BusinessMagazin

Tag: arta

  • Colecţia de artă privată a lui André Malraux, vândută la licitaţie pentru peste 400.000 de euro

    Preţul total al obiectelor vândute la licitaţie a fost de patru ori mai mare decât estimările specialiştilor.

    André Malraux, scriitor şi ministru al Culturii în timpul generalului Charles de Gaulle, din 1959 până în 1969, a colecţionat pe parcursul vieţii numeroase opere de artă.

    Cele mai disputate loturi au fost două creaţii ale artistului Georges Braque, “Oiseaux dans le feuillage”, o litografie din 1961, vândută pentru 54.600 de euro, şi tabloul din 1963 “Ciel et oiseau”, adjudecat pentru 46.800 de euro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Centrală pentru artişti

    Mai precis, în localitatea Luckenwalde, unde o centrală electrică pe cărbuni închisă în urmă cu treizeci de ani este transformată în centru de artă unde vor putea închiria spaţiu de ateliere şi studiouri artiştii care nu-şi mai permit s-o facă la Berlin. Vechea centrală, scrie The Guardian, a fost achiziţionată în urmă cu câţiva ani de o organizaţie artistică, Performance Electrics, care va inaugura centrul E-Werk Luckenwalde în septembrie. E-Werk va găzdui expoziţii, va oferi reşedinţe pentru artişti, precum şi spaţii de lucru pentru aceştia. 

  • Cum se ţese arta

    Artiştii învaţă să ţeasă ca să se exprime, iar ţesătorii consideră că pictează cu fire de lână sau alte materiale, creând opere de artă textilă. Ambele categorii apelează însă la tehnologie pentru a crea modele complexe sau pentru a descoperi materiale noi din care să lucreze. Printre artiştii ţesători se numără Brent Wadden, scrie Financial Times, care foloseşte fire de bumbac şi lână recuperate de la alte articole şi la ale cărui expoziţii se înghesuie colecţionarii, Heather Cook, care-şi vopseşte atent firele înainte de a se apuca de lucru, sau Ethan Cook, care mai întâi îşi ţese lucrările la război, după care şi le înrămează ca pe tablouri. Artista daneză Astrid Krogh ţese fibră optică, conectându-şi apoi lucrările la surse de lumină colorată, ce dau impresia că firele ţesăturii îşi schimbă culoarea. La rândul său, artistul american Channing Hansen apelează la tehnologia modernă pentru a  crea modele complexe pentru lucrările sale de artă textilă, tricotate din fibre colorate. Finlandeza Ulla-Maija Vikman pictează pe firele pe care le va folosi, după care le asamblează ca să formeze imaginea gândită. Chiar dacă artiştii apelează la tehnologie ca să-i ajute în realizarea lucrărilor lor, experţii de pe piaţa operelor de artă susţin că publicul apreciază operele acestora mai ales pentru senzaţia de prezenţă a creatorului în creaţia lui datorită imperfecţiunilor şi greşelilor inerente care apar în transpunerea viziunii lui într-o ţesătură.

  • Ce s-a mai întâmplat cu Cuminţenia Pământului: preţul real este mult mai mare decât cel vehiculat anterior

    “Încă îi aşteptăm la Ministerul Culturii să vină clar cu o ofertă scrisă, să ne spună care este preţul, dacă se doreşte vânzarea acestei opere de artă, de acolo încolo vom lua o decizie şi vom discuta”, a declarat ministrul Culturii într-o conferinţă de presă care a avut loc joi, la Palatul Victoria.
     
    Totodată, acesta a declarat că preţul real al operei de artă este mai mare decât cel de 11 milioane de euro vehiculat anterior, în timpul mandatului lui Vlad Alexandrescu.
     
    “Vreau să îl anunţ (pe Vlad Alexandrescu, n.r.) că preţul nu este de 11 milioane de euro, atât cât a crezut dânsul la perioada respectivă, nu ştiu de unde a vehiculat această sumă, dar eu aştept, nu merg pe presupuneri şi să vehiculez cifre în spaţiul public decât în momentul în care voi avea la minister o ofertă scrisă din partea acelora care deţin în momentul de faţă această operă de artă”, a spus Breaz.
     

  • Vizitatorii ca artă

    La început, acesta îi hrănea pe cei care treceau pragul expoziţiilor sale cu mâncare thailandeză preparată chiar de el, pentru ultimul astfel de eveniment, de la Muzeul Hirshborn din Washington, apelând însă la un restaurant cu specific.

    Vizitatorii iau fiecare un castronel cu mâncare pe care o mănâncă fie plimbându-se prin expoziţie, fie stând într-una din săli şi admirând lucrările, imagini de la diverse proteste, menite să le dea de gândit.

    Ideea de la care porneşte artistul, scrie Washington Post, este că felul în care oamenii îi receptează arta este o artă în sine, mâncarea oferită îndemnându-i pe aceştia să interacţioneze unii cu alţii.

  • Ia-o în glumă!

    Lucrările sale, printre care o poliţă cu fundul în sus sub care se află un balon, un cui care şerpuieşte printr-un perete, un hartă a lumii mototolită sub formă de glob ori ţigări cu filtrul la ambele capete, sunt menite să le dea un pic de gândit privitorilor şi să-i invite să se amuze de absurdul situaţiei, conform artistului.

  • Eleganţă la ghiveci

    Acesta însă a evoluat şi în prezent nu se mai poartă ghivece împletite din răchită, ci unele elegante, cu aspect modern sau retro care seamănă a cuşti de oţel ori castroane confecţionate din metale reciclate, scrie The Independent. Ghivecele de tip nou pot concura cu operele de artă expuse într-o casă, iar utilizatorii nu trebuie decât să fie atenţi unde le amplasează ca nu cumva să curgă apă din ele sau să fie prea grele pentru cârligele de care le prind.

  • Cu tabloul la doctor

    Câteodată însă, în loc să aştepte să vină publicul la ele, instituţiile muzeale preferă să se ducă ele la public, aşa cum a decis să procedeze National Gallery din Londra, care va plimba în acest an prin ţară una din cele mai recente achiziţii ale sale. Tabloul pictat de pictoriţa barocă Artemisia Gentileschi şi intitulat „Autoportret ca Sfânta Ecaterina din Alexandria” valorează câteva milioane de euro, iar în periplul său prin Marea Britanie a poposit la o bibliotecă din Glasgow şi la o clinică din East Yorkshire, urmând a ajunge la o şcoală de fete şi la un festival de artă din Londra, scrie CNN. 

  • Artă în comun

    Printre aceste complexuri se numără Zaventem Ateliers din localitatea belgiană Zaventem, creat de designerul de interioare Lionel Jadot. Clădirea de 6.000 de metri pătraţi dispuşi pe trei niveluri cuprinde 28 de ateliere şi spaţii comune, inclusiv bucătărie şi un hol mare cu plante, unde vin să lucreze şi să facă schimb de idei şi materiale 22 de sculptori, ţesători care realizează obiecte din piele sau dulgheri.

    La Berlin funcţionează KAOS, deschis în 2013 într-un fost depozit de cărămidă, care găzduieşte cam 60 de designeri şi artişti, care realizează de la armuri la vaze. La Marsilia, în Franţa, există La Friche, o fostă fabrică de tutun abandonată în 1990, pe care statul a pus-o la dispoziţia artiştilor, apelând la doi directori de teatru ca să se ocupe de transformarea capacităţii de producţie într-un complex cultural artistic, care în prezent găzduieşte circa 600 de evenimente artistice pe an şi în care lucrează cam 400 de artişti şi designeri în fiecare zi.

    La Londra există chiar o organizaţie, Eat, Work, Art, care caută clădiri vechi nefolosite din oraş şi le închiriază pentru artişti, designeri şi meşteşugari, unul dintre centrele sale fiind amenajat într-o fostă şcoală victoriană şi denumit Old Paradise Yard. Şi Olanda se poate lăuda cu un astfel de centru, Sectie-C, la Eindhoven, amenajat şi el într-o fostă fabrică abandonată după mutarea producţiei de electronice a ţării peste hotare. La Sectie-C îşi au studiourile atât artişti, cât şi companii, printre care unele care proiectează şi amenajează spaţii expoziţionale. 

  • O artistă a găsit o metodă prin care să transforme în artă un material aflat la îndemâna oricui

    În timpul unui masterat de la o facultate de artă din Londra, acesta a descoperit propolisul (substanţă răşinoasă folosită la astupat fisuri sau lipit faguri) produs de albinele din zonele cu plantaţii de arbori de cauciuc din Brazilia, scrie FT. Acest tip de propolis are o maleabilitate anume, iar curăţat de impurităţi devine negru lucios şi poate fi prelucrat ca sticla, dar la temperaturi mult mai mici. Materialul a inspirat-o pe artistă la crearea unei colecţii intitulate From Insects de lucrări care se situează la graniţa dintre sculpturi şi obiecte de mobilier sau decorative.