BusinessMagazin

Tag: banci

  • Panica cuprinde încet dar sigur cea mai mare economie a lumii. Americanii se tem că toţi banii din bănci se vor evapora, iar frica atinge cote nemaivăzute de la criza financiară din 2008

    Cele mai recente evenimente şi turbulenţe cu care s-a confruntat economia americană ar putea reduce drastic încrederea în sistemul financiar american. Aproape jumătate dintre americani se tem pentru banii pe care i-au depozitat într-o bancă sau altă în alte instituţii financiare, scrie CNBC.

    Potrivit unui sondaj al companiei de consultanţă Gallup, aproape jumătate dintre americanii intervievaţi au declarat că sunt „foarte îngrijoraţi” sau „serios îngrijoraţi” pentru banii lor. Numai 20% dintre aceştia stau fără frica că banii lor ar putea dispărea pe fondul agravării problemelor cu care se confruntă sistemul bancar.

    Nivelul de îngrijorare exprimat în sondaj este similar cu cel constatat de Gallup la scurt timp după prăbuşirea Lehman Brothers în septembrie 2008.

    Cu toate acestea, nu este vorba de un sondaj pe care Gallup îl realizează în mod regulat, astfel încât este dificil de spus cum s-au schimbat atitudinile în timp. Cu toate acestea, compania a realizat o comparaţie între sentimentul din 2008 şi cel din prezent, iar aceasta indică o îmbunătăţire, pe măsură ce tot mai multe măsuri au fost luate pentru atenuarea problemelor economice.

    Federal Deposit Insurance Corp. – creată în 1933, în cele mai negre zile ale Marii Depresiuni – susţine depozitele până la 250.000 de dolari per deponent. Pentru cei care au conturi peste limita asigurată, există mai multe măsuri care pot fi luate pentru a proteja mai mult de 250.000.

    Potrivit Gallup, cei care se identifică drept republicani sau independenţi, precum şi cei cu venituri medii şi mici au fost mai predispuşi să fie îngrijoraţi de banii lor. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru americanii care nu au finalizat o facultate.

    Sondajul a fost realizat pe un eşantion de aproximativ 2.000 de oameni în perioada 3-25 aprilie 2023.

  • Şeful gigantului bancar italian UniCredit avertizează că haosul din sistemul bancar nu s-a terminat încă: Urmează să mai vedem creditori salvaţi de stat. În Europa există multe bănci în dificultate, dar nu se îngrămădeşte nimeni să le ofere o mână de ajutor

    Andrea Orcel, CEO-ul creditorului italian UniCredit, avertizează că problemele prin care trece sistemul bancar încă nu s-au terminat, sugerând totodată că episoadele în care statul salvează băncile regionale încă nu au ajuns la final, scrie CNBC.

    „Judecând după cele mai recente episoade, s-ar putea să vedem mai multe salvări. În SUA, statul se implică şi ajută băncile aflate în dificultate, totuşi în Europa, deşi există multe bănci cu probleme nu văd niciuna pe cale de a fi ajutată sau salvată”, a declarat Andrea Orcel.

    Luni, JPMorgan a achiziţionat o mare parte a activelor First Republic, care includeau depozite de aproximativ 92 de miliarde de dolari.

    Preluarea a avut loc după un alt faliment relativ recent care a zguduit sistemul bancar – prăbuşirea Silicon Valley Bank.

    Falimentele bancare care au venit în mod neaşteptat la începutul lui 2023 şi care pare că continue au stârnit o frică generală privind stabilitatea creditorilor americani, pe fondul majorărilor de dobândă dirijate de Fed.

    Economiştii au avertizat că în cazul unor noi majorări ale ratei dobânzii, sistemul bancar ar putea deveni şi mai vulnerabil.

    Pe de altă parte, în Europa, arbitrii băncilor din regiune au declarat în nenumărate rânduri că zona-euro nu se confruntă cu aceleaşi riscuri şi probleme ca în SUA, argumentând că băncile europene sunt foarte bine capitalizate şi se confruntă cu reglementări mult mai stricte.

    Aceştia au subliniat, de asemenea, că intervenţia UBS de a cumpăra şi salva Credit Suisse s-a petrecut în afara Uniunii Europene, în Elveţia.

    Cele mai recente comentarii ale CEO-ului UniCredit vin la scurt timp după ce banca a făcut publice cele mai recente rezultate ale sale. Profitul net pe T1/2023 a fost de 2,06 miliarde de euro, plus 41% faţă de trimestrul anterior.

    Acţiunile UniCredit au urcat miercuri cu 5% datorită rezultatelor.

  • Rezerva Federală se pregăteşte să majoreze ratele la maximul ultimilor 16 ani. Oficialii susţin că se află mai aproape de finalul ciclului de înăspriri decât de începutul lui

    Oficialii Rezervei Federale sunt pe cale să majoreze din nou ratele dobânzilor în cadrul reuniunii din această săptămână, păstrând în discuţie perspectiva întreruperii celui mai rapid ciclu de creştere a ratelor din ultimii 40 de ani, scrie Wall Street Journal.

    „Suntem mult mai aproape de finalul acestui drum decât de începutul lui”, a declarat preşedintele Fed din Cleveland, Loretta Mester, la 20 aprilie.

    O altă majorare de un sfert de punct procentual ar ridica rata de referinţă a fondurilor federale la cel mai ridicat nivel din ultimii 16 ani. Fed a început să majoreze ratele de la aproape zero în martie 2022.

    Oficialii Fed au majorat ratele cu un sfert de punct pe 22 martie, la un interval cuprins între 4,75% şi 5%. Această majorare a avut loc în condiţiile în care oficialii abia începeau să se confrunte cu posibilele consecinţe ale falimentului a două bănci de dimensiuni medii în luna martie.

    Vânzarea First Republic Bank către JPMorgan Chase & Co. de către Federal Deposit Insurance Corp. anunţată la începutul zilei de luni este cea mai recentă reamintire a modului în care tensiunile bancare întunecă perspectivele economice.

    Oficialii Fed vor urmări modul în care investitorii vor reacţiona la această tranzacţie înainte de decizia de miercuri, la fel cum au făcut-o înainte de majorarea ratei dobânzii în urmă cu şase săptămâni, când autorităţile elveţiene au orchestrat fuziunea băncilor de investiţii UBS Group AG şi Credit Suisse Group AG.

    În timp ce analiştii consideră că acordul de luni ar putea rezolva şi mai mult potenţialele tensiuni bancare, oficialii ar putea fi nevoiţi să regândească planul de creştere în cazul în care apar noi tensiuni financiare.

    Fed luptă împotriva inflaţiei prin creşterea ratelor, aspect care provoacă condiţii financiare mai stricte, cum ar fi creşterea costurilor de împrumut, scăderea preţurilor la bursă şi creşterea dolarului. 

    Până acum, oficialii au căutat semne clare de încetinire a creşterii economice şi de relaxare a inflaţiei pentru a justifica încetarea majorărilor de rate. 

  • Guvernul american a cerut unor bănci, precum JPMorgan Chase, Bank of America, să depună oferte pentru First Republic, instituţie de credit care anul acesta are o prăbuşire de 97% a preţului acţiunilor pe Wall Street

    Guvernul american a cerut JPMorgan, PNC şi alte câtorva grupuri financiare, inclusiv firme de investiţii nebancare, să liciteze pentru întreaga sau o parte din First Republic, în timp ce autorităţile de reglementare americane încearcă să determine cât ar costa preluarea creditorului californian aflat în dificultate, scrie publicaţia britanică Financial Times.

    Ofertele trebuie depuse până duminică după-amiază, într-o măsură care, speră autorităţile, va calma pieţele şi va pune capăt unei perioade de incertitudine pentru creditorii regionali, notează CNBC.

    În ultimele 24 de ore, a devenit clar atât pentru First Republic, cât şi pentru guvern că stabilizarea băncii va necesita aproape sigur preluarea acesteia de către Federal Deposit Insurance Corporation, au declarat patru persoane informate despre situaţie.

    Acţiunile First Republic au pierdut peste 97% din valoarea lor în acest an, fiind trase în jos de îngrijorările legate de pierderile pe hârtie ale portofoliului său de credite ipotecare şi ale altor active, precum şi de ieşirile masive de depozite după prăbuşirea pe 10 martie a Silicon Valley Bank.

    Agenţia americană de ştiri Bloomberg notează că autoritatea de reglementare a contactat unele bănci la sfârşitul zilei de joi, solicitând indicaţii de interes, inclusiv un preţ propus şi un cost estimat pentru fondul de asigurare a depozitelor al agenţiei. Pe baza propunerilor primite vineri, autoritatea de reglementare a invitat unele dintre aceste firme şi altele la următoarea etapă a procesului de licitaţie.

    Procesul de licitaţie demarat de autorităţile de reglementare – după săptămâni de discuţii nereuşite între bănci şi consilierii acestora – ar putea deschide calea pentru o vânzare mai ordonată a First Republic decât licitaţiile prelungite care au urmat falimentelor Silicon Valley Bank şi Signature Bank luna trecută. Scăderea acţiunilor – lăsând compania cu o valoare de piaţă de 650 de milioane de dolari – a făcut ca o astfel de preluare să fie cel puţin oarecum mai fezabilă.

    Potenţialii ofertanţi au primit acces digital la o cameră de date cu informaţii extinse despre împrumuturile şi alte active ale First Republic, potrivit a două surse familiare cu procesul. O serie de firme de investiţii au primit, de asemenea, acces la date şi au fost încurajate să prezinte oferte, scrie FT.

    Băncilor şi altor persoane li s-a spus că sunt binevenite ofertele care ar include preluarea First Republic în administrare judiciară şi că o ofertă câştigătoare va include probabil o anumită asistenţă din partea fondului de asigurare al FDIC. Ofertanţilor li s-a dat termen până duminică pentru a depune oferte ferme.

    Guggenheim consiliază FDIC cu privire la acest proces, potrivit unor persoane familiarizate cu această chestiune.

    JPMorgan, care a condus un efort anterior de stabilizare a First Republic prin convocarea unui grup de 11 bănci pentru a plasa depozite de 30 de miliarde de dolari în creditor, pregăteşte în prezent o ofertă pentru o tranzacţie post-rezoluţie, au declarat trei persoane informate despre situaţie. JPMorgan şi PNC au refuzat să comenteze.

    Nu este clar câte alte bănci vor depune oferte sau dacă FDIC va considera vreuna dintre oferte acceptabilă. Atunci când SVB a dat faliment, alţi creditori au refuzat iniţial să liciteze, iar FDIC a înfiinţat o bancă-punte pentru a le oferi clienţilor săi acces la banii lor.

    FDIC a declarat: “Nu putem comenta sau confirma rapoartele potrivit cărora licităm o bancă deschisă şi operaţională”.

    Dacă First Republic, cu sediul în San Francisco, va fi preluată de FDIC, aceasta se va număra printre cele mai mari falimente bancare din istoria SUA, alături de Washington Mutual în 2008 şi SVB.

    Modelul de afaceri al First Republic, care constă în utilizarea depozitelor cu costuri reduse pentru a finanţa creditele ipotecare ieftine, a fost presat de creşterea ratelor dobânzilor. Aceasta a dezvăluit luni că clienţii au retras peste 100 de miliarde de dolari în depozite, în condiţiile în care au crescut îngrijorările cu privire la băncile regionale în urma prăbuşirii SVB.

     

  • Piaţa imobiliară a Europei se pregăteşte de impact. FMI avertizează că urmează o corectare „dezordonată” a preţurilor, iar dacă băncile nu sunt atente ar putea provoca o prăbuşire

    Fondul Monetar Internaţional a avertizat recent că Europa se va confrunta cu o corecţie „dezordonată” a preţurilor locuinţelor, într-o perioadă în care regiunea se luptă să reducă inflaţia, scrie CNBC.

    În cea mai recentă prognoză economică  lansată care vizează Europa, FMI a afirmat că o contractare a pieţei este deja pe drum şi va afecta anumite pieţe imobiliare europene, iar acest declin s-ar putea accelera semnificativ pe măsură ce băncile centrale vor majora ratele dobânzilor în speranţa că vor calma creşterile preţurilor.

    „Corecţii dezordonate pe pieţele imobiliare ar putea avea loc chiar dacă sunt evitate dificultăţi financiare mai ample. O corecţie a pieţei imobiliare este deja în curs de desfăşurare în unele ţări europene, de exemplu, în Republica Cehă, Danemarca, precum şi în Suedia, unde preţurile locuinţelor au scăzut cu peste 6% în 2022”, a notat FMI.

    „Scăderea preţurilor locuinţelor s-ar putea accelera dacă pieţele reevaluează riscurile inflaţioniste şi condiţiile financiare se înăspresc mai mult decât se aşteaptă. Aceste scăderi ale preţurilor ar avea efecte negative asupra bilanţurilor gospodăriilor şi băncilor”, a adăugat FMI.

    Preţul ipotecilor ar putea creşte de asemenea, în condiţiile în care băncile se pregătesc de noi runde de majorare a dobânzilor, într-un efort de reducere a inflaţiei. În consecinţă, cei cu credite ipotecare s-ar putea trezi în situaţia de a avea la îndemâna mai puţine venituri disponibile sau chiar în incapacitatea de a-şi mai plăti ratele la bănci.

    Datele biroului european de statistică Eurostat au arătat că preţurile locuinţelor au scăzut pentru prima dată din 2015. În întreaga Uniune Europeană, preţurile locuinţelor au scăzut cu 1,5% în al patrulea trimestru din 2022.

    „Problemele generale legate de preţurile locuinţelor sunt generalizate, nu doar în ţările cu datorii mari, şi trebuie abordate cu atenţie.”, a declarat Alfred Kammer, directorul departamentului european al FMI.

    În acelaşi timp, estimările indică noi provocări legate de inflaţie. FMI se aşteaptă ca inflaţia globală să ajungă în medie la 5,3% în zona euro în acest an şi la 2,9% anul viitor – peste ţinta de 2% stabilită de Banca Centrală Europeană.

    „BCE trebuie să crească ratele dobânzilor devreme şi trebuie să le menţină cel puţin până la jumătatea anului 2024. Ne aşteptăm să revenim la ţinta de inflaţie de 2% în cursul anului 2025″, a declarat Kammer.

    Banca Centrală Europeană urmează să se reunească săptămâna viitoare, iar unul dintre membrii săi a sugerat recent că o majorare de 50 de puncte de bază nu este exclusă. Banca centrală s-a angajat pe o traiectorie de creştere în iulie 2022, când a crescut rata dobânzii de la -0,5% la 0. Rata BCE se situează în prezent la 3%.

    În Suedia, unde preţurile locuinţelor au scăzut semnificativ anul trecut, aşteptările privind inflaţia sugerează, de asemenea, că banca centrală are mai mult spaţiu de manevră în ceea ce priveşte creşterea ratelor. Inflaţia este estimată la 6,8% în acest an şi la 2,3% anul viitor, potrivit celor mai recente date ale FMI.

    Tabloul economic este similar şi în Marea Britanie, unde inflaţia urmează să ajungă la 6,8% în acest an şi la 3% în 2023.

    Pe fondul acestor previziuni, FMI a sugerat că băncile centrale nu au altă opţiune decât să insiste cu noi majorări de rate.

    „O inflaţie de bază ridicată şi potenţial mai persistentă decât se aştepta necesită o politică monetară strictă, până când inflaţia de bază se va îndrepta fără echivoc spre ţintele de inflaţie ale BCE”, a mai notat FMI.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Aurul, dolarul şi ruşii. Şi un război care schimbă lumea

    Febra aurului a lovit de mai multe ori în ultimii ani băncile centrale din diverse părţi ale lumii, dar de când Rusia a pornit război contra Ucrainei, cea mai mare poftă de metal preţios a fost observată la instituţiile ţărilor nealiniate Vestului. Banca Populară a Chinei este una dintre ele. Cea a Turciei face şi ea parte din acest grup, alături de bănci din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. Când Occi­dentul şi guvernele aliate au îngheţat activele băncii centrale a Rusiei ca sancţiune şi cu gândul să le folosească pentru reconstrucţia Ucrainei, băncile centrale nealiniate s-au spe­riat şi în încercarea de a-şi diversifica rezervele s-au orientat către cel mai sigur activ pe care-l cunosc, aurul.

    Această schimbare are un preţ pe care-l plătesc SUA: erodarea statutului de monedă do­minantă a unui dolar în depreciere. Dolarul este departe de a fi în declin. SUA sunt în continuare cea mai mare economie a lumii, iar cele mai multe tranzacţii sunt efectuate în mo­neda americană. Dolarul a rămas regele lu­mii, dar puterea e în scădere. Răz­bo­iul din Ucraina şi schim­bările de alianţe geopolitice pe care le-a adus grăbesc această tendinţă, după cum a obser­vat Ruchir Sharma, comen­tator la Financial Times.

    Ca răspuns la invazia rusă din Ucraina, alianţa ves­tică a SUA, Marii Britanii şi Uniunii Europene a aplicat sanc­ţiuni financiare extinse Mos­co­vei, prin­tre care îngheţarea unor active ale băn­cii centrale de 300 de miliarde dolari. Rezer­vele de aur ale băncii ruseşti nu au fost atinse de sancţiuni deoarece sunt păstrate în Rusia. Acest lucru le-a dat idei altora.

    După lovirea Rusiei, a devenit clar că oricine poate fi luat la ţintă. Pentru economia SUA, erodarea statutului dolarului nu ar avea importanţă prea mare, spun mulţi cercetători. Însă ar aduce libertate mai multă altora.

    Băncile centrale ale lumii cumpără mai mult metal preţios ca niciodată, când în vre­muri mai normale principalii cumpărători sunt investitorii care caută să se protejeze de infla­ţie şi de dobânzile mici. Datele Consiliului Mon­dial al Aurului arată că în ultimul an mul­te dintre achiziţii au fost efectuate de băncile centrale nealiniate Occidentului: Ban­ca Populară a Chinei a cumpărat 62 de tone de aur în noiembrie şi de­cembrie 2022, majorându-şi rezervele totale de metal la 2.000 de tone pentru prima dată. Rezervele oficiale ale Tur­ciei au crescut de la 148 de tone la 542 de tone anul trecut.

    John Reade, analist la Consiliul Aurului, a observat că sancţiunile contra Rusiei „le-au determinat pe multe dintre băn­cile centrale ale ţărilor nealiniate să recon­si­dere locul unde-şi păstrează rezervele interna­ţionale şi să realizeze că aurul păstrat acasă, departe de controlul oricui, este folositor în situaţia în care alte rezerve devin inaccesibile“. Locurile unde băncile centrale îşi păstrează de obicei aurul sunt Banca Angliei şi Rezerva Federală New York. Într-un sondaj realizat de HSBC cu participarea a 83 de bănci centrale, cei mai mulţi dintre managerii de rezerve care au răspuns au spus că inflaţia şi riscurile geo­politice sunt cele mai mari îngrijorări ale lor.

    O treime dintre participanţi au schimbat sau intenţionează să schimbe activele pe care le achiziţionează din cauza tensiunilor provo­cate de invazia rusă din Ucraina şi înrăutăţirii relaţiilor dintre SUA şi China. Aurul tinde să fie mai atractiv în vremuri de instabilitate, iar cererea a crescut în ultimul an. Rusia şi-a înce­put invazia pe 24 februarie 2022. Cantitatea de aur achiziţionată de băncile centrale în 2022 a crescut cu 152%, la 1.136 tone. Unul din rezul­tate este că preţurile aurului se apropie de ni­velul record, la acest lucru contribuind şi in­flaţia ridicată. Două treimi din participanţii la sondaj cred că celelalte bănci centrale îşi vor majora rezervele de aur anul acesta. Achizi­ţiile de aur ale băncilor centrale reprezintă acum 33% din total, o cotă record.

    Aceste achiziţii se fac în detrimentul dola­rului, o monedă pe care Rusia, China, India, Brazilia şi Africa de Sud vor s-o înlocuiască cu altceva, poate cu o monedă nou creată cu exact acest scop. Obiectivul lor imediat este să facă comerţ una cu altă fără a folosi dolarul. Preşedintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva a spus chiar că o alternativă la dolar ar crea un nou echilibru în „lumea geopoliticii“. În aceste condiţii, aurul a ajuns un simbol şi instrument al revoltei băncilor centrale contra dolarului. De asemenea, aurul a ajuns un activ mai sigur decât dolarul. Circa 30% din ţările lumii se află într-un fel sau altul sub sancţiuni impuse de SUA, UE, Marea Britanie şi Japonia.

    După lovirea Rusiei, a devenit clar că oricine poate fi luat la ţintă. Pentru economia SUA, erodarea statutului dolarului nu ar avea importanţă prea mare, spun mulţi cercetători. Însă ar aduce libertate mai multă altora. Pe de altă parte, încă nu există un contracandidat puternic pentru moneda americană. Puterea ei este dată de încrederea în economia şi mai ales în instituţiile SUA. Yuanul chinezesc, spre exem­plu, este moneda unei ţări cu datorii mai mari şi mai periculoase decât cele ale Americii şi cu instituţii disfuncţionale.

     

  • Cine a trecut pe IRCC din timp a economisit într-un an 8.800 lei în cazul unui credit ipotecar de 250.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani

    Dacă românii care aveau credite ipotecare legate de ROBOR s-ar fi mutat pe IRCC încă din luna iulie 2021, ar fi economisit din diferenţa ratelor legate de cei doi indici aproximativ 8.800 lei în cazul unui credit ipotecare de 250.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani, potrivit calculelor ZF.

    ♦ Ratele creditelor ipotecare legate de ROBOR au început să scadă uşor în ultimele 7-8 luni, ajungând să fie cu 200-300 lei mai mici, în timp ce nivelul indicelui şi-a menţinut o traiectorie descendentă până la 6,78% ♦ La creditele ipotecare legate de IRCC, deşi ratele au crescut, nivelul s-a menţinut la un nivel simţitor mai mic, faţă de ratele legate de ROBOR, în timp ce nivelul indicelui IRCC nu a depăşit 6%.

    Dacă românii care aveau credite ipotecare legate de ROBOR s-ar fi mutat pe IRCC încă din luna iulie 2021, ar fi economisit din diferenţa ratelor legate de cei doi indici aproximativ 8.800 lei în cazul unui credit ipotecare de 250.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani, potrivit calculelor ZF.

    Indicele ROBOR este un indicator al pieţei monetare, iar din anul 2010 a fost stabilit de guvern drept referinţa în funcţie de care să fie stabilite ratele creditelor. După luna mai a anului 2019, IRCC a înlocuit ROBOR, acesta având la bază media aritmetică a ratelor dobânzilor zilnice ale tranzacţiilor interbancare trimestriale.

    Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra evoluţiilor celor doi indici, dar şi a ratelor care se formează în cazul unui credit ipotecare, ZF a calculat, cu ajutorul platformei Conso.ro şi al datelor BNR privind evoluţia ROBOR şi IRCC. Rata ipotetică pentru trei categorii de credite ipotecare, respectiv o valoare a creditului ipotecar de 200.000 lei, de 250.000 lei şi de 300.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani, utilizând nivelul mediu al ROBOR la 3 luni din fiecare lună din ultimii doi ani şi nivelul trimestrial al IRCC din ultimii trei ani, împreună cu o marjă aproximativă de 3% pe care băncile o adaugă la ROBOR când calculează dobânzile în cazul creditelor ipotecare, nivelul marjei fiind în general între 2,5% şi peste 3% în cazul celor mai mari bănci din România. Dobânzile nu sunt actualizate zilnic în contractele de credit, ci trimestrial sau semestrial în funcţie de bancă.

    Pe baza ratelor calculate de ZF, ţinând cont de evoluţiile celor doi indici, pentru exemplul unui credit ipotecar de 250.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani, din luna iulie 2021 până în prezent, valoarea totală care ar fi fost economisită de un român dacă s-ar fi mutat de la ROBOR la IRCC ar fi de aproximativ 8.800 lei. Analizând fiecare lună din ultimii doi ani, se poate observa că cea mai mică sumă economisită într-o lună în urma trecerii de la ROBOR la IRCC ar fi fost de circa 133 lei, pe când în perioada mai – septembrie 2022, când nivelul ROBOR a „sărit calul“ sumele economisite ajung şi la peste 800 lei.

    În general analiştii şi bancherii susţin că IRCC este un indice cu o întârziere de 6 luni, care în cele din urmă urmează traseul dat de ROBOR. Cu toate acestea, în ciuda creşterilor masive înregistrate de indicele ROBOR şi implicit ducând la dublări ale ratelor, indicele IRCC s-a menţinut simţitor sub nivelul ROBOR. De exemplu, media nivelului pentru indicele ROBOR în perioada iulie 2022 până în martie 2023 a fost între 8,14%, şi 6,91% în timp ce nivelul IRCC din T2/2022 până în prezent a fost între 4,06% şi 5,98%. Per total, baza de pornire a indicelului ROBOR a fost de 1,5% în luna iulie 2021, ajungând la 6,78% în prezent. Comparativ, baza de pornire a creşterilor pentru IRCC a fost de 1,08% în T2/2021 şi estimările arată un nivel de 5,97% pentru T3/2023.

    În ceea ce priveşte ratele efective ale creditelor ipotecare legate de ROBOR şi IRCC, creşterile sunt mai accentuate la cele legate de ROBOR, faţă de IRCC. Acest lucru s-a observat cel mai bine în a doua parte a anului trecut, când ROBOR s-a dus spre cote maxime de peste 8%, iar raportat la aceeaşi perioadă a anului 2021 ratele erau aproape duble.

    Astfel, pentru un credit ipotecar în lei în valoare de 200.000 lei contractat de un român pe o perioadă de 30 de ani rata era de 1.013 lei pe lună în iulie 2021, când ROBOR la 3 luni era la cel mai mic nivel, respectiv 1,5%, Analizând evoluţia ROBOR din ultimii doi ani, se observă cum fiecare creştere influenţează şi creşterea ratelor plătite lunar. În perioada iulie – decembrie 2021, creşterea a fost de aproape 161 lei, iar pe măsură ce ROBOR a urcat mai accentuat şi rata a devenit din ce în ce mai mare.

    Pentru acest exemplu, în luna august 2022, ROBOR a atins un nivel mediu de 8,14%, ceea ce a propulsat rata acestui credit la 1.926 lei, însemnând o creştere de circa 90%, adică aproape dublare. Ulterior, luna septembrie a venit cu o stagnare a nivelului ROBOR la 7,92%, ceea ce a însemnat o rată de 1.893 lei. Acest nivel a fost menţinut până când, în luna octombrie 2022 dobânda de politică monetară a crescut de la 5,5%, la 6,25%.

    Astfel ROBOR a pornit din nou în sus, ajungând în luna octombrie 2022 la 8,10%, însemnând o rată lunară pentru acest exemplu de 1.920 lei. În prezent, la un nivel al ROBOR de 6,78%, rata lunară este de 1.722 lei.

    În cazul unui credit ipotecar în lei în valoare de 250.000 lei contractat de un român pe o perioadă de 30 de ani, în luna iulie 2021, când ROBOR la 3 luni era la cel mai mic nivel, rata lunară se situa la 1.267 lei. Un an mai târziu, acelaşi credit legat la ROBOR a ajuns să aibă o rată de 2.212 lei, la un nivel al ROBOR de 7,1%, însemnând aproape o dublare. Raportat la luna august 2021, rata a crescut cu 90%, până la 2.407 lei, însemnând o sumă în plus la rată de 1.140 lei. Odată cu luna septembrie şi cu o scădere uşoară a nivelului ROBOR la 7,92%, rata acestui credit a ajuns la 2.366 lei. Deşi în luna octombrie ROBOR s-a dus la o medie de 8,10%, rata lunară ajungând la 2.400 lei, ulterior nivelul a scăzut ajungând la 6,78% în prezent, însemnând o rată lunară pentru acest credit de 2.153 lei.

    În ceea ce priveşte ultimul exemplu din simularea efectuată de ZF, unde valoarea creditului ipotecar contractat este de 300.000 lei, baza ratei este mai mare, respectiv 1.520 lei în iulie 2021, iar un an mai târziu rata a ajuns la 2.655 lei, însemnând o creştere de 75%. Raportat la luna august 2021, rata a crescut cu 90%, până la 2.889 lei, însemnând un avans de 1.369 lei. La nivelul actual al ROBOR, rata lunară a ajuns la 2.584 lei.

    În cazul în care cele trei credite folosite ca exemplu la ROBOR ar fi de fapt legate de IRCC, situaţia este diferită. Astfel, pentru un credit ipotecar în lei în valoare de 200.000 lei contractat de un român pe o perioadă de 30 de ani rata lunară raportată la primul trimestru din 2021, când nivelul IRCC era 1,25%, era de 926 lei, ajungând în primul trimestru din 2022 la 1.092 lei, la un nivel al IRCC de 2,65%, iar ulterior rata a ajuns la 1.535 lei, la un nivel maxim atins de IRCC de 5,98% în trimestrul patru din 2022. Creşterea efectivă din T1/2021 până în T4/2022 este de 66%, iar raportat la cel mai mic nivel atins de IRCC, respectiv în T2/2021, când rata ajunsese la 907 lei, creşterea a fost de 70%. Conform celor mai recente date pe primele trei luni din 2023, nivelul IRCC s-ar menţine la 5,97%, ceea ce înseamnă o rată de 1.534 lei.

    Pentru creditul ipotecar de 250.000 lei pe o perioadă de 30 de ani legat de IRCC, rata lunară ar fi început de la 1.158 lei în T1/2021, ajungând la 1.365 lei în T1/2022, iar ulterior la 1.918 lei în T4/2022. Acest lucru înseamnă o creştere totală asemănătoare cu cea a exemplului anterior. Conform celor mai recente date pe primele trei luni din 2023 privind nivelul IRCC, rata lunară s-ar menţine la 1.917 lei.

    În cazul ultimului exemplu, al unui credit ipotecar de 300.000 lei pe o perioadă de 30 de ani legat de IRCC, rata lunară ar începe la 1.389 lei în T1/2021, ajungând la 1.638 lei în T1/2022, iar în T4/2022 rata ar fi ajuns la 2.302 lei. În acest caz, creşterea efectivă ar fi la acelaşi nivel de 66%. În ceea ce priveşte primul trimestru din 2023, conform datelor preliminare, în care nivelul IRCC ar rămâne la 5,97%, rata lunară ar fi de 2.300 lei.

    Rata de dobândă zilnică a tranzacţiilor interbancare reprezintă media ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacţiilor de pe piaţa monetară interbancară. Deşi noul indice IRCC este la un nivel mult mai mic decât ROBOR, respectiv 5,98%, acesta are o întârziere de 6 luni, ceea ce înseamnă că în momentul în care ROBOR va scădea, IRCC ar putea rămâne în urmă la un nivel mai mare decât ROBOR.

     

  • Citatul săptămânii. Steven van Rijswijk, CEO al ING Group: Avem ambiţia să intrăm în top 3 bănci din România

    Avem ambiţia să intrăm în top 3 bănci din România. România se descurcă bine din punct de vedere economic în această perioadă de criză, mult mai bine decât alte ţări. Vrem să creştem în continuare organic. Ne uităm şi la alte zone din ţară unde suntem mai puţin prezenţi.

  • Atenţie că şi finanţarea în euro devine din ce în ce mai scumpă: dacă anul trecut dobânzile la lei au explodat, anul acesta dobânzile la euro cresc exponenţial, iar cei care au împrumuturi în euro plătesc din plin tensiunile externe, creşterea riscurilor şi majorarea ratelor

    Anul trecut toată lumea era cu ochii pe dobânzile la lei, care au crescut de trei ori în mai puţin de un an, din cauza exploziei inflaţiei.

    În octombrie 2022, ROBOR la trei luni, indicatorul de referinţă cel mai urmărit şi cel mai folosit de către companii şi persoanele fizice la stabilirea dobânzilor la credite, a atins un maxim de 8,2%. De la acel nivel ROBOR a început să scadă, mai ales după ce Banca Naţională a slăbit politica monetară şi a lăsat mai mulţi lei în piaţă spre finalul anului, pentru ca băncile, economia şi Ministerul Finanţelor, care are nevoie continuă de bani, să nu aibă probleme. Scăderea a intervenit şi ca urmare a prognozelor legate de reducerea inflaţiei, care urmează să se vadă mai evident începând cu luna aprilie. BNR crede că de la 16%, inflaţia va ajunge în decembrie la 7%, iar acest lucru a determinat Banca Naţională să nu mai majoreze dobânda de referinţă, care a ajuns la 7% la începutul anului.

    Vineri, pe 21 aprilie, ROBOR a fost cotat la 6,78%, care este un nivel al dobânzii destul de rezonabil, având în vedere condiţiile din piaţă.

    Pentru că anul trecut dobânzile la euro erau mult mai mici decât cele la lei, companiile au început să-şi treacă creditele din lei pe euro, iar stabilitatea cursului valutar leu/euro a ajutat mult acest lucru. Plus că băncile locale aveau destul de multă lichiditate în euro, în timp ce pe lichiditatea în lei aveau deficite şi trebuiau să majoreze dobânzile.

    Dar de la finalul anului trecut şi împrumuturile în euro au început “să ardă”, odată ce dobânzile la euro au început să crească susţinut. De la un minus de 0,176% în iunie (acum mai puţin de un an dobânzile la euro erau în continuare negative), vineri, 21 aprilie, EURIBOR la trei luni a ajuns să fie cotat la 3,26%, deci costul finanţării în euro a crescut şi el de peste trei ori.

    În România 70% din finanţarea bancară este în lei, iar 30% este în valută, dintre care cea mai mare parte este în euro.

    Problema este că această creştere nu se va opri aici: Banca Centrală Europeană (BCE) a avertizat pieţele să se aştepte la o nouă creştere a dobânzii de referinţă, de la 3% cât este acum spre 3,25%, dacă nu chiar 3,5%, ceea ce va însemna că EURIBOR va ajunge la 3,7%-3,8%.

    Dacă inflaţia în Europa nu va da semne evidente de scădere iar economia europeană nu va fi în recesiune (analiştii cred că fără recesiune inflaţia nu are cum să scadă), ne putem trezi şi cu o dobândă de referinţă a BCE de chiar 4% la euro.

    Acelaşi lucru se întâmplă şi pe piaţa americană, dar acolo dobânzile sunt deja şi mai mari: dobânda de referinţă la Fed – Banca Centrală Americană, este acum de 4,75-5%, iar ultimele date indică faptul că Fed va majora din nou dobânda de referinţă la 5-5,25%, având chiar o perspectivă de 5,25-5,5%.

    Aşa că finanţarea este, dar va şi deveni din ce în ce mai scumpă. La dobânzile de referinţă ale băncilor centrale, la dobânzile de pe piaţă – EURIBOR sau LIBOR, încep să se adauge din ce în ce mai mult tensiunile şi mai ales riscurile de pe pieţele financiare. Nicăieri nu este linişte. Nici în birourile bancherilor.

    Criza bancară din America, criza bancară din Europa, care a dus la salvarea in extremis a Credit Suisse, a doua mare bancă a Elveţiei, se vede din ce în ce mai mult în risc şi în dobânzile pe care le cer investitorii de la cei care vor să ia bani.

    Banca Transilvania, prima bancă de pe piaţă, a ieşit vineri după-amiază pe pieţele externe, unde a vândut obligaţiuni de 500 de milioane de euro, dar pentru care trebuie să plătească un randament/dobândă efectivă de 9% pe an.

    Este adevărat că aceste obligaţiuni au un regim special – MREL, adică pot fi convertite în capital, dacă este nevoie.

    9% nu este chiar deloc o dobândă mică, dar acesta este preţul actual, care include tensiunile de pe pieţe, creşterea riscului şi continuarea trendului de creştere a dobânzilor la euro.

    În februarie, CEC Bank a plătit o dobândă de 7,5% pe an pentru a lua 119 milioane de euro de pe piaţa externă, tot în obligaţiuni de tip MREL.

    Ministerul Finanţelor plăteşte dobânzi între 7-7,5-8% la euro dacă vrea să se împrumute de pe piaţa externă.

    Pe piaţa internă Ministerul Finanţelor a plătit la emisiunea de obligaţiuni Fidelis pe un an adresată populaţiei o dobândă de 3,7% pe an şi 5,8% pe an, dar la titluri Fidelis pe trei ani.

    Creşterea dobânzilor plătite la depozite, la titlurile Fidelis sau dobânzile pe care trebuie să le plătească Banca Transilvania bineînţeles că bucură deponenţii şi investitorii.

    Pe de altă parte, cei care au credite sau care trebuie să ia credite simt că le arde buzunarul. Finanţarea este din ce în ce mai scumpă şi s-ar putea ca şi accesul la finanţare să fie puţin mai complicat, mai ales pentru cei care nu stau prea bine la evaluarea riscului.

    Foarte multă lume crede că aceste dobânzi vor fi pasagere, iar odată ce inflaţia va scădea, războiul din Ucraina se va temina iar tensiunile geopolitice se vor diminua, lumea şi pieţele vor reveni acolo unde erau înainte.

    Dar nu va fi aşa, iar dobânzile vor rămâne mari (comparativ cu ceea ce a fost în ultimul deceniu) mult mai mult timp decât se aşteaptă lumea.

    Pe piaţa românească companiile, în speciale cele româneşti, antreprenorii români, resimt această creştere a dobânzilor şi încep din ce în ce mai mult să ceară intervenţia statului, intervenţia guvernului ca să “plătim dobânzi mai mici”. Pentru asta trebuie să ne luăm băncile înapoi – este retorica care se aude din ce în ce mai mult.

    De unde să ofere statul/guvernul credite cu dobânzi mai mici (cele de acum fiind considerate înrobitoare) dacă statul, dacă băncile – iar Banca Transilvania şi CEC sunt bănci româneşti – plătesc dobânzi mari pentru a face rost de finanţare pentru buget şi pentru capitalul propriu, cum este cazul băncilor?

  • Ce provocări şi ce oportunităţi aduce contextul economic şi geopolitic tumultuos pentru o bancă globală

    La început de 2023 mediul economic a fost puţin mai bun decât aşteptările – cel puţin pentru moment – în ciuda înăspririi măsurilor luate de băncile centrale. Cu toate acestea, clienţii Citi se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv transformările digitale din afacerile lor, schimbările din lanţurile de aprovizionare sau tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon. Iar companiile, care se finanţează pentru a face mai mult business, au început să simtă presiunea costurilor de finanţare mai mari astfel că îşi regândesc strategiile de afaceri, susţine Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală.

    Există câteva teme care sunt pe radarul tuturor, cum ar fi preţul energiei, inflaţia ridicată, realitatea post-Covid, războiul din Ucraina şi toate implicaţiile lor – acestea sunt conversaţii pe care oamenii le-au interiorizat deja şi pe care le vor continua în 2023”, a declarat Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală, întrebat despre provocările pe care le poate aduce anul 2023.

    Însă ceea ce vedem este că, în ciuda şocurilor războiului cuplate cu consecinţele Covid-19, economia se descurcă remarcabil de bine, completează Nanji, care coordonează în regiune 5 ţări din cluster (România, Bulgaria, Cehia, Slovacia şi Ungaria). Principalul motor al rezilienţei economice pare dorinţa guvernelor de a oferi un sprijin fără precedent, pandemia deschizând anterior calea pentru astfel de măsuri.

    Astfel, sectorul privat şi gospodăriile sunt într-o formă relativ bună, în ciuda inflaţiei şi a ratelor dobânzilor în creştere, spune Munir Nanji, care a avut un parcus interesant în cadrul gigantului bancar american Citi, el lucrând şi în România câţiva ani în perioada de început a băncii, în businessul de cash management. În perspectivă, există două scenarii la care ne putem uita, în opinia bancherului de la Citi. Scenariul de bază este că temperarea preţurilor la energie (observată din trimestrul al patrulea din 2022) duce la moderarea inflaţiei, stabilizarea sau reducerea ratelor de dobândă, limitând necesitatea măsurilor de sprijin guvernamental, în timp ce PIB-ul nominal crescut determină scăderea rapidă a deficitelor, iar măsurile temporare de sprijin sunt retrase treptat. ”Din perspectiva creditelor neperformante, nu ar exista o creştere semnificativă, în timp ce rezervele de capital ale companiilor ar fi stimulate ca urmare a scăderii dobânzii şi a reducerii marjelor de credit.”

    „Simplificarea şi reducerea riscurilor modelului de afaceri pentru a îmbunătăţi rezilienţa în perioade stres este o nevoie a clienţilor noştri în prezent. Firmele cu politici eficiente de gestionare a riscurilor şi cele bine poziţionate pentru a rezista presiunilor recesiunii prin recalibrarea strategiilor de alocare a capitalului vor continua să performeze.”

    Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală

    Pe de altă parte, scenariul advers şi mai puţin probabil este că, după recentul platou, se produce din nou o creştere bruscă a preţurilor la energie, care alimentează o creştere a inflaţiei. În cele din urmă, aceasta se reflectă în economia reală prin contracţia PIB-ului, creşterea şomajului, creşterea numărului de companii care intră în incapacitate de plată. Contracţia PIB-ului real duce implicit la creşterea ponderii datoriilor în PIB, ceea ce, împreună cu deficitele în creştere, pune sub presiune ratingurile creditelor suverane, scăzând în consecinţă apetitul investitorilor pentru titlurile de stat. “Confruntându-se cu resurse limitate pentru finanţarea deficitelor, statele ar fi nevoite să retragă măsurile de sprijin, punând şi mai multă presiune asupra economiei reale. În acest scenariu, probabil creditele neperformante ar creşte considerabil, împreună cu scăderea rezervelor de capital şi creşterea în continuare a ratelor dobânzilor, determinând băncile să încetinească creditarea şi dăunând astfel economiei reale.

    Cu toate acestea, deoarece în ultimii câţiva ani am văzut mult mai multă solidaritate în UE, m-aş aştepta ca, în acest scenariu advers şi improbabil, să aibă loc un nou răspuns coordonat al UE, care să sprijine datoriile suverane, astfel încât guvernele să continue să susţină economia”, explică Munir Nanji. În general, nivelul creditelor neperformante este scăzut şi, în scenariul de bază, este puţin probabil să crească semnificativ; nivelurile de capital sunt încă robuste, în timp ce directiva privind redresarea şi rezoluţia bancară menţine încrederea investitorilor şi a deponenţilor la un nivel ridicat în sectorul bancar, punctează bancherul de la Citi. Cea mai evidentă întrebare pe termen scurt este dacă inflaţia rămâne o ameninţare suficient de mare pentru a necesita o mai mare înăsprire a politicilor monetare. „Credem că nu, din cauza perspectivelor de creştere slabe, deşi băncile centrale vor rămâne precaute faţă de orice ar putea declanşa o accelerare.” O întrebare mai structurală este dacă o creştere puternică a exporturilor poate fi menţinută sau dacă o „recesiune comercială” în stilul anilor 2010 se instalează din nou. „Ne este greu să fim optimişti, deoarece protecţionismul şi reorganizarea lanţurilor de aprovizionare rămân teme importante în 2023 şi ulterior.” Apetitul pentru risc este probabil să rămână instabil în prima parte a anului 2023, susţine Munir Nanji. „Nivelurile scăzute ale apetitului pentru risc au afectat accesul economiilor emergente la pieţele internaţionale de capital în 2022, în special pentru cele cu un rating de credit mai scăzut. Vestea «bună» este că anul acesta nu vor exista prea multe economii emergente cu nevoi uriaşe de finanţare externă. Decalajele de finanţare externă care nu sunt acoperite de fluxurile de investiţii străine directe nu sunt extreme, în comparaţie cu normele istorice. Dar orice dependenţă de finanţare externă poate deschide o ţară către mişcările destabilizatoare ale valutei şi ale preţurilor activelor, aşa cum a descoperit Ungaria în octombrie, când a trebuit să-şi reevalueze promisiunea de a nu mai creşte ratele.” Creşterea ratelor dobânzii şi pieţele volatile i-au tulburat pe investitori în 2022, aminteşte bancherul de la Citi. „Noul mediu de rate ale dobânzii mai ridicate creează oportunităţi de creştere a veniturilor din managementul de portofoliu. Condiţiile dificile de piaţă au crescut preferinţa pentru lichiditate a investitorilor, totuşi frământările anului 2022 au creat, de asemenea, mai multe oportunităţi de investiţii. Ne aşteptăm ca ratele dobânzilor să atingă un vârf şi ca inflaţia să scadă în curând.” Economiile din Europa Centrală s-au confruntat cu un an 2022 dificil. Criza energetică de la sfârşitul verii anului 2021 s-a intensificat în urma invaziei ruseşti în Ucraina din 2022. Acest lucru a subminat redresarea post-Covid în unele economii mici din CEE. Ca urmare, creşterea PIB-ului în economiile CEE a încetinit în medie la sfârşitul anului 2022 din cauza impactului negativ al creşterii puternice a preţurilor de consum asupra venitului real al gospodăriilor, afirmă Munir Nanji. „Preţurile energiei au contribuit puternic nu numai la creşterea mai puternică a indicilor preţurilor de consum în regiunea CEE, dar au şi înrăutăţit balanţele externe şi interne. Acest lucru a determinat băncile centrale să crească substanţial dobânzile de politică monetară, pentru care ne aşteptăm la o medie de 6,6% în CE în 2023, după 4,9% cu un an mai devreme, urmate de 4,6% în 2024.” Intrând în detalii legate de riscul recesiunii în acest an, Munir Nanji spune că pe plan global, analiştii de la Citi evaluau la început de 2023 că probabilitatea unei recesiuni globale este de aproximativ 30%. Acest lucru contrastează cu evaluarea de 50% pe care au menţinut-o în a doua jumătate a anului trecut. La începutul anului 2023 s-a observat o tranziţie dinamică în economia globală. China şi-a abandonat strategia zero Covid, zona euro s-a bucurat de vreme caldă şi vântoasă, ceea ce a atenuat lovitura de la şocul gazelor, iar datele din SUA de la început de an au arătat o inflaţie mai scăzută şi o activitate economică încă solidă, spune el. „Deşi aceste evoluţii nu ne-au convins să creştem considerabil perspectiva noastră de referinţă pentru creşterea globală în acest an, despre care ne aşteptăm să scadă cu aproximativ 2%, ele au schimbat distribuţia riscurilor în jurul valorii de referinţă. Mai exact, creşterea globală ar putea încă să deraieze, dar acest lucru pare mai puţin probabil decât acum câteva luni.”

    CITI – grupul la nivel global

    1. Citi, gigantul american care gestionează active de circa 2 trilioane de dolari la nivel mondial, şi-a redefinit strategia în ultimii ani, a eficientizat şi restructurat businessul şi a decis să vândă diviziile de retail din mai multe ţări, inclusiv România.

    2. Citi este una dintre cele mai importante instituţii financiare din lume, cu o tradiţie de peste 200 de ani şi circa 200 de milioane de clienţi în mai mult de 160 de ţări. Banca Citi este prezentă în România de peste două decenii.

    În Europa, evoluţiile din zona euro din primele două luni au fost benigne şi au determinat Citi să revizuiască la început de an prognoza de creştere pentru 2023 la 0,6%, în creştere de la -0,4% la sfârşitul lunii noiembrie. „De o importanţă deosebită, regiunea s-a bucurat de vreme caldă şi vântoasă. Căldura a restrâns cererea de energie, iar vântul a permis ca energia generată de turbine să continue să crească. Un alt aspect pozitiv este că stocarea de gaz a rămas ridicată şi stabilă, în comparaţie cu iernile trecute.

    Drept urmare, preţurile la gaze au scăzut (deşi sunt încă ridicate dintr-o perspectivă istorică), iar probabilitatea unor întreruperi definitive în aprovizionarea cu energie în această iarnă pare mult mai mică.” În România, datele de la începutul anului indicau o încetinire a activităţii, cu unele sectoare care au o dinamică foarte bună. Producţia industrială indica o creştere moderată. “În ciuda unei încetiniri, datele din zona comerţului cu amănuntul prezintă o imagine mai încurajatoare pentru creşterea cererii interne. În mod similar, creşterea ocupării forţei de muncă rămâne pe un teritoriu pozitiv şi stabil. În acest context, ne aşteptăm ca în primul trimestru din 2023 creşterea trimestrială să rămână aproape de zero. Privind mai departe, aşteptările noastre privind o inflaţie mai scăzută, creşterea salariilor, creşterea fondurilor UE precum şi revenirea creşterii economice în Europa ne-au determinat să anticipăm o normalizare a activităţii în restul anului 2023 şi o creştere de 2% pentru întregul an”, prognozează reprezentantul Citi pentru economia României.

    Dar ce atitudine ar trebui să aibă băncile în perspectivă în acest context economic şi geopolitic tumultuos? „Băncile trebuie să fie prudente cu privire la apetitul pentru risc şi la distribuirea dividendelor, dar nu există niciun motiv de alarmă.” Dintr-un unghi uşor diferit, dacă ne gândim la implicaţii pentru România şi Citi, un lucru important de reţinut este costul capitalului, care este la un nivel maxim al ultimilor 40 de ani, ceea ce reprezintă un punct de inflexiune destul de dramatic, avertizează Munir Nanji. „În esenţă, companiile se finanţează pentru a face mai mult business, iar companiile private şi publice au început deja să simtă presiunea costurilor de finanţare mai mari.” Reprezentantul Citi aduce în discuţie un studiu din Europa, unde 30% dintre companiile din Europa, inclusiv România, văd astăzi un cost al capitalului mai mare decât costul investiţiilor. Deci, noile proiecte devin o provocare în condiţiile în care costurile de capital devin prea împovărătoare.

    Ca urmare a acestui fapt, în toate industriile, companiile vor trebui să-şi regândească strategiile de afaceri, spune el, susţinând că Citi are un rol important. „Deoarece Citi este prezentă pe atât de multe pieţe de atât de mulţi ani, când companiile au nevoie de consultanţă cu privire la cum să îşi schimbe modelul de afaceri, inclusiv gestionarea schimbărilor din lanţul de aprovizionare, transformarea digitală sau exporturile, suntem în poziţia ideală pentru a le sprijini în astfel de procese. Apoi, dacă aducem acest lucru în contextul României, sunt aici câteva industrii critice pe care Citi are capacitatea şi doreşte să le susţină, inclusiv sectorul energetic, agricultura sau IT. Cred cu adevărat că Citi rămâne o sursă de stabilitate pentru clienţii săi, în timp ce aceştia se confruntă cu presiunile inflaţioniste, temerile de recesiune, provocările geopolitice şi destabilizarea lanţului de aprovizionare, intensificată şi mai mult de războiul din Ucraina.” Simplificarea şi reducerea riscurilor modelului de afaceri pentru a îmbunătăţi rezilienţa în perioade stres sunt o nevoie a clienţilor Citi în prezent, susţine Munir Nanji.

    „Firmele cu politici eficiente de gestionare a riscurilor şi cele bine poziţionate pentru a rezista presiunilor recesiunii prin recalibrarea strategiilor de alocare a capitalului vor continua să performeze.” La început de 2023 mediul este puţin mai bun decât aşteptările – cel puţin pentru moment – în ciuda înăspririi măsurilor luate de băncile centrale. Cu toate acestea, clienţii Citi se confruntăcu o serie de provocări, inclusiv transformările digitale din afacerile lor, schimbările din lanţurile de aprovizionare şi tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon, atenţionează el. „Gestionarea perturbărilor din lanţurile de aprovizionare continuă să fie o temă importantă pentru companii, unde Citi poate fi de ajutor. Având în vedere vulnerabilităţile din lanţurile de aprovizionare expuse de pandemie, multe firme se vor simţi obligate să revizuiască lecţiile pandemiei şi să facă ajustări în operaţiunile lor. Zonele de interes includ adoptarea de soluţii digitale şi de urmărire electronică a stocurilor şi logisticii, consolidarea parteneriatelor cu furnizorii şi alianţelor pe termen lung, modificarea strategiilor de gestionare a stocurilor pentru a păstra rezerve mai mari, în special pentru componentele critice sau simplificarea lanţurilor de aprovizionare şi aducerea lor aproape de casă.” În al doilea rând, sustenabilitatea (ESG) va rămâne o temă importantă, crede reprezentantul Citi. „Vedem tot mai multe corporaţii şi guverne sporindu-şi atenţia asupra tranziţiei către o dezvoltare durabilă. Mai mult de o treime dintre companiile care sunt listate pe bursele la nivel global, împreună cu ţările care reprezintă cea mai mare parte a economiei mondiale, au acum angajamente Net Zero, iar acest număr a crescut semnificativ în ultimii doi ani.

    Astăzi, o emisiune de instrumente financiare ce are un element ESG beneficiază de o rată de suprasubscriere mai mare, iar aceasta este o schimbare pozitivă faţă de câţiva ani în urmă. O mare parte a creşterii ESG a fost determinată de componenta de mediu a ESG şi de răspunsurile la schimbările climatice, dar şi alte componente ale ESG, în special dimensiunea socială, au câştigat, de asemenea, proeminenţă.” Securitatea energetică şi accelerarea tranziţiei către o energie curată au devenit o prioritate ca urmare a războiului din Ucraina. Europa Centrală se află în fruntea crizei energetice actuale, având în vedere dependenţa sa de importurile şi infrastructura de combustibili fosili din Rusia, aminteşte Munir Nanji. „Volatilitatea fără precedent a preţurilor energiei a dus la presiune asupra lichidităţii companiilor din sectorul energetic. Sprijinul şi lichiditatea din sectorul bancar sunt esenţiale.

    Citi a jucat un rol major în a ajuta la stabilizarea sectorului energetic printr-o serie de soluţii inovatoare. Finanţăm şi facilităm o gamă largă de soluţii de mediu – de la energie regenerabilă şi tehnologie curată până la conservarea apei şi transport sustenabil. Urmărim îndeaproape oportunităţile care decurg din planul REPowerEU, care sprijină planificarea coordonată şi finanţarea infrastructurii transfrontaliere şi naţionale, precum şi proiectele şi reformele energetice.” În ceea ce priveşte obiectivele Citi în perspectivă, Munir Nanji spune că viziunea pentru Citi este ca banca să fie un partenerul bancar preeminent pentru instituţiile cu nevoi transfrontaliere.   

    „Continuăm să ne sprijinim clienţii în timp ce aceştia navighează într-un mediu macro şi geopolitic volatil. În 2022, perturbările persistente din lanţurile de aprovizionare, presiunile inflaţioniste istorice şi primul război din Europa din ultimele decenii au creat un mediu tumultuos pentru companii, pieţe financiare şi consumatori. Aşa cum am fost în timpul pandemiei, Citi rămâne o sursă de stabilitate pentru clienţii noştri în această perioadă de incertitudine”. În România, Citi, sucursala locală a puternicului grup bancar american cu acelaşi nume, este axată în principal pe creditarea companiilor multinaţionale şi locale mari, a sectorului public şi pe commercial banking. Banca, aflată în apropierea topului celor mai mari 10 instituţii de credit de pe piaţa românească,  pe locul 11, cu active de peste 12 mld. lei în 2021 şi o cotă de piaţă de aproape 2%, a fost în ultimii ani printre cele mai profitabile bănci de pe piaţa locală. Un context economic tumultuos prezintă oportunităţi pentru o bancă globală precum Citi de a genera un impact pozitiv, concluzionează Munir Nanji. „Mentalitatea şi prezenţa noastră globală în aproape 100 de ţări ne poziţionează în mod unic pentru a ne ajuta clienţii şi comunităţile din întreaga lume deoarece avem o înţelegere aprofundată a reglementărilor locale, politicii, mediului de business şi condiţiilor economice. La nivel global, avem în portofoliul nostru peste 90% din companiile Fortune 500. Reţeaua noastră globală este din ce în ce mai relevantă pentru mai multe segmente de clienţi, inclusiv companii mijlocii, jucători digitali şi fintech-uri din noua economie, precum şi investitori instituţionali sau instituţii financiare.”