clar la bunăstarea regiunilor în care se dezvoltă sunt doar câteva dintre atributele investiţiilor, fie ele străine sau româneşti. Pe parcursul a 28 de ani de capitalism, cu ochiul liber se vede cum au înflorit companii româneşti sau străine şi care sunt domeniile în care capitalul străin sau autohton face legea. Potrivit studiului „Capitalul privat românesc”, realizat de ZF împreună cu PIAROM, Patronatul Investitorilor Autohtoni din România, firmele străine deţin peste 80% din fabricarea produselor de tutun, prelucrarea ţiţeiului, fabricarea de autovehicule şi echipamente electrice, telecomunicaţii, industria metalurgică, fabricarea băuturilor şi fabricarea de maşini şi echipa­mente.

    Capitalul străin din sectorul auto contribuie decisiv şi la exporturile României, în condiţiile în care o treime din cei mai mari 100 de exportatori locali sunt fabrici din industria auto.

    Consiliul Investitorilor Străini (FIC) a realizat în 2017 împreună cu Academia de Studii Economice un studiu privind impactul şi rolul jucat de investiţiile străine directe (ISD) în economia României. Acest studiu relevă faptul că ISD-urile în sectorul energiei electrice, gazelor naturale şi apei au crescut de zece ori în intervalul 2004-2015 ca pondere în total ISD, de la 1% la 10% din total investiţii, „ceea ce arată că decizia investiţională a fost făcută pe termen lung”, declară Eric Stab, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini (FIC) şi CEO al Engie România.

    La nivel regional, în 2015, România avea a două cea mai mică valoare a stocului de investiţii străine directe (ISD), după Bulgaria şi anume 62,2 mld. euro. Mai mult, dacă ne uităm la soldul de ISD pe locuitor, vedem că România este pe ultimul loc, cu o valoare de 3.130 de euro pe locuitor, în timp ce Cehia (9.703 euro/per capita) şi Ungaria (8.386 euro/per capita) au valori semnificativ mai mari şi chiar şi Bulgaria (5.270 euro/per capita) depăşeşte România la acest indicator. Rezultatul acesta vine pe fondul faptului că după criza economică din 2009-2015, fluxurile de ISD au scăzut semnificativ în România, la o dinamică de 2,6 miliarde de euro, în medie, pe an. 

     INDUSTRIA AUTO

    Industria auto a fost în ultimul deceniu adevăratul motor al economiei locale, cu investiţii de sute de milioane de euro şi zeci de mii de locuri de muncă. Zona de producţie a marilor grupuri străine din sectorul componentelor auto a fost completată în ultimii ani de centrele de cercetare şi dezvoltare unde mii de ingineri români creează componente pentru industria auto a viitorului.

    „Continental va continua dezvoltarea în România a proiectelor care pun viitorul în mişcare. Electro-mobility, connectivity şi automated driving sunt megatrenduri la care contribuie echipa din România. Şi anul acesta, ca şi în ultimii ani, va continua lupta pentru talente în industria automotive şi IT&C, la nivelul întregii ţări. Să găsim oameni bine pregătiţi şi care să facă faţă exigenţelor din domeniul automotive reprezintă o adevărată provocare pentru companii. Implicarea în dezvolarea şcolii profesionale şi în dezvoltarea programelor universitare sunt soluţii în această direcţie pentru Continental”, spune Christian von Albrichsfeld, directorul general al grupului de firme Continental, investitorul german care a devenit prin centrele de producţie şi prin cele de cercetare-dezvoltare cel mai mare angajator industrial din România, cu aproape 20.000 de oameni.

    Capitalul german domină industria componentelor auto, prin investiţiile Continental, Schaeffler, Hella sau Daimler. Constructorul german, care a investit peste 300 de milioane de euro într-o fabrică ridicată de la zero în Sebeş, judeţul Alba, va intra cu siguranţă în top 20 cele mai mari companii din România, acolo unde s-au instalat deja constructorii Dacia şi Ford.

    Producţia auto domină de altfel întreaga industrie prelucrătoare din România, de la producţia de maşini (Dacia şi Ford) la componente electrice şi electronice (Continental, Hella) şi până la fabricarea de anvelope (Continental, Michelin şi Pirelli). Capitalul străin din sectorul auto contribuie decisiv şi la exporturile României, în condiţiile în care o treime din cei mai mari 100 de exportatori locali sunt fabrici din industria auto.

    „În perioada 2016-2017, fluxul de ISD-uri a început să crească, însă România trebuie să fie conştientă că avantajele competitive care i-au marcat primii ani de deschidere faţă de economia de piaţă se pot eroda rapid în absenţa unor investiţii semnificative în educaţie şi infrastructură pentru a menţine acelaşi ritm de dezvoltare economică”, afirmă Eric Stab.

    România a atras foarte multe investiţii străine în domeniul energetic. Conform unui studiu realizat de FIC, doar până în anul 2015 fuseseră investite de către companiile străine peste 22 de miliarde de euro în acest sector, declară Eric Stab. „Cred că există câteva motive care explică această dinamică. În primul rând, România reprezintă o piaţă de aproximativ 20 milioane de consumatori, o economie dinamică, o poziţie geografică care-i conferă numeroase avantaje şi, nu în ultimul rând, cu resurse naturale şi umane care constituie un atu important pentru orice investitor”, punctează Eric Stab.

    În al doilea rând, energia este un domeniu care, prin natura sa, necesită investiţii semnificative, care nu ar fi putut fi susţinute numai de la bugetul de stat şi de companii publice. Dacă ne raportăm la perioada 2004-2008, când economia României a atras cele mai multe investiţii – de ordinul a 7 miliarde de euro pe an -, sectorul  energetic nu a făcut notă discordantă faţă de această dinamică, câteva companii importante din energie fiind privatizate în acea perioadă. La vremea respectivă, spune Eric Stab, infuzia de capital străin şi de know-how a reprezentat singura soluţie pentru a prelua companii neperformante de stat şi a le transforma în actori economici performanţi, moderni, cu un comportament economic adaptat pieţei libere.

    „Această nevoie de investiţii este menţinută şi în continuare şi este unanim cifrată la aproximativ 3-4 miliarde de euro pe an în următorii 20 de ani. E normal, prin urmare, ca un sector care are nevoie atât de mare de capital şi tehnologie să atragă investiţii străine”, adaugă Eric Stab.

    Cât priveşte rolul investiţiilor străine pe plan local, preşedintele FIC subliniază că acestea au jucat şi joacă un rol extrem de important în dezvoltarea ţării. „În primul rând, România după 1989 a fost o ţară decapitalizată. Investiţiile străine au jucat un rol crucial în recapitalizarea economiei şi în modernizarea ei.” Companiile străine nu au adus doar capital, ci şi tehnologie şi know-how şi un nou mod de management şi de înţelegere a valorii într-o economie de piaţă. Investiţiile străine au catalizat economia României într-un moment în care capitalul local nu avea dimensiunea necesară să o facă. Ele vor continua să joace un rol la fel de important şi în viitor, afirmă Eric Stab, care conduce din 2008 operaţiunile locale ale Engie, care are 3.700 de angajaţi. El povesteşte că România a reprezentat pentru Engie o piaţă importantă încă din 1995, când prin subsidiara de atunci a grupului, Gaz de France, au devenit acţionari la producătorul de tuburi din polietilenă, Politub. Prezenţa pe plan local s-a întărit prin achiziţia companiei Distrigaz Sud în 2005. „De atunci, ne-am consolidat prezenţa în sectorul energetic prin dezvoltare organică şi achiziţii, ajungând astăzi să livrăm gaze naturale unui portofoliu de 1,7 milioane de clienţi, ceea ce ne situează, la nivel de grup, drept a treia ţară ca mărime a portofoliului de clienţi, după Franţa şi Belgia.”

    Activitatea de bază, distribuţia şi furnizarea de gaze naturale, a fost completată cu furnizarea de electricitate pentru clienţii casnici şi de business, cu cea de servicii energetice (650.000 de clienţi), dar şi cu producţia de energie din surse regenerabile (100 MW).
    La finalul anului trecut, nivelul investiţiilor realizate pe plan local ajunsese la 1,1 miliarde de euro; bugetele au ţintit modernizarea şi extinderea continuă a activelor şi îmbunătăţirea calităţii.

     COMERŢ

    Comerţul cu dominantă alimentară, deschis de Metro cu un magazin cash & carry în 1996 şi apoi de Carrefour cu hipermarketul din Militari, a depăşit deja 3.000 de magazine în România, deşi formatele de acum aproape 20 de ani au fost înlocuite de spaţiile mici, aşezate din interiorul oraşelor, cât mai aproape de consumator. Tentativele de antreprenoriat din zona retailului alimentar de mari dimensiuni au fost fie sortite eşecului (falimentul lanţului de hipermarketuri PIC din Piteşti), fie destinate unor tranzacţii cu greii din sector (Artima a ajuns la Carrefour, Angst la Mega Image şi lista poate continua cu alte zeci de branduri regionale).

    Kaufland, Carrefour, Lidl, Mega Image, Auchan, Metro Cash & Carry şi Profi sunt grupurile cu capital străin care fac regulile în comerţul alimentar şi care au depăşit fiecare în parte un miliard de euro.

    Tot comerţul, de data aceasta cel cu materiale de construcţii şi bricolaj, a născut însă cel mai mare business antreprenorial din România. Dedeman Bacău, afacerea fraţilor Adrian şi Dragoş Pavăl, a depăşit 5,2 mld. lei în 2016, a trecut la finalul anului 2017 de 10.000 de angajaţi şi demonstrează forţa celor doi antreprenori pe o piaţă pe care nume precum Obi sau Bricostore nu au rezistat.

    Un alt mare investitor pe plan local este OMV Petrom, care a investit în perioada 2005-2017 circa 13,5 miliarde de euro (56 miliarde lei). Doar anul trecut OMV Petrom a raportat investiţii de peste 650 de milioane de euro (circa 3 miliarde de lei). Potrivit reprezentanţilor companiei, strategia OMV Petrom prevede continuarea investiţiilor într-un ritm susţinut, cu un buget de 5 miliarde de euro până în 2021. Pentru anul în curs, compania şi-a propus un buget de investiţii de 3,7 miliarde de lei pentru 2018, în creştere cu 20% faţă de anul trecut. Principalele proiecte pentru acest an sunt: continuarea proiectului Neptun Deep, pentru care decizia finală de investiţie este aşteptată în cea de-a doua jumătate a anului; forarea a peste 100 de sonde noi de petrol şi gaze; continuarea proiectului Policarburanţi prin care se construieşte o nouă unitate în cadrul rafinăriei Petrobrazi care permite conversia GPL-ului în benzină şi motorină.

    Apetit pentru branduri

    În industria bunurilor de larg consum, multinaţionalele au găsit un teren fertil mai cu seamă din prisma apetitului de consum. În primă fază, în primii ani de capitalism, într-o ţară cu magazine goale, cererea era mai mare decât oferta; apoi, de-a lungul anilor, interesul românilor, care erau obişbuiţi cu produse fără nume – dero, zahăr sau salam –, a fost captat de zarva pe care o făceau brandurile cu rezonanţă internaţională sau cele care reuşeau să le ajungă la suflet. Însă mare parte din afacerile antreprenoriale dezvoltate pe plan local au fost preluate de companii străine, iar între cele mai recente exemple se numără preluarea producătorului de lactate Albalact, liderul domeniului, dezvoltat de antreprenorul Raul Ciurtin, de către grupul francez Lactalis.

    Jaak Mikkel, CEO al Coca-Cola HBC România, spune că piaţa locală oferă un foarte bun potenţial de creştere ce poate fi pus în valoare cu ajutorul investiţiilor. „România este o ţară ce se dezvoltă, un potenţial hub regional ce permite exporturile; în plus, consumatorilor locali le plac inovaţiile şi varietatea.” Dovadă şi ritmul de creştere a îmbuteliatorului de băuturi răcoritoare: în 2017, Coca-Cola HBC România a înregistrat volume mai mari cu 6% faţă de anul anterior. „Creşterea provine pe de-o parte din avansul cu mid single digits (procent de o cifră, de nivel mediu) al categoriei de băuturi carbogazoase, cât şi din creşterea categoriei de băuturi necarbonatate în volum cu high-single digits (procent de o cifră, de nivel înalt)”, afirmă Jaak Mikkel.

    Indiferent de sursa lor, investiţiile contribuie la creşterea economică a unei ţări, aduc bunăstare şi ajută la dezvoltarea comunităţilor, punctează estonianul aflat la cârma afacerilor locale ale celui mai mare îmbuteliator de băuturi răcoritoare de pe piaţa locală.
    România are un rol extrem de important pentru operaţiunile grupului sistemului Coca-Cola în Romania, susţine Jaak Mikkel. „Suntem cea mai mare companie din industria băuturilor şi a doua ca mărime din industria bunurilor de larg consum (FMCG). Producem şi îmbuteliem local şi distribuim în România şi în zece alte ţări din regiune băuturile din portofoliul companiei Coca-Cola.” În plus, Coca-Cola HBC România este cel mai mare exportator din industria băuturilor, cu o cotă de aproape 30% din toate exporturile de băuturi. Portofoliul companiei include Coca-Cola, Fanta, Sprite, Cappy Dorna, Dorna Izvorul Alb, Poiana Negri, Fuzetea, cafeaua ready-to-drink illy issimo, băuturile energizante Burn şi Monster şi, începând cu octombrie 2017, cafeaua Lavazza. „Deservim peste 70.000 de clienţi şi un public de 20 de milioane de consumatori.”

    Prezenţa sistemului Coca-Cola pe piaţa locală generează o valoare adăugată de 448 milioane de euro, echivalentul a 0,3% din PIB, arată cel mai recent studiu realizat de compania Steward Redqueen referitor la impactul îmbuteliatorului pe piaţa locală. „Peste jumătate din această sumă, generată de prezenţa Coca-Cola, reprezintă contribuţia la bugetul de stat – 241 milioane euro – şi constituie 0,8% din toate taxele încasate de statul român. Totodată, fiecare din cele 1.500 de slujbe în sistemul Coca-Cola generează alte 12 locuri de muncă în economie, de-a lungul lanţului valoric pe care îl creăm”, declară Jaak Mikkel. Compania pe care o conduce operează trei fabrici pe piaţa locală: la Ploieşti, Timişoara şi Poiana Negrii. La cele din Ploieşti şi Timişoara sunt produse şi îmbuteliate băuturile răcoritoare, sucurile de fructe şi ceaiurile reci, iar la Poiana Negrii sunt îmbuteliate apele minerale din portofoliul companiei.

     INDUSTRIA GREA

    Metalurgia generează încă peste 1% din cifra de afaceri totală a companiilor din România şi între cele din industrie se află o parte dintre cei mai mari jucători din economia locală, precum ArcelorMittal Galaţi, Alro sau TenarisSilcotub. Restructurărille din sector au lăsat însă urme adânci într-o perioadă în care economia românească s-a aflat în zodia reorganizărilor şi reducerilor de costuri.

    Metalurgia, o industrie de aproape 4 miliarde de euro anual, mai are doar 27.000 de angajaţi, la jumătate faţă de 2008 după un proces de restructurare care a vizat întregul sector şi în urma căruia combinatul siderurgic din Galaţi, cel mai mare jucător din piaţă, a coborât pentru prima dată la 6.000 de salariaţi.

    Fostul Sidex a raportat pierderi în 2016, cu un rezultat negativ de 271 mil. lei, potrivit datelor de la mfinante. În ultimul deceniu, Mittal a adunat la Galaţi pierderi de 4,4 mld. lei, în condiţiile în care producţia combinatului stă de mai mulţi ani la numai 2 milioane de tone de oţel.
    Dacă industria grea a traversat perioade dificile în ultimul deceniu, din urmă vine puternic producţia de electrocasnice cu cinci fabrici mari al căror business creşte de la an la an: Arctic, De’Longhi, Philips, Electroargeş, Electrolux merg împreună spre afaceri de 4,5-5 mld. lei. Lor li se adaugă Philips Orăştie, companie al cărei bilanţ pe 2016 nu este însă disponibil pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Industria (extractivă, prelucrătoare şi producţia de energie electrică) adună aproape 45% din soldul total al investiţiilor străine directe (ISD) la finalul anului 2016, potrivit raportului anual publicat de BNR.

    Coca-Cola este prezentă în România de mai bine de 25 ani, iar de atunci investiţiile au depăşit pragul de 200 de milioane de euro. Cea mai recentă investiţie a fost finalizată anul trecut, odată cu inaugurarea la Timişoara a unei noi linii de îmbuteliere de mare viteză pentru doze, o investiţie de peste 7 milioane de euro. „Această nouă investiţie face ca în fabrica noastră din Timişoara să funcţioneze cea mai rapidă linie de îmbuteliere pentru băuturi din România, capabilă să îmbutelieze până la 90.000 de doze pe oră.” În 2013, în fabrica din Ploieşti a fost încheiată o investiţie de 22 de milioane de euro în linia aseptică de îmbuteliere pentru Cappy Pulpy. „Fabrica din Ploieşti este pentru Coca-Cola HBC un centru al investiţiilor în inovaţii tehnologice şi cea mai mare fabrică de profil din sud-estul Europei”, mai spune Jaak Mikkel.

    Onno Rombouts, managing director al Heineken România, punctează că „industria bunurilor de larg consum este unul dintre domeniile cu cea mai bună dezvoltare în economia românească, aducând o contribuţie importantă în industria alimentară, în sectorul agricol şi în retail”.
    Gusturile consumatorilor români, constată Onno Rombouts, evoluează în mod constant şi aceştia devin curioşi să încerce produse noi. Heineken a ajuns să genereze direct şi indirect peste 21.000 locuri de muncă, prin furnizori, în industria ospitalităţii sau în segmentul retail. „În cele patru fabrici din Constanţa, Craiova, Târgu-Mureş şi Miercurea Ciuc producem bere şi cidru, pentru care achiziţionăm peste 70% dintre ingrediente din România, de la producători autohtoni. Investiţiile noastre începute în 1998 în România generează în acest moment peste 252 milioane de euro venituri bugetare din producţia şi vânzarea produselor Heineken”, afirmă Onno Rombouts.

    Silicon Valley-ul Europei

    România a devenit, în ultimii ani, unul dintre cele mai importante centre IT & C ale Europei, cu un potenţial de a deveni un Silicon Valley al Europei de SE, afirmă reprezentanţii Orange România. Industria IT & C este unul dintre principalele motoare ale economiei româneşti, iar potrivit Băncii Naţionale a României, până în 2025, se aşteaptă ca sectorul tehnologiei (IT & C) să îşi dubleze ponderea din PIB ajungând la 12%. Uitându-ne concret la domeniul telecom, acesta reprezintă 2% din PIB-ul României, fiind înregistrate de la an la an evoluţii pozitive, datorate în principal consumului de date şi de internet fix de mare viteză. De exemplu, în 2017, comparativ cu anul precedent, piaţa telecom a crescut cu 5% conform estimărilor Orange România, companie care şi-a început activitatea pe plan local în urmă cu 21 de ani.

    Importante companii de IT & C din întreaga lume şi-au deschis filiale în România, iar impactul investiţiilor devine, an de an, din ce în ce mai vizibil. Toate aceste investiţii au fost facilitate de un context favorabil: apetenţa românilor către nou, către tehnologie, flexibilitatea şi puterea de adaptare şi de învăţare, nivelul ridicat de pregătire a oamenilor, eficienţa din punctul de vedere al costurilor de implementare şi al forţei de muncă, una dintre cele mai performante infrastructuri de reţea din Europa, viteze de internet în bandă largă de top 10 la nivel mondial. În acest fel au fost atrase investiţiile străine care au ridicat foarte mult valoarea industriei.

     INDUSTRIA ALIMENTARĂ

    Coca-Cola HBC România (producţia băuturilor răcoritoare), Ursus Breweries (fabricarea berii) şi Bunge România (fabricarea uleiurilor) sunt cei mai mari trei producători din industria alimentară şi a a băuturilor după cifra de afaceri din 2016.
    Producătorul sucurilor Coca-Cola şi Fanta şi al apelor minerale Dorna este liderul incontestabil al producţiei în ultimii cinci ani, o perioadă în care businessul Coca-Cola HBC s-a majorat cu 15%. În ultimul an, avansul a fost de 5%, ajungând la 2,2 mld. lei.

    În top zece, producţia de băuturi răcoritoare, fabricarea berii şi a uleiurilor sunt cel mai bine reprezentate industrii, cu câte două companii fiecare, acestea fiind de altfel şi industriile cu cele mai mari businessuri din producţia de alimente.
    Economia locală nu are în top zece nicio fabrică de lapte, de ciocolată, de mezeluri sau de pâine, iar primele zece companii au capital integral străin.

    Primele afaceri antreprenoriale din industria alimentară sunt Prutul Galaţi, o companie controlată de Marian Andreev, Romaqua – producătorul Borsec (Octavian Creţu şi Nicolae Palfi) – şi Unicarm din Satu-Mare, un business integrat, controlat de Vasile Lucuţ. Unicarm are o parte din business şi în comerţ, însă obiectul principal de activitate al companiei, declarat la Registrul Comerţului, este fabricarea produselor din carne.

    Industria alimentară şi a băuturilor – doar companiile cu coduri CAEN 10 şi 11  – a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri estimată de ZF la 55 mld. lei; cele mai mari 50 de companii contribuie cu 45% la acest rulaj. Analiza ia în calcul doar companiile din codul CAEN industrie alimentară şi a băuturilor şi firmele care au raportat rezultatele financiare pe 2016 până la începutul lunii septembrie. Nu sunt incluse în top firme active în industria alimentară dar care au alte coduri CAEN.

    În primul rând, investiţiile străine ajută dezvoltarea economiei locale şi fac posibilă creşterea productivităţii contribuind la transferul noilor technologii, al know-how-ului şi al altor aptitudini – manageriale, de marketing, susţin reprezentanţii Orange România.

    „România reprezintă una dintre cele mai importante pieţe din Europa ale grupului Orange, atât din punctul de vedere al performanţei operaţionale, cât şi al inovaţiilor tehnologice dezvoltate şi implementate local”, conform reprezentanţilor Orange. În România, operatorul are peste 3.000 de angajaţi, dintre care peste 500 de profesionişti lucrează pentru ţările din grupul Orange din întreaga lume, în domeniul inovaţiei şi al proiectelor ce au la bază tehnologia.

    Cu investiţii de 3 miliarde de euro în ultimii 20 de ani, Orange este unul dintre principalii investitori din ţară. O parte din această investiţie s-a concentrat atât pe dezvoltarea infrastructurii, cât şi pe crearea şi dezvoltarea locurilor de muncă din întreg lanţul de distribuţie. În prezent, Orange are peste 10 milioane de clienţi, ceea ce înseamnă că operatorul conectează 1 din 2 români. Cifra de afaceri a Orange România a fost anul trecut de 1,07 miliarde de euro; în ultimul trimestru al anului, compania a realizat o cifră de afaceri de 280 milioane de euro, în creştere cu 7,7% faţă de perioada similară a anului trecut.

    Investiţii comparabile a realizat şi Vodafone România, care a a intrat pe piaţa locală în 2005, prin achiziţia Mobifon, şi este, potrivit reprezentanţilor companiei, un investitor important în această ţară, unde oferă servicii de telecomunicaţii pentru persoane fizice şi juridice. De asemenea, operează centre mari de servicii – Vodafone Romania Technologies şi Vodafone Shared Services Romania – care oferă suport pentru companii din mai multe ţări în care grupul are operaţiuni.

    Contribuţia economică totală a Vodafone în anul fiscal 2015-2016 pentru toate entităţile prezente în România a fost de 209 milioane de lire sterline (237 milioane de euro), sumă alcatuită din contribuţii directe şi indirecte, precum şi investiţie de capital, conform raportului grupului Vodafone „Taxation and our total economic contribution to public finances, 2015-2016”. Informaţiile pentru cel mai recent an financiar, care s-a încheiat la 31 martie 2017 (2016-2017), arată că Vodafone România a avut venituri din servicii de 707,2 milioane de euro, cu aproape 3% mai mari faţă de anul anterior.

    Zvâcul românesc

    Companiile cu capital privat românesc au avut afaceri de 571 de miliarde de lei în 2016, cu 4% mai mult decât în 2015, în timp ce companiile cu capital străin şi-au majorat afacerile cu 5% în 2016, până la 609 miliarde de lei, conform studiului „Capitalul privat românesc”, realizat de ZF împreună cu PIAROM, Patronatul Investitorilor Autohtoni din România. Conform studiului, 2016 a fost un an excepţional din punctul de vedere al profiturilor – deopotrivă pentru firmele străine, dar şi autohtone. Companiile din România au înregistrat profituri nete totale de 85 de miliarde de lei, cu 13% mai mult decât în anul anterior; mai mult, companiile private româneşti au o rată a profitabilităţii dublă faţă de cele cu capital străin. Astfel, companiile cu capital privat românesc au obţinut profituri nete de 45 de miliarde de lei în 2016 şi au raportat pierderi nete de 12 miliarde de lei.

     TRANSPORT
    Companiile din sectorul de transport şi depozitare, care totalizează peste 53.000 de businessuri, şi-au crescut în perioada 2008-2006 cifra de afaceri cu 51%, până la peste 75 mld. lei  (16,6 mld. euro), arată calculele ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.
    Sectorul este dominat de companii cu acţionariat de stat şi de cele cu capital privat autohton. Cea mai mare companie activă în acest sector este CFR Călători, principalul transportator de persoane pe căi ferate, care a avut în 2016 o cifră de afaceri de 1,8 mld. lei, în scădere cu aproape 3% faţă de anul precedent.

    Compania şi-a crescut însă profitul net, ajungând la 49 de mil. lei. Operatorul de transport a avut în primele şase luni din 2017 (ultimele date disponibile) o cifră de afaceri de 931,8 mil. lei,  în creştere cu 14% faţă de perioada similară de anul precedent.

     CONSTRUCŢII

    Cea mai mare companie din acest sector a fost în 2016 Strabag SRL, societate cu acţionariat străin, care a avut o cifră de afaceri de 911 mil. lei, în scădere cu 13% faţă de anul precedent.

    Cel mai mare declin al cifrei de afaceri l-a înregistrat anul trecut Hidroconstrucţia, care a avut un rulaj de 405 mil. lei, în scădere cu 47% faţă de anul precedent. Pe de altă parte, cea mai mare creştere a vânzărilor a raportat-o CON-A, care şi-a majorat businessul cu 44% faţă de anul 2015.
    Şi din punctul de vedere al profitului net companiile din sectorul construcţiilor au fost pe o pantă ascendentă în 2016.

     SISTEMUL BANCAR


    Clasamentul sistemului bancar după active este condus de ani buni deja de BCR, parte a grupului austriac Erste, care deţinea în 2016 active în valoare de circa 64 mld. de lei, în creştere cu aproape 8% faţă de 2015, potrivit datelor de la Registrul Comeţului. Dimensiunea activelor îi asigură BCR o cotă de piaţă de peste 15%.

    Podimul celor mai mari instituţii de credit după active este completat de Banca Transilvania, care a tras linie la finalul anului 2016 cu active de 51,8 mld. de lei, în creştere cu peste 9% faţă de 2015, un ritm de trei ori mai rapid decât al BRD SocGen, principalul competitor al băncii de la Cluj. 2016 este de altfel unul istoric pentru banca pusă pe picioare de Horia Ciorcilă, fiind primul care găseşte Banca Transilvania înaintea rivalilor de la BRD SocGen. Ascensiunea băncii de la Cluj este în bună măsură rezultatul strategiei de creştere anorganică, banca fiind unul dintre cei mai importanţi actori în fuziuni şi achiziţii din piaţa locală.

    În 2014, Banca Transilvania a cumpărat Volksbank într-una dintre cele mai mari tranzacţii de preluare de pe piaţa bancară românească, pentru ca în 2017 să semneze achiziţia Bancpost, cea mai valoroasă bancă la vânzare la momentul respectiv şi numărul nouă din sistemul bancar, cu o cotă de piaţă de circa 3%.

    După BCR, Banca Transilvania şi BRD SocGen în clasament urmează Raiffeisen şi UniCredit, ambele raportând un avans de peste 6% al bilanţului, ceea ce în termeni nominali înseamnă active de peste 33 mld. de lei pentru Raiffeisen şi peste 32 mld. de lei pentru UniCredit Bank.

    Afacerile străine domină sectoarele industriale care contribuie la exporturile României (ţiţei, automobile, maşini şi utilaje, metalurgie şi telecomunicaţii), afacerile româneşti deţinând supremaţia în construcţii, turism, industria alimentară, observă şi Daniel Stăncescu, CEO al AdePlast. „Să nu uităm că multinaţionalele au pătruns în România prin privatizare, investiţiile greenfield au fost mai reduse ca substanţă. Se adaugă, în plus, evident, o lipsă de tradiţie, maturitate şi competenţe ale antreprenorilor români. Un exemplu clar: de câţi antreprenori români care au fost cumpărători în tranzacţii de fuziuni şi achiziţii aţi auzit? De câte multinaţionale cu baze în România? Putem continua cu absenţa unei strategii coerente din partea statului care ar fi putut – şi ar trebui – să constituie un motor al dezvoltării afacerilor româneşti şi al capacitaţii sporite de obţinere a valorii adăugate. Tot în spatele guvernanţilor trebuie să punem, dincolo de lipsa capitalului necesar, nenumăratele piedici în atragerea lui sau protejarea concurenţei corecte”, declară şi Daniel Stăncescu.

    Ce ar trebui făcut pentru găsirea şi construirea unui model pentru stimularea capitalului autohton? CEO-ul AdePlast spune că în contextul prezent, al globalizării, stimularea capitalului autohton nu ar trebui să excludă internaţionalizarea afacerilor româneşti prin cele mai potrivite forme. „Asta se poate face prin alianţe strategice cu firme străine, redefinirea misiunilor companiilor româneşti, a pieţelor posibile pe care pot acţiona în condiţii de maximă rentabilitate, managementul performant la care se poate ajunge prin programe cu adevărat valoroase de calificări. Utilitatea acestui model ar fi fără doar şi poate extremă pentru că fără firme autohtone puternice şi competitive, toate pieţele românesti (şi cele care încă «au scăpat») vor fi inundate de bunuri şi servicii oferite de afacerile străine, cu sau fără protecţionismul statului”, punctează CEO-ul Adeplast, companie care a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 92 milioane euro, în creştere cu 20% faţă de 2016; profitul a crescut cu 15%, iar personalul a ajuns la 365 de angajaţi.

    AdePlast a realizat investiţii totale de 22 de milioane de euro, având în acest moment patru platforme industriale pentru producţia de materiale de construcţii.

    În aprilie va intra în funcţiune fabrica de polistiren expandat din cadrul platformei industriale de la Işalniţa. „Vom ajunge astfel la capacităţi de productie de 3,3 milioane metri cubi de polistiren (EPS). În luna august, vom inaugura fabrica de mortare uscate şi adezivi de pe această platformă”, spune Daniel Stăncescu.

    „Există trei mari surse de finanţare a dezvoltării unei economii în Europa: bugetul de stat, fondurile europene şi capitalul privat. In condiţiile în care bugetul public alocat investiţiilor este în scădere în ultimii ani, iar absorbţia fondurilor europene rămâne o problemă, rolul jucat de capitalul privat va fi extrem de important”, conchide Eric Stab.