BusinessMagazin

Tag: bani

  • Adrian Sârbu: România are două priorităţi: apărarea şi învăţarea. 10% din PIB pentru educaţie e puţin. Suntem în urmă. Grav

    Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? Rezultate, rezultate, rezultate…

    Hofi: Eşti de acord, eşti de acord. 80% sunt de acord că bugetul trebuie să crească la cel puţin 10% din PIB.

    Adrian Sârbu: Cred că 10% e puţin pentru că avem o rămânere în urmă tulburatoare şi avem în faţa noastră războiul cu AI. Hai să-i spunem confruntare, să nu-i mai spunem război. Şi în această confruntare plecăm noi, copii ăştia de 7 ani, plecăm cu multe dezavantaje. Ştii de ce nu avem nevoie?  De 1,3 milioane de bugetari. 500 mii sunt degeaba. Ia uite aici Hofi. Vasăzică, media europeană 8185 euro/elev. La Românica, cât e? 2161. E negru rău, e negru beznă. Când media europeană e 8185, eu nu vreau să ajung nicăieri decât la media europeană.

    Hofi: Şi întrebarea a doua era dacă eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti tu.

    Nemo: Rezultate, rezultate, rezultate

    Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45 % nu.

    Adrian Sârbu: Deci, eu vreau să mi se dea aceşti 8000 de euro, mie, şi eu să-mi aleg ce profesor vreau şi ce şcoală vreau. Şi o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD şi PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Aceşti doamne şi domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt daţi pentru educarea mea. Deci, aş vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul şi dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aş vrea să-mi-l aleagă părinţii mei sau tutorele. Şi aş vrea profesorul ăla să fie un mentor. Adică să mă conducă în viaţă, să învâţ în fiecare zi ceva, fără să mă forţeze şi să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învăţării.

    Nemo: Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi în şi ipostaze virtuale?

    Hofi: Acum să vedem şi ce au votat miniştrii noştri ai Educaţiei. 67%, culmea, nu vor să aibă un Grigore Moisil.

    Adrian Sârbu: În primul rând, eu spun că am tot dreptul în calitate de copil la bani ăştia. Că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc şi ei din banii ăştia cât să fie plătită să facă treabă şi eu îmi caut profesorul oriunde în lume. Unde e problema? Să mixezi realul cu virtualul pentru că, din nefericire, eu sunt foarte demanding, Hofi. Şi eu vreau cel mai bun profesor de caligrafie şi cel mai bun profesor ca să mă înveţe să-mi cunosc mâna. Din ăştia poate sunt 10 în lume. Am acces la ei? Cu siguranţă că am acces la o prelegere, că o prelegere, chiar live, poate să fie astăzi urmărită de 1 miliard de cetăţeni. Cum urmăriţi voi meciurile de fotbal la care nu se întâmplă nimic, vreau şi eu să mă uit, milioane, miliarde, la ceva ce mă interesează.

    Nemo: Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister?

    Hofi: Ce or fi votat cei 10.000 de miniştri ai Educaţiei. 65% spun că ar vrea o programă şcolară personalizată pentru copilul său.

    Adrian Sârbu: A educa un copil, de la 2,3,4 ani, în şcoală de la 7 ani este o activitate, Hofi, foarte sofisticată. La fel de sofisticată cum e să-l creezi pe Maradona sau Mbappe. Vrei să-ţi spun eu ce trebuie să înveţe copiii?

    Hofi:  Nu ştiu.

    Adrian Sârbu: Cred că trebuie să înveţe să gândească. După mine, prima funcţie pe care ar trebui să o voteze românii ar fi ţarul Educaţiei. Noi, românii, votăm direct un cetăţean care spune „domne, eu vă revoluţionez învăţământul din România şi din acel moment îmi daţi banii ăştia, nu mi-i daţi mie, mi-i daţi să investesc în învăţământ şi din acel moment veţi vedea şi mă veţi urmări zilnic ce o să fac şi o să mă aplaudaţi de o să vă doară palmele. Trebuia plecat de la asta: Hai să creăm un simbol al României educate. Cine vrem măi să fie? Copila care e campioană mondială la Counter Strike (Ana Dumbravă). Poate ea e simbolul României. Şi toată lumea, toţi românii că sunt copii, că sunt adulţi s-ar gândi: „copilul meu să ajungă ca fata asta”. Şi copiii or să se gândească „vreau să ajung ca ea”. E celebră, e frumoasă. De ce? Pentru că vibrează de ştiinţă.

    Hofi: Te-am întrebat dacă tu crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău. Românii, cei 10.000 care au intrat pe site-urile noastre, pe conturile noastre de social-media şi pe youtube au spus în felul acesta: 66% cred că telefonul mobil nu contribuie la procesul de învăţare al copilului, iar 34% cred.

    Adrian Sârbu: Copilul ăsta ajunge la 7 ani la şcoală. Ia uite ţi-a spus Balasz, copilul lui, luni dimineaţă, plângea. Primul lucru, ne ducem la şcoală cu părinţii, pe 15 septembrie, avem serbare şi apare o doamnă care ne spune: „dragi copii bine aţi venit, lăsaţi telefoanele la intrare”. Ştii unde mai laşi telefoanele la intrare, Hofi? La procuratură, unde te duci să te condamne, nu să te judece, sau la pârnaie. Până şi la pârnaie îţi dă voie să foloseşti mobilul undeva sau să vorbeşti la telefon. Să vorbeşti. Poate mie îmi trebuie mobilul să vorbesc. Cum să vorbeşti tu, copil, în clasa mea profesor, când tu trebuie să mă asculţi pe mine când scriu eu pe tablă. „Doamnă, nu vă supăraţi, nu-mi place fusta dvs, şi nici bluza. Şi scrieţi şi neinteligibil pe tablă. Nu ar fi bine să-mi transferaţi de pe tablă pe mobil ce scrieţi dvs, că poate pot să citesc pe mobil, că eu aşa m-am învăţat doamnă. Nu sunt eu obligat, care am trăit 5 ani cu mobilul. Şi să vă mai spun ceva doamna profesoară. Eu ştiu să scriu şi să citesc”. „Aaa, nu ştii să scrii de mână. Nota 4”. „Doamnă ştiu să scriu, uitaţi, apăs aici şi scriu. Şi ştiu să şi citesc. Am citit la vârsta de 6 ani Harry Potter”. „Aaa, păi eu nu l-am citit încă”. Mai aveţi timp, doamnă, în altă viaţă.

    Nemo: Care credeţi că ar fi cea mai urgentă de rezolvat?

    Adrian Sârbu: România are două priorităţi, Hofi, şi atât.

    Hofi: Ce simplu e.

    Adrian Sârbu: Da, e simplu. Nici măcar cinci, două. Apărarea şi învăţarea.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

    Eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă?

    DA- 80%

    NU- 20%

     

    Eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti?

    DA-55%

    NU-45%

     

    Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi şi în ipostaze virtuale?

    DA-33%

    NU- 67%

     

    Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister?

    DA- 65%

    NU-35%

     

    Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău?

    DA- 34%

    NU-66%

     

     

     

  • Câţi bani îţi trebuie ca să fii fericit? Un expert te învaţă cum să defineşti “suficient”

    Cercetările vechi sugerau că 75.000 de dolari pe an ar fi suficienţi pentru fericire. Totuşi, experţii de acum spun că nu există o cifră magică universală.

    În căutarea răspunsului – şi anume, unde se intersectează cu adevărat venitul şi fericirea, dacă se intersectează – Lifehacker a consultat-o pe Lindsay Bryan-Podvin, terapeut financiar, conform New York Post.

    Lindsay Bryan-Podvin ne sfătuieşte să nu ne definim valoarea prin contul bancar. În loc să căutăm o sumă ideală, ar trebui să ne concentrăm pe a defini “suficient” pentru noi înşine.

    “Pentru mulţi dintre noi, contul nostru bancar sau valoarea netă este o simbolizare vizuală a modului în care ne măsurăm valoarea de sine. Adesea o echivalăm cu cifrele din conturile noastre bancare, cu soldul fondurilor noastre de pensii sau cu valoarea activelor noastre”, afirmă terapeutul.

    Bryan-Podvin susţine că, de foarte multe ori, clienţii ei cred că banii îi împiedică să avanseze în planurile de îmbunătăţire personală, considerând că următoarea mărire de salariu este cheia pentru o sănătate personală mai bună sau pentru o viaţă socială mai bună. Şi, deşi acest lucru nu este adevărat, Bryan-Podvin spune că le înţelege gândirea.

    Iar în zilele noastre, pentru ca cei mai mulţi dintre noi să se poată bucura, trebuie să câştige mult mai mult de 75.000 de dolari pe an, ajustaţi sau nu în funcţie de inflaţie. Şi astfel, decât să căutaţi la experţi o nouă cifră arbitrară, îndeamnă Bryan-Podvin, definiţi cuvântul “suficient” pentru voi înşivă. Începeţi, spune ea, prin a vă despărţi complet valoarea de sine de finanţe.

    Pentru a face acest lucru, mantre precum “Sunt mai mult decât ceea ce am sau deţin” sau “Valoarea mea netă nu mă defineşte ca persoană” ar putea fi de ajutor.

    Luaţi în considerare bunăstarea dvs. în alte domenii, în afară de finanţe, care ar putea să vă reţină. Apoi, uitaţi-vă la ceea ce vă doriţi, dar nu aveţi în acest moment – concentraţi-vă pe lucruri modeste, cum ar fi ieşirile în oraş cu o persoană iubită sau activităţile de vară pentru copii, experienţe care ar contribui la sentimentul general de bunăstare.

    Apoi, adunaţi costurile şi puneţi-le alături de cheltuielile actuale. Pe ce cheltuiţi bani acum şi pe care aţi putea să le reduceţi?

    Exagerezi cu bunurile materiale sau cu simbolurile de statut, cum ar fi maşinile şi renovările scumpe ale casei? Vă consumaţi în căutarea sensului?

    Se pare că, potrivit expertului, s-ar putea să câştigi deja suficient pentru a fi fericit sau cel puţin mulţumit. S-ar putea doar să cheltuieşti banii în locurile greşite.

  • Din nevoia de bani şi de control în sectoare strategice, Italia privatizează şi spune că va naţionaliza companii, în timp ce Cehia, mai mică, îşi cântăreşte opţiunile privind un CEZ tot mai slab, dar important

    Guvernul italian condus de Giorgia Melonia şi-a setat drept obiectiv să atragă aproximativ 20 mi­li­arde de euro în perioada 2024-2026 prin intermediul privatizărilor pentru a putea reduce datoria publică a ţării, a doua cea mai mare din zona euro raportată la PIB, potrivit Reuters.

    În noiembrie anul trecut, Trezo­reria italiană a obţinut 920 milioane de euro din vânzarea unei participaţii de 25% din banca Monte dei Paschi di Siena, iar ministrul economiei Giancarlo Giorgetti a indicat că şi compania feroviară de stat şi reţelele de autostrăzi ar putea fi parţial vândute.

    Guvernul italian intenţionează să vândă participaţii în cadrul unor entităţi naţionale cheie, printre care şi Poste Italiane. Premierul italian Giorgia Meloni declara cândva com­pania naţională de servicii poştale o „bijuterie“ care trebuie să rămână în mâinile statului, însă aceasta este acum nevoită să vândă o participaţie din cadrul său pentru a reduce datoria publică uriaşă a ţării.

    Statul italian ar putea vinde şi o participaţie din gigantul energetic Eni. În acelaşi timp, Italia vrea să-şi întărească controlul în sectoare pe care aceasta le consideră de impor­tan­ţă strategică, iar în acest sens şi-a anunţat recent intenţia de a naţio­naliza cel mai mare producător de oţel al ţării, Acciaierie d’Italia, după ce ArcelorMittal a refuzat să injecte­ze fonduri noi în cadrul acestuia.

    Tot din nevoia de control asupra unor sectoare strategice, Cehia îşi ana­lizează opţiunile legate de CEZ, un activ extrem de preţuit.

    Recent, un ministru a anunţat că guvernul discută un posibil buyout al investitorilor minoritari în cadrul celei mai mari companii de utilităţi din domeniul energiei, CEZ, pentru ca mai apoi să infirme la scurt timp astfel de planuri, relatează Bloomberg.

    Ministrul de interne Vit Rakusan a declarat că administraţia se pregă­teşte să preia controlul deplin asupra CEZ, în cadrul căruia statul ceh deţine în prezent 70%.

    CEZ este prins în eforturile gu­vernului ceh de creştere a controlului asupra industriei energetice, iar comentariile haotice evidenţiază riscurile politice care-i îngrijorează pe investitorii minoritari din cea mai mare commpanie tranzacţionată din aripa estică a UE, acum cu o valoare de piaţă de aproximativ 21 miliarde de dolari.

    La începutul lunii, guvernul ceh a cerut mai mult timp pentru a decide cum să-i liniştească pe investitori că o posibilă schimbare de ownership a companiei nu-i va afecta pe acţionarii minoritari.

    Şeful bursei de la Praga declara recent că supravieţuirea acesteia depinde de cât de mult vor interveni politicienii în cadrul celui mai preţuit activ al ţării.

    Acţiunile CEZ sunt mai volatile decât cele ale companiilor din acelaşi sector de la mijlocul anului 2022 pe fondul speculaţiilor privind diversele opţiuni de schimbare a ownership-ului companiei. Statul ar putea obţine controlul complet asupra întregii companii sau asupra centralelor sale, prelua proiectele de reactoare nucleare, sau ar putea să nu facă nimic.

    Pe fondul planurilor de reducere a datoriei de stat, guvernul nu va plăti probabil prima pe care investitorii ar cere-o în cazul unui buyout.

  • Cum mai merge PNRR: Guvernul şi-a bugetat să cheltuiască 4 mld. euro din PNRR în 2023 şi a cheltuit numai 1,2 mld. euro

    Guvernul şi-a bugetat să cheltuiască 4 mld. euro din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) şi a cheltuit numai 1,2 mld. euro în 2023, conform execuţiei bugetare de la final de 2023. România trebuie să cheltuiască toţi cei 29 mld. euro din PNRR până la finalul anului 2026, altfel pierde banii, conform regulamentelor europene.

    ZF a scris în mai multe rânduri că absorbţia din PNRR este foarte mică şi, în acest ritm, România nu va reuşi să cheltuiască suma alocată.

    Adrian Câciu, ministrul fondurilor europene, a sugerat, răspunzând la o întrebare ZF în noiembrie 2023, că nu sunt probleme la implementarea PNRR: „PNRR-ul este construit, şi nu este numai România în situaţia asta, ca primii doi ani să fie pentru angajamente. În primul an trebuie să ai angajamente de 70% din anvelopa aferentă fiecărui stat. Ce înseamnă angajamente? Să faci contractele. Contractele pentru investiţii“, a spus el.

    Cu toate acestea, guvernul şi-a planificat la început de 2023 să cheltuiască 4 mld. euro (20 mld. lei) din PNRR în 2023 şi a cheltuit 5,8 mld. lei, adică 1,2 mld. euro. În acest moment, România a încasat de la Comisia Europeană peste 9 mld. euro din PNRR, cu tot cu prefinanţare, şi a înaintat şi a treia cerere de plată, în valoare de 2,7 mld. euro.

     

  • „Am ajuns să muncesc mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”

    Articolul de astăzi porneşte de la o discuţie cu un antreprenor român, adică un patron care are un business de servicii care se învârte în jur de 1 milion de euro pe an şi care, după 15-20 de ani de capitalism, a ajuns astăzi la o concluzie destul de ironică: „Am ajuns să muncesc astăzi mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”. Parcă lucrurile nu trebuiau să fie aşa, ci invers. Adică patronul trebuia să-i „exploateze” pe angajaţi şi nu invers, cel puţin aşa spunea Marx. Această opinie/părere am întâlnit-o la mai mulţi antreprenori, mai mari sau mai mici.

    Pe măsură ce anii trec, pe măsură ce se schimbă generaţiile, pe măsură ce se schimbă societatea, în rău sau în bine, depinde pe cine întrebi, apar din ce în ce mai multe probleme: contractele nu se mai câştigă aşa de uşor, modelele de business se schimbă într-un ritm mult mai rapid şi poţi să ajungi să nu mai ţii pasul cu aceste schimbări, mai ales în domeniul tehnologic, oamenii sunt diferiţi şi cea mai mare problemă este legată de angajaţi, cel puţin în domeniul serviciilor. Există o presiune constantă pentru creşterea salariilor, iar cine pleacă peste noapte nu mai poate fi înlocuit atât de uşor, deci patronul trebuie să muncească în locul lui, să acopere ceea ce făcea el, cel puţin până găseşte pe altcineva, care de obicei costă mai scump.

    Dar mai mult decât atât, cei angajaţi să se ocupe de clienţi, de vânzări, de contracte, să caute şi să aducă contracte, adică ce scrie în fişa postului şi pentru care cer bani tot mai mulţi, nu fac nimic din toate acestea. Dacă pierde un client, adică dacă se pierd bani, răspunsul este că „clientul e prost, nu înţelege” şi că oricum se săturase să fie la cheremul clienţilor! Dar clientul este cel care te plăteşte, de la el îţi iei tu salariul! Pe angajat nu îl interesează acest lucru şi se întoarce la telefonul mobil să se plângă peste tot că ce naşpa este la firmă, că patronilor nu le mai ajung banii şi că aşa nu se mai poate, că demisionează.

    Mulţi angajaţi fac confuzia între cifră de afaceri şi profit, nu ştiu ce înseamnă cash-flow, adică încasarea facturilor şi impactul pe bilanţul companiei, când se uită la o cifră de afaceri de 1 milion de euro cred că patronul câştigă atât şi că face bani pe seama lor. Orice discuţie pentru a discuta cum funcţionează businessul unei companii nu are sens, niciun angajat nu îl crede pe patron când îi spune că trebuie să vină cu bani de acasă, adică cu cash pentru a plăti salariile, pentru că un client nu a plătit factura la timp şi că trebuie să alergi după el ca să îţi încasezi banii. Nici modelul în care un patron ar împărţi profitul dintr-un contract cu cei care lucrează la el nu funcţionează, pentru că angajaţii nu cred că banii câştigaţi sunt atât de puţini şi că poţi să îi încasezi după luni şi chiar ani.

    Foarte mulţi angajaţi, cel puţin din servicii, dacă au 1.500 euro pe lună sunt foarte mulţumiţi, mai ales dacă sunt tineri, doar cu câţiva ani de experienţă şi cu toată viaţa înainte. „Nu are sens să te stresezi pentru bani, pentru clienţi, care oricum sunt proşti”, când poţi să mergi în city breakuri cu 300-400 de euro. De partea cealaltă, a fi patron, a ţine un business a devenit un coşmar, iar dacă nu eşti atent, poţi să pierzi peste noapte clienţi, contracte, iar afacerea construită în ani să se ducă de râpă. A angaja un CEO, un director operaţional, chiar şi a-i da un pachet de acţiuni nu este o certitudine că lucrurile vor merge bine, este o loterie. Nici patronii nu mai sunt tineri şi dacă ar vrea să vândă firma nu ar avea cui, cel puţin în servicii, acolo unde totul depinde de oameni şi de câteva contracte. Aşa că patronii nu au ce să facă, trebuie să muncească mai mult pentru angajaţi decât pentru ei, asta dacă nu vor să fie ei angajaţi!   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Adrian Sârbu: Taxarea bogaţilor e o campanie fără sens. Ar fi cazul să iniţiem o mişcare prin care să tăiem 10% din cheltuielile bugetare ale Europei

    Hofi: Superbogaţii lumii cer să fie taxaţi. Peste 250 de milionari şi miliardari au cerut elitelor de la Forumul economic mondial de la Davos să introducă taxe pentru avere care să ajute la îmbunătăţirea serviciilor publice în toată lumea.

    Nemo: Este o preocupare pe care am văzut-o şi anul trecut, tot la forumul de la Davos au fost 205 miliardari sau multimilionari care au semnat o scrisoare către cei de la Davos, haideţi să facem ceva cu taxarea.

    Hofi: Am bani de mă enervează, asta spuneau.

    Nemo: Nu neapărat de mă enervează. Am bani suficient de mulţi cât să vreau şi mai mulţi. Ştii care e problema? Reiau acea teorie exprimată de Ford. Dacă vreau bani mai mulţi, trebuie ca cei care mă plătesc să aibă şi ei bani mai mulţi.

    Adrian Sârbu: E o campanie fără sens şi foarte grav fără sens. De ce? Eu te întreb unde să meargă banii ăştia pe care îi dă Waren Buffet, care a zis că donează 90% din averea lui. Şi Zuckerberg la fel a spus, şi Bill Gates, şi chiar Bill Gates dă încolo şi încoace, mai primeşte şi înapoi. Unde să meargă banii ăştia, Nemo?

    Nemo: În zone sărace, să ridice economic acele zone sărace.

    Adriam Sârbu: În zone sărace, să le dea la săraci să-şi ia ciungă, nu?

    Nemo: Nuu.

    Adrian Sârbu: Avem eşecurile astea de după al doilea Război Mondial. De atunci tot aud “să ajutăm lumea a treia, să-i dăm grâu, să-i dăm mâncare, să-i aia” şi nu funcţionează. Am auzit un lucru şi mai grav. Să luăm banii de la bogaţi pentru a îmbunătăţi serviciile publice. Adică să le mai îngraşe un pic, nu, bugetarii? Să luăm de la bogaţi, care poate, oamenii ăia, ei singuri, sau cu angajaţii lor şi-au maximizat return-ul la capital. Vorbim de o avere. O avere, un capital. Şi au produs mai mult, care generează taxe natural. Şi hai să le dăm ăstora la buget. Aici e supărarea în Europa şi supărarea mea pe ei. Resurse pentru dezvoltare în Europa, pentru armată, inclusiv pentru trecerea la verde, pentru implementare tehnologică, o Europă care este o puturoasă în a investi în tehnologii noi. Ştim cât de înapoiaţi suntem în economia digitală, la noi numai cu motoare, cu maşini, cu tractoare, cu Mercedes-uri, cu BMW-uri, dar nu sunt digitale. N-ar fi normal, să ne uităm aşa, ăştia, care cerem bani de la bogaţi, domne, dacă reducem cu 10% cheltuielile bugetare ale Europei? Nu mai avem zeci de mii ploşniţe la Bruxelles, că noi vorbim de sutele de mii de aici, dar să vezi ce e la Bruxelles, ce salarii au, la Strasbourg, ce bani au ăştia, degeaba. De-gea-ba! Nu ar fi cazul să iniţiem o mişcare prin care să tăiem 10% din cheltuielile bugetare ale Europei, fiecare ţară din Europa. Şi nu tăiem din militare. Nu. Tăiem din angajaţi şi cheltuielile pe care le generează aceştia. Şi ce facem cu ele? Le punem frumos la învăţare şi parte din învăţare e învăţarea militară că eu nu am cum să-ţi fac ţie un soldat mâine. Dacă vreau să te fac pe tine militar, îmi trebuie 2-3 ani să te pregătesc.

    Hofi: Să o luaţi pe fata aia de la Rădăuţi care a ieşit campioană mondială la counter-strike.

    Adrian Sârbu: De ce nu? Ca ea, poate trebuie 10-20 de mii, da? Şi stă frumos la ea şi lucrează acolo la drone. Deci, tot auzi cu bogaţii ăştia, hai Marcela că acum ne spui câţi bogaţi sunt în Franţa, câta ipocrizie e în Franţa cu bogăţia asta, ce impozite uriaşe au ăia şi fug de ele. Mă, să luăm şi de la bogaţii ăştia, dar să se ducă banii ăştia dirijat. Domne, unde se duc banii de la cetăţenii ăştia? Să îmbunătăţim servicii. Păi ce servicii nu ai în Europa Occidentală? Şi serviciile pe care nu le vrei le ai. Ştii unde nu ai servicii? Unde sunt angajaţi tot felul de cretini, tot felul de ploşniţe, tot felul de imigranţi. Dă-i mă şi lui ăla un job. Cum spunea Marcela, ăia stau acolo sute de mii şi primesc alocaţii din bugetul Franţei.

     

     

     

  • Bani în plus la pensie pentru milioane de români chiar din februarie 2024! Sumele intră direct pe card luna viitoare

    Milioane de pensionari vor primi bani în plus la pensie, în luna februarie, prin cardurile sociale pentru alimente care vor fi alimentate în vreo două săptămâni cu o nouă tranşă de 250 de lei.

    Bani în plus la pensie pentru milioane de români chiar din februarie 2024! Sumele intră direct pe card
    Milioane de români vor primi, în luna februarie, un ajutor semnificativ de la stat.

    Este vorba despre beneficiarii programului ”Sprijin pentru România”, care vor primi, în luna februarie, prima tranşă de bani pe cardul pentru alimente şi mese calde. Românii cu venituri reduse (pensionari, persoane cu handicap, etc…) primesc, o dată la două luni, câte 250 de lei de la stat, pentru alimentele de bază.

    Marcel Ciolacu a anunţat, la finalul anului trecut, că acest program va continua şi în anul 2024.

    Cititi mai multe pe www.mediaflux.ro

  • OMS: E nevoie de 1,5 miliarde de dolari pentru sprijinirea celor aflaţi în zone de criză

    “Ne propunem ca în acest an să ajungem la aproximativ 87 de milioane de persoane cu asistenţă umanitară care să le salveze viaţa”, a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus.

    “Pentru a face acest lucru, avem nevoie de un sprijin în valoare totală de 1,5 miliarde de dolari şi avem nevoie ca această finanţare să vină cât mai devreme posibil şi cu cât mai multă flexibilitate. O abordare reactivă nu este suficientă”, a mai arătat Ghebreyesus.

    El a mai spus că aproximativ 166 de milioane de persoane vor avea nevoie de asistenţă medicală în acest an în întreaga lume, inclusiv în teritoriile palestiniene, Ucraina, Haiti şi Sudan.

     

  • 3500 de cititori decid prioritatea nr.5 a României în 2024

    Hofi: Sondajul pe care l-am pregătit pentru tine, începând de săptămâna trecută. Te-am lăsat pe tine să alegi priorităţile României, să decizi tu şi te-am pus să votezi între următoarele 5 priorităţi. Alţii au votat ridicarea capacităţii de apărare a României prin investiţii în tehnologii moderne şi resurse umane, în condiţiile extinderii războiului regional.

    Adrian Sârbu: Mă îngrijorează foarte tare, şi nu este deloc autoironic şi nici ironic,  faptul că mentalul colectiv al românilor respinge ideea de pericol în care suntem şi că românii spun: „domne, pe ultimul loc din priorităţile noastre e să băgăm bani în armată”. După părerea mea, România trebuie să investească între 10 şi 20% din PIB în cheltuieli militare, dar asta nu înseamnă că facem kalaşnikoave.

    Hofi: Doar tancuri pe străzi şi militare.

    Adrian Sârbu: Nu înseamnă că avem tancuri, Hofi. Deloc, deloc.

    Hofi: Păi şi cu banii ăia ce facem?

    Adrian Sârbu: Hai să-ţi spun ce înseamnă cheltuieli militare azi Hofi. Înseamnă aşa. Drone. Dronele despre care vorbesc eu sunt dronele individuale, dronele pe care le conduce un militar. Ştii câţi militari are Ucraina capabili să opereze drone? 60.000, 60.000. Asta este o cifră oficială.

    Hofi: Dar nu sunt specializaţi pe drone.

    Adrian Sârbu:  Care s-au specializat, da? E mai mult decât are militari armata noastră, inclusiv cu generalii de birou. Deci, ce înseamnă investiţii militare? Înseamnă tehnologie. Când vorbim de tehnologie, vorbim de ceea ce toată lumea spune azi microcipuri, software, verde, drone. AI. Crede vreunul dintre noi că războaiele pe care ar trebui să le poarte România şi pe care astăzi le-a şi pierdut, Doamne fereşte…

    Hofi: România trebuie să poarte războiaie?

    Adrian Sârbu: Da, România trebuie să fie pregătită să poarte războiaie pentru că în jurul României nu sunt prieteni ai României. Sunt nişte popoare care investesc, cresc şi în momentul în care creşti, ai instinctul natural al poporului şi al omului să te extinzi. Românii nu văd importanţa investiţiilor militare pentru că românii, aşa cum spui tu, se gândesc: „iar le dăm la ăia bani să-i cheltuiască aiurea, să-i ducă pe soldaţi la porumb”…

    Nemo: Şi asta e o problemă.

    Adrian Sârbu: „Să vină cu tab-urile peste noi cum au venit în 89, în loc să stea frumos în unităţile militare, să tragă, cum ne-au omorât la Timişoara.”

    Hofi : Asta e justificarea pentru care 9% din români votează…

    Adrian Sârbu: Da, Hofi, dar nu e bine. Eu de aia sunt îngrijorat. Investiţia militară este core-ul, este nucleul investiţiei tehnologice a unei ţări. Dacă nu facem ceea ce face America acum…am dat noi ştire acum o oră, două. Schmidt, Google e acum într-un venture capital care propune Pentagonului tehnologii militare. Şi aşa mai departe. Şi cu tot felul de arme noi, care nu sunt văzute, dar, de departe în ăştia doi ani s-a văzut un singur lucru: războiul de azi nu mai seamănă cu războiul de ieri.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax- ZF-Aleph News

    Decide tu prioritatea numărul 1 a României în 2024 şi următorii 5 ani

    1. Creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privaţi şi către proiecte româneşti – 42%
    2. Revenirea la modelul real de democraţie liberală, putere-opoziţie, prin renunţarea la democrativă şi creşterea controlului cetăţeanului asupra acţiunilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui-18%
    3. Schimbarea mentalităţii românilor din pierzători în câştigători, capabili să-şi promoveze identitatea culturală în România şi în Europa – 17%
    4. Adoptarea accelerată şi largă a tehnologiilor digitale, a inteligenţei artificiale în economie, administraţie, în educaţie în vederea transformării României într-o societate învăţată şi verde – 14%
    5. Ridicarea capacităţii de apărare a României prin investiţii în tehnologii moderne şi resurse umane, în condiţiile extinderii războiului regional -9%

     

  • 3500 de cititori decid prioritatea nr. 2 a României în 2024

    Hofi: După îndelungi discuţii în coaliţie PSD recunoaşte. Ar fi de acord cu comasarea alegerilor dar numai daca propunerea PNL ar fi sustinuta si de alte partide. Asta spune vicepreşedintele PSD, Gabriel Zetea care nu exclude modificarea a Statutului PSD, astfel încât nici candidatul la Preşedinţie să nu fie neapărat preşedintelui partidului. Să fie unul comun al coaliţiei, dar să fie de stânga.

    Nemo: Şi am ajuns la preocuparea nr. 2 a românilor când vine vorba de priorităţi, democratică.

    Adrian Sârbu: Mă aştept ca românii să fie mai inerţi la acest blat istoric. Practic, România e clar împărţită. E România partidelor şi a votanţilor lor, cu interesele lor care, iarăşi sunt foarte clare. Banii din buget, inclusiv ce vine de la UE, sunt pentru ei. Noi, restul, trebuie să producă taxele care generează o parte din banii ăştia, că restul, pe baza a ce producem noi şi a PIB-ului nostru se iau bani de la UE. Bine. Românilor nu li sa oferit oportunitatea de a vota pentru democratică. Sunt convins că ar fi votat majoritar împotrivă. A fost un blat şi o manevră înăuntrul comunităţii politice pentru că s-au gândit şi că românii sunt inerţi şi oricum nu au cum să reacţioneze. Ce să faci, revoluţie? Deci, aceştia 3500 de români prim-miniştri spun, cu aproape 20% din voturi, că eo prioritate să revim la ceea ce România a început să simtă că fiind stătea ei naturală. O democraţie liberală, într-o economie de piaţă, care îşi doreşte să evolueze. România eo democraţie eşuată. De ce? Pentru că: 1. Românul nu mai votează, că spune că e dezamăgit. Greşit. E o insultă pe care şi-o aduce sieşi. Nu, românul trebuie să voteze, să se lupte pentru că orice non vot eo ratare. E o ratare a unei şanse ca un alt tip de ideologie, de mentalitate să devină măcar prezentă, dacă nu majoritară în lumea acestor aşa-zişi lideri. Sigur, ne apucăm acum să dăm sfaturi dlui Ciolacu. E, aici e situaţia reală şi foarte gravă a României. Toţi aceste cetăţeni îşi au interesele lor în această ţară. Şi ei, astăzi, din păcate, prevalează. De ce au obosit ei? Pentru că au de făcut 5 campanii electorale. Acum zice: „domne, ştiţi ceva… Incredibil… Ştiţi ceva, avem candidat comun. Nu mai facem alegeri de 4 ori. Ne permitem să facem numai de trei ori, dar de fapt de două ori, dar numai o dată. Şi după aia niciodată că v-am spus candidatul şi am hotărât noi. Şi avem şi doi preşedinţi”. Constituţia spune că primul lucru într-un stat şi să votăm. Şi dacă nu vor să coste 3,5 miliarde de lei, luăm frumos telefonul mobil, nu-i mai dăm banii STS-lui, că nu ştim cine-s ăia, votăm cu mobilul. Luăm o platformă consacrată globală şi votăm în fiecare zi.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax- ZF-Aleph News

    Decide tu prioritatea numărul 1 a României în 2024 şi următorii 5 ani

    1. Creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privati ​​şi către proiecte româneşti – 42%
    2. Revenirea la modelul real de democraţie liberală, putere-opoziţie, prin renunţarea la democraţie şi creşterea controlului cetăţeanului asupra acţiunilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui-18%
    3. Schimbarea mentală din pierzătorii românilor în câştigători, capabili să promoveze identitatea culturală în România şi în Europa – 17%
    4. Adoptarea accelerată şi largă a tehnologiilor digitale, a inteligenţei artificiale în economie, administraţie, în educaţie în vederea transformării României într-o societate învăţată şi verde – 14%
    5. Ridicarea capacităţii de apărare a României prin investiţii în tehnologii moderne şi resurse umane, în condiţiile extinderii războiului regional -9%