BusinessMagazin

Tag: business

  • Care este oraşul din România ce este considerat capitala antreprenoriatului

    Douăzeci şi una de companii din judeţul Bacău îşi fac loc în topul celor mai mare 1.000 de firme din România după cifra de afaceri raportată pentru 2022. Dedeman, Chimcomplex şi Spedition UMB sunt ocupantele podiumului. 

    ♦ Un judeţ chiar în inima Moldovei, cu o populaţie de 583.590 de locuitori, după cum o arată datele celui mai recent recensământ. Deşi poziţionat într-o regiune descrisă cel mai adesea ca fiind cea mai săracă a României, Bacăul a dat, în ultimele trei decenii, liderii unora dintre cele mai „grele” sectoare din economia locală. Cel mai mare constructor local vine din Bacău, la fel şi cel mai mare retailer de bricolaj, care este, de altfel, şi liderul companiilor antreprenoriale româneşti, şi asta de câţiva ani deja.

    Douăzeci şi una de companii din judeţul Bacău îşi fac loc în topul celor mai mare 1.000 de firme din România după cifra de afaceri raportată pentru 2022. Dedeman, Chimcomplex şi Spedition UMB sunt ocupantele podiumului. Aceste douăzeci şi una de firme aveau cumulat în 2022 afaceri de 29 de miliarde de lei, un sold al profitului de 2,9 miliarde de lei şi peste 25.000 de oameni angajaţi, arată datele din catalogul ZF Top 1.000 companii – ediţia 2023, cu informaţii de la Registrul Comerţului, centralizate de BRIDGE-to-INFORMATION. Spectaculos este că, în top zece cele mai mari companii din Bacău, nu există niciun business străin, ci sunt doar firme dezvoltate de antreprenori.

    Judeţul Bacău a devenit, în ultimii ani, kilometrul zero al antreprenoriatului românesc, fiind pepinieră de succese pentru businessuri din industrii diferite. Cel mai relevant exemplu este de departe Dedeman, o afacere care nici măcar nu mai are nevoie de descriere. Este liderul pieţei de bricolaj din România, un domeniu în care a continuat să crească în vremuri în care alţi jucători şi-au închis businessurile. Cu afaceri de peste 11 miliarde de lei, o reţea de peste 60 de magazine distribuite în toată ţara şi cu sediul central la Bacău, unde a fost fondată compania deţinută de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Dedeman a „instaurat” în retailul de bricolaj un model care nu a putut fi replicat de niciun alt antreprenor român nu doar în acest domeniu, ci nici măcar în comerţul alimentar.

    De la Dedeman, care a pornit cu un singur magazin de bricolaj, în 1995, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl au creat un adevărat imperiu sub numele Pavăl Holding, care include astăzi şi businessuri în imobiliare (birourile cumpărate de la CA Immo, clădirea U Center 1) în construcţii (Cemacon) şi alte domenii (ambalaje biodegradabile – Promateris, drogherii – Farmacia Tei şi Bebe Tei). Conform anuarului ZF Top 100 cele mai valoroase companii din România, Pavăl Holding este evaluat la peste 4,7 miliarde de euro, vehiculul de investiţii deţinut de fraţii Pavăl făcându-şi simţită prezenţa prin mai multe tranzacţii parafate în ultimii ani. În plus, cei doi folosesc holdingul pentru a investi în companii listate la Bursa de Valori Bucureşti, precum Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Vrancart sau BRD. Prin intermediul acestui vehicul de investiţii, la care Dragoş Pavăl are 60%, iar Adrian Pavăl 40%, cei doi antreprenori din Bacău controlează 23% din Alro Slatina şi 1% din BRD, a treia cea mai mare bancă din România.

    La vârful businessurilor fondate în judeţul Bacău care performează la nivel naţional se află şi combinatul chimic Chimcomplex, companie cu o capitalizare de 6,1 miliarde de lei ce a reuşit să dezvolte în 30 de ani un grup industrial cu 27 de fabrici şi combinate, unde lucrează 3.200 de angajaţi. Controlată astăzi de antreprenorul Ştefan Vuza, Chimcomplex Borzeşti este cea mai mare fabrică din judeţul Bacău şi principalul producător de substanţe chimice din regiune, o companie strategică pentru economie. Chimcomplex administrează cel mai mare combinat de produse chimice, cu două platforme industriale la Oneşti şi Râmnicu Vâlcea. Recent, Ştefan Vuza spunea, la o conferinţă ZF, că deja compania este prezentă în afara graniţelor şi că poartă negocieri inclusiv pentru o unitate de producţie în străinătate – în Maroc sau în Polonia.

    Cea de-a doua fabrică din Bacău după cifra de afaceri, cu venituri de peste 2 miliarde de lei în 2022, este Nitramonia BC. Deşi sediul figurează în judeţul Bacău, combinatul chimic se află la Slobozia, fiind fosta platformă Chemgas. Nitramonia BC este administrată de Eusebiu Guţu, cel care deţine şi grupul Pambac Bacău, ce se ocupă cu fabricarea produselor de morărit.

    Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa&Pe Construct sunt nume deja sonore de ani buni pe şantierele din toată ţara. Dorinel Umbrărescu, artizanul acestui grup, se face responsabil de unele dintre cele mai ample şi importante proiecte de infrastructură din România ultimilor ani. Cu afaceri cumulate de peste
    5,4 miliarde de lei, firmele sale muncesc de zor în această perioadă la construcţia autostrăzii A7, cea care va lega Moldova – aşadar inclusiv judeţul în care Umbrărescu şi-a plămădit afacerile – de Capitală. Originar din Tănăsoaia, Vrancea, Dorinel Umbrărescu şi-a clădit businessurile în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport şi, azi, la poziţia de lider în rândul firmelor de construcţii de pe plan local.

    Un nume care s-a făcut mai recent remarcat în peisajul businessului local este Intertranscom Impex, businessul antreprenorului Ioan Teslaru. Originară din Buhuşi, compania produce plasă sudată în două fabrici şi doar în perioada 2013-2018 şi-a majorat afacerile de şase ori. În 2022, compania a atins pragul de 1,8 miliarde de lei venituri, deşi despre antreprenorul Ioan Teslaru, cel care deţine acest business, există puţine informaţii publice. Mutările sale nu trec însă fără ecou. La începutul anului 2024, compania a anunţat achiziţia fabricii de sârmă Dan Steel Group Beclean, una dintre cele mai importante companii ale industriei metalurgice din România, aflată în procedură de faliment. Preţul plătit a fost de 7,5 milioane de euro, iar scopul este repornirea producţiei.

    Alte businessuri care se remarcă în judeţul Bacău, dar şi la nivel naţional sunt din sfera distribuţiei (Simba Invest), dar şi din cea agro-alimentară (Agricola International, Agricultorul).

    Şi deşi nu se regăsesc la vârful clasamentului, există şi alte companii care performează şi care prezintă perspective serioase de creştere. Barrier este un astfel de exemplu. Din halele de producţie care se întind pe şase hectare, compania producătoare de uşi şi ferestre vinde în opt ţări din Europa, Asia şi Africa. Mai mult, Barrier are peste 50 de francize care funcţionează atât în România, cât şi în străinătate.

    Chiar dacă nu şi-a fondat businessul în Bacău, merită amintit că şi Daniel Dines, românul care a scris istorie când a obţinut, cu firma sa – UiPath – statutul de prim unicorn românesc din IT, este originar din acelaşi judeţ, mai exact din oraşul Oneşti.

    Tot din Oneşti provine şi Croco, producător român de biscuiţi, deţinut de antreprenorul Damian Mereu. Cu afaceri de 219 milioane de lei în 2022 şi profit de aproape 40 de milioane de lei, Croco este unul dintre cei mai mari angajatori din sectorul producţiei de biscuiţi şi dulciuri, având în medie 424 de angajaţi, dar şi cel mai bine vândut brand din categoria biscuiţilor dulci.

    Ascensiunea judeţului Bacău vine în contextul în care cei mai mari 50 de jucători din industria prelucrătoare de aici au avut în 2022 venituri cumulate de 9,8 miliarde de lei, sumă din care 40% au fost generate de doar două companii – Chimcomplex şi Nitramonia. Industria prelucrătoare din Bacău se împarte în multe segmente, existând jucători din diverse industrii, de la chimie, până la construcţia de aeronave, materiale de construcţii, industrie alimentară sau textilă.

    Lipsa forţei de muncă este însă, la fel ca peste tot în ţară, una dintre problemele pregnante la nivelul întregului mediu de afaceri din Bacău, deşi potenţialul este de necontestat, după cum spuneau la unison antreprenorii din acest judeţ la una din conferinţele ZF Investiţi în România, organizate de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank. Datorită poziţionării, Bacău poate deveni un hub logistic, iar industria alimentară ar trebui să fie unul din vectori.

    Rezultatele bune ale antreprenorilor locali au atras şi jucători internaţionali în Bacău, unul dintre ei fiind, de pildă, gigantul Moncler, grupul italian de modă activ în segmentul de lux, care a investit de curând
    10 milioane de euro în extinderea producţiei din România. Astfel, fabrica din Bacău a ajuns să fie responsabilă pentru o treime din toate gecile realizate de grup la nivel mondial.

    Cum sună viitorul pentru Bacău? Bine, chiar foarte bine, dacă autostrada Moldovei va deveni în sfârşit realitate.

  • Cine este omul din spatele brandului de îmbrăcăminte PORC. El este un cântăreţ celebru din ţara noastră, despre care puţini ştiu că este şi antreprenor

    La o primă vedere, între muzica rap şi un business cu haine nu există nicio legătură. Sunt două domenii diferite, însă  cu un important element comun: fanii. Pe asta mizează cel puţin Răzvan Eremia, nume mai puţin cunoscut clienţilor şi chiar celor care îi ascultă muzică. Lucrurile stau însă diferit când vine vorba despre Deliric şi PORC.

    Probabil că numele de Răzvan Eremia nu le sună cunoscut foarte multor persoane, asta în cazul în care nu vorbim despre fanii înfocaţi ai muzicii rap româneşti. În schimb, numele de scenă Deliric este ceva mai familiar, la fel cum este şi brandul de îmbrăcăminte PORC, în spatele căruia se află acelaşi om. Răzvan Eremia aka Deliric este cel care, în urmă cu circa un deceniu, a pus bazele brandului de haine PORC, un brand apreciat în special de generaţiile tinere, care abordează moda streetstyle şi care se regăsesc în stilul muzical al artistului. „În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro.

    Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp”, a spus Deliric, artistul care poartă şi pălăria de antreprenor şi care se află în spatele brandului PORC, în cadrul emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. Deliric este unul dintre cei mai cunoscuţi rapperi români şi este prezent pe scena românească de circa 25 de ani. Practic, el a debutat pe vremea când cei care astăzi îi ascultă muzica abia se năşteau. Este unul din membrii formaţiei C.T.C., alături de Vlad Dobrescu şi DOC, care fac acelaşi gen de muzică.

    Deliric a păşit în antreprenoriat alături de asociatul său, Cosmin Cristian Ciucă, şi au reuşit împreună să ducă brandul PORC la afaceri de peste 8 mil. lei în 2022, ultimul an pentru care există date publice disponibile la Ministerul de Finanţe.

    „Nu cred că e o idee bună să îţi începi cariera de antreprenor fugind după fonduri. Cred că poţi să începi un business cu banii pe care i-ai strâns. La PORC am început cu câteva mii de euro, bani strânşi din muzică şi graphic design. Ideea mea era să fac atunci câteva tricouri pentru Deliric. Am extrapolat apoi puţin şi am decis să fac un brand de sine stătător”, a povestit Deliric în timpul emisiunii De toţi banii. Întotdeauna, de-a lungul vieţii sale, artistul se gândea că nu va putea să facă zi de zi acelaşi lucru, să lucreze în acelaşi loc şi se temea că va intra într-o rutină interminabilă. El îşi aminteşte că, înainte să devină atât de cunoscut în domeniul muzical, a fost angajat doar jumătate de an într-o agenţie de publicitate.

    De-a lungul anilor, Deliric a avut mai multe tentative de a face business şi chiar şi-a înfiinţat câteva firme care, după cum spune el, au fost nişte „failuri”. „Am încercat să-mi fac o revistă de muzică şi să organizez diferite evenimente. Nu am putut să mă obişnuiesc cu ideea că trebuie să fac şi mâine ceea ce fac astăzi. Am reuşit să fiu angajat doar pentru jumătate de an într-o agenţie de publicitate. În rest, am lucrat ca freelancer şi cred că asta m-a ajutat să mă pregătesc pentru a fi antreprenor, să învăţ să îmi asum riscuri”, a mai spus el. În antreprenoriat, crede acesta, trebuie să ştii să navighezi. Pe cei mai mulţi antreprenori aflaţi la început de drum, consideră artistul, îi doboară stresul şi lipsa de siguranţă, astfel că ajung să se piardă pe drum odată cu ideile lor. În tot ce a făcut pe plan profesional, Deliric a pus, întâi de toate, pasiune. De aici a pornit totul, fie că vorbim de muzică, fie că ne referim la business, mai exact, la brandul de îmbrăcăminte PORC. „Cât timp eşti pasionat, poţi face orice şi poţi să îţi dedici tot timpul acelui business fără să simţi că munceşti. (…) Banii pot să vină mai uşor dacă îţi place ceea ce faci. Îţi dedici un anumit timp şi apoi, după muncă, începi să faci şi bani.” Astăzi, sub brandul PORC sunt produse cămăşi, bluze, hanorace, geci, pantaloni, şepci şi pălării, precum şi genţi şi ghiozdane sau încălţăminte. Brandul este prezent, potrivit site-ului propriu, în magazine din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara.

    Deliric mai spune, bazându-se pe propria sa experienţă în antreprenoriat, că sunt la fel de importante şi greşelile, dar şi lucrurile care merg bine, iar magia antreprenorului de succes este să ia cele mai bune lecţii din ambele cazuri. Artistul antreprenor consideră că antreprenoriatul constă, în special, în puterea de a colabora cu alţi oameni şi spune că o idee bună este să te asociezi cu cineva şi să faci business în echipă. Deliric a vorbit despre toate aceste experienţe pe care le-a întâlnit în drumul său ca antreprenor în emisiunea De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. În episodul despre afaceri şi antreprenoriat, el a explicat în termeni cât mai simpli ce înseamnă să fii antreprenor, cum ajungi să îţi înfiinţezi propriul business şi care sunt riscurile acestui pas. 

    Educaţie financiară:

    1. Cum ştii că eşti pregătit să ai un business propriu?
    Un antreprenor de succes trebuie să ştie, în primul rând, să descopere o oportunitate din piaţă pentru care are resurse şi pregătirea necesară ca să ofere o soluţie mai bună decât ce există în prezent.
    Un alt atribut esenţial al unui antreprenor de succes este să ştie să calculeze în detaliu dacă poate obţine sau nu profit din ceea ce doreşte să producă pentru piaţă.
    Totodată, antreprenorul trebuie să ştie, să evalueze şi să îşi asume riscurile majore asociate afacerii pe care o dezvoltă.

    2.  Cu ce capital iniţiez o afacere?
    La începutul unei afaceri, mulţi antreprenori se confruntă cu provocări care ţin de numărul redus  de clienţi, lipsa experienţei de piaţă, lipsa credibilităţii în faţa unor investitori sau creditori. Astfel, ei apelează, pentru sprijin financiar, la cei trei F: familia (Family), prietenii (Friends) şi alţi ”nebuni” (Fools) care care cred în ideea lor de business.
    Pentru cei care se află la început de drum în antreprenoriat este recomandat să pornească o afacere cu capitalul propriu – bani economisiţi sau împrumutaţi de la cei mai apropiaţi oameni.

    3. Care sunt riscurile atunci când ai o afacere?
    Atunci când îţi creezi propria afacere, uneori, este nevoie de  mult până când acea afacere devine de sine stătătoare şi nu mai necesită prezenţa antreprenorului. De asemenea, este nevoie ca antreprenorul să cunoască foarte bine domeniul în care dezvoltă afacerea.
    Astfel, să ai un business înseamnă să îţi dedici, la început, tot timpul pentru a învăţa, a înţelege cum funcţionează o afacere şi pentru a o creşte până în punctul în care prezenţa ta, ca antreprenor, nu mai este necesară constant.

    Răzvan Eremia, fondatorul PORC: În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie să crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro. Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp.

    Banca Transilvania a lansat FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor, un program naţional de educaţie financiară prin care îşi propune să construiască pentru generaţiile Alpha, Z şi Y o bază solidă în ceea ce priveşte gestionarea banilor. Întrebări concrete şi simple din sfera educaţiei financiare devin teme de discuţie, miza fiind creşterea nivelului de educaţie financiară al copiilor şi tinerilor. În cel mai recent episod al emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT al Băncii Transilvania, tema centrală a fost antreprenoriatul. Astfel, concepte precum de antreprenor, firmă sau capital iniţial şi-au găsit un înţeles cât mai simplu şi prietenos pentru generaţiile tinere.

  • Cum a evoluat un business românesc axat pe aducerea de angajaţi din străinătate

    International Work Finder, unul dintre liderii pieţei de recrutare a personalului UE şi non-UE şi management al resurselor umane din România, a închis anul 2023 cu o cifră de afaceri de peste 12,3 milioane de euro, de 5,5 ori mai mult decât în anul anterior. Creşterea se datorează introducerii unor noi linii de business – outsourcing şi leasing de personal – care se adaugă serviciilor deja consacrate ale companiei.

    Outsourcingul implică externalizarea anumitor procese sau servicii către o terţă parte, în timp ce leasingul de personal se referă la închirierea de angajaţi pentru o perioadă determinată, conform nevoilor specifice ale companiilor. Diferenţa principală între cele două constă în faptul că, în cazul outsourcingului, întreaga responsabilitate pentru o anumită funcţie este transferată de la client către International Work Finder, în timp ce leasingul de personal presupune furnizarea de angajaţi, care rămân sub supravegherea directă a companiei angajatoare.



    „Este esenţial să oferim servicii complete, fiindcă astfel asigurăm un grad de retenţie mai mare al angajaţilor”, a declarat Marius Ştefănescu, fondator International Work Finder. 



    Acest aspect este cu atât mai valoros în prezent, întrucât, odată cu aderarea la Spaţiul Schengen, România îşi poate pierde statutul de ţară de destinaţie, pentru forţa de muncă din afara Europei şi se poate transforma într-o ţara de tranzit, o poartă de intrare spre Occident. Pentru a evita o astfel de situaţie şi a asigura stabilitatea forţei de muncă şi, implicit, a afacerilor lor, agenţiile de recrutare şi angajatorii trebuie să ofere angajaţilor oportunităţi corecte, care să le satisfacă atât nevoile financiare, cât şi pe cele culturale şi de apartenenţă la grup. 



    „Noi, în cadrul International Work Finder, am adus în România primii angajaţi non-UE, în 2019. Unii dintre ei sunt încă în ţară, datorită condiţiilor bune pe care le-am oferit şi a eforturilor noastre de a-i integra atât în societate, cât şi în colectiv. Faptul că reuşim să recrutăm persoane de încredere şi să le menţinem motivate e ceea ce ne diferenţiază de competiţie şi ne încredere în potenţialul nostru de dezvoltare.” a declarat Marius Ştefănescu, cofondator International Work Finder.



    În 2023, International Work Finder a adus în România aproape 2.500 de angajaţi non-UE, predominant din Nepal (65%), Sri Lanka (20%) şi India (9%). Cei mai mulţi dintre aceştia, peste 25%, sunt muncitori necalificaţi, care au fost plasaţi în cadrul proiectelor de construcţii, fabrici şi logistică. În plus, compania a adus aproape 300 de angajaţi pentru asamblare şi montare piese, 165 de operatori prelucrare cauciuc, 155 de manipulanţi depozit, peste 130 de operatori maşini unelte şi peste 100 de instalatori. Industria agricolă şi sectorul HoReCa au beneficiat, de asemenea, de personal necalificat pentru diverse lucrări şi poziţii în bucătărie.



    Pentru anul 2024, International Work Finder îşi propune o creştere semnificativă a numărului de personal non-UE adus în România. „Obiectivul nostru este să aducem în România, până la finalul anului, 10.000 de persoane, muncitori calificaţi şi necalificaţi, care să susţină dezvoltarea unor industrii cheie, cum sunt construcţiile, producţia, logistica, agricultura, HoReCa şi nu numai. Deşi această creştere poate părea ambiţioasă, la şapte ani de la fondarea companiei, avem resursele necesare pentru a o realiza. Am consolidat parteneriate puternice cu agenţii de top din Asia, beneficiem de expertiză locală şi internaţională, avem persoane dedicate pe partea de autorizaţii şi legislaţie şi am creat un flux operaţional eficient care ne ajută să asigurăm atât satisfacţia clienţilor noştri B2B, cât şi a angajaţilor aduşi în România.”, a adăugat Marius Ştefănescu.

     

  • Lideri de piaţă. Antreprenorii români domină sectoare-cheie din economie

    ♦ Au început fie în domenii pe care le-au studiat înainte de ’90, fie acolo unde au sesizat o nevoie a pieţei, fiind de multe ori deschizători de drumuri şi plecând în business deseori doar cu ambiţie şi cu un „pumn de economii” la purtător. Nu au vândut afacerile, deşi de multe ori au avut oferte foarte bune pe masă, dar nici nu au dat înapoi atunci când pe piaţă au intrat rând pe rând multinaţionale cu bugete impresionante de marketing. În multe sectoare sunt chiar antreprenori mici, care încă sunt şi proprietari şi vânzători şi contabili, dar şi şoferi. Acesta este „portretul robot” al antreprenorilor din domenii clar dominate de oameni de afaceri locali şi care au izbutit să fie chiar şi lideri în multe sectoare din economie. Care sunt domeniile în care românii reuşesc să fie competitivi şi să domine ca număr, dar şi ca nivel al afacerilor?

    Antreprenorii români au o prezenţă puternică pe piaţa farma, unde au dezvoltat companii şi cu afaceri de peste un miliard de lei, dar şi în transporturi, unde ocupă poziţii de lider pe calea ferată, transportul naval şi chiar în transportul rutier. Mai mult, companiile antreprenoriale româneşti domină şi sectoare precum construcţii, unde lider al pieţei este o firmă dezvoltată de un român, dar şi sectorul alimentar sau turism, fie că este vorba de hoteluri sau restaurante.

     

    Piaţa farma: antreprenori de profesie farmacişti au dezvoltat businessuri de miliarde de lei

    Retailul farmaceutic este în continuare dominat de antreprenori locali, afacerile regionale cu zeci sau sute de farmacii sunt deţinute în special de farmacişti,  care au pornit în urmă cu mai bine de două decenii o afacere proprie în domeniul în care s-au pregătit.

    Cel mai mare jucător atât ca număr de unităţi, cât şi după cifra de afaceri rămâne Catena, reţeaua de farmacii construită de antreprenoarea Anca Vlad. Distribuitorul de medicamente Fildas şi reţeaua de farmacii reprezintă un grup care a depăşit afaceri de 12 miliarde de lei (2,5 miliarde de euro) în 2022. Antreprenoarea Anca Vlad punea în 1993 bazele distribuitorului de medicamente Fildas Trading, cea mai mare companie din acest sector după rezultatele din 2022. Mai mult, de la o reţea de 30 de farmacii în judeţul Argeş, în 1999, antreprenoarea a reuşit să pună Catena pe primul loc în retailul farmaceutic. Brandul Catena, cu peste 900 farmacii la nivel naţional, domină o piaţă în continuă mişcare, unde jucătorii cumpără farmacii pentru consolidare. Businessul Catena a depăşit 6,3 miliarde de lei în 2022, plus 23%.  Evoluţia Catena a fost una graduală, prin achiziţii sau deschideri de unităţi noi. În ultimii ani, mai mulţi dintre jucătorii mari au mers şi în oraşele mai mici, având în vedere competiţia din marile centre, dar şi creşterea puterii de cumpărare a pacienţilor şi dezvoltarea zonei private de sănătate.

    În rândul companiilor de peste 1 mld. lei a intrat şi Dona, reţeaua condusă de medicul Eugen Banciu, care numără  345 de farmacii, majoritatea proprii, dar şi câteva zeci în sistem de franciză.

    Şi Farmacia Tei, fondată de antreprenoarea Roxana Maftei, a fost la un pas de pragul de 1 mld. lei în 2022 şi chiar a depăşit acest prag anul trecut. Modelul de business pus pe piaţă de antreprenoarea a urmat politica preţurilor mici, diversitatea gamei de produse şi dezvoltarea unor adevărate supermarketuri de produse farma.

    În piaţă mai are o prezenţă puternică şi Ropharma, reţeaua de 160 de farmacii condusă de antreprenorul Mihai Miron, care a trecut de pragul de 500 mil. lei în 2022.

    Acum, din spatele acestor afaceri controlate de antreprenori locali vine următoarea generaţie în cazul multor afaceri de familie.

    Restul jucătorilor din piaţă au o acoperire regională, la nivelul câtorva judeţe în care şi-au extins prezenţa. Zona Dobrogei, spre exemplu, este dominată de lanţul de farmacii Minifarm (fondat de Valentina Călin), care s-a dezvoltat cu unităţi în judeţele Tulcea şi Constanţa, cu afaceri de 319 milioane de lei în 2022.
    Minifarm a avut o expansiune accelerată pe piaţa locală.

    În ultimii cinci ani, clasamentul celor mai mari cinci jucători din retailul farmaceutic s-a menţinut, într-o piaţă din care nu au lipsit tranzacţiile. Datele de la Statistică indicau un număr total de 8.135 de unităţi farmaceutice la nivel naţional în 2022.

     

    Industria alimentară, între adaptarea antreprenorului la piaţă şi dorinţa de a creşte

    Deşi în ultimii ani, odată cu achiziţiile făcute de marii jucători internaţionali, poziţia de lider mai este deţinută de antreprenori în doar câteva domenii din industria alimentară, antreprenorii români domină ca număr toate sectoarele dintr-un domeniu unde businessul total ajunge anual la 72 de miliarde de lei. Astfel, în producţia cărnii de pui, în conserve din carne, în fabricarea produselor de morărit, dar şi în sectorul mezelurilor, antreprenorii locali demonstrează încă o dată puterea românilor în business. Astfel, în industria cărnii de pui cei mai mari jucători sunt Transavia, grupul Agricola şi Carmistin.

    „Cred că în industria alimentară predomină companiile româneşti, în primul rând, date fiind condiţiile de muncă din sector, nu din cele mai uşoare. Apoi, vorbim de o piaţă volatilă – dacă nu eşti atent, o scapi printre degete! De asemenea, vorbim de marje mici de profit, care nu sunt chiar foarte atractive, mai ales că domeniul necesită investiţii mari. Nu în ultimul rând, profilul cetăţeanului antreprenor român este mai potrivit pentru această industrie decât pentru altele”, a spus Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola, unul dintre cei mai mari jucători din sectorul cărnii de pui.

    Deşi în industria cărnii de pui s-au făcut câteva tranzacţii, nu au fost deal-uri care să fi schimbat semnificativ peisajul dintr-un sector care generează anual o cifră de afaceri de 3,2 miliarde de lei (doar prelucrarea şi conservarea cărnii de pasăre). Conform datelor de la Registrul Comerţului, în acest sector activează circa 70 de firme.

    La rândul lui, Radu Timiş Jr., CEO al grupului Cris-Tim, lider pe piaţa de mezeluri, crede că  este vorba despre obiceiurile de consum specifice româneşti şi gustul local distinct al produselor, dar şi despre ataşamentul faţă de tradiţie, capacitate de adaptare la nevoile pieţei, dar şi de determinarea antreprenorilor prezenţi pe piaţa de produse alimentare.

    “Românii rămân ataşaţi de gusturile tradiţionale şi preferă produsele dezvoltate local, ceea ce oferă un avantaj companiilor autohtone. De asemenea, atomizarea pieţei este un alt aspect. În mezeluri, piaţa s-a lansat imediat după revoluţie şi este foarte segmentată între mai mulţi jucători români, de diverse dimensiuni. Un al treilea aspect important este tipologia antreprenorului român – oameni tineri, cu o mare dorinţă şi determinare de a reuşi”, a spus managerul, care conduce un grup cu o cifră de afaceri de peste 907 milioane de lei în 2022.

    Mezelurile sunt sunt exemplu de piaţă unde companiile antreprenoriale au reuşit să se dezvolte. Cris-Tim, Fox, Aldis sunt doar câteva exemple de branduri locale care s-au dezvoltat pe piaţă. De asemenea, conservele sunt iar un domeniu în care antreprenorii au reuşit să se dezvolte, mai ales contextul pieţei favorabil, cu o tradiţie pentru borcane cu dulceţuri, zacuşcă, dar şi preparate din carne care să reziste toată iarna.

    „Considerăm că unul dintre factorii principali este reprezentat de dorinţa antreprenorilor de a creşte şi susţine produsele româneşti şi implicit industria românească. Cu siguranţă, dorinţa de a crea locuri de muncă, de a susţine şi promova produsele şi reţetele româneşti atât de apreciate de către consumatorii din ţară dar şi cei de peste hotare reprezintă un alt factor pentru care companiile antreprenoriale româneşti predomină în industria alimentară”, spun reprezentanţii Scandia Food, un grup prezent în domenii precum conserve, mezeluri, snackuri, dar şi produse congelate.

     

    Transporturile, un alt pariu câştigător pentru antreprenorii români

    Şi în transporturi companiile fondate de antreprenori români au o prezenţă puternică, în domeniul rutier, pe calea ferată sau în transportul naval.

    Grupul de transport International Alexander din Arad va depăşi până la final de an pragul de 300 de mil. euro  afaceri.

    Grupul de logistică şi transport marfă International Alexander din Arad, fondat de Simion şi Loredana Apreutese, cel mai mare jucător de pe această piaţă, estima că va depăşi  pragul de 300 de milioane de euro afaceri anul trecut. Grupul asigură servicii de transport multimodal, pe cale rutieră, pe apă sau aer şi oferă şi soluţii logistice, funcţionând şi ca o casă de expediţii. Compania livrează marfă pentru clienţi din industria auto, IT dar şi pentru cei din FMCG.

    În prezent, grupul are operaţiuni în România, Ungaria, Serbia, Cehia şi 2.800 de angajaţi.

    Anul trecut, fondatorii grupului International Alexander au preluat 25% din acţiunile Moov Leasing. De altfel, holdingul Internaţional Alexander, din care fac parte 20 companii independente, şi-a consolidat în mod constant poziţia pe piaţa de  transport şi logistică.

    În topul celor mai mari companii intră şi transportatorul rutier Dolo Trans Olimp (DTO), controlat de antreprenorul Cristian Dolofan, care ajuns la o cifră de afaceri de 97 milioane de euro anul trecut. Principalul sector de activitate pentru companie este cel automotive, atât cu autocamioanele specializate cât şi cu cele de transport mărfuri generale.

    Pe calea ferată, în transportul de mărfuri, lider este Grup Feroviar Român, cea mai importantă companie a grupului Grampet, controlată de Gruia Stoica, ce a depăşit anul trecut pragul de un miliard de lei în 2022. GFR este operator în
    8 ţări în prezent, România, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Serbia, Croaţia, Slovenia şi Austria.

    Grup Feroviar Român (GFR) a fost înfiinţat în urmă cu 20 de ani. Grupul din care face parte deţine fabricile Reva Simeria, Electroputere VFU Paşcani, Reloc Craiova şi Electroputere VFU Craiova. 

    În transportul naval tot o companie fondată de un antreprenor român este lider, cu cea mai mare flotă de pe Dunăre.  Bazele grupului TTS, care şi-a crescut afacerile de la an la an, au fost puse în 1996 de către Mircea Mihăilescu, un antreprenor care a atras în 2012 International Finance Corporation (IFC), divizia de investiţii a Băncii Mondiale, în firma Transport Trade Services (TTS), printr-o investiţie de 12 mil. euro de tip private equity.

    Grupul TTS deţine cea mai mare flotă fluvială din bazinul dunărean, formată din unităţi fluviale cu o capacitate de peste 800.000 de tone, macarale plutitoare, precum şi terminale portuare proprii în Constanţa şi în 7 porturi fluviale dunărene.

    Anul trecut, Consiliul Concurenţei a aprobat achiziţia  operatorului  portuar Decirom pentru un preţ de 22  milioane de euro.

     

    Antreprenorii români domină şi piaţa de curierat

    FAN Courier, liderul pieţei locale de curierat, o companie fondată în 1998 de Felix Pătrăşcanu, Adrian Mihai şi Neculai Mihai, a sărit pragul de un miliard de lei (200 mil. euro) în 2022, iar anul trecut a raportat creştere şi afaceri de 250 de mil. euro).

    Focusul companiei anul trecut  a fost extinderea şi consolidarea businessului în regiune şi digitalizarea şi dezvoltarea de soluţii alternative de livrare. Mai mult, compania are în plan în acest an să devină liderul pieţei de curierat din Republica Moldova, piaţă pe care a început investiţiile în noiembrie 2021, ca parte a strategiei de dezvoltare regionale. Investiţiile pentru construirea şi dezvoltarea reţelei în Republica Moldova se ridică în primii doi ani la 5 milioane euro, pentru acest an fiind bugetate alte 3 milioane euro.

     

    Construcţiile, meci strâns între antreprenori şi multinaţionale

    Producţia de materiale de construcţii, un sector care merge mână în mână cu piaţa imobiliară, este unul dintre domeniile în care românii merg în tandem cu giganţii internaţionali. Printre cele mai vizibile branduri locale sunt TeraPlast (ferestre, instalaţii etc.), Bilka (acoperişuri metalice) sau Casa Noastră (ferestre şi uşi). Însă dacă ne uităm la clasamentul general vedem că topul în funcţie de cifra de afaceri este condus de producători de ciment cu acţionariat străin precum Holcim, Romcim, HeidelbergCement.

    Pe de altă parte, în ceea ce priveşte constructorii, familia Umbrărescu şi-a adjudecat prima poziţie, după ce ani la rând în fruntea clasamentului s-au aflat companii austriace precum Strabag sau PORR sau italieneşti (Astaldi). Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa & Pe Construct sunt companiile cu care familia Umbrărescu a ajuns pe podium în sectorul construcţiilor, iar Autostrada Moldovei, cea la care grupul lucrează, va fi cea care probabil va aduce încă un plus la business. Alte nume româneşti importante din domeniul construcţiilor sunt Construcţii Erbaşu, controlat de familia cu acelaşi nume, CON-A Operations, compania deţinută de antreprenorul Mircea Bulboacă din Sibiu, şi Bog’Art, deţinut de Raul Doicescu.

    Turismul, dominat de businessurile antreprenorilor români

    Pe piaţa hotelieră lider este o companie controlată de un antreprenor local. Omul de afaceri George Copos, care controlează în prezent cel mai mare business din turism, compania ANA Hotels, cu şase hoteluri, a intrat în afaceri în urmă cu mai bine de trei decenii, când a deschis o cofetărie în Capitală şi a dezvoltat ulterior afaceri şi pe piaţa hotelieră. A pariat pe sectoare diferite şi a construit un holding care era cunoscut prin diversitatea activităţilor, însă astăzi antreprenorul îşi concentrează investiţiile în compania hotelieră.

    Compania pe care o controlează, ANA Hotels, cuprinde în prezent şase hoteluri, InterContinental Athenee Palace (fostul Athenee Palace Hilton) şi Crowne Plaza din Bucureşti, hotelurile Sportul, Bradul şi Poiana din Poiana Braşov dar şi hotelul Europa din staţiunea Eforie Nord.

    În anul de referinţă 2019, cel mai bun an din turism, Ana Hotels se afla pe primul loc în topul companiilor hoteliere la nivel naţional, cu o cifră de afaceri de 167 milioane lei, potrivit mfinante.ro. Pe acelaşi loc s-a plasat şi în 2022, când compania a reuşit să se apropie de cifra de afaceri înregistrată în cel mai bun an din turism, după doi ani grei de pandemie.

    Debutul omului de afaceri în industria hotelieră a fost reprezentat de preluarea în 1996 a trei hoteluri în Poiana Braşov (Bradul, Poiana şi Sportul). Tot în acel an omul de afaceri  a achiziţionat hotelul Flora din partea de nord a Capitalei, pe care l-a renovat şi reclasificat şi a pus pe el brandul Crowne Plaza.  Ulterior  antreprenorul a cumpărat clădirea în care funcţionează hotelul InterContinental Palace Hilton (fostul Athenee Palace Hilton) şi hotelul Europa de la mare.

    Alţi antreprenori importanţi în turism sunt fraţii Marius şi Emil Cristescu, Alin Burcea, Lucia Morariu, Dragoş Anastasiu, Gheorghe Mărginean, Radu Enache sau Aurel Alexandru Munteanu.

    Tot un antreprenor român domină piaţa locală de restaurante: grupul City Grill, fondat de Dragoş Petrescu, este unul din cei mai importanţi jucători de pe această piaţă, prin prisma cifrei de afaceri, respectiv 44 mil. euro în 2022.

    Compania administrează aproape 20 de restaurante. Este vorba de localuri istorice, precum Caru’ cu Bere sau Pescăruş, pe care grupul doar le operează, dar şi de unele ale companiei, pe care le deţine, sub branduri precum City Grill sau Buongiorno.

  • Cine este omul din spatele brandului de îmbrăcăminte PORC. El este un cântăreţ celebru din ţara noastră, despre care puţini ştiu că este şi antreprenor

    La o primă vedere, între muzica rap şi un business cu haine nu există nicio legătură. Sunt două domenii diferite, însă  cu un important element comun: fanii. Pe asta mizează cel puţin Răzvan Eremia, nume mai puţin cunoscut clienţilor şi chiar celor care îi ascultă muzică. Lucrurile stau însă diferit când vine vorba despre Deliric şi PORC.

    Probabil că numele de Răzvan Eremia nu le sună cunoscut foarte multor persoane, asta în cazul în care nu vorbim despre fanii înfocaţi ai muzicii rap româneşti. În schimb, numele de scenă Deliric este ceva mai familiar, la fel cum este şi brandul de îmbrăcăminte PORC, în spatele căruia se află acelaşi om. Răzvan Eremia aka Deliric este cel care, în urmă cu circa un deceniu, a pus bazele brandului de haine PORC, un brand apreciat în special de generaţiile tinere, care abordează moda streetstyle şi care se regăsesc în stilul muzical al artistului. „În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro.

    Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp”, a spus Deliric, artistul care poartă şi pălăria de antreprenor şi care se află în spatele brandului PORC, în cadrul emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. Deliric este unul dintre cei mai cunoscuţi rapperi români şi este prezent pe scena românească de circa 25 de ani. Practic, el a debutat pe vremea când cei care astăzi îi ascultă muzica abia se năşteau. Este unul din membrii formaţiei C.T.C., alături de Vlad Dobrescu şi DOC, care fac acelaşi gen de muzică.

    Deliric a păşit în antreprenoriat alături de asociatul său, Cosmin Cristian Ciucă, şi au reuşit împreună să ducă brandul PORC la afaceri de peste 8 mil. lei în 2022, ultimul an pentru care există date publice disponibile la Ministerul de Finanţe.

    „Nu cred că e o idee bună să îţi începi cariera de antreprenor fugind după fonduri. Cred că poţi să începi un business cu banii pe care i-ai strâns. La PORC am început cu câteva mii de euro, bani strânşi din muzică şi graphic design. Ideea mea era să fac atunci câteva tricouri pentru Deliric. Am extrapolat apoi puţin şi am decis să fac un brand de sine stătător”, a povestit Deliric în timpul emisiunii De toţi banii. Întotdeauna, de-a lungul vieţii sale, artistul se gândea că nu va putea să facă zi de zi acelaşi lucru, să lucreze în acelaşi loc şi se temea că va intra într-o rutină interminabilă. El îşi aminteşte că, înainte să devină atât de cunoscut în domeniul muzical, a fost angajat doar jumătate de an într-o agenţie de publicitate.

    De-a lungul anilor, Deliric a avut mai multe tentative de a face business şi chiar şi-a înfiinţat câteva firme care, după cum spune el, au fost nişte „failuri”. „Am încercat să-mi fac o revistă de muzică şi să organizez diferite evenimente. Nu am putut să mă obişnuiesc cu ideea că trebuie să fac şi mâine ceea ce fac astăzi. Am reuşit să fiu angajat doar pentru jumătate de an într-o agenţie de publicitate. În rest, am lucrat ca freelancer şi cred că asta m-a ajutat să mă pregătesc pentru a fi antreprenor, să învăţ să îmi asum riscuri”, a mai spus el. În antreprenoriat, crede acesta, trebuie să ştii să navighezi. Pe cei mai mulţi antreprenori aflaţi la început de drum, consideră artistul, îi doboară stresul şi lipsa de siguranţă, astfel că ajung să se piardă pe drum odată cu ideile lor. În tot ce a făcut pe plan profesional, Deliric a pus, întâi de toate, pasiune. De aici a pornit totul, fie că vorbim de muzică, fie că ne referim la business, mai exact, la brandul de îmbrăcăminte PORC. „Cât timp eşti pasionat, poţi face orice şi poţi să îţi dedici tot timpul acelui business fără să simţi că munceşti. (…) Banii pot să vină mai uşor dacă îţi place ceea ce faci. Îţi dedici un anumit timp şi apoi, după muncă, începi să faci şi bani.” Astăzi, sub brandul PORC sunt produse cămăşi, bluze, hanorace, geci, pantaloni, şepci şi pălării, precum şi genţi şi ghiozdane sau încălţăminte. Brandul este prezent, potrivit site-ului propriu, în magazine din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara.

    Deliric mai spune, bazându-se pe propria sa experienţă în antreprenoriat, că sunt la fel de importante şi greşelile, dar şi lucrurile care merg bine, iar magia antreprenorului de succes este să ia cele mai bune lecţii din ambele cazuri. Artistul antreprenor consideră că antreprenoriatul constă, în special, în puterea de a colabora cu alţi oameni şi spune că o idee bună este să te asociezi cu cineva şi să faci business în echipă. Deliric a vorbit despre toate aceste experienţe pe care le-a întâlnit în drumul său ca antreprenor în emisiunea De toţi banii, parte din proiectul FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor al Băncii Transilvania. În episodul despre afaceri şi antreprenoriat, el a explicat în termeni cât mai simpli ce înseamnă să fii antreprenor, cum ajungi să îţi înfiinţezi propriul business şi care sunt riscurile acestui pas. 

    Educaţie financiară:

    1. Cum ştii că eşti pregătit să ai un business propriu?
    Un antreprenor de succes trebuie să ştie, în primul rând, să descopere o oportunitate din piaţă pentru care are resurse şi pregătirea necesară ca să ofere o soluţie mai bună decât ce există în prezent.
    Un alt atribut esenţial al unui antreprenor de succes este să ştie să calculeze în detaliu dacă poate obţine sau nu profit din ceea ce doreşte să producă pentru piaţă.
    Totodată, antreprenorul trebuie să ştie, să evalueze şi să îşi asume riscurile majore asociate afacerii pe care o dezvoltă.

    2.  Cu ce capital iniţiez o afacere?
    La începutul unei afaceri, mulţi antreprenori se confruntă cu provocări care ţin de numărul redus  de clienţi, lipsa experienţei de piaţă, lipsa credibilităţii în faţa unor investitori sau creditori. Astfel, ei apelează, pentru sprijin financiar, la cei trei F: familia (Family), prietenii (Friends) şi alţi ”nebuni” (Fools) care care cred în ideea lor de business.
    Pentru cei care se află la început de drum în antreprenoriat este recomandat să pornească o afacere cu capitalul propriu – bani economisiţi sau împrumutaţi de la cei mai apropiaţi oameni.

    3. Care sunt riscurile atunci când ai o afacere?
    Atunci când îţi creezi propria afacere, uneori, este nevoie de  mult până când acea afacere devine de sine stătătoare şi nu mai necesită prezenţa antreprenorului. De asemenea, este nevoie ca antreprenorul să cunoască foarte bine domeniul în care dezvoltă afacerea.
    Astfel, să ai un business înseamnă să îţi dedici, la început, tot timpul pentru a învăţa, a înţelege cum funcţionează o afacere şi pentru a o creşte până în punctul în care prezenţa ta, ca antreprenor, nu mai este necesară constant.

    Răzvan Eremia, fondatorul PORC: În antreprenoriat trebuie să existe o balanţă între a nu te grăbi, dar a fi îndrăzneţ. Trebuie să crezi şi să te gândeşti că poţi face ce îţi propui, dar nu trebuie să te grăbeşti. Nu trebuie să faci mâine milionul de euro. Trebuie să o iei uşor, să înveţi, să experimentezi. Ai timp.

    Banca Transilvania a lansat FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor, un program naţional de educaţie financiară prin care îşi propune să construiască pentru generaţiile Alpha, Z şi Y o bază solidă în ceea ce priveşte gestionarea banilor. Întrebări concrete şi simple din sfera educaţiei financiare devin teme de discuţie, miza fiind creşterea nivelului de educaţie financiară al copiilor şi tinerilor. În cel mai recent episod al emisiunii De toţi banii, parte din proiectul FIT al Băncii Transilvania, tema centrală a fost antreprenoriatul. Astfel, concepte precum de antreprenor, firmă sau capital iniţial şi-au găsit un înţeles cât mai simplu şi prietenos pentru generaţiile tinere.

  • Care este hotelul cu o istorie de aproape un secol, martor al celui De-al Doilea Război Mondial, al instaurării comunismului şi ascensiunii capitalismului din Bucureşti, care începe un nou capitol

    Cu o istorie de aproape un secol, martor al celui De-al Doilea Război Mondial, al instaurării comunismului şi ascensiunii capitalismului în Bucureşti, hotelul Ambasador de pe Bulevardul Magheru adaugă o nouă filă în istoria sa, după ce a fost achiziţionat de familia austriacă care deţine grupul Julius Meinl. Hotelul a fost închis la începutul lunii martie şi urmează a fi redeschis în 2027, după un amplu proces de renovare sub numele de The Julius Bucharest, care Va fi o replica a hotelului emblemă din portofoliul Julius Meinl din Praga.

    Unul dintre „paznicii” celei mai mari artere din Bucureşti, bulevardul Magheru, este hotelul Ambasador, o clădire simbol a Capitalei, construită în stil art deco şi inaugurată la 4 mai 1939. În pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, hotelul Ambasador şi-a deschis uşile pentru turiştii vremii. Clădirea a fost construită între anii 1937 şi 1939, fiind proiectată de Arghir Culina, un cunoscut arhitect al vremii care şi-a mai pus semnătura şi pe clădirile Union, hotel Negoiu, dar şi pe actualul hotel Cişmigiu.

    Bucureştiul interbelic, denumit atunci şi Micul Paris, aspira tot mai mult la o identitate europeană, astfel că în arhitectura locului îşi fac loc genuri arhitecturale moderne, printre care şi Art Deco, de origine franceză, care a fost unul dintre stilurile preferate de arhitecturii vremii. Printre aceştia se numără şi Arghir Culina, ale cărui clădiri au adoptat stiluri precum cel eclectic şi neoromânesc, art deco cu influenţe neoromâneşti şi art deco propriu-zis. De la deschiderea hotelului şi până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au trecut doar câteva luni, în septembrie începând invazia germană în Polonia. Odată cu conflictele militare, operaţiunile hotelului au fost întrerupte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în primii ani de comunism. Cu toate acestea, în 1958, operaţiunile hoteliere au fost reluate şi au continuat de atunci. Hotelul Ambasador, gândit iniţial pentru a fi o clădire de locuinţe, a devenit cea mai mare clădire de pe bulevardul Magheru, la acea vreme, fiind ulterior detronat, după mai bine de 30 de ani, de hotelul InterContinental, actualul Grand Hotel Bucharest. Clădirea, construită în forma literei U, cu o înălţime de 12 etaje, dispunea de cea mai modernă instalaţie sanitară din Europa. Hotelul era în proprietatea arhitectului care l-a proiectat, Arghir Culina, şi a lui Constantin S. Mihăescu, proprietarul garajelor Ciclop, clădirea de lângă hotel. Cei doi proprietari şi-au împărţit hotelul în două părţi, iar aripa ce i-a aparţinut lui Arghir Culina a fost retrocedată în 2013 moştenitorilor arhitectului, după mai bine de un deceniu de procese. Până de curând, clădirea hotelului era în administrarea a doi proprietari diferiţi, fiecare având câte o parte din clădire. După căderea comunismului, hotelul a intrat în proprietatea companiei Ambasador SA, iar moştenitorii arhitectului Arghir Culina au obţinut în instanţă o hotărâre judecătorească definitivă de retrocedare a unei jumătăţi din hotel. Clădirea a fost aşadar împărţită în două, din care partea administrată de Ambasador SA a funcţionat ca un hotel, cu o capacitate de 100 de camere, dintr-un total de 209 de camere cât numără clădirea.

    Aproape un secol de istorie a trecut peste clădirea de pe bulevardul Magheru, iar astăzi o nouă filă în povestea sa se adaugă. Clădirea a fost achiziţionată în totalitate de familia austriacă Meinl, care deţine Julius Meinl, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa cafelei premium. Astfel, familia austriacă intră în premieră pe piaţa hotelieră locală prin achiziţionarea hotelului Ambasador din Bucureşti. Hotelul va fi administrat de Julius Meinl Living, compania parte din grupul Julius Meinl care se ocupă cu businessul hotelier. Având în vedere situaţia proprietăţii clădirii, achiziţia a fost realizată în două etape. Julius Meinl Living a achiziţionat prima dată Ambasador SA, care deţinea jumătate din proprietate şi care activa drept hotel, iar cea de-a doua etapă a fost achiziţionarea de către Ambasador SA a celeilalte părţi a clădirii, care era deţinută separat. După decenii întregi de funcţionare, hotelul s-a închis la începutul lunii martie a acestui an, pentru ca noul proprietar să poată începe lucrările de renovare. Primii paşi pe care familia austriacă trebuie să îi facă pentru renovarea hotelului sunt obţinerea autorizaţiilor necesare pentru reabilitare. Odată obţinute autorizaţiile necesare, lucrările de reabilitare vor dura circa doi ani. Ulterior, hotelul se va deschide în 2027 sub numele de The Julius Bucharest, care doreşte să păstreze esenţa şi caracterul clădirii existente. Capacitatea hotelului se va reduce la 158 de camere şi apartamente de lux. Familia Meinl este de părere că renovarea hotelului Ambasador va reprezenta un pas important în regenerarea zonei istorice din centrul Bucureştiului, unde multe clădiri au o mare nevoie de renovare şi recondiţionare. Valoarea investiţiei nu a fost făcută publică. Julius Meinl Living PLC, prin intermediul companiilor parte din grup, achiziţionează active imobiliare importante în capitalele politice şi economice europene pentru a le dezvolta în proprietăţi hoteliere de top. Cea mai emblematică proprietate a Julius Meinl Living este The Julius Prague. Acest hotel are o suprafaţă totală de peste 16.000 de metri pătraţi şi dispune de 168 de camere şi apartamente de lux, cu restaurant, cafenea, săli de şedinţă, spaţiu de co-working şi o sală de sport. Hotelul dispune şi de un magazin de alimente şi băuturi gourmet marca House of Julius Meinl. Familia austriacă îşi doreşte să replice modelul din Praga şi în Bucureşti.

    Cea mai emblematică proprietate a Julius Meinl Living este The Julius Prague. Acest hotel are o suprafaţă totală de peste 16.000 de metri pătraţi şi dispune de 168 de camere şi apartamente de lux.  Familia austriacă îşi doreşte să replice modelul din Praga şi în Bucureşti.

    „Suntem încântaţi că avem acum oportunitatea de a transforma proprietatea Hotel Ambasador într-unul dintre hotelurile de excepţie din Bucureşti, capitala uneia dintre cele mai dinamice economii şi cu cea mai rapidă creştere din Europa”, spune Julius Meinl VI, CEO Julius Meinl Living. Grupul Julius Meinl a fost fondat de Julius Meinl I în 1862 la Viena, Austria, iar astăzi businessul este la a şasea generaţie de antreprenori. Julius Meinl I este unul dintre pionerii industriei de cafea, prin faptul că a descoperit o metodă industrială de prăjire a cafelei. Fondatorul grupului Meinl a reuşit în scurt timp să creeze o reţea de magazine, unde vindea şi alte produse în afară de cafea, iar până la sfârşitul secolului al XIX-lea deţinea cea mai extinsă reţea de băcănii din Europa Centrală. De-a lungul generaţiilor, Julius Meinl a ajuns să activeze în peste 70 de ţări la nivel mondial, iar în 40 dintre acestea se află în top trei mărci de cafea premium şi este lider de piaţă pe segmentul premium în Austria, ţările adriatice, Europa Centrală şi de Est, Dubai. La nivel global, Julius Meinl are 1.000 de angajaţi şi peste 50.000 de clienţi. Astăzi, Julius Meinl al VI-lea, cel mai tânăr moştenitor al imperiului Meinl, conduce compania Julius Meinl Living. Pe plan local, familia  austriacă a intrat pe piaţa autohtonă în anul 2005, prin achiziţia importatorului exclusiv de până atunci a Julius Meinl de pe piaţa românească, compania Novo din Târgu Secuiesc. După preluare, aceasta a fost redenumită Julius Meinl România. Novo era o companie dezvoltată de la zero de doi antreprenori locali – Tibor Dobri, cel care conduce acum afacerea Julius Meinl, şi Simon Attila Ladislau. Familia austriacă Meinl mai deţine pe plan local şi producătorii de ciocolată Kandia Dulce şi Heidi Chocolat.

  • Povestea familiei care controlează un gigant din domeniul agricol din România, cu afaceri de sute de milioane de lei şi cu mii de hectare de pământ. Ce planuri au proprietarii cu compania pe care au construit-o

    Flerul antreprenorial, transmis din generaţie în generaţie, ar putea fi cheia longevităţii unui business de familie. Reuşesc antreprenorii români să transmită genetic pasiunea lor?

     

    Pe măsură ce fondatorul unei companii înaintează în vârstă, începe să se gândească la direcţia afacerii sale în viitor. Se va menţine în cadrul familiei sau va evolua către o corporaţie? Va fi o combinaţie între cele două? Sau poate chiar o să dispară? Ce se întâmplă cu moştenirea? Cătălin Grigoriu, fondatorul Moldova Farming, care este unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din agrobusiness, care lucrează circa 7.000 de hectare, ştie exact răspunsul la întrebare. „Eduard şi Filip îmi vor călca pe urme, cu siguranţă. Eduard, cel mai probabil, va face Business Management la IE University în Madrid începând cu toamna anului 2024 şi se pare că Filip îl va urma”, spune Cătălin Grigoriu, acţionar majoritar al Moldova Farming, afacere cu o cifră de afaceri de peste 420 de milioane de lei.

    El are trei băieţi şi îşi doreşte ca ei să ducă mai departe povestea companiei. „Alex, care are cinci ani şi jumătate, va reprezenta energia, vitalitatea şi tot ce va însemna nou peste 20 de ani şi va întări, sper eu, o echipă managerială matură, înţeleaptă, care nu doar că va moşteni genetic valorile în care familia noastră crede, dar şi cultura organizaţională creată în ultimii 24 de ani. În următorii ani, copiii noştri vor intra într-un proces de învăţare hands-on, astfel încât transferul de generaţii să fie unul benefic pentru tot ceea ce înseamnă familia Moldova Farming”, a subliniat el.

    Moldova Farming este unul dintre principalii jucători în piaţa agribusinessului românesc, ajungând la peste 1.000 de hectare achiziţionate, în proprietate, din cele circa 7.000 de hectare pe care cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiţă sau sfeclă în judeţele Bacău şi Vrancea, în zonele Tişiţa, Bereşti Bistriţa, Valea Ursului, Sagna, Dragomireşti, Pânceşti. Compania a fost înfiinţată în anul 2012 de antreprenorul Cătălin Grigoriu, având activitate în cultivarea cerealelor şi oleaginoaselor, dar şi în comerţul cu inputuri pentru agricultură, precum îngrăşăminte şi motorină, având parteneriate cu mari producători sau comercianţi din piaţă, cum sunt Bayer, BASF, Adama, Corteva Agriscience, Syngenta, UPL sau KWS, potrivit datelor de pe propriul site. De asemenea, în magazinul online, Moldova Farming vinde erbicide, pesticide, insecticide, regulatori de creştere seminţe sau biostimulatori. Firma are mai multe depozite în ţară, în judeţele Bacău, Alba, Ialomiţa, Vrancea şi Olt. Cu toate acestea, Cătălin Grigoriu recunoaşte că în spatele reuşitei sale din prezent se află moştenirea primită de la părinţii săi. „Părinţii mei au pornit afacerea de la zero. Tatăl meu avea experienţă, maturitate, putere de muncă, cunoştea bine piaţa de agribusiness atât în amonte, cât şi în aval, dar nu avea bani. Mama a fost cea care l-a încurajat şi i-a fost mereu alături în acest pionierat. Eu m-am implicat în businessul familiei acum 22 de ani şi doar timpul, răbdarea şi echilibrul familial m-au adus în situaţia de astăzi”, a afirmat Cătălin Grigoriu. Cătălin Grigoriu a crescut în condiţii foarte diferite faţă de cele ale tatălui său. În timp ce tatăl lui a construit o afacere de la zero cu resurse limitate, el a studiat în Canada, în speranţa că într-o zi va prelua frâiele afacerii, lucru care s-a întâmplat, şi o va creşte. „Datorită părinţilor am avut şansa să termin o facultate de business în Montreal, Canada, aspect care în 1996-1999 era ceva mai rar întâlnit, iar aceste studii mi-au deschis cu adevărat mintea şi spiritul de antreprenor”, a precizat Cătălin Grigoriu. Cu toate acestea, el crede că cea mai importantă moştenire a fost dată de valorile morale pe care părinţii săi i le-au insuflat: corectitudine, fair-play, sinceritate, punctualitate, transparenţă, empatie, bunătate şi lipsă de lăcomie. Economist de profesie, absolvent al specializării finanţe, la universitatea din Montreal, Cătălin Grigoriu a făcut parte anterior şi din acţionariatul producătorului de panificaţie Pambac. De asemenea, în 2018, el a bătut palma cu fraţii Pavăl, fondatorii Dedeman, pentru a pune umărul la dezvoltarea Moldova Farming, pentru care, pe termen lung, are ambiţii de dezvoltare peste hotare.  În prezent, Pavăl Holding deţine 19% din Moldova Farming, iar Comfert Agricultura, în spatele căreia se află, în calitate de acţionar majoritar, Cătălin Grigoriu, alături de Valentina Raluca Grigoriu, deţine 81% din acţiuni, potrivit Termene.ro, platformă de analiză financiară a companiilor. Comfert Agricultura se ocupă tot de cultivarea cerealelor şi a avut o cifră de afaceri de 5,1 milioane de lei în 2022. „Nu dorim să ne extindem activitatea de agribusiness în alte ţări. Nu avem un astfel de plan în următorii 5 ani.

    Motivul este simplu: cota noastră de piaţă în România este foarte mică. Există în ceea ce ne priveşte un potenţial uriaş de extindere a activităţii noastre aici, în ţara noastră. Dacă am fi avut o poziţie dominantă, o cotă de piaţă uriaşă, dacă creşterea noastră internă am fi simţit că e plafonată, atunci extinderea teritorială putea fi o soluţie. Dar nu este cazul nostru. Atât timp cât cu o finanţare adecvată ne-am putea dubla sau tripla activitatea în următorii 3-5 ani, prefer să ne consolidăm poziţia în ţară.   Extinderea teritorială în afara graniţelor ţării poate fi o mutare interesantă, dar purtătoare a unor riscuri pe măsură. Riscuri pe care noi, momentan, nu suntem pregătiţi să ni le asumăm”, spunea în anul 2021 Cătălin Grigoriu. 

    Cătălin Grigoriu, fondator, Moldova Farming: „Nu dorim să ne extindem activitatea de agribusiness în alte ţări. Nu avem un astfel de plan în următorii 5 ani. Motivul este simplu: cota noastră de piaţă în România este foarte mică. Există în ceea ce ne priveşte un potenţial uriaş de extindere a activităţii noastre aici, în ţara noastră.”

  • Vicepreşedintele celei mai mari asociaţii de business din Franţa: Este nevoie de prietenii noştri români şi lideri de afaceri pentru a avea un cadru legislativ mai bun, mai smart la nivel european. 70% din legislaţie vine de la nivel european

    Fabrice Le Saché, purtător de cuvânt şi vicepreşedinte al celei mai mari asociaţii de business din Franţa, a vorbit într-un interviu acordat ZF despre impactul asupra companiilor europene al leigislaţiei de la nivel european, despre nevoie de implicare  a mediului de business în procesul de decizie, dar şi despre mediul de afaceri din România. El a dat un mesaj pentru asociaţiile de business din România:

    „Doresc să transmit prietenilor noştri români şi liderilor de afaceri că avem nevoie de ei la nivel european. Ei nu pot să ignore Europa, deoarece în medie 70% din reglementările noastre provin de la nivel european. Piaţa unică, piaţa internă reprezintă 60% din exporturile noastre în Franţa, şi de asemenea România este foarte importantă pentru buna funcţionare a pieţei unice”, a transmis el.

    Fabrice Le Saché, purtător de cuvânt şi vicepreşedinte al celei mai mari asociaţii de business din Franţa (“Mouvement des Entreprises de France – MEDEF”), care face parte şi din confederaţia Europeană Business Europe, unde România are ca reprezentant confederaţia patronală Concordia.

    Fabrice Le Saché este cofondator şi preşedinte executiv al grupului financiar Aera, care operează în peste 20 de ţări africane.  Deţine un master  în drept internaţional la University din San Diego, un masterat în drept internaţional public de la Paris-II Panthéon-Assas şi o diplomă în relaţii internaţionale de la Institutul de Studii Internaţionale Superioare al Universităţii Paris La Sorbonne.

    În cadrul unei deplasări în România, el a acordat un interviu Ziarului Financiar în care a explicat motivul vizitei sale şi cum vede mediul de afaceri din România, Franţa şi legislaţia europeană.

    „În primul rând, (am venit în România- n red.) pentru a intensifica şi consolida legăturile dintre Confederaţia Patronală Franceză MEDEF, cea mai mare organizaţie din Franţa, şi Concordia, partenerul nostru de aici. De ce? Pentru că Franţa este un investitor şi partener comercial al României de mult timp. Franţa este al treilea cel mai mare investitor în ceea ce priveşte stocul de investiţii. Şi aş spune că se află în top zece împreună cu România ca client şi furnizor, având multe dintre marile noastre grupuri în România”, a spus el.

     

    Ce a mai spus  Fabrice Le Saché în cadrul interviul acordat ZF:

    Avem aceleaşi provocări în ceea ce priveşte demografia, decarbonizarea şi tehnologia. Dar trebuie să spun că avem şi o istorie diferită, viziuni diferite, contexte diferite, dimensiuni diferite ale economiilor şi este foarte important să coordonăm şi să înţelegem unde ne aflăm. Din câte vedem, desigur, Franţa se află la o anumită răscruce de drumuri. Franţa se descurcă bine din punct de vedere economic. Aş putea detalia acest lucru, dar nu este subiectul de azi.

    Dar vedem România într-un moment foarte interesant în care aş spune, într-o analiză subiectivă dar foarte scurtă, că România este foarte prezentă în lanţul de aprovizionare şi acum vrea să crească pentru a avea mai multe branduri, lucru complet normal. Brandingul este important.

    În al doilea rând, modelul cu salariile foarte mici pe sfârşite. Observăm, de asemenea, că instabilitatea fiscală în România se datorează necesităţii de a finanţa bugetul. Şi în acelaşi timp, există oportunităţi uriaşe în România. Infrastructura este imensă. Se construiesc autostrăzi, şine de tren de mare vitează.

    Deci, infrastructura este foarte importantă. Transformarea agro, procesarea agro-alimentară. Franţa are multe cooperative. Am investit mult în Ucraina cu cooperativa noastră. Nu cred că avem acelaşi nivel în România. Este un sector în care suntem, desigur, dar cred că am putea avea o valoare adăugată bună în acest sector. Energia, de asemenea. Luptăm la nivel european pentru a avea o diversitate de soluţii tehnologice de la nuclear la energiile regenerabile, şi aici aveţi multe, aşa cum avem şi noi: hidro, eolian, solar, şi, de asemenea, gaz sau termic.

    Şi vedem, de asemenea, o mare tendinţă către tehnologie. Şi nicio ţară singură nu poate câştiga această luptă a inovaţiei, lupta economică, pentru că suntem mici. La nivel european, avem 450 de milioane de consumatori. Dacă avem o reglementare inteligentă, şi asta este la ce lucrăm cu Concordia la Business Europe, pentru că suntem ambele membre ale Business Europe. Dacă lucrăm împreună şi avem un lobby la nivel european, putem avea mai puţine reglementări, mai multe reglementări inteligente, pentru că acum este foarte greu. Toate reglementările care au fost decise în ultimii cinci ani, şi este mai mult de 5.000 de pagini de reglementare pentru companii, sunt foarte greu de digerat. Avem nevoie de o Europa mai autonomă.

     

    Citiţi mai multe în ediţiile viitoare ale Ziarului Financiar şi Business Magazin.

     

  • Contra curentului. Cine sunt antreprenorii care şi-au vândut businessurile create în capitalism şi le-au recuperat când acestea au întâmpinat probleme?

    Fondurile de private equity sau cele de tip venture capital sunt gân­dite ca nişte „maşinării“ capa­bile să multiplice banii inves­ti­torilor. Mai exact, aceste structuri strâng capital de la instituţii sau persoane fi­zice „generoase“, bani pe care apoi îi pla­sea­ză în companii cu potenţial mare de cre­şte­re. Fon­durile intră în acţionariatul businessurilor cu gândul de a sta, în medie, 3-5 ani, perioadă în care pompează cash şi know-how în dezvoltare, pentru ca apoi să vân­dă compania în câştig. Nu întotdeauna însă planul de acasă se potriveşte cu cel din târg.

    ♦ La fel ca în antreprenoriat, unde nu toate ideile se dovedesc a fi bune sau nu toate ajung afaceri de succes, nici în domeniul fondurilor de investiţii sau al multinaţionalelor, nu toate pariurile sunt câştigătoare.

    Fondurile de private equity sau cele de tip venture capital sunt gân­dite ca nişte „maşinării“ capa­bile să multiplice banii inves­ti­torilor. Mai exact, aceste structuri strâng capital de la instituţii sau persoane fi­zice „generoase“, bani pe care apoi îi pla­sea­ză în companii cu potenţial mare de cre­şte­re. Fon­durile intră în acţionariatul businessurilor cu gândul de a sta, în medie, 3-5 ani, perioadă în care pompează cash şi know-how în dezvoltare, pentru ca apoi să vân­dă compania în câştig. Nu întotdeauna însă planul de acasă se potriveşte cu cel din târg.

    Cel mai recent exemplu este cel al fondului de investiţii Greenbridge din Suedia, care în 2019 a cum­părat pachetul majoritar (75%) din grupul Rus Savitar-Casa Rusu, activ în producţia şi retailul de mobilă, pentru ca în 2022 să preia şi restul de acţiuni. Investitorul a ieşit recent din această afacere, asumându-şi eşecul şi pierderea suferite.

    „Am avut de ales între a declara fali­mentul şi a lăsa 1.000 de oameni fără loc de muncă şi a vinde către foştii acţionari (fon­datorii businessului – n.red.)“, a răspuns un reprezentant al fondului la solicitările ziarului suedez Dagens Industri (di.se).

    Cristian Rusu, antreprenorul care a răscumpărat grupul Casa Rusu-Rus Savitar de la fondul de investiţii Greenbridge, căruia i-l vânduse în 2019, spune că de la finalul lunii octombrie anul trecut, de când a reintrat în acţio­nariat, a luat o serie de măsuri prin care treptat să readucă businessul pe o pantă ascendentă. Rus Savitar, divizia de producţie a grupului, intrase în concordat preventiv la jumătatea anului trecut, şi a fost timp de doi ani, în 2022 şi 2023, pe pierderi.  Reţeaua Casa Rusu, divizia de retail, mai are şase magazine şi 200 de angajaţi, faţă de circa 1.000 de oameni în anii de creştere a businessului.

    Fondatorul afacerii, Cristian Rusu, împreună cu familia sa au răscumpărat businessul după ce l-au vândut în 2019 pentru câteva zeci de milioane de euro, conform informaţiilor de la acea vreme. Fondul de investiţii şi-a asumat eşecul şi a trecut tranzacţia la categoria pierderi.

    Nu toate pariurile fondurilor de investiţii sunt câştigătoare. Uneori, contextul de piaţă se schimbă. Alteori, relaţia dintre cumpărător şi acţionarul minoritar – antreprenorul fondator – e dificilă. Există şi cazuri când fondul nu poate să iasă la timp pentru că nu găseşte cumpărător. Sau nu la preţul pe care el îl spera.

    Spre exemplu, evoluţia pieţei a făcut ca nici estimările fondului Innova Capital în ceea ce priveşte businessul EnergoBit să nu se îndeplinească.

    Innova şi BERD au cumpărat iniţial pachetul majoritar în companie, acesta fiind modelul practicat de fond. Asta se întâmpla în 2012. Fondatorii au rămas şi ulterior puternic implicaţi în business, dar compania a avut management separat. În perioada în care cei trei fondatori ai EnergoBit au fost minoritari, grupul a avut nu mai puţin de patru directori executivi.

    Apoi, cinci ani mai târziu, piaţa s-a schimbat şi fondatorii au injectat bani în firmă, astfel că au fost ajustate participaţiile, ajungând ca Innova şi BERD să aibă 25%, iar Ştefan Gadola, Peter Pal, Ioan Socea – 75%. Ei s-au întors şi la conducerea EnergoBit. „Asta e dovada că dacă ai o relaţie bună cu fondatorii, poţi găsi soluţii. Acum situaţia la EnergoBit s-a îmbunătăţit“, spunea anterior trecut Krzysztof Kulig, senior partner la Innova.

    În 2022, Innova şi BERD au făcut exitul de la EnergoBit. Fondatorii au preluat din nou 100% businessul.

    Vânzarea ultimelor acţiuni la EnergoBit a venit la un deceniu de la achi­ziţie, în contextul în care, în mod normal, Innova Capital stă în medie 3-5 ani într-o companie, conform datelor transmise anterior.

    Ba mai mult, sursele din piaţă spun că Innova nu a încasat niciun ban din această vânzare, fondatorii preluând în contul pachetului minoritar creditele de la bănci ale Innova.

    Aceste exemple nu sunt singulare. Dar nu sunt nici specifice doar fondurilor de investiţii.

    La începutul acestui an, antreprenorul Mihai Simiuc a răscumpărat brandurile Frufru şi Urban Monkey de la gigantul anglo-olandez Unilever, după cinci ani de la momentul în care a cedat controlul lor.

    Antreprenorul nu a preluat însă şi fabrica sau reţeaua de magazine pe care tot el le-a dezvoltat. În acest context, unitatea de producţie s-a închis.

    Închiderea vine după ce grupul a avut mai multe încercări de eficientizare şi vânzare fără succes a businessului „la pachet“, spun sursele ZF.

    Mai exact, Unilever a încercat să vândă atât producţia, cât şi retailul şi brandurile îm­preună, însă nu a reuşit să convingă niciun cumpărător.

    Şi în această situaţie, ca şi la Casa Rusu sau la Innova, contextul de piaţă a fost cel invocat, în cazul primilor doi fiind vorba de pandemie şi de efectele ei.

    În mod normal, fondurile de investiţii şi multinaţionalele vin cu know-how şi forţă financiară şi reuşesc să integreze şi/ sau să crească o companie. Astfel, sunt situaţii în care un exit înseamnă pentru un investitor finaciar că şi-a multiplicat banii de câteva ori.

    De regulă, la capătul celălalt al mesei într-o asemenea tranzacţie stă tot un gigant, cu forţă şi mai mare financiară şi de dezvoltare. E vorba de o multinaţională sau alt fond. Rareori se întâmplă ca un antreprenor să revină într-un business pentru a-l răscumpăra, cel puţin în România. Cazurile menţionate anterior au toate ceva în comun, şi anume sunt companii care au fost vândute într-un moment de ananghie.

    ZF a identificat însă şi un alt exemplu diferit.

    La Fântâna, producătorul de apă în sistem de watercoolere, a trecut în 2016 din portofoliul fondului de investiţii Innova Capital în cel al Oresa Ventures şi al antreprenorului Cristian Amza. Acest acord înseamnă revenirea în acţionariatul La Fântâna a suedezilor de la Oresa Ventures, alături de antreprenorul care de altfel a fondat firma.

    La un an după ce a înfiinţat Aqua Natural, antreprenorul s-a asociat cu fondul de investiţii Oresa Ventures, care a preluat 80% din acţiuni. Compania şi-a schimbat atunci numele în La Fântâna şi a inaugurat o nouă unitate de producţie în Bucureşti.

    Oresa Ventures a stat şapte ani în acţionariatul companiei româneşti, astfel că în 2007 fondul de investiţii polonez Innova Capital a cumpărat acţiunile La Fântâna. Apoi, în 2016, rolurile s-au inversat.

    Totuşi, în acest caz, Amza nu a ieşit niciodată total din acţionariat. El a ajuns la 8% din titluri în „era” Innova, pentru ca apoi să îşi dubleze participaţia.

     

     

  • Povestea unei famili din România care a transformat o plantă într-o afacere profitabilă şi ce planuri de extindere au aceştia

    Povestea Aromaterre a început cu o mică plantaţie de lavandă, a continuat cu o grijă suplimentară odată cu apariţia unui copil în familia Simiciuc şi a culminat cu o doză de curaj pentru a fonda o afacere. Acum că brandul şi-a făcut deja intrarea pe piaţă, antreprenorii sunt hotărâţi să-i acorde şi mai mult timp pentru dezvoltare.

    Vero Simiciuc şi soţul ei, Ciprian, au înfiinţat o plantaţie de lavandă ca urmare a pasiunii lor pentru plantele aromatice. Încă din primul an şi-au dat seama că produse precum uleiul sau apa de lavandă nu pot susţine afacerea până la deplina maturizare şi eventuala extindere a plantaţiei, astfel încât şi-au dorit să găsească produse care să aducă o mai mare valoare adăugată. „Devenisem încă dinainte să se nască fiul nostru interesată de un mod de viaţă cât mai sustenabil şi citeam etichetele produselor alimentare pe care le cumpăram. Dar după naşterea fiului meu, am început să citesc etichetele produselor de îngrijire personală. Am ajuns atunci să înţeleg că unele ingrediente nu sunt deloc potrivite pentru o piele de bebeluş”, povesteşte Vero.

    Astfel, dorinţa familiei de a avea produse fabricate din plantele lor potrivite pentru pielea sensibilă a unui copil s-a materializat în producţia de săpunuri realizate  doar cu uleiuri vegetale. Au descoperit săpunul lichid de Castilia, iar la unul din târgurile locale la care au participat au mers şi cu acest produs – săpunul lichid pe care îl parfumaseră cu ulei esenţial de lavandă din cultura proprie.

    Publicul a primit foarte bine compoziţia şi acela a fost, practic, momentul în care au decis să-şi dezvolte afacerea în zona produselor de îngrijire. „Soţul meu, Ciprian, este mai implicat în zona de culturi de plante aromatice (lavandă, salvie, oregano). Plantele aromatice le distilăm şi producem uleiuri esenţiale şi ape florale pe care le vindem la Aromaterre, dar şi direct altor producători/ distribuitori.”

    Niciunul dintre ei nu provine din domeniul în care activează Aromaterre – Ciprian este inginer la bază, având în continuare un job în domeniu, iar Vero a lucrat în industria hotelieră pe partea de vânzări. Pentru a pune pe picioare businessul, au investit în plantele de lavandă, iar profitul a fost reinvestit pentru producţia de cosmetice naturale. „În 2023 am avut o cifră de afaceri de aproximativ 76.000 de lei şi un profit de 34.000 de lei, asta pentru că nu am apucat să mai facem unele investiţii la finalul anului trecut. În prezent nu avem angajaţi, eu sunt administrator şi eu mă ocup de partea de producţie, vânzări, marketing, cam tot ce ţine de o afacere”, spune Vero Simiciuc. Anul trecut, fondatorii Aromaterre au investit în optimizarea site-ului (SEO), iar anul acesta au început să şi vadă rezultate.

    Cel mai important proiect din 2023 a fost însă înlocuirea recipientelor de plastic de la deodorante şi balsamul de buze cu unele de carton, care sunt compostabile. Înlocuind recipientele, a fost nevoie să optimizeze reţeta din punctul de vedere al texturii ca să se potrivească în noul recipient. Dorinţa este să utilizeze cât mai puţin plastic în ambalarea produselor şi să caute soluţii cât mai prietenoase cu mediul. Dar şi cu cumpărătorii. „Clientul Aromaterre este o persoană informată, care are un trai sustenabil şi a integrat în viaţa de zi cu zi mici obiceiuri care vin în sprijinul unei vieţi cu mai puţin plastic, cu grijă faţă de natură. Sunt persoane care citesc etichetele şi pentru care e important fiecare ingredient, ambalajul în care vine produsul. De obicei, clienţii noştri sunt persoane cu venituri cel puţin medii şi cu studii superioare. Sunt cei care cunosc puterea plantelor şi cum funcţionează acestea, care preferă un produs cu extracte din plante care nu întotdeauna funcţionează instant, dar ale căror beneficii rămân în timp şi nu dau dependenţă.”

    Tot procesul de producţie are loc în localitatea Pişchia din judeţul Timiş, iar vânzările se fac prin intermediul site-ului Aromaterre şi cu ajutorul unor magazine de tip zero waste din Timişoara, Cluj-Napoca, Piatra Neamţ şi farmacii naturiste. Produsele se găsesc de asemenea şi pe platforma eMAG. Preţurile sunt, spune Vero Simiciuc, mai mari decât cele ale produselor convenţionale, dar asta pentru că şi ingredientele sunt altele. De exemplu, în gelurile de duş Aromaterre, uleiul de măsline este un ingredient important, dar şi un ingredient cunoscut ca fiind scump. Un astfel de gel de duş, cu mult ulei de măsline, este intens hidratant şi hrănitor pentru piele. Poate fi produs şi la un cost mai mic, dar atunci nu ar mai fi la fel de benefic.

    Pentru Vero şi soţul ei, cea mai mare provocare în gestionarea afacerii este timpul, dar nici lipsa predictibilităţii fiscale nu trece fără efecte. „Încă învăţ că trebuie să-mi găsesc parteneri care pot face mai bine decât mine unele lucruri care ţin de marketing sau optimizări de site. Dacă la început mă lăsam purtată de val, am învăţat că un plan mă aduce mai repede mai aproape de rezultatele pe care mi le doresc. Când am început, nu am pornit clar cu gândul că va deveni o afacere din care să susţin un venit.” Începând din 2024, Vero şi-a propus să se implice mai mult în Aromaterre, crescând numărul de ore lucrate pentru consolidarea afacerii. Iar efectele deja se văd, spune ea.  

    Înainte de Aromaterre, Vero Simiciuc a lucrat în industria hotelieră pe partea de vânzări.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Photo Video 360 – cabine foto (Bucureşti)

    Fondatori: Roxana şi Vasile Bănică

    Investiţii: câteva zeci de mii de euro

    ThoSay – brand de bijuterii din aur (Bucureşti)

    Fondatoare: Anamaria Chiorean

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: online, New York

    Băiatul cu Ouă – fermă de găini ouătoare (jud. Prahova)

    Fondator: Alex Moraru

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti, Ploieşti şi localităţile din jur

    Magazin online cu ulei de măsline

    Fondatoare: Alexandra Ghiţă

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 280.000 de lei (56.000 de euro)

    Prezenţă: online, în băcănii şi magazine specializate

    Anca Burlacu – designer grafic (Bucureşti)

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.