BusinessMagazin

Tag: Agricultura

  • Contraatacul fermierilor: Vom publica preţurile la poarta fermei. Să vadă românii cine scumpeşte mâncarea!

    Fermierii spun că preţurile alimentelor nu au nici un motiv să crească dacă preşedintele României, Klaus Iohannis, va promulga Legea supermarketurilor. Dimpotrivă, actul normativ va împiedica lanţurile de retail să mai ”umfle” preţul cu taxe de raft şi să refactureze tot felul de servicii, ducându-şi profitul în afară, explică preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, Laurenţiu Baciu.

    Liderul din agricultură face publică, în premieră, o iniţiativă prin care consumatorii vor ştii exact ce preţ s-a achiziţionat un produs şi vor putea face comparaţia cu ce găsesc în magazine, cântărind singuri cine face profit uriaş.

    Fermierii intenţionează să îşi facă propriul monitor al preţurilor, unul cu preţurile de la poarta fermei.

    ”Vorbim de o iniţiativă LAPAR şi ne propunem să monitorizăm zilnic preţul produselor agricole la poarta fermelor şi aici mă refer pe de o parte la produsele care vor intra sub incidenţa Legii 321: legume, fructe, carne, lactate, dar şi la cereale. În acest fel cumpărătorul are posibilitatea să-şi caute răspuns la întrebarea – de ce preţurile din supermarketuri sunt atât de mari?

    De produsele pleacă de la producător la un preţ foarte mic şi ajung în plasa cumpărătorului la preţuri şi de 4-5 ori mai mari. Prin această monitorizare a preţurilor consumatorul îşi formează o imagine clară şi poate identifica singur cine câştigă cel mai mult”, a declarat pentru Agrointeligenţa Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.

    Citiţi mai multe pe www.agrointel.ro

  • A construit în 25 de ani o afacere cu aparatură pentru laboratoare din aproape toate domeniile

    „O zi obişnuită de muncă? Nu am. Cel mai frumos lucru la munca mea este că în fiecare zi fac altceva. Aseară am venit de la Viena, azi discut cu dvs., apoi cu colegii mei de la tehnic şi şeful de laborator, o să văd care sunt iniţiativele lor pentru perioada următoare, voi lucra şi cu colega de la marketing. Mâine plec la Iaşi“, spune Carmen Bittenbinder, antreprenoarea care a construit afacerea Sartorom pe parcursul unui sfert de secol. Anul trecut, compania, din domeniul echipamentelor de laborator, a înregistrat o cifră de afaceri de 7,4 milioane de euro, mai mare decât în 2014 (5,8 milioane de euro), motoarele de creştere fiind cererea de aparatură specifică în agricultură, institute de cercetări şi industria auto.

    „Anul trecut a fost mult mai bun decât începutul lui 2016, când am resimţit reţinere din partea clienţilor, deşi nu am înţeles de ce“, afirmă Bittenbinder, care se aşteaptă ca anul acesta rulajele să nu mai ajungă la nivelul de anul trecut. Cât priveşte profitabilitatea, în acest domeniu, antreprenoarea ţine să prezinte cele două unghiuri din care poate fi privit acest indicator: „Pe de o parte sunt concurenţii noştri care îşi plătesc angajaţii cu minimul pe economie şi mai scot bani pe care îi dau la negru; în acest caz profitabilitatea este extraordinară. Dacă eşti o firmă corectă ca noi – de când ne-am înfiinţat şi până acum ce e în mână e şi în cartea de muncă, ne plătim toate impozitele la stat – profitabilitatea e aşa cum e, 7-8%. Alţii, care lucrează şi cu foarte multe şpăgi pe la stat şi dau cu plicul, au altă profitabilitate. Noi preferăm să fim corecţi“. Marja de profitabilitate a Sartorom este similară însă cu cea a altor firme de profil din pieţele dezvoltate. În fiecare din industriile pe care le adresează, Sartorom concurează cu alte maximum zece firme, dintre care doar jumătate sunt „serioase“, după cum le califică antreprenoarea.

    Cum a ajuns însă o absolventă de mecanică fină să dezvolte o afacere cu aparatură de laborator? „Imediat după revoluţie au venit la expoziţiile care se organizau pe atunci multe firme din străinătate, de profil tehnic, din Germania, şi mergeam la standuri ca să fac traduceri.“ S-a întâmplat ca una dintre firme să fie un producător de aparatură de laborator care i-a propus ca la terminarea facultăţii să reprezinte firma în România, ceea ce a şi făcut. A primit sprijinul companiei producătoare de echipamente de laborator şi pentru documentaţia de care a avut nevoie pentru lucrarea de diplomă; la câteva luni de la terminarea facultăţii Carmen Bittenbinder a înregistrat firma şi a mers la câteva traininguri în Germania. „Nu aveam nimic, decât o maşină second-hand, cu care umblam de colo-colo. Era o perioadă în care luam avans de la client, pentru că erau timpuri foarte tulburi. Nu se găsea valută, trebuia să stai în fiecare zi să licitezi valută şi dacă erai un nimeni, ca mine, luai, eventual, 100 de dolari. Dacă erau binedispuşi; dacă nu, nu-ţi dădeau nimic. Şi stăteam cu banii clientului câteva zile sau săptămâni până reuşeam să schimb leii în valută, să plătesc furnizorului şi să aduc marfa. Aşa am început, în 1991“, povesteşte antreprenoarea de 48 de ani, cu alură atletică şi cu discurs rezervat.

    La început făcea singură tot ce era necesar: emitea facturi, chitanţe, se ocupa de importul mărfurilor, interacţiona cu vameşii („Nu pot să vă spun ce înseamnă să interacţionezo cu vameşii din România“), ducea marfa la clienţi. „Nu erau curieri, ca acum, iar Poşta din România transporta sau nu, nu existau asigurări de transport; dacă chiar voiai să te asiguri că ajunge marfa, o puneai frumos în maşină, te duceai la client şi o instalai, indiferent unde era.“ Antreprenoarea spune că de mare folos în dezvoltarea firmei a fost participarea la târguri, mai întâi ca translator şi apoi ca parteneră a producătorilor; „importanţa târgurilor a scăzut foarte mult acum, în era internetului, dar atunci nu aveai informaţii despre clienţi şi nici clienţii despre produse, iar târgurile erau un prilej foarte bun de interacţiune“, spune Bittenbinder.

    O altă modalitate de a găsi clienţi noi era să meargă din uşă în uşă, în zonele industriale; „de pildă la Iaşi, era fabrică lângă fabrică. La fabrica de ulei din Iaşi, care nu mai există acum, am dotat un laborator cap-coadă în anii 90“, spune antreprenoarea. Ea completează că deşi este o persoană foarte optimistă şi nu obişnuieşte să-şi facă gânduri negre, dar în evoluţia firmei au fost două perioade foarte dificile. Una a fost provocată de criza valutară şi naţionalizarea valutei, la mijlocul anilor ’90, „când peste noapte s-au luat nişte decizii la nivel de BNR, a căzut cursul valutar cu 30% şi tot profitul nostru pe un an s-a dus naibii“. Firma a avut de suferit pentru că avea semnate contracte la preţ fix în lei. Un alt moment de cumpănă a fost provocat de criza financiară: „Industria alimentară şi cea auto nu au mai funcţionat, farma a funcţionat cum a funcţionat – nu era un motor aşa important ca acum pentru Sartorom, institutele de cercetare şi universităţile nu au primit vreme de trei ani niciun fel de buget pentru dotarea laboratoarelor“.

  • A construit în 25 de ani o afacere cu aparatură pentru laboratoare din aproape toate domeniile

    „O zi obişnuită de muncă? Nu am. Cel mai frumos lucru la munca mea este că în fiecare zi fac altceva. Aseară am venit de la Viena, azi discut cu dvs., apoi cu colegii mei de la tehnic şi şeful de laborator, o să văd care sunt iniţiativele lor pentru perioada următoare, voi lucra şi cu colega de la marketing. Mâine plec la Iaşi“, spune Carmen Bittenbinder, antreprenoarea care a construit afacerea Sartorom pe parcursul unui sfert de secol. Anul trecut, compania, din domeniul echipamentelor de laborator, a înregistrat o cifră de afaceri de 7,4 milioane de euro, mai mare decât în 2014 (5,8 milioane de euro), motoarele de creştere fiind cererea de aparatură specifică în agricultură, institute de cercetări şi industria auto.

    „Anul trecut a fost mult mai bun decât începutul lui 2016, când am resimţit reţinere din partea clienţilor, deşi nu am înţeles de ce“, afirmă Bittenbinder, care se aşteaptă ca anul acesta rulajele să nu mai ajungă la nivelul de anul trecut. Cât priveşte profitabilitatea, în acest domeniu, antreprenoarea ţine să prezinte cele două unghiuri din care poate fi privit acest indicator: „Pe de o parte sunt concurenţii noştri care îşi plătesc angajaţii cu minimul pe economie şi mai scot bani pe care îi dau la negru; în acest caz profitabilitatea este extraordinară. Dacă eşti o firmă corectă ca noi – de când ne-am înfiinţat şi până acum ce e în mână e şi în cartea de muncă, ne plătim toate impozitele la stat – profitabilitatea e aşa cum e, 7-8%. Alţii, care lucrează şi cu foarte multe şpăgi pe la stat şi dau cu plicul, au altă profitabilitate. Noi preferăm să fim corecţi“. Marja de profitabilitate a Sartorom este similară însă cu cea a altor firme de profil din pieţele dezvoltate. În fiecare din industriile pe care le adresează, Sartorom concurează cu alte maximum zece firme, dintre care doar jumătate sunt „serioase“, după cum le califică antreprenoarea.

    Cum a ajuns însă o absolventă de mecanică fină să dezvolte o afacere cu aparatură de laborator? „Imediat după revoluţie au venit la expoziţiile care se organizau pe atunci multe firme din străinătate, de profil tehnic, din Germania, şi mergeam la standuri ca să fac traduceri.“ S-a întâmplat ca una dintre firme să fie un producător de aparatură de laborator care i-a propus ca la terminarea facultăţii să reprezinte firma în România, ceea ce a şi făcut. A primit sprijinul companiei producătoare de echipamente de laborator şi pentru documentaţia de care a avut nevoie pentru lucrarea de diplomă; la câteva luni de la terminarea facultăţii Carmen Bittenbinder a înregistrat firma şi a mers la câteva traininguri în Germania. „Nu aveam nimic, decât o maşină second-hand, cu care umblam de colo-colo. Era o perioadă în care luam avans de la client, pentru că erau timpuri foarte tulburi. Nu se găsea valută, trebuia să stai în fiecare zi să licitezi valută şi dacă erai un nimeni, ca mine, luai, eventual, 100 de dolari. Dacă erau binedispuşi; dacă nu, nu-ţi dădeau nimic. Şi stăteam cu banii clientului câteva zile sau săptămâni până reuşeam să schimb leii în valută, să plătesc furnizorului şi să aduc marfa. Aşa am început, în 1991“, povesteşte antreprenoarea de 48 de ani, cu alură atletică şi cu discurs rezervat.

    La început făcea singură tot ce era necesar: emitea facturi, chitanţe, se ocupa de importul mărfurilor, interacţiona cu vameşii („Nu pot să vă spun ce înseamnă să interacţionezo cu vameşii din România“), ducea marfa la clienţi. „Nu erau curieri, ca acum, iar Poşta din România transporta sau nu, nu existau asigurări de transport; dacă chiar voiai să te asiguri că ajunge marfa, o puneai frumos în maşină, te duceai la client şi o instalai, indiferent unde era.“ Antreprenoarea spune că de mare folos în dezvoltarea firmei a fost participarea la târguri, mai întâi ca translator şi apoi ca parteneră a producătorilor; „importanţa târgurilor a scăzut foarte mult acum, în era internetului, dar atunci nu aveai informaţii despre clienţi şi nici clienţii despre produse, iar târgurile erau un prilej foarte bun de interacţiune“, spune Bittenbinder.

    O altă modalitate de a găsi clienţi noi era să meargă din uşă în uşă, în zonele industriale; „de pildă la Iaşi, era fabrică lângă fabrică. La fabrica de ulei din Iaşi, care nu mai există acum, am dotat un laborator cap-coadă în anii 90“, spune antreprenoarea. Ea completează că deşi este o persoană foarte optimistă şi nu obişnuieşte să-şi facă gânduri negre, dar în evoluţia firmei au fost două perioade foarte dificile. Una a fost provocată de criza valutară şi naţionalizarea valutei, la mijlocul anilor ’90, „când peste noapte s-au luat nişte decizii la nivel de BNR, a căzut cursul valutar cu 30% şi tot profitul nostru pe un an s-a dus naibii“. Firma a avut de suferit pentru că avea semnate contracte la preţ fix în lei. Un alt moment de cumpănă a fost provocat de criza financiară: „Industria alimentară şi cea auto nu au mai funcţionat, farma a funcţionat cum a funcţionat – nu era un motor aşa important ca acum pentru Sartorom, institutele de cercetare şi universităţile nu au primit vreme de trei ani niciun fel de buget pentru dotarea laboratoarelor“.

  • Patru studenţi vor să înveţe românii cum să facă agricultură eficient cu ajutorul dronelor

    M-am întâlnit cu Robert Mistovschi dimineaţa într-o cafenea din centrul Bucureştiului. Colegii lui se aflau în examene şi nu au putut veni, iar Robert urma să susţină un test după-amiaza aceea. Între facultate, joburi şi viaţă socială, cei patru au gândit un sistem care sprijină agricultura să susţină o populaţie globală în creştere.

    Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie din cadrul Naţiunilor Unite anticipează că în 2050 9,6 miliarde de oameni vor locui pe planetă, iar pentru a-i hrăni, producţia de alimente va trebui să crească cu 70%, utilizând aceeaşi suprafaţă de teren arabil. De aceea trebuie schimbat modul în care oamenii fac agricultură, iar cel mai simplu şi eficient este transformarea acesteia prin tehnologie.

    Astfel, este nevoie să se facă trecerea de la metode arhaice de a face agricultură către ferme inteligente şi agricultură de precizie.

    Serafim este un start-up aflat la început de drum şi care vrea să aducă tehnologia şi precizia în această ecuaţie prin implementarea dronelor şi senzorilor în acest domeniu care a rămas aproape neschimbat de zeci de ani.

    Produsul oferit de studenţii români are o componentă de hardware (o dronă care survolează terenurile şi senzori ce sunt introduşi în pământ) şi una de software (platforma tehnologică) şi nu necesită un specialist pentru a-l utiliza.

    Drona de tip aripă, creată special pentru agricultură, zboară singură, fără ca fermierul să fie nevoit să o controleze, pe un traseu determinat, mi-a spus Robert. Spre deosebire de un quadcopter, drona Serafim planează mult, iar acest fapt îi dă o autonomie mai mare şi poate survola arii mai mari. Agricultorul obţine o imagine de ansamblu, dar, în plus, este informat şi despre starea de sănătate a plantelor. „Agricultorul va putea acţiona direct exact acolo unde este nevoie.“ A doua parte din componenta hardware este un senzor dezvoltat de cei patru care este capabil să-i dea fermierului informaţii, în timp real, despre temperatura solului, umiditate, PH-ul sau salinitatea acestuia. Pachetul de bază oferit de Serafim costă între 3 şi 5.000 de euro, în funcţie de ce doreşte clientul (dacă vrea să-şi modifice drona pentru anumite nevoi), însă potenţialii clienţi pot achiziţiona doar anumite componente din soluţia tinerilor, dacă au nevoie doar de o dronă pentru a survola zona sau doar de senzori pentru date. Însă pachetul complet este mai atractiv, deoarece, spune Robert Mistovschi, Serafim nu doreşte să se oprească aici, ci să facă următorul pas înspre big data, oferindu-le fermierilor date, analize şi previziuni bazate pe datele colectate de senzori, contra – cost sub formă de SaaS (software as service). „Noi o să colectăm date, pe care o să ne analizăm şi o să ne ajute să dăm predicţii, propuneri pentru anul care urmează“, afirmă Mistovschi.

    „Am dezvoltat o bază de date cu condiţii optime realizată cu partenerii noştri de la agronomie. Să zicem că temperatura solului scade sub un anumit prag, atunci acea informaţie este comparată cu cea din baza de date şi i se trimite o alertă fermierului. Pentru cultura «x» temperatura asta nu este optimă. Sau dacă temperatura solului este prea ridicată un fermier poate veni cu mai multă apă pe zona aceea şi îl informăm că procesul de creştere va fi unul accelerat şi el va şti când este timpul optim pentru recoltare. Acum au mai mult control asupra culturilor şi pot înţelege mai bine ce a mers şi ce nu“, a explicat el.

    Toate aceste componente funcţionează şi comunică wireless cu ajutorul tehnologiei LoRaWAN, care face posibilă comunicarea wireless la peste 50 km distanţă în câmp deschis. În pachetul oferit de Serafim intră şi o sesiune de training pentru fermieri, certificare de zbor şi o asigurare pentru dronă.

    Un prim test important îl vor susţine în această vară, când vor putea vedea exact cum funcţionează sistemul lor într-un mediu real şi vor putea analiza datele. Acest prim proiect realizat în colaborare cu un fermier este stabilit, dar Mistovschi mi-a mai spus că ar mai vrea să mai facă alte două asemenea proiecte în cele trei luni de vară. „Sperăm să obţinem anumite cifre pe care să le validăm, iar la final să putem zice că datorită soluţiei noastre «outputul» a crescut cu x%“

    Ei ţintesc o piaţă de mii de fermieri, cu peste 50-100 de hectare de teren, care sunt deschişi către tehnologie. „Unii fermieri au bugete de investiţii în tehnologie, investesc în silozuri noi, semănătoare noi, dar nu au mai folosit drone sau senzori“, a spus Robert Mistovschi. De asemenea, el susţine că recuperarea estimată a investiţiei ar fi situată undeva la 1-2 ani. Mistovschi este de părere că există o piaţă pentru produsele lor pe plan local, mai ales datorită faptului că România are una dintre cele mai mari suprafeţe agricole din UE, „dar productivitatea este scăzută şi este o nevoie de creştere în acest sens. Soluţia noastră nu este doar pentru piaţa locală, ci pentru una globală, doar că implementarea o facem începând cu România“, a mai spus el.

    Grupul şi-a împărţit responsabilităţile: Bogdan Brînzei şi Daniel Vladu se ocupă de partea de hardware, Gabriel Rotaru lucrează la partea de software şi Robert Mistovschi este pe partea de business. „Am construit echipa în aşa fel încât să avem competenţe pe fiecare arie a start-up-ului.“

    Drona din imagine este un prototip cu toate componentele la vedere şi realizată din polistiren expandat, însă varianta finală va fi ranforsată cu fibră de carbon. Producţia se va face în România, iar marginea de profit ar fi undeva la 60-70% dacă utilizează distribuitori, dar cum ei fac aproape toate componentele câştigurile ar putea creşte şi mai mult, ceea ce îi face interesanţi pentru investitori, potrivit lui Mistovschi. „Vrem o afacere care să crească organic, dar în acelaşi timp înţelegem necesitatea unei runde de investiţii pentru a accelera procesul de creştere, şi pentru a ne oferi un avantaj competitiv. Nu vrem să ne grăbim, vrem să vindem pentru suma potrivită la timpul potrivit“.

  • Guvernul alocă peste 300 milioane de euro ca sprijin pentru sectorul zootehnic

    Guvernul a aprobat vineri fondurile necesare pentru efectuarea de plăţi pentru ajutoare în agricultură în valoare de peste 300 milioane de euro, destinate sectorului zootehnic.

    Este vorba de plafoanele alocate ajutoarelor naţionale tranzitorii şi schemelor de sprijin cuplat, în sectorul zootehnic, şi de stabiliera cuantumului acestora pentru plăţile aferente anului 2015.

    Ajutoarele naţionale tranzitorii pentru speciile bovine şi ovine/caprine, care se acordă pentru anul de plată 2015, au un plafon de 203,15 milioane euro, care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul aprobat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2016.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Revelaţia antreprenorului de 37 de ani care exportă jumătate din brânzeturile produse într-o fabrică din Alba

    Brevetele de invenţie eliberate de OSIM după revoluţie au jucat un rol important în construcţia afacerii Unilact, mai precis în debutul ei. Doi ingineri chimişti, Marius Bîcu şi soţia sa, au lucrat în cercetare, în domeniul chimiei anorganice, specializaţi fiind în săruri. „După revoluţie s-au trezit că tot primeau prin poştă de la OSIM brevetele lor de invenţie, care nu mai erau ale statului român“, povesteşte Marius Bîcu, directorul general al producătorului de brânzeturi, fiul inginerului Marius Bîcu.

    Unul dintre brevete era pentru un mix de săruri minerale care se folosea la decaparea tablei – din tablă neagră se făcea tablă de inox, prin folosirea sărurilor la temperatură joasă, o activitate care aducea economii importante de energie. Un combinat chimic din Ocna Mureş producea sărurile, vândute către toate întreprinderile metalurgice din România, iar cei doi cercetători şi-au dat seama la un moment dat că pot cere drepturi de proprietate intelectuală, dar fabrica producătoare, fiind de stat, nu avea cum să plătească. „Atunci s-au hotărât să le facă ei.

    În 1992 au cumpărat prima hală pe care au găsit-o, magazia unui fost CAP, şi au început să producă acolo“, spune Bîcu, care nu-şi amineşte exact suma plătită – „la fel cum costă şi în ziua de azi un teren la ţară cu nişte ruine, mai nimic“. Avantajul major din acel moment a fost legislaţia favorabilă pentru cei care lucrau după un brevet de invenţie, firma fiind scutită de taxe şi impozite vreme de cinci ani. Neavând de plătit niciun fel de taxe, cu costuri mici pentru materii prime şi producţie, cei doi antreprenori au prins un val extrem de favorabil; după câteva luni au cumpărat două camioane, iar după alte câteva luni şi-au mai luat unul pentru transportul sărurilor. „Banii se adunau, trebuia să facă ceva cu ei. Şi tata a investit în agricultură, a început să cumpere terenuri. Nu merita să cumpere o fabrică pentru activitatea lor, care era simplă – şi bine au făcut că nu au cumpărat nicio fabrică, pentru că industria a intrat în declin, în cinci – şase ani clienţii s-au închis.“

    Dispunând de bani, fondatorul Marius Bîcu a avut suficient fler pentru a schimba domeniul; în 1995 a cumpărat mai întâi un tractor, apoi alte cinci, în condiţiile în care în jurul localităţii Ocna Mureş din judeţul Alba nu se cultiva mai nimic. A angajat un agronom şi a început să cultive terenurile rămase libere de la CAP; plecând de la un hectar a ajuns la 700, iar Marius Bîcu spune că nu îşi aminteşte exact ritmul de creştere, dar a fost rapid. După ce a început să cultive teren, a cumpărat vaci şi oi, iar apoi i-a venit şi ideea de a procesa laptele produs. „Cert este că nici astăzi, când începi o afacere în agricultură, nu câştigi bani imediat, trei ani aduci bani de acasă. Nu a făcut bani din agricultură, dar a fost foarte inspirat să schimbe domeniul. A avut mereu o direcţie destul de clară.“ Nu l-a convins nimeni să investească un milion de euro pentru a face o fermă modernă; „mulţi au făcut asta şi plâng acum, pentru că au credite de plătit şi costul laptelui a scăzut. Când au luat 3 sau 5 milioane de euro ca să facă un grajd nu s-au gândit că trebuie plătit? Tata a făcut din fier vechi un grajd în două săptămâni jumate“.

    La un moment dat a venit un consultant, după apariţia fondurilor SAPARD, şi i-a propus un proiect de 450.000 de euro pentru un grajd, dar cercetătorul s-a uitat la el şi i-a spus: „Măi băiete, dacă eu aş avea 450.000 de euro, tu ce crezi că aş face cu ei? O casă la vaci?“, ideea fiind că o astfel de investiţie nu ar fi adus creşterea producţiei de lapte.

    Acum, cei doi Marius Bîcu îşi împart clar treburile: fondatorul se ocupă de agricultură, iar fiul este responsabil de procesarea brânzeturilor în fabrica ridicată la Ocna Mureş, în 2004. Unilact nu are în proprietate decât suprafaţa de teren a fermei, de circa 4 hectare, dar cultivă 700 de hectare luate în arendă, cu furaje, grâu, pe care îl vând producătorilor locali de pâine, precum şi rapiţă. Şi pentru că doar cu o săptămână înainte de discuţia cu Business Magazin ferma primise un control, Marius Bîcu a ştiut cu precizie numărul de animale – 377 de vaci şi 1.100 de oi; „avem şi 200 de hectare de păşune în arendă, în jurul terenurilor noastre“.

  • Un nou produs românesc a fost recunoscut oficial la nivelul UE

    Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a primit din partea comisarului european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, dovada înregistrării în Registrul Denumirilor de Origine Protejate şi al Indicaţiilor Geografice Protejate pentru produsul Telemea de Ibăneşti. Astfel, utilizarea acestei denumiri este rezervată pentru producătorii din aria geografică delimitată care îndeplinesc condiţiile prevăzute în caietul de sarcini”, arată Ministerul Agriculturii.

    Acesta este cel de-al treilea produs romanesc care a obţinut protecţia la nivelul Uniunii Europene, după ce, recent, şi “Salamul de Sibiu” a fost protejat la Bruxelles, iar în 2011 a fost recunoscut “Magiunul de prune de Topoloveni”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aceasta este cea mai bună ciocolată din lume

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean”

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean” şi a obţinut titlul de cea mai bună ciocolată, cea mai cremoasă textură şi cele mai multe arome. Proprietarul Amedei, Cecilia Tessieri, a explicat tehnicile care stau în spatele celei mai delicioase ciocolate din lume, scrie Bloomberg.

    Boabele de cacao provin de la plantaţiile din Venezuela şi Ecuador şi sunt alese individual de către experţi în agricultura locală, care monitorizează culegerea, fermentarea, uscarea şi expedierea acestora. Din America de Sud, ele sunt trimise la fabrica Amedei din Pontedera, Toscana, un drum care poate dura mai mult de 20 de zile.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Aceasta este cea mai bună ciocolată din lume

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean”

    Compania Amedei a ieşit pentru a şasea oară consecutiv câştigătoarea premiului Academiei de Ciocolată „Golden Bean” şi a obţinut titlul de cea mai bună ciocolată, cea mai cremoasă textură şi cele mai multe arome. Proprietarul Amedei, Cecilia Tessieri, a explicat tehnicile care stau în spatele celei mai delicioase ciocolate din lume, scrie Bloomberg.

    Boabele de cacao provin de la plantaţiile din Venezuela şi Ecuador şi sunt alese individual de către experţi în agricultura locală, care monitorizează culegerea, fermentarea, uscarea şi expedierea acestora. Din America de Sud, ele sunt trimise la fabrica Amedei din Pontedera, Toscana, un drum care poate dura mai mult de 20 de zile.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Doi din zece tineri români vor să urmeze calea antreprenoriatului în următorul an

    Circa doi din zece tineri cu vârste între 18 şi 24 de ani îşi doresc să devină antreprenori în următorul an, însă văd ca principale obstacole birocraţia Fiscului, nivelul mare al taxelor la bugetul de stat şi accesul la finanţare, potrivit unui studiu realizat de GfK România, informează Mediafax

    Aceştia sunt interesaţi cel mai mult să facă afaceri în domeniul comerţului (26%), agriculturii (18%) şi în serviciile profesionale (16%).

    Dintre tinerii cu vârsta între 18 şi 24 de ani, 59% sunt bărbaţi, iar 67% au educaţie medie, jumătate dintre respondenţi fiind deja salariaţi, indică studiul companiei de cercetare de piaţă realizat la comanda Romanian Business Leaders.

    Citiţi continuarea pe www.mediafax.ro