BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Povestea unei afaceri româneşti construită de o tânără dintr-o pasiune jucăuşă. Totul a început mai mult ca o joacă

    Pentru Adriana Petrescu creativitatea este o calitate pe care o dezvoltă continuu de mai mulţi ani şi pe care a exprimat-o cel mai bine în domeniul designului, activitate pe care o desfăşoară încă din 2010. Pandemia a schimbat traiectoria carierei ei şi a dus-o într-o zonă de creativitate jucăuşă. Ba mai mult, imaginaţia copilului interior, pasiunea pentru teatru şi pentru ilustraţii de cărţi, dar şi viziunea designerului atent la forme şi volume s-au transpus în brandul de figurine Naturo Domo. Care este povestea brandului lansat în 2021?

    „Naturo Domo a început mai mult din joacă. Fiind o persoană foarte creativă trebuia să găsesc un mod de exprimare. Nu aveam absolut nicio idee despremaşini de cusut, tipare, materiale, toate îmi erau total necunoscute şi datorită conjuncturii m-am simţit liberă să fac lucrurile în felul meu. Primele figurine au fost din lână 100% şi au continuat să fie din lână până în 2023, an în care am regândit şi reorganizat conceptul Naturo Domo”, povesteşte Adriana Petrescu, fondatoarea Naturo Domo. Această reorganizare a însemnat trecerea de la figurine care aminteau de lumea teatrului – având şi colaborări cu regizori/actori pentru diverse figurine -, poveşti şi fabule la figurine decorative cu un design foarte precis şi geometric realizate din bumbac certificat, pentru a oferi o calitate superioară şi rezistenţă.

    Primele figurile Naturo Domo s-au vândut chiar în 2021, prin intermediul magazinului online al brandului. Alte figurine au fost vândute în cadrul librăriei Modul Cărtureşti sau diverse expoziţii din galeriile de artă. Adriana Petrescu spune că practic nu ştie de ce a ales figurine şi nu alt tip de produse pe care să le creeze dar crede că punctul de plecare a fost teatrul pentru care are o mare pasiune, cărţile pentru copii pe care le-a ilustrat, dar şi anii de experienţă în designul grafic. „Acestea s-au întâlnit toate într-un punct comun şi aşa au apărut figurinele”, a punctat ea. De unde îşi găseşte inspiraţia? Tot din teatru, scenografie, literatură, artă, Japonia, studiourile Ghibli, Richard Hudson, Ion Popescu Gopo, Elisabeta Bostan, călătorii, natură ş.a.m.d.

    Astăzi, figurinele Naturo Domo se găsesc pe magazinul online propriu, dar brandul este activ şi pe Instagram. Deşi are sediul în Craiova, pentru Naturo Domo majoritatea clienţilor vin din Bucureşti şi din Cluj.  „Clienţii Naturo Domo sunt persoane care vor să completeze decorul unei camere sau amenajează un spaţiu pentru diverse activităţi educaţionale sau medicale sau persoane care pur şi simplu îşi fac un cadou. Cei mai mulţi clienţi vin din zona medicală, arhitectură/design interior sau IT”, a menţionat creatoarea brandului. De anul acesta, ea a început să lucreze şi cu stocuri, nu doar pe bază de comandă, aşa cum făcea până anul trecut, iar acest lucru o ajută să facă faţă în perioadele aglomerate. „Numărul figurinelor create până acum nu este unul spectaculos, dar este suficient de mare cât să avem încredere să mergem mai departe. În acestă etapă ne-am concentrat foarte mult pe calitatea şi diversitatea produselor. Personal cred şi prefer afacerile/activităţile care cresc treptat fără vârfuri prea mari la început”, a punctat antreprenoarea. Preţurile figurinelor încep de la 100 de lei şi ajung la 280 de lei.

    „Fiecare figurină este livrată într-un sac de pânză în care poate să fie depozitată.  În prezent cea mai scumpă figurină este o balenă de 67 cm, realizată din bumbac certificat OEKO-TEX 100, iar umplutura este din poliester hipoalergenic (super ball).”

    Investiţia în dezvoltarea atelierului şi a brandului a fost de circa 4.000 de euro, iar Adriana Petrescut spune că pentru a desfăşura o astfel de activitate este nevoie de un spaţiu în care să te poţi organiza bine, maşini de cusut (Naturo Domo are două), stocuri de materiale, magazin online etc. În plus, Adriana Petrescu spune că pentru că s-a ocupat singură de tot ce ţine machete, etichete, fotografii, a avut nevoie de programe de grafică şi imprimante. Ce planuri de viitor are Adriana Petrescu pentru Naturo Domo?

    „La acest capitol avem mai multe variante. Încă nu am stabilit un drum precis pentru că nu avem toate datele pentru fiecare variantă şi nu ştim ce ne-ar avantaja cel mai mult. Ce ştiu sigur în acest moment este că avem nevoie de un spaţiu mai mare şi de cât mai multe colaborări. (..) Cred că ideile noastre vor prinde rădăcini şi vor evolua!”, a conchis antreprenoarea.    

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Alexandra Irinciuc (atelier de producţie de genţi)

    Fondatoare: Alexandra Irinciuc

    Prezenţă: showroom online, târguri de profil, magazine din Bucureşti

    Teo Vlad Climb Adventure (organizare drumeţii montane)

    Fondator: Teo Vlad

    Venituri anuale maxime: 30.000 de euro

    KMD Travel (agenţie de turism)

    Fondatoare: Mihaela Patentaşu şi Doina Dumitraş

    Investiţie initială: 3.000 de lei

    Cifra de afaceri 2023: 80.000 de lei

    Chedo (cofetărie fără gluten)

    Fondatoare: Ana-Maria Cheran

    Investiţie iniţială: 140.000 de euro

    Cifra de afaceri estimă 2024: 100.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Galaxy Fun (loc de joacă)

    Fondatoare: Ema Rotunjanu

    Investiţie iniţială: 100.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Număr de evenimente lunare/în medie: 30

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Mediul de business este precaut, dar în continuare antreprenorii îşi asumă anumite planuri, oportunităţile sunt la orizont, iar optimismul prinde din ce în ce mai mult contur, mai ales cu o perspectivă de creştere economică pentru anul 2024

    ♦ Economia a început cu o oarecare timiditate în prima parte a anului, dar a reluat trendul de creştere ♦ Mediul de business şi bancherii trebuie să fie precauţi cu privire la anumite aspecte, dar proiectele de investiţii au revenit ♦ Dacă ne uităm la bugetul Uniunii Europene până în 2027, 1 din 3 euro este direcţionat către economia verde, către companiile care susţin zona de tranziţie către o economie verde.

    Mediul de afaceri începe să se uite cu optimism la anul 2024, aşteptările şi previ­ziu­nile vin cu creştere eco­nomică în România şi perspective bune privind viitoare reduceri ale dobânzilor, ceea ce înseamnă că inflaţia va intra pe un trend descedent, în timp ce economia va performa. În acelaşi timp, planurile de investiţii ale antreprenorilor sunt deja construite, noua paradigmă a oportunităţilor îndreaptă atenţia puţin mai mult către zona de economie verde şi sustenabilitate, iar fondurile europene şi programele de sprijin vin să amelioreze reticenţa şi să încurajeze transformarea. Acestea au fost câteva din concluziile care s-au desprins din discuţiile care au avut loc în cadrul conferinţei ZF Investiţi în România, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank, la Cluj-Napoca.

    Bogdan Neacşu, preşedinte al CEC Bank, a explicat că deşi economia a început cu o oarecare timiditate sau încetinire în prima parte a anului, ulterior şi-a reluat trendul de creştere precum în anii anteriori.

    „Cred că economia românească perfor­mează bine şi va performa foarte bine din punct de vedere macroeconomic.  Sigur că sunt elemente la care trebuie să fim atenţi, care manifestă precauţie, dar altfel vedem în continuare că proiectele de investiţii au reve­nit în atenţia noastră. Eu sunt foarte pozitiv şi noi, ca bancă, avem câteva segmente la care ne uităm permanent. Nu înseamnă că excludem de la finanţare diferite segmente, dar ne uităm foarte mult la energie, ne uităm la agricultură, ne uităm la mare infrastruc­tură, ne uităm în zona logistică, ne uităm la consum“, susţine Bogdan Neacşu.

    În acelaşi timp, preşedintele CEC Bank a mai adăugat că antreprenorii sunt precauţ, ceea ce este un lucru bun pentru că înseamnă că se uită mult mai atent la deciziile eco­nomice pe care trebuie să le adopte, iar un proiect finanţabil pentru bancă presupune să acopere, să producă o marjă operaţională suficient de mare astfel încât să-şi acopere cheltuielile de operare, nu neaparat ratele bancare.

    Din perspectiva lui Raul Ciurtin, acţio­nar în cadrul Verdino Green Foods, în indus­tria alimentară în care activează compania sa, el suţine că au fost active în ultimele luni două programe mari multianuale, iar jucătorii din industrie deja au depus proiecte pe ambele programe.

    „Pentru industria alimentară au fost active în ultimele luni două programe mari multianuale, primul se numeşte INVESTALIM, ajutor de stat şi al doilea se numeşte DR 22 pentru industrie, ambele cu bugete multianuale de 150 mil. euro. Pe ambele sesiuni s-au depus proiecte de către industrie proiecte de peste 1 mld. euro. Asta arată foarte clar nevoia industriei de a se înnoi, de a face lucruri, de a urmări tendinţele şi nevoile consumatorului“, a explicat Raul Ciurtin.

    Pe zona de energie, piaţă pe care acti­vează Electrogroup, Teofil Mureşan, acţio­narul companiei, susţine că cifrele macroeco­nomice arată bine, România are creştere economică, nu a intrat în recesiune şi se află printre primele ţări din Europa ca şi creştere economică. În ceea ce priveşte piaţa de ener­gie, el a mai adăugat că sunt foarte multe proiecte de investiţii în România şi Europa, pe energie regenerabilă în primul rând.

    „Odată cu scăderea preţului la energie devine o ameninţare pentru că planul de busi­ness ar putea să nu mai fie atrăgător pen­tru finanţatori. Probabil în jurul a 20-30% dintre proiecte ar putea vedea şi faza de implementare. Deşi în momentul acesta, dacă privim astăzi pentru anul acesta consumul redus ar putea fi înşelător pentru că Europa va reveni cu capacităţi de producţie. Germania, motorul economiei, o să revină odată cu celelalte ţări, iar consumul o să crească din nou. România se plasează într-o zonă în care poate oferi un preţ mic la energie şi va fi un driver, un element care va putea atrage investiţiile în zona de producţie de energie electrică, mai ales dacă aceste unităţi de producţie, fabrici, vor fi în apropierea centralelor electrice“, a explicat Teofil Mureşan.

     

    Bogdan Neacşu, preşedinte, CEC Bank

    ► Economia a început anul cu o oarecare timiditate, cu o uşoară încetinire în prima parte a anului, dar care uşor-uşor a revenit în trendul ei de creştere, aşa cum am fost învăţaţi în anii anteriori. Cred că economia românească performează bine şi va performa foarte bine din punct de vedere macroeconomic.

    ► Sunt elemente la care trebuie să fim atenţi, care manifestă precauţie, dar altfel vedem în continuare că proiectele de investiţii au revenit în atenţia noastră. Antreprenorii îşi asumă foarte multe lucruri.

    ► Noi, ca bancă, avem câteva segmente la care ne uităm permanent. Nu înseamnă că excludem de la finanţare diferite segmente, dar ne uităm foarte mult la energie, ne uităm la agricultură, ne uităm la mare infrastructură, ne uităm în zona logistică, ne uităm la consum.

    ► Dacă anul trecut piaţa noastră de produse bancare în zona persoanelor fizice a fost într-o oarecare scădere, acum vedem o revenire spectaculoasă, vedem iarăşi o revenire în ce înseamnă creditele de investiţii în zona companiilor. 

     

    Adina Călin, director direcţia produse şi servicii bancare, CEC Bank

    ► Uitându-mă pe cifre, deşi primul trimestru la nivel bancar nu este dintre cele de vârf, am pornit bine anul şi cred că avem şanse să depăşim ceea ce am făcut în anul anterior.

    ► Partea de sustenabilitate este hot topic. În momentul de faţă, dacă ne uităm la bugetul Uniunii Europene până în 2027, 1 din 3 euro sunt direcţionaţi către economia verde, către companiile care susţin zona asta de tranziţie către o economie verde. Foarte multe fonduri merg în zona aceasta şi noi ne pregătim în intern pe zona de sustenabilitate.

    ► În momentul de faţă, obiectivul este de a ne adapta cu toţii către o economie verde. Avem acel target al Uniunii Europene să scădem gazele cu efect de seră, până în 2030, respectiv amprenta de carbon cu 55% faţă de anul 1990 şi să ajungem la zero în 2050. Între aceste perioade, fiecare companie trebuie să-şi seteze propriile ţinte.

    ► Nu există o obligaţie de a scădea cu un anumit procent de la an la an sau să excludem anumite industrii de la creditare.

     

    Ionuţ Lianu, CFA, ofiţer şef management active şi pasive, CEC Bank

    ► Vedem o rezilienţă foarte bună a economiei, creştere în continuare, în ciuda nivelurilor dobânzilor care sunt peste cele din zona euro şi, de asemenea vedem că se întâmplă o scădere a inflaţiei, se întâmplă şi în România, dar există o rezilienţă a acestei inflaţii core care exclude practic efectele sezoniere sau incidente ale crizei energetice, adică exclude preţul energiei.

    ► Inflaţia core se referă în special la salarii, la servicii şi aici lucrurile stau mult mai echilibrat, adică încetinirea se produce mai încet decât aşteptările iniţiale, cel puţin cum erau aşteptările acum câteva luni.

    ► Se vorbeşte de o începere a ciclului de scăderi, am văzut în regiune deja scăderi de dobânzi în alte ţări – Polonia, Ungaria. Dar dinamica acestor scăderi va fi corelată cu evoluţia inflaţiei şi mersul economiei. În al doilea rând, noi ne aşteptăm ca acest ciclu de scăderi să se termină la niveluri mai ridicate decât de unde am pornit.

     

    Dan Tarcea, viceprimar, municipiul Cluj-Napoca

    ► Eu aş spune că precauţie este cuvântul de ordine. Acesta este semnalul care vine din partea mediului de afaceri. Am văzut acest lucru şi la numărul de solicitări de autorizaţii de construire, am văzut acest lucru şi la participările la diverse licitaţii.

    ► Categoric mediul de afaceri s-a mişcat mai repede şi se mişcă mai repede decât administraţiile. Noi suntem de foarte multe ori ca un elefant într-un magazin de bibelouri în mediul privat, în momentul în care ai identificat că ceva nu funcţionează, ai schimbat şi în două săptămâni lucrurile ai putea să le pui pe alt făgaş.

    ► Aici lucrurile sunt puţin mai complexe, sunt mai multe proceduri şi nu ai atâta mobilitate în luarea unei decizii. 

     

    Teofil Mureşan, acţionar, Electrogrup

    ► Sunt foarte multe proiecte de investiţii în România şi Europa, energie regenerabilă în primul rând. Odată cu scăderea preţului la energie devine o ameninţare pentru că planul de business ar putea să nu mai fie atrăgător pentru finanţatori.

    ► Probabil că în jurul a 20-30% dintre proiecte ar putea vedea şi faza de implementare. Deşi în momentul acesta, dacă privim astăzi pentru anul acesta, consumul redus ar putea fi înşelător pentru că Europa va reveni cu capacităţi de producţie.

    ► Germania, motorul economiei, o să revină odată cu celelalte ţări, iar consumul o să crească din nou. România se plasează într-o zonă în care poate oferi un preţ mic la energie şi va fi un driver, un element care va putea atrage investiţiile în zona de producţie de energie electrică, mai ales dacă aceste unităţi de producţie, fabrici, vor fi în apropierea centralelor electrice.

     

    Ioan Hosu, profesor universitar, UBB Cluj, şeful departamentului de comunicare şi relaţii publice, UBB Cluj

    ► Eu reprezint centrul pentru programe europene. Anul trecut au fost 34 de proiecte beneficiari sau parteneri, 80 mil. euro doar fonduri europene din afară, nu din România, fără cercetare, fără programele de mobilităţi Erasmus, fără banii de la guvern pentru educaţie.

    ► Cam jumătate din bugetul UBB vine de la guvern, restul vine din alţi bani. Deci Universitatea nu este finanţată de stat, de fapt noi avem 51% resurse extra bugetare.

    ► Noi traversăm un proces de acomodare la noi provocări. Oamenii nu mai vor 3-5 ani de facultate. Politica la nivel european este de schimbare către microcredite, unde trainingul şi formarea o fac antreprenorii.

     

    Raul Ciurtin, acţionar, Verdino Green Foods

    ► Cred că jucătorii din industrie, cei mai mulţi dintre ei, se uită foarte atent la schimbarea de comportament a consumatorului şi cu siguranţă foarte mulţi din jucătorii din industrie se uită şi au planuri concrete de a investi în capacităţi noi şi în special în eficientizare.

    ► Pentru industria alimentară au fost active în ultimele luni două programe mari multianuale, primul se numeşte INVESTALIM, ajutor de stat şi al doilea se numeşte DR 22 pentru industrie, ambele cu un buget anual de 150 mil. euro.

    ► Pe ambele sesiuni şi proiecte s-au depus proiecte de către industrie de peste 1 mld. respectiv pe un buget de co-finanţare de 150 mil. s-au pus proiecte de către industrie de peste 1 mld. Asta arată foarte clar nevoia industriei de a se înnoi.

  • Cum au ajuns branduri locale ca Meli Melo, Musette, Il Passo sau Laura Baldini să fie percepute ca internaţionale? „Important este brandul, puterea lui, nu naţionalitatea celui care l-a creat“

    ♦ Cel mai adesea, strategia de a alege nume cu rezonanţă internaţională – cu precădere italienească – aparţine brandurilor din industria modei, unde tendinţele venite din state cu tradiţie în universul vestimentaţiei şi al frumuseţii au pus semnul egal între modă de calitate şi, cel mai adesea, Italia.

    În vreme ce mulţi antreprenori aleg să se întoarcă la origi­nile autohtone şi să contureze branduri care să ilustreze apar­tenenţa locală, există şi acele poveşti de business care s-au conturat în jurul unor nume cu rezonanţă internaţională. Aşa se facă că branduri precum Benvenuti, Mizar, Meli Melo, Musette, Il Passo, Bel Punto sau Laura Baldini au ajuns să fie percepute frecvent drept străine, deşi au fost fondate de antreprenori români.

    Benvenuti, un brand românesc care împlineşte în 2024 două decenii de existenţă pe piaţă, numără în total 55 de magazine de încălţăminte şi maro­chinărie, dintre care 46 sub acest nume, iar nouă – sub brandul Enzo Bertini, o reţea multibrand high-class.

    „În 2004, când a pornit la drum compania Benvenuti, ne doream să creştem o reţea care să însemne modă, cali­tate, diversitate şi preţuri acesibile. Toate acestea le regăseam la furnizo­rii noştri, care, în mare parte, erau italieni. Ca atare, după o selecţie din foarte multe nume posibile, a fost ales numele «Benvenuti», care în italiană înseamnă «Bine aţi venit!»“, expli­că Adrian Câzu, director de retail şi dezvoltare în cadrul companiei.

    Ideea era ca, încă de la primul contact cu brandul Benvenuti, clienţii să se simtă bineveniţi. Astfel, numele celor două reţele de magazine – Benvenuti şi Enzo Bertini – au ajuns să fie unele cu rezonanţă italienească, idee născută încă de la început din faptul că majoritatea furnizorilor provin din ţara „desenată“ pe hartă – într-o potrivire per­fectă – în formă de cizmă.

    „Publicul ştie însă că suntem un brand 100% românesc, cu acţionariat local. Ne adresăm unui segment larg de clienţi şi avem o acoperire mare la nivel de ţară, fiind prezenţi cu magazine fizice în Bucureşti şi alte 27 de oraşe. De asemenea, avem o prezenţă foarte bună şi online, cu cele două site-uri cu care ne adresăm atât publicului din România, cât şi celui internaţional“, mai spune Adrian Câzu.

    Il Passo este un alt brand local de încălţăminte şi marochinărie al cărui nume duce cu gândul în străinătate. Fondatorul a legat numele companiei de obiectul de activitate al acesteia – fabricarea pantofilor, în contextul în care, în spaniolă, „Il Passo“ înseamnă „Pasul“. Businessul a fost fondat în Iaşi, la începutul anilor 2000, de Petru Chiriac.

    Românesc este şi Bel Punto, un brand de producţie şi comercializare îmbrăcăminte pentru femei, înfiinţat în anul 2014, potrivit prezentării de pe site-ul propriu.

    „Producem cu pasiune piese vestimentare, atât ţinute de zi, cât şi pentru ocazii speciale, pentru femei care ştiu să aprecieze materialele de înaltă calitate şi croiala perfect realizată“, arată sursa citată.

    Materialele provin de la furnizori din ţări precum Italia, Olanda, Grecia, Spania, Turcia, producţia având loc însă pe plan local.

    O altă poveste este cea a antreprenoarei Laura Baldini, originară din Timişoara, care a creat acum mai bine de două decenii brandul de ciorapi de damă care îi poartă numele şi pe care consumatorii l-au asociat foarte multă vreme cu o marcă originară din Italia. Ea povestea anul trecut, în cadrul emisiunii ZF 15 minute cu un antreprenor, că iniţial nu a fost convinsă că e bine să-şi pună numele pe produse, astfel că a folosit doar prenumele – Laura. Cum însă acelaşi brand exista deja pe piaţa de ciocolată, antreprenoarea a decis să adauge şi partea a doua, Baldini, fapt care a dus la sonoritatea italienească. Aşa că astăzi Laura Baldini este o marcă românească de ciorapi, care însă are partea de producţie externalizată în Italia, o ţară cu vastă experienţă în domeniu.

    Ce se remarcă din listarea tuturor acestor exemple este că, cel mai adesea, strategia de a alege nume cu rezonanţă internaţională – cu precădere italienească – aparţine brandurilor din industria modei, unde tendinţele venite din state cu tradiţie în universul vestimentaţiei şi al frumuseţii au pus semnul egal între modă de calitate şi, cel mai adesea, Italia.

    Există însă şi exemple care pun în valoarea puterea franceză în lumea frumuseţii, iar unul dintre cele mai relevante este cel al reţelei de magazine cu accesorii Meli Melo. Fondat la sfârşitul anilor ’90 de Stéphane Dumas, businessul a pornit ca un brand cu sonoritate franţuzească, iar românii au asociat numele cu ţara în formă de hexagon.

    „Important este brandul, puterea lui, nu naţionalitatea celui care l-a creat“, spunea antreprenorul în urmă cu câţiva ani în cadrul conferinţei ZF Branduri româneşti. „E important să creezi un brand uşor de pronunţat în alte pieţe, nu doar în ţara ta. Altfel, e greu să te impui pe alte pieţe. Noi mergem cu Meli Melo la export şi îl ducem ca brand românesc, nu franţuzesc.“ În traducere din limba franceză, „meli-melo“ înseamnă „melanj, amestec“.

    O explicaţie interesantă stă şi în spatele brandului local de încălţăminte Musette, de asemenea cu sonoritate franţuzească.

    „Numele brandului a fost inspirat de producţia de desene animate Disney Pisicile Aristocrate“, spunea Cristina Bâtlan, fondatoarea acestei afaceri, tot în cadrul unui eveniment ZF Branduri româneşti.

    Rezonanţa internaţională, alături de strategiile de creştere, a contribuit la dezvoltarea businessului, care, recent, a început amenajarea unui nou magazin chiar pe Calea Victoriei din Bucureşti, la numărul 1, aproape de Piaţa Naţiunilor Unite, în locul fostului magazin Ferrari.

    Mizar este tot un exemplu de brand autohton despre care adesea publicul crede că îşi are originile în altă ţară decât România.

    „Într-adevăr, în cazul clientelor noi, care au interacţionat pentru prima dată cu Mizar, s-a întâmplat, ocazional, să fim întrebaţi dacă este brand românesc sau internaţional. De fapt, ne-am inspirat, în alegerea numelui de brand, din astrologie. Mizar este o stea din Carul Mare, mai exact un sistem format din două stele duble“, spune Dan Lupu, CEO şi cofondator al companiei.

    Mizar este un brand local de modă cu o istorie de peste 26 de ani, cu o reţea de 18 magazine fizice în cele mai importante oraşe din ţară plus magazinul online.

    Strategia unor companii locale de a alege nume cu rezonanţă străină este uneori justificată şi de dorinţa de a rămâne printre alegerile prioritare ale clienţilor, în condiţiile în care cele mai multe pieţe – inclusiv cea a modei – sunt dominate de nume internaţionale. Astfel, pentru o marcă locală, este adesea dificil să-şi facă loc printre giganţi.

    Piaţa locală de modă este una dintre cele mai concurenţiale, sute de mărci importante şi probabil mii de branduri în total, mai ales străine, luptându-se pentru banii pe care românii îi cheltuie pe haine, pantofi, echipamente sportive şi accesorii, potrivit unei analize ZF. Mai mult, în continuare, nume noi vin în România şi deschid magazine, mizând pe o nouă felie din piaţă. În 2022, românii au cheltuit circa 4 miliarde de euro (19 mld. lei) pe achiziţii fashion, suma fiind de aproape cinci ori mai mare decât în 2008, când abia începea „asaltul“ brandurilor străine.

     

     

  • Reţeta (de business) „gluten free”: câte produse fără gluten sunt în România şi unde pot fi găsite

    În România sunt certificate „gluten free” circa 160 de produse, conform ultimelor date, însă cei care au intoleranţă la gluten sau pur şi simplu îşi doresc alimente considerate mai sănătoase au din ce în ce mai multe opţiuni şi de la brutării, cofetării artizanale sau mici producători care aleg să folosească făină fără gluten.

    Tot mai mulţi antreprenori mizează pe nişa produselor fără gluten, mânaţi de numărul tot mai mare al românilor care sunt diagnosticaţi cu boala celiacă sau care pur şi simplu vor să consume mai multe alimente fără gluten. Fie că sunt mici brutării, cofetării sau producători de paste sau biscuiţi fără gluten, toţi pariază pe o piaţă estimată la 50-60 de milioane de lei, dar în continuă creştere. În plus, şi producătorii mari precum Cris-Tim, Caroli Foods sau Sam Mills şi-au certificat anumite produse „gluten free”. Iar miza creşte. „Este loc de creştere pe piaţa produselor fără gluten. Sunt câteva variante pen­tru cei care urmează această dietă, dar avem nevoie de mai multe locaţii unde să putem ieşi, să putem socializa, pentru că aceasta este cea mai mare problemă a noastră, a celor care a trebuit să renunţăm la gluten din motive medicale, şi anume partea de socializare. În Bucureşti stăm bine, însă, comparativ cu alte oraşe din ţară”, a declarat Ana-Maria Cheran, fondatoarea cofetăriei artizanale Chedo din zona Grozăveşti din Capitală. Ea a fost diagnosticată cu boala celiacă şi după ce a testat reţete pentru ea şi pentru familie s-a decis să deschidă un laborator propriu şi o cofetărie în care a investit circa 140.000 de euro. În prezent, Chedo realizează produsedulci, dar şi sărate, produse pe bază de ciocolată, care ne aduc aminte de copilărie nouă, românilor, precum doboş, cornuleţe, turtă dulce, sărăţele, brânzoaice sau profiterol, însă şi produse care au la bază reţete importate de la francezi sau americani precum cheesecake, macarons sau brownie. Ana-Maria Cheran spunea că 70-80% dintre clienţii din cofetărie sunt persoane care au renunţat la gluten, fie din motive medicale, fie motive personale şi restul vin pur şi simplu din curiozitate. Iar Bucureştiul este principalul oraş în care sunt prezenţi astfel de producători de produse fără gluten. Estimările ZF arată că vânzările de astfel de produse în retail ajung anual la 50-60 de milioane de lei, piaţa din România fiind una mică. La nivel global, piaţa alimentelor fără gluten se ridică la peste 6 miliarde de dolari, iar în 2030 compania de cercetare Polaris Market Research estimează că această piaţă va ajunge la 13 miliarde de dolari.

    Alexandra Tetik este un alt exemplu de antreprenoare care a ajuns la dieta fără gluten din motive medicale şi a pariat pe o brutărie cu produse gluten free. Brutăria Better Bread din zona Floreasca din Capitală a fost deschisă în septembrie anului trecut. Investiţia în brutărie s-a ridicat la circa 200.000 de euro. Iniţial, întreg proiectul viza un laborator de producţie pe comandă, care treptat a devenit o brutărie micuţă cu prăjituri, cafea şi patiserie. „Apreciez pâinea tradiţională artizanală şi mă bucur că este şi la noi în creştere numărul brutăriilor de profil. Se simte un efort comun. Cred că putem să completăm acest peisaj cu multe sortimente diferite atât în panificaţie cât şi în cofetărie/patiserie”, sublinia Ale­xandra Tetik. Ea povesteşte şi că în procesul de a învăţa secretele din spatele unei pâini fără gluten bune postările ei de pe reţelele de socializare au atras numeroşi oameni şi astfel în acea perioadă a desco­perit că există şi o necesitate reală în piaţă. Pe de altă parte, Ştefan Andreescu, un antreprenor din Bucureşti, a pus pe picioare în urmă cu şase ani un business în zona produselor fără gluten, însă el a ales zona de mâncare. Proiectul său se numeşte Arepas, nume pe care îl poartă şi preparatele gătite în stil spaniol. El a pornit cu un singur food truck, pe care îl ducea la evenimente, iar astăzi businessul său funcţionează în continuare cu acea locaţie mobilă, dar şi cu una fixă în Bucureşti.  De asemenea, produsele lui sunt disponibile şi pe Glovo sau BoltFood. „Am găsit arepas şi am fost foarte încântaţi de proprietăţi – folosim o făină de porumb pentru a face turtele noastre. Este o făină certificată fără gluten. Mergem pe ingrediente sănătoase – avocado, coriandru, halloumi”, a povestit  anterior Ştefan Andreescu, care a adăugat că este mai greu de lucrat cu făină fără gluten, însă „orice se învaţă”. La rândul ei, Alexan­dra Tetik povestea că procesul prin care se obţine pâinea fară gluten este foarte diferit de cel tradiţional. „Făinurile fără gluten reacţionează diferit în procesul de fermentare tipic producţiei artizanale. În funcţie de ce îţi doreşti să obţii, alegi şi ingredientele, impui pe fiecare etapă şi temperaturile. Noi lucrăm în acest moment în brutărie cu peste 20 de fă­inuri diferite.” Şi Ana-Maria Cheran spune că printre cele mai dificile produse de realizat din făină fără gluten sunt cozonacul şi croissantul. Însă nu doar Capitala este un loc bun pentru deschiderea unei astfel de afaceri. Antreprenorii au găsit o piaţă şi în provincie. Un exemplu este Bogdan Ilieş, care a dus franciza cofetăriei L’Amande – Desserts sans gluten în Bacău. Antreprenorul spunea anterior că în Bacău clientela cofetăriei nu este formată doar din persoane care au intoleranţă la gluten, ci şi din acei oameni care vor doar să reducă glutenul din alimentaţie sau care pur şi simplu apreciază gustul prăjiturilor făcute în laboratorul L’Amande.

    Găsirea ingredientelor, o provocare

    Majoritatea făinurilor folosite de producătorii de dulciuri sau pâine fără gluten vin din afara ţării, acest sector fiind încă subdezvoltat în România. „Cea mai mare parte a materiei prime este importată de către distribuitorii cu care colaborăm din sunt aduse din Italia, din Spania, Germania şi foarte puţin din România. şi asta nu pentru că nu ne-am dori să luăm de la producătorii români, dar trebuie să fiu atentă atunci când intră materia primă în laborator. Materia primă trebuie să fie cu certificare gluten free sau să fie cu declaraţie de la producător că ceea ce ne pune la dispoziţie este fără gluten şi nu există risc de contaminare pe pe liniile de de producţie. Şi aici legislaţia română este puţin deficitară”, a punctat Ana-Maria Cheran, fondatoarea cofetăriei artizanale Chedo. Ea lucrează în principal cu furnizori care aduc materia primă din Italia. De asemenea, brutăria Better Bread face import de ingrediente certificate gluten free, din Germania, Olanda, Cehia şi Italia. Şi Bogdan Ilieş declara anterior că majoritatea ingredientelor pe care le foloseşte sunt din străinătate. De altfel, datele de pe site-ul AOECS, Asociaţia Europeană a Societăţilor de Celiachie, arată că în România sunt 157 de produse certificate gluten-free, dar niciun produs din categoria făină. Printre producătorii care au produse cu această certificare se numără Cris-Tim Family Holding, Sam Mills, Caroli Foods, Petras Bio sau Enache Morărit.   

  • Din generaţie în generaţie. Cine duce mai departe povestea brandurilor româneşti?

    ♦ Înainte ca americanii să inventeze o zi în care părinţii vin cu copiii la muncă (a patra zi de joi din luna aprilie), oamenii de pretutindeni îi mai aduceau pe cei mici la job atunci când nu aveau în grija cui să îi lase. De la această „regulă“ nu au făcut excepţie nici antreprenorii români, care îi supravegheau pe cei mici printre hârtii, contabilitate, rezultate financiare sau chiar rafturi de medicamente. Ştiau acum 20-30 de ani că vor genera curiozitate în mintea propriilor copii, care vor dori să le calce pe urme?

     

    „Acum 30 de ani s-a născut Fildas Trading, dar s-a născut şi băiatul meu, aşa că sunt «gemeni»“, îşi amintea recent, la Gala ZF 2023, antreprenoarea Anca Vlad.

    Ea conduce cel mai mare grup farmaceutic din piaţa locală – Fildas-Catena, un brand răsunător în industrie. Fiul său Alexandru Vlad este deja implicat în business şi urmează paşii de tranziţie către generaţia pe care o reprezintă.

    „Chiar îmi aminteam cum suna pager-ul şi cel mic plângea sau citeam faxurile în timp ce alăptam. Cam aşa a fost viaţa mea de antreprenoare, destul de complexă. Copiii (antreprenoarea are doi copii, o fiică şi un fiu – n. red.) spun că au fost trei fraţi şi mă întreabă şi acum: Pe cine ai iubit mai mult, de fapt? Iar eu spun: Pe voi“, adaugă Anca Vlad.

    Ea a militat permanent pentru păstrarea afacerilor în familie, pentru susţinerea acestor businessuri. Între 65% şi 80% dintre companiile din Uniunea Europeană sunt afaceri de familie, potrivit asociaţiei European Family Businesses (EFB).

    „E minunat să creăm tradiţia transmiterii pasiunii pentru business şi a răspunderii mai departe peste generaţii“, a mai adăugat Anca Vlad, care este şi vicepreşedinta EFB. Împreună, Catena şi Fildas au trecut în 2022 de 12 mld. lei afaceri, adică circa 2,5 mld. euro.

     

    Întâi o tranzacţie, apoi o tranziţie

    Tot în domeniul farma, un alt grup antreprenorial mare este pe acelaşi drum al tranziţiei de la o generaţie la alta. Ropharma, creat de antreprenorul Mihai Miron, care include producţie de medicamente, distribuţie şi retail, urmează să fie preluat de fiul fondatorului.

    „Managementul Ropharma intenţionez să-l transmit către Mihai Gabriel Miron, fiul meu, absolvent al UMF Cluj-Napoca. El este deja în business de şase ani, actualmente responsabil pentru activitatea de retail în mod deosebit. De facto, l-am luat cu mine «pe teren», în fabrica de medicamente, în farmacii şi în depozite de acum 25 de ani“, a spus Mihai Miron.

    De meserie farmacist, Mihai Miron a pariat pe sectorul producţiei de medicamente, fiind printre primii investitori în acest domeniu. El a pus bazele fabricii de medicamente Europharm la Braşov, business pe care l-a vândut în 2000, către britanicii de la GlaxoSmithKline.

    Ulterior, antreprenorul a dezvoltat Ropharma, unul dintre cele mai mari grupuri farma locale.

    „Am avut experienţa unui exit în urmă cu 26 de ani, o experienţă interesantă. Acum încercăm şi varianta continuităţii, să punem în valoare şi expertiza generaţiilor“, mai adaugă antreprenorul.

    Iar afacerile de familie în domeniul farma sunt de obicei predate următoarei generaţii, atunci când şi copiii doresc să preia businessul.

     

    Amintiri din copilărie

    „Mă jucam cu pastilele în vacanţe, când mergeam în farmacie, mâncam vitamina C“, spunea anterior George Echim, care conduce astăzi alături de tatăl său, Ilie Echim, Farmacia Ardealul, unul dintre cele mai mari businessuri regionale din retailul farma. Şi sora sa, Anca Leureanu, a preluat din spiritul anteprenorial al tatălui şi se ocupă de Bebe Ardealul, businessul cu produse pentru copii.

    Şi antreprenoarea Cristiana Ungureanu, de profesie farmacistă, îl are alături în business pe fiul său Dan Ungureanu, care a urmat aceeaşi profesie. Tot în retailul farma, fraţii Mihai şi Gabriel Băjan au preluat businessul de farmacii cu acelaşi nume de la tatăl lor, Ilie Băjan.

    În zona de sănătate, şi fraţii Mihai şi Nicolae Marcu au dus mai departe afacerea creată de mama lor, reuşind să urce MedLife în vârful pieţei medicale private.

    Dar şi în alte domenii am asistat în ultimii ani la tranziţii răsunătoare între generaţii.

    Karina Pavăl, fiica lui Dragoş Pavăl, fondatorul retailerului de bricolaj Dedeman, cea mai puternică firmă antreprenorială românească, este un astfel de exemplu. După ce a studiat în străinătate, în Marea Britanie, s-a întors în România pentru a se implica activ în businessul familiei, un adevărat imperiu în bricolaj. La fel ca mulţi alţi moştenitori din businessul local, şi Karina Pavăl este apropiată de vârstă cu businessul în care face astăzi primii paşi. Dedeman apărea în 1992, cu un an înainte de naşterea Karinei.

     

    Din curiozitate se naşte implicarea

    Businessul FAN Courier are o echipă activă în management, iar acţionarii sunt în continuare implicaţi în activitatea liderului din piaţa de curierat. Copiii lor nu au stat însă departe de businessul părinţilor.

    „Implicarea copiilor în activitatea FAN a venit firesc, natural. Aproape toţi au venit iniţial din curiozitate, au făcut practică în vacanţele de vară şi au experimentat diverse joburi în cadrul companiei. În acelaşi timp, fiecare şi-a urmat propriul drum universitar. Cei care au decis să se alăture echipei FAN au aplicat pentru joburile pe care le au în prezent în companie, au avut perioade de probă şi au rămas pentru că au demonstrat că îşi fac bine treaba“, au povestit reprezentanţii FAN Courier.

     

    Prin puterea exemplului

    Bazele dorinţei de a prelua afacerea familiei sau a deveni antreprenor sunt puse, deseori, încă din copilărie.

    „Când a fost creat brandul Aqua Carpatica, eu aveam zece ani“, îşi amintea Stefanos Valvis, fiul „creatorului de branduri“, aşa cum este perceput antreprenorul Jean Valvis. El se ocupă de businessul de familie din domeniu vinului Domeniile Sâmbureşti.

    Un alt astfel de exemplu este Radu Timiş junior, fiul cel mare al fondatorilor grupului Cris-Tim Cristina şi Radu Timiş, care a preluat funcţia de CEO al businessului cu mezeluri, lactate şi vinuri. „Compania asta este viaţa noastră, copiii sunt ca o prelungire a ta, ei fac lucrurile chiar mai bine decât tine“, spunea recent Radu Timiş, fondatorul businessului.

    Iar de lucrurile făcute „mai bine“ de next-gen a vorbit şi Matei Titianu (27 de ani), care s-a implicat în businessul Agrorusava, o afacere care astăzi cultivă cereale pe o suprafaţă de 600 de hectare în localitatea Urleasca din Brăila.

    „Când am venit eu în fermă, aceasta nu era deloc digitalizată şi nu era deschisă la digitalizare. Ferma a evoluat mult în ultimii trei ani şi are tendinţa de a evolua în continuare prin prisma faptului că eu caut să deschid calea către noi tehnologii“, povestea Matei Titianu.

    Tot în domeniul agriculturii, Răzvan Prelipcean s-a implicat alături de sora sa în afacerea familiei – Naturleg Organic Farming, o fermă care lucrează o suprafaţă de circa 500 de hectare în localitatea Valea Ciorii din judeţul Ialomiţa.

     

    Tranziţie la început

    În România, în prezent, se dau o parte din frâiele businessurilor către copii, însă prezenţa fondatorilor rămâne pentru moment una activă. În ţări cu tradiţie mai lungă în business, afacerile sunt deja la a treia, chiar a patra generaţie. Spre exemplu, compania farmaceutică Biocodex a apărut în urmă cu mai bine de 70 de ani, după al Doilea Război Mondial, pe modelul afacerilor de familie create de antreprenori în Franţa. Firma a fost fondată de un farmacist, care a inventat formula Enterol, medicamentul probiotic folosit astăzi în afecţiunile gastrice. Businessul a rămas o afacere de familie, fiind la a treia generaţie.

    „Compania este la a treia generaţie şi actualii acţionari sunt mândri de ce a inventat bunicul lor. Preferă să rămână un business de familie pentru libertatea pe termen lung“, a spus Nicolas Coudurier, CEO al Biocodex.

    În cazul afacerilor româneşti, tranziţia către următoarea generaţie se face mai lent, fondatorii fiind în continuare ataşaţi de businessul creat. În plus, sunt domenii, inclusiv cel de retail farmaceutic, în care moştenitorii nu vor să ducă mai departe afacerea părinţilor, astfel că soluţia este un exit către un jucător mai mare.

     

  • Cine sunt antreprenorii care au creat cele mai puternice branduri româneşti?

    ♦ Mai puţin de jumătate dintre cele mai puternice 50 de afaceri antreprenoriale româneşti după cifra de afaceri au în portofoliu cel puţin un brand local de consum, mai exact un brand pe care clienţii îl ştiu, îl cumpără sau îl apreciază.

    Cele mai mari 50 de afaceri antreprenoriale româneşti după cifra de afaceri din 2022, ultimul an pentru care există date publice, au un business cumulat de aproape 107 mld. lei cu 77.500 de salariaţi. E vorba de companii din retail (electro-IT, farma ori bricolaj), industrie, trading cu cereale, energie, producţie de băuturi sau industrie alimentară. Domeniile sunt variate şi la fel sunt şi businessurile fondate în ultimii mai bine de 30 de ani de oameni de afaceri locali. Pentru această analiză au fost luate în calcul doar companiile care sunt deţinute integral sau majoritar de antreprenori autohtoni.

    Este interesant de remarcat că mai puţin de jumătate (22) dintre cele mai puternice 50 de afaceri antreprenoriale româneşti după cifra de afaceri au în portofoliu cel puţin un brand local de consum, mai exact un brand pe care clienţii îl ştiu, îl cumpără sau îl apreciază. Există şi doi jucători – Trust Motors şi US Food Network – care au mărci de consum în portofoliu, doar că e vorba de nume internaţionale. Mai exact, Trust Motors se ocupă de importurile mai multor mărci internaţionale de maşini, în timp ce US Food Network este com­pania care deţine local franciza KFC, unul dintre cele mai cunoscute nume din industria de fast-food din lume.

    Chiar şi aşa, domină afacerile care nu au legătură directă cu consumatorul final, fiind mai degrabă active în zona de B2B, fie că e vorba de industrie, de construcţii de drumuri, dar nu numai, de distribuţie ori de trading.

    Acest lucru e vizibil atât în top 50, cât şi la vârful clasamentului, unde patru din zece companii au „linie directă“ la consumator prin brandul lor. Este vorba de retailerul de bricolaj Dedeman, companie controlată de familia Pavăl din Bacău, care este şi liderul clasamen­tului, de Altex, cel mai mare jucător din retailul electro-IT autohton, de opera­torul telecom RCS&RDS şi de Arabesque. Acest din urmă jucător este activ, în mod tradiţional, în distribuţia de materiale de construcţii, controlând depozitele cu acelaşi nume. Totuşi, grupul a intrat şi în retail cu reţeaua Mathaus. Astfel, conform celor mai recente informaţii ZF, Arabesque are opt magazine Mathaus, 23 de depozite în România şi alte 15 în Ucraina şi Bulgaria.

    Există şi alte situaţii în care companii româneşti au pornit la drum fără a avea contact direct cu consuma­torul, însă apoi s-au „răzgândit“. Este cazul producătorului de mobilă Aramis Invest din Satu Mare, care este cunoscut drept cel mai mare exportator de profil de pe plan local, lucrând inclusiv pentru gigantul Ikea. Această producţie în sis­tem lohn nu este însă una cu valoare adăugată mare, dat fiind că firma exe­cută sub brandul clientului. Iar riscurile sunt mari, deoarece o reziliere a contrac­tului poate destabiliza situaţia. În acest con­text, de câţiva ani, Aramis a lansat şi divizia Aramis Feeling, unde vinde pro­duse sub brand propriu, e vorba de canapele, fotolii, scaune şi altele.

    De cele mai multe ori, brandurile sunt uşor asociate cu companiile care le deţin şi asta pentru că numele firmei e acelaşi cu al mărcii sau al mărcii fanion – dacă există mai multe în portofoliu. Unicarm, Crist-Tim, Fan Courier şi Flanco sunt câteva exemple în acest sens.

    Pe de altă parte, ca întotdeauna, există şi contraexemple. Producătorul de carne de pui Transavia din Alba are ca brand principal Fragedo. Dacă în cazul companiei din centrul ţării totuşi numele firmei este vizibil pe ambalaj şi este asociat de consumatori cu bunurile realizate, în cazul Romaqua, cel mai mare producător român de băuturi, mărcile sunt puternice individual.

    Este vorba în primul rând de Borsec, un nume cu greutate şi tradiţie în România, dar şi de Giusto (sucuri), Albacher (bere) şi altele. Numele Romaqua poate nu spune multe consumatorilor din piaţa de apă minerală, dar Borsec cu siguranţă da. Şi nu e singurul caz, atât pe plan local, cât şi internaţional.

    Când vine vorba de companiile din top 50 de firme antreprenoriale care au cel puţin un brand românesc de consum în portofoliu, cele mai multe provin din FMCG (industria alimentară, de bău­turi) şi retail (farma, bricolaj ori

    electro-IT), acestea fiind de altfel domeniile cele mai „populate“ cu mărci autohtone puternice. Loc de creştere există însă, atât în aceste sectoare, cât şi în altele. Pragul de intrare în clasamentul realizat de ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului este de 771 mil. lei, însă el creşte constant, pe măsură ce economia se dezvoltă şi odată cu ea şi businessurile autohtone.

     

     

  • Fintech-ul Fibo primeste autorizarea BNR si va putea sa dea antreprenorilor acces la servicii de cont curent, plăţi, încasări sau transferuri bancare

    Fintech-ul Filbo a primit pentru Filbo Pay autorizarea din partea Băncii Naţionale a României ca instituţie emitentă de monedă electronică, lucru care îi va permite instituţiei să ofere companiilor mici şi mijlocii, dar şi altor categorii de antreprenori, accesul la servicii de cont curent şi operaţiuni asociate acestora – plăţi, încasări, transferuri, dar şi la obţinerea  unui card.

    ”Autorizaţia ne-a deschis calea, însă drumul îl vom parcurge împreună cu clienţii şi partenerii noştri”, spune Iulian Marinescu, CEO Filbo Pay, care în urmă cu trei ani s-a alăturat echipei Filbo pentru a coordona procesul de autorizare ca instituţie emitentă de monedă electronică.

    După lansarea activităţii, obiectivul principal al Filbo Pay este să atragă pe termen mediu o cotă relevantă din piaţa de servicii financiare pentru antreprenorii locali, ce se situează în momentul de faţă la aproximativ 1 milion de entităţi de afaceri.  

    Filbo este o marcă înregistrată a OMRO IFN, o companie înfiinţată în anul 1994, specializată de aproape 30 de ani în acordarea de credite pentru finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

     

     

     

  • Cum a reuşit o tânără de doar 21 de ani să construiască o super afacere care acum este prezentă în peste 170 de pieţe

    Unii tineri îşi găsesc mai greu menirea, însă Ruth Chapman a avut dintotdeauna o traiectorie clară pe care şi-a dorit să o urmeze: moda. Iar la doar 21 de ani, şi-a transformat pasiunea în business, lansând un brand distribuit astăzi în peste 170 de pieţe.

    Născută în 1961 în Wirral, Chapman a urmat şcoala de fete West Kirby. Antreprenoarea şi-a descoperit pasiunea pentru modă încă din copilărie, când obişnuia să colinde magazinele de tip second hand pentru a improviza ţinute originale. După finalizarea studiilor a avut diverse joburi, lucrând, printre altele, pentru brandul de fashion Jaeger şi pentru Harrods.

    La vârsta de 21 de ani l-a întâlnit pe Tom Chapman, cel care avea să îi devină partener de viaţă şi de business. De loc din Wimbledon, Chapman studiase managementul ospitalităţii dar, împreună cu Ruth, şi-a îndreptat la rândul său atenţia spre industria modei, cei doi punând bazele unui butic de haine.

    În 1987 cei doi au deschis, la Londra, magazinul matchesfashion.com. De la o primă unitate, businessul a crescut la un portofoliu de 14 magazine, extinzându-se apoi cu magazine în franciză în colaborare cu MaxMara şi Diane von Furstenberg.

    Ruth a devenit cunoscută în domeniu pentru faptul că a i-a plăcut să descopere tinere talente şi să dea o şansă celor la început de carieră, ea susţinând adesea că noii designeri au fost cheia succesului timpuriu al businessului lor.

    În 2007 a lansat şi versiunea online a brandului, pas pe care antreprenoarea l-a numit un „moment seismic” în parcursul companiei. De la lansarea magazinului digital, businessul a avut creşteri anuale de 100%, în prezent având un portofoliu de peste 450 de branduri distribuite în 176 de ţări, cu 95% din venituri venind din vânzările online.

    Cinci ani mai târziu, soţii Champan au atras o investiţie de 20 de milioane de lire sterline de la SEP şi Highland Capital Partners, iar o altă mişcare strategică a fost lansarea brandului propriu, Raey. În 2015 cei doi au renunţat la rolurile de co-CEO, păstrând funcţia de preşedinţi ai companiei. Matchesfashion.com a fost cumpărată în 2017 de către Apax Partners, într-o tranzacţie de peste 1 miliard de dolari, iar fondatorii au păstrat un pachet minoritar.

    Între 2013 şi 2017, Ruth a făcut parte din juriul de selecţie NEWGEN al British Fashion Council pentru a găsi noi talente în modă din Marea Britanie. Ea s-a implicat totodată în campanii destinate micşorării diferenţei financiare dintre femeile şi bărbaţii antreprenori.

    Fondatoarea are, alături de Tom, trei copii şi deţine o serie de proprietăţi în Londra şi Los Angeles.  

  • Cum a reuşit o braşoveancă să construiască nu mai puţin de 3 companii cu care face aproape 100 de milioane de euro în timp ce alţii se chinuie să facă una singură şi nu reuşesc

    Antreprenoarea a construit de la zero trei afaceri, cu activităţi în domeniul soluţiilor integrate pentru construcţii industriale şi reciclarea deşeurilor. În 2022, cele trei firme, care au 150 de angajaţi, au înregistrat o cifrăde afaceri de 95,1 milioane de euri şi un profit de 5 milioane de euro.

    DANA MANNS, managing partner, Grup CTE (CTE Trailers, CTE Solution, CTE Rent)

    Cifră de afaceri (2022): 95,1 mil. euro
    Profit net (2022):
    5 mil. euro
    Număr de angajaţi: 150

    Cultura şi limba germană au jucat un rol esenţial deopotrivă în educaţia dar şi cariera anteprenoarei, care a intrat în sfera afacerilor în urmă cu peste două decenii. Născută în Braşov, Dana Manns a fost educată la şcoala germană Johannes Honterus şi a urmat studiile Facultăţii de Economie din Bucureşti. Şi-a finanţat facultatea, povesteşte ea, lucrând part time pentru dealerul de camioane Scania şi a intrat astfel în domeniul tehnic al vehiculelor comerciale de toate tipurile.

    În 2003, a înfiinţat compania care a devenit dealerul exclusiv al unuia dintre cei mai importanţi producători de semiremorci, Krone, urmând reprezentări exclusive pe piaţa din România ale altor producători de vehicule comerciale, semiremorci şi suprastructuri precum Meiller Kipper, Faymonville, Faun şi AEBI Schmidt. În 2014, a înfiinţat, împreună cu un nou asociat companiile CTE Solution şi CTE Rent, cu activităţi în domeniul soluţiilor integrate pentru construcţii industriale dar şi pentru reciclarea deşeurilor de toate tipurile.

    Ce perspectivă aveaţi în urmă cu 20 de ani în ce priveşte evoluţia profesională? Ce vă doreaţi să profesaţi, să realizaţi?

    Născută fiind în Braşov, unde am urmat gradiniţa şi şcoala germană, traseul meu profesional a fost profund influenţat de cultura săsească şi de cea germană. Astfel, parcursul meu educaţional şi profesional au fost întotdeauna strâns legate de Germania. Limba germană a fost un punct de plecare important în cariera mea. Mi-am dorit întotdeauna să lucrez în parteneriat cu o companie germană.

    Visul meu, cel al unei tinere de 20 ani, a fost dintotdeauna acela de a reuşi să fiu independentă, să pot lua propriile mele decizii în viaţă. Acest lucru mi-a dat curajul de a deschide propria firmă la vârsta de 24 ani. Pentru mine, spre deosebire de alţi antreprenori, domeniul în care mi-am dorit să activez nu a reprezentat o pasiune, ci mai degrabă a fost o întâmplare. Am avut oportunitatea ca prin programul Youth for Understanding să studiez în Germania de la 15 ani şi am fost astfel nevoită să mă adaptez unei noi culturi foarte devreme în viaţă. Am avut şi norocul de a fi înconjurată de antreprenori şi economişti încă de tânără şi am înţeles că doar prin multă muncă, perseverenţă şi mai ales prin respect faţă de tot mediul care ne înconjoară voi reuşi să îmi îndeplinesc dorinţa de a influenţa mai mult eu mediul în care trăiesc decât să mă influenţeze el pe mine.

    Realitatea a coincis cu gândurile de la acea vreme?
    Aş spune chiar că uneori realitatea depăşeşte ceea ce am putut să îmi imaginez la acea vreme. Începându-mi totuşi propria afacere într-o perioadă în care în România economia de piaţă exista de mai puţin de 10 ani, şi aspiraţiile profesionale pe care mi le-am imaginat la acea vreme erau oarecum limitate. Anii de început au venit cu imens de multă muncă şi oportunităţi din abundenţă aşa că mai ales în primii 10 ani am muncit într-un ritm intens. Sincer, nici nu am avut timp să mă gândesc la viitorul îndepărtat.
    Un impact semnificativ în parcursul meu profesional l-a avut criza financiară din anii 2008/2009, care a afectat profund tânăra companie pe care o conduceam. Am avut însă noroc că am avut alături oamenii care m-au susţinut şi de la care am învăţat să depăşesc momentele grele. După criza financiară am început cu adevărat să gândesc şi să acţionez cu viziune pe termen lung şi am înţeles ce înseamnă complexitatea unui business de succes pe termen lung.

    În ce priveşte următorii 20 de ani, cum vă aşteptaţi să se schimbe lumea / domeniul în care activaţi / compania pe care aţi clădit-o sau în care lucraţi acum?
    Domeniul în care activăm este unul foarte tehnic, ingineria din fericire nu va dispărea în următorii 20 ani, dar va fi bineînţeles influenţată masiv de AI şi de toate procesele de digitalizare.
    Domeniul în care activăm noi va fi unul în care probabil pe partea de produs finit nu vor exista modificări uriaşe, dar cadrul de acţiune al companiilor va fi foarte diferit. Puterea financiară a companiilor va fi din ce în ce mai importantă, de aceea cred că în viitor vom face multe fuziuni sau achiziţii deoarece viitorul va aparţine companiilor mari care îşi vor putea permite investiţii considerabile în digitalizare, robotizare şi sustenabilitate.
    Totodată, mentalitatea generaţiilor tinere este foarte diferită de mentalitatea generaţiei noastre, astfel încât cred că doar companiile care se vor adapta schimbărilor rapide vor continua să aibă succes.
    Companiile noastre se pregătesc pentru acest viitor şi investim deja de acum în procese de digitalizare, robotizare, dar mai ales investim în copiii din mediile rurale ale României prin sistemul de învăţământ dual. Sprijinim clase de şcoli profesionale în sistem dual şi reuşim astfel să formăm copii care ajung să aibă o meserie la vârsta de 18 ani şi un loc de muncă respectabil. De aceea, pentru mine, educaţia copiilor, mai ales a celor din mediile rurale, este esenţială pentru dezvoltarea grupului nostru de companii. Sunt foarte optimistă în ceea ce priveşte viitorul nostru în România, dacă vom reuşi să ne concentrăm cu toţii pe tema educaţiei care mi se pare singura problemă reală a României.   

    BUSINESS Magazin va lansa în curând anuarul 100 Cele mai puternice femei de afaceri, ediţia 2024. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a catalogului să descoperim împreună cu reprezentantele mediului de afaceri cum au fost cei 20 de ani pe care i-am trăit şi la ce ne aşteptăm pentru următoarele două decenii. Dana Manns, managing partner al grupului CTE, este una dintre doamnele prezentate în ediţia din acest an a acestui proiect.

  • Ferrari îşi dublează vânzările în Taiwan, susţinute de prosperitatea antreprenorilor autohtoni din industra cipurilor şi de diversificarea lanţurilor de aprovizionare globale în afara Chinei

    Vânzările de maşini Ferrari în Taiwan s-au dublat în ultimii patru ani, susţinute de bogăţia în creştere a antreprenorilor de cipuri din ţară şi de o revenire a capitalului pe măsură ce lanţurile de aprovizionare globale se diversifică în afara Chinei, scrie Financial Times.

    Directorul executiv al Ferrari, Benedetto Vigna, a declarat că cererea în Taiwan a crescut mai rapid decât în China sau Hong Kong, din cauza unei creşteri puternice a vânzărilor de supercaruri către cetăţenii din ce în ce mai bogaţi ai ţării.

    Luna trecută, Ferrari a raportat câştiguri anuale record, impulsionate de clienţii care plătesc pentru suplimente personalizate. Deşi cea mai mare parte a vânzărilor sale provine din Europa şi SUA, producătorul auto a declarat că livrările către China continentală şi Taiwan au crescut de la 5% din total în 2020 la aproape 11% anul trecut.

    Ferrari profită de o creştere a averii private care a făcut din insulă a cincea cea mai bogată ţară din lume, cu 141.600 de euro pe cap de locuitor, potrivit raportului Allianz Global Wealth Report de anul trecut. Creşterea numărului de cetăţeni bogaţi a fost determinată în parte de o industrie în plină expansiune a semiconductorilor, un sector dominat de Taiwan.

    „Am câştigat o mulţime de clienţi noi în ultimii patru ani”, a declarat Vincent Liu, directorul general al Modena Motori Taiwan, dealerul oficial Ferrari în această ţară. „Ferrari a jucat un rol major în evoluţia pieţei supercarurilor de aici, care a crescut cu 30%, ajungând la 1.300 de unităţi în 2023″, a declarat Liu.

    Împreună cu SUA, Taiwanul are cel mai mare raport din lume dintre bogăţia privată şi dimensiunea economiei sale. Activele financiare nete ale ţării au crescut cu 45% între 2018 şi 2022, potrivit raportului Allianz, cel mai recent an pentru care sunt disponibile cifrele în cauză.

    Potrivit Modena Motori, între 70 şi 80 la sută dintre cumpărătorii de Ferrari din Taiwan sunt antreprenori.