În noiembrie 2011, toată lumea credea că Silvio Berlusconi va capitula. Cifrele arătau că Italia avea probleme existenţiale. Economia – care ducea în spate una dintre cele mai mari datorii din lume – ameninţa să se prăbuşească şi să distrugă restul zonei euro, scrie Bloomberg. Investitorii continuau să solicite randamente mai mari pentru achiziţionarea obligaţiunilor guvernului de la Roma. Apoi au încercat să speculeze faptul că ţara nu se va mai putea finanţa singură de pe pieţe şi că va trebui să ceară ajutor internaţional. Liderii Germaniei şi Franţei, precum şi şeful Fondului Monetar Internaţional au încercat să-l convingă pe premierul italian să ceară un bailout extern şi să se angajeze la reforme drastice.
Însă Berlusconi s-a afişat în faţa camerelor de filmat, indiferent la situaţia de urgenţă. „Nu are sens ca pieţele să atace obligaţiunile suverane ale Italiei“, a spus el unui public de italieni neîncrezători. „Restaurantele sunt pline, cu greu se mai pot rezerva bilete pentru avioane, destinaţiile de vacanţă sunt rezervate complet în perioada vacanţelor. Nu cred că cineva ar putea crede, dacă locuieşte în Italia, că Italia trece prin ceva ce ar semăna cu o criză profundă.” Pieţele nu au reacţionat bine. Randamentele obligaţiunilor italiene au sărit în sus şi, în mai puţin de două săptămâni, premierul cu patru mandate a fost înlocuit de tehnocratul Mario Monti. Cu toate acestea, Berlusconi s-ar putea să fi ştiut el ceva. După aproape un deceniu, Italia rămâne o ţară bogată, cu un nivel ridicat de trai. Aceasta nu se datorează doar soarelui, vastei moşteniri culturale şi tradiţiei culinare, care atrag nenumăraţi turişti. Majoritatea italienilor au propria locuinţă – aproape 3 din 4 case sunt ocupate de proprietarii lor – iar cuplurile mai rar trebuie să le împartă cu mai mult de un copil. Într-adevăr, Italia are una dintre cele mai scăzute rate ale fertilităţii din lume, de 1,32 copii pentru o femeie în 2017 – ceea ce înseamnă că gospodăriile au un venit disponibil mai mare. Italienii deţin maşini – doi din trei au una, iar unu din 6 mai mult de una – şi merg în vacanţă cel puţin o dată pe an. Aceştia îşi pot permite abonamente la sala de fitness pentru a rămâne în formă şi meditatori privaţi pentru a se asigura că copiii lor nu vor da greş la şcoală. Italienii sunt una din naţiunile cu cele mai multe smartphone-uri din lume. În cele din urmă, dacă e să dăm crezare statisticilor, italienii cheltuiesc şi sume fabuloase pe droguri şi jocuri de noroc.
În acelaşi timp, economia are anemie cronică, ţara fiind blocată într-o paralizie politică aproape constantă. Şi-a recuperat terenul pierdut în timpul marii crize financiare, dar venitul per capita a scăzut constant în raport cu alte state europene. În ciuda episodului Berlusconi, Italia nu a fost nevoită să recurgă la un bailout, spre deosebire de Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania şi Cipru.
Italia a reuşit cumva să împletească la dolce vita cu declinul. Acestea coexistă. Sociologul Luca Ricolfi are o teorie: Italia se transformă într-un gen cu totul nou de societate dezvoltată, una care a încetat să mai producă avuţie nouă, dar care trăieşte din prosperitatea acumulată a generaţiilor anterioare. Italia, scrie el într-o carte publicată recent, a devenit „o societate opulentă în care economia nu mai creşte, iar cetăţenii care au acces la surplus fără să muncească sunt mai numeroşi decât cei care lucrează”.
Titlul cărţii, apărută în 2019, este „La Societá signorile di massa” sau „Societatea masei seniorilor”. Traducerea literală nu surprinde sensul medieval sau renascentist al cuvântului „signore” – un nobil, un lord sau un membru al aristocraţiei care trăieşte din moştenire şi privilegiu. Societatea pe care o descrie Ricolfi este cea în care majoritatea oamenilor trăiesc din surplusul produs de înaintaşii lor şi din munca unei clase de migranţi neplătite şi defavorizate. El nu vorbeşte despre cei superbogaţi şi despre iahturile lor, avioanele private şi conacele întinse, ci doar de casă, una sau mai multe maşini, vacanţe şi distracţie nesfârşită, pe care oamenii din societăţile occidentale au ajuns să le ia ca pe ceva dat.
Cum poate o ţară aflată constant în pragul colapsului economic şi politic să susţină acest nivel de prosperitate de zi cu zi? Mai bine spus: bogăţia acumulată de-a lungul istoriei lungi a Italiei şi, în special, în anii de boom care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Tradiţia locuinţelor proprietate personală este doar o parte din ea. Italienii mai în vârstă beneficiază de pensii generoase, atât de mult încât veniturile grupului lor de vârstă – spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în alte ţări dezvoltate – nu s-au diminuat din cauza inactivităţii economice, ci sunt în linie cu cele ale restului populaţiei.
Italienii, şi băncile în care îşi păstrează salariile şi economiile, sunt, de asemenea, cumpărători entuziaşti de datorie italiană – care contribuie la creşterea valorii proprietăţii, a pensiilor şi a celorlalte active financiare ale ţării. Aceasta, la rândul ei, contribuie la extinderea avuţiei private şi, în timp ce veniturile nu au crescut, o gospodărie italiană are, în medie, active în valoare de aproape şase ori venitul disponibil, potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. (Olanda, Belgia, Suedia şi Danemarca au raporturi mai mari; Franţa este aproape de Italia, iar Germania şi Marea Britanie sunt puţin sub nivelul de cinci ori venitul disponibile.)
Acest lucru a condus la un fenomen tulburător. O treime din italienii cu vârsta de muncă nu au un loc de muncă şi nici nu caută unul – adică 13 milioane de persoane sunt inactive pe piaţa muncii, pe lângă cele 16 milioane de pensionari. La 24,8%, Italia are cel mai mare număr din Uniunea Europeană al NEET-ilor – un acronim care înseamnă persoană care „nu este în faza de educare, angajat sau în pregătire” – adică tinerii care nu sunt la şcoală, nu lucrează şi nu sunt ucenici. Participarea la muncă a femeilor italiene este cea mai scăzută din UE.
În timp ce unii nu pot găsi altă cale în afară de cea a şomajului, pentru mulţi este o problemă de comoditate, potrivit lui Ricolfi. Cel mai adesea, pentru tineri pur şi simplu nu merită să muncească. Într-adevăr, beneficiile financiare pe care un angajat italian le poate aştepta de la o diplomă universitară sunt jumătate din ceea ce ar găsi în alte ţări dezvoltate. Adesea are mai mult sens pentru tineri să trăiască din salariile (sau pensiile) părinţilor şi să se bucure de viaţa bună decât să lupte pentru a găsi un loc de muncă care să nu-i ofere mult, nici ca bani şi nici ca speranţe de avansare socială şi economică.
Când Ricolfi priveşte Italia de astăzi, vede asemănări izbitoare cu Evul Mediu stratificat, când o mică minoritate de aristocraţi trăia din averile moştenite, în timp ce majoritatea se chinuia pentru un câştig mic, iar mobilitatea socială era inexistentă. „Este important să reamintim scrie el, că, pe lângă consumul evident care nu este susţinut de nicio muncă, societăţile gentrifiate sunt caracterizate de imobilitate”. Dar acum acea clasă de aristocraţi este formată din peste 30 de milioane de persoane.
Bogăţia naţională distribuită acum la scară largă a fost acumulată în mare măsură în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, perioada aşa-numitului miracol economic, când Italia a evoluat cu un salt uriaş dintr-o societate agrară înapoiată într-o ţară industrializată. În anii 1950 şi 1960, economia Italiei a crescut cu 5% sau mai mult pe an, o rată comparabilă cu cea a Germaniei şi Japoniei. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor a urcat de la mai puţin de două ori media mondială în 1960 la mai mult de patru ori media în 2008.
Acest boom a încetinit semnificativ în anii ’70, dar mulţi italieni, prin pensii şi locuri de muncă garantate de stat, îi culeg în continuare beneficiile. „Toată lumea aspiră să fie în clasa de mijloc”, spune Rosamaria Bitetti, economist şi politolog la universitatea LUISS din Roma. „În Italia, clasa de mijloc nu s-a extins din cauza creşterii organice, ci deoarece ajutoarele sociale, pensiile şi salariile au crescut mai rapid decât ar permite în mod normal economia.”
Un alt motiv pentru care viaţa poate fi pentru mulţi bună în Italia se datorează faptului că este iadul pe pământ pentru o minoritate de lucrători sezonieri, pentru munci ocazionale şi neînregistraţi, precum şi pentru ajutoarele din gospodărie, prostituate şi soldaţii crimei organizate. Ricolfi estimează că aproximativ 3,5 milioane de oameni, majoritatea imigranţi, trăiesc la marginea societăţii, lucrează în economia subterană. Marele sector informal al Italiei, cu o valoare estimată de 211 miliarde de euro în 2017, sau 12,1% din PIB, îi ajută pe italienii înstăriţi prin ţinerea în anumite limite a preţurile serviciilor, de la renovările de locuinţe şi până la îngrijitorii persoanelor în vârstă.
Astfel, Berlusconi a avut dreptate, parţial. Nu există nicio ameninţare imediată pentru stilul de viaţă italian. Însă matematica va crea un şoc în cele din urmă: avuţia acumulată în Italia începe să se epuizeze, iar presiunile demografice (acel nivel scăzut al naşterilor) încep să crească. Există deja un raport de aproape două persoane peste 65 de ani pentru fiecare italian sub 15 ani, iar raportul de dependenţă – proporţia persoanelor în vârstă faţă de cele cu vârstă de muncă, un factor în menţinerea bazei fiscale din care sunt finanţate prestaţiile sociale – este de 36%, al doilea cel mai mare din lume, potrivit Băncii Mondiale.
Cu acest context demografic, Italia acumulează cu greu avuţie proaspătă. Ţara are o economie stagnantă, şomaj cronic, o productivitate scăzută şi o birocraţie ineficientă. Sistemul său de pensii este al doilea cel mai scump din lumea dezvoltată, în urma Greciei. Împreună cu una dintre cele mai îmbătrânite populaţii din lume şi cu o rată scăzută a ocupării forţei de muncă, aceasta înseamnă că o clasă în scădere de salariaţi va trebui să sprijine din ce în ce mai mulţi pensionari – care nu vor putea apoi să-i susţină pe toţi cei care sunt dependenţi de ei. „Suntem suficient de prosperi pentru a permite multora să uite de muncă, dar nu suntem suficient de productivi pentru a ne permite prosperitatea actuală pe termen lung”, scrie Ricolfi. „De jumătate de secol ne întindem mai mult decât ne este plapuma.”
Italia se află pe locul 30 în Indexul competitivităţii globale din 2019 realizat de Forumul Economic Mondial. Sarcina datoriei n-a făcut decât să crească de la criză, iar guvern după guvern continuă să repete aceleaşi promisiuni goale – se angajează să reducă datoria, poate nu în acest an, dar cu siguranţă în următorul. Între timp, problemele ţării – majoritatea structurale, cele mai multe cunoscute şi cu soluţii acceptate pe scară largă, cel puţin în rândul experţilor, dar pe care niciun guvern nu a avut curajul să le pună în aplicare – continuă.
Cu toate acestea, nu este clar dacă Italia este un semn prevestitor de rău pentru alte ţări bogate care se chinuie să crească pe fondul forţei de muncă în scădere, al îmbătrânirii populaţiei şi al productivităţii slabe.
Grecia, deşi o ţară mai săracă, se confruntă cu aceleaşi probleme. Franţa, Belgia şi Finlanda se aseamănă puternic cu Italia în ceea ce priveşte încetinirea creşterii, dar economiile şi societăţile lor rămân mai dinamice, iar populaţiile lor continuă să crească.
Nu toată lumea este de acord că Italia este un indicator al evoluţiei altor economii bogate. Pentru Paolo Guerrieri, profesor de economie la universitatea La Sapienza din Roma, Italia a fost întotdeauna şi va rămâne o ţară înapoiată. „Unele părţi ale Italiei sunt o economie capitalistă matură, dar prosperitatea nu este cu adevărat răspândită şi o mare parte a ţării a început să rămână în urmă acum 20 de ani”, spune el. „Ardem de prea mult timp avuţia dobândită.”
Tag: turisti
-
Cum să trăieşti la Dolce Vita când economia se descompune încet
-
Spre ce destinaţii de concediu s-au orientat turiştii români în contextul răspândirii coronavirusului
Vânzările înregistrate de turoperatorul Paralela 45 la finalul lunii februarie, în contextul răspândirii infecţiei cu Covid-19, s-au concentrat pe destinaţiile cu temperaturi ridicate. Peste 35% din totalul turiştilor care au achiziţionat pachete de vacanţă pentru vară au încheiat şi poliţe de asigurare de tip storno, ca măsură suplimentară de siguranţă.
„Interesul turiştilor s-a mutat spre zonele cu temperaturi ridicate, de peste 25 de grade, unde, conform specialiştilor, virusul nu rezistă. Au crescut vânzările pentru pachetele de vacanţă cu transport individual în Grecia, Bulgaria, România, Turcia şi pentru pachete cu zbor charter în Antalya, Spania, Grecia, Egipt şi Tunisia”, anunţă Alin Burcea, proprietarul Paralela 45.
O serie de destinaţii de vară, unde temperaturile sunt ridicate, au fost incluse de turoperatorul Paralela 45 într-o campanie specială de reduceri Early Booking, lansată la începutul lunii martie. Campania cuprinde destinaţii unde, începând din luna mai, temperaturile depăşesc 25 de grade Celsius, precum Turcia, Grecia, Spania, Portugalia, Cipru, Egipt, Tunisia, şi unde turiştii pot ajunge cu zboruri charter săptămânale din principalele aeroporturi ale ţării, în perioada mai-octombrie.
Pe fondul ştirilor legate de Covid-19, pentru turişti nu mai sunt de interes programele de tip circuit cu plecare imediată, ci doar cele programate în luna aprilie, ori de Paste, în Creta (Heraklion), la Istanbul, Cappadocia, Canakkale-Kusadasi-Istanbul, Praga, Atena, Barcelona, Madrid, Paris, Costa del Sol, Toscana, Sicilia, Roma, Iordania, Tunisia, Rusia, Liban, Ţările Baltice, New York, Mexic, Grecia-Macedonia-Albania, sau Azerbaijian-Georgia-Armenia. Dintre circuitele de Italia, pentru cel de Roma, organizat în prima săptămână din luna martie, niciun turist nu şi-a anunţat dorinţa de a renunţa să mai meargă în vacanţă.
În contextul ştirilor din ultima perioadă şi a întrebărilor adresate de turişti, Paralela 45 susţine punctul de vedere al întregii industrii turistice, şi anume că sumele achitate pentru vacanţele care nu au fost anulate de companiile aeriene şi unităţile de cazare, ca urmare a extinderii gripei provocate de Covid-19, nu pot fi returnate de agenţia de turism persoanelor care nu mai vor să călătorească. Dacă turiştii se retrag, se aplică prevederile contractului semnat cu agenţia de turism. În funcţie de data renunţării, penalizările pot fi şi de 100% din suma achitată.
„Înţelegem pe deplin teama turiştilor, însă trebuie respectate contractele încheiate. Atâta vreme cât circulaţia turistică este permisă de autorităţile ţărilor respective, avioanele zboară iar hotelurile sunt deschise, agenţiile de turism nu au cum să dea banii înapoi celor care se răzgândesc sau se lasă antrenaţi de ştiri alarmiste. Situaţia trebuie tratată cu calm şi discernământ. Panica ne face mai mult rău decât o situaţie reală. Dacă se respectă măsurile de igienă anunţate de autorităţi, nu sunt probleme”, declară Alin Burcea, CEO Paralela 45.
În cazul circuitelor organizate în China, turoperatorul Paralela 45 anunţă că turiştii au primit banii înapoi sau au fost rerutaţi pe alte destinaţii, după ce mai multe companii aeriene au anulat zborurile spre această ţară.
-
Ministerul Economiei anunţă românii care vor să-şi anuleze vacanţele din cauza coronavirusul îşi pot recupera banii integral
Persoanele care şi-au cumpărat vacanţe şi vor să le anuleze, în cazul unor circumstanţe inevitabile şi extraordinare, au posibilitatea să îşi recupereze integral sumele plătite către operatorii de turism, însă nu pot beneficia de despăgubiri suplimentare, a anunţat miercuri Ministerul Economiei.
Anunţul ministerului vine după o întâlnire ţinută marţi între şefii ANPC, secretarul de stat pe Turism din Ministerul Economiei, Răzvan Pârjol, şi Nicolae Demetriate, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT).
„Având în vedere extinderea epidemiei de coronavirus, s-au discutat viitorii paşi care trebuie urmaţi pentru eventualele sesizări şi reclamaţii din partea consumatorilor. Se recomandă tuturor turiştilor să trateze cu calm această situaţie, să respecte măsurile de prevenire recomandate de autorităţile sanitare şi să-şi continue planurile de călătorie în zonele în care companiile aeriene operează normal. Din punct de vedere legal, persoanele care şi-au cumpărat vacanţe şi doresc să le anuleze, în cazul unor circumstanţe inevitabile şi extraordinare, au posibilitatea să îşi recupereze integral sumele plătite către operatorii de turism, însă nu pot beneficia de despăgubiri suplimentare”, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei.
Potrivit acestuia, orice persoană are dreptul să înceteze contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului fără a plăti penalităţi în cazul unor circumstanţe inevitabile şi extraordinare care se produc la locul de destinaţie sau în vecinătatea imediată a acestuia.
-
Sinaia „for sale“: tot mai multe pensiuni şi hoteluri sunt la vânzare. „Investitorii încep să fie mai interesaţi de Sinaia pentru că investiţia se recuperează mai repede ca în Mamaia“
Sinaia, staţiune care atrage anual peste 300.000 de turişti, devine tot mai atractivă pentru investitori astfel că în prezent mai multe vile, hoteluri şi pensiuni sunt puse la vânzare. Recent, omul de afaceri Octavian Radu a preluat pachetul majoritar de acţiuni în cadrul hotelului de cinci stele Ioana Hotels din Sinaia şi în cadrul restaurantului adiacent Forest.
„Piaţa din Sinaia este în curs de maturizare. Investiţia în Sinaia este mult mai atractivă decât în Mamaia de exemplu pentru că amortizarea este mai rapidă. În Sinaia poţi avea turişti tot timpul anului, în timp ce în Mamaia sezonul este scurt. Există o tendinţă către aparthoteluri. Însă, dacă în Mamaia închiriezi un apartament cu 200-300 de lei pe zi, în Sinaia preţul este de doar 120-150 de lei pe zi”, a spus Lucian Gabriel Asănăchescu, CEO al IMRA Group, din care face parte şi agenţia imobiliară IMRA Real Estate, care are clienţi în special în Constanţa. Însă, IMRA Real Estate se ocupă şi de vânzarea unui boutique hotel în Sinaia. Unitatea, situată lângă drumul spre Cota 1.400 (zona Furnica), are o suprafaţă construită de peste 3.300 mp, dar nu este finalizată astfel că se poate transforma chiar şi în hotel. Preţul de vânzare este de 1,15 milioane de euro, conform datelor de pe site-ul agenţiei imobiliare. De asemenea, în Sinaia este pus la vânzare şi un hotel de trei stele tot în zona Furnica, cu un preţ de 1,9 milioane de euro. Hotelul are 30 de camere. De asemenea, se vinde un hotel nerenovat la ieşire din Sinaia spre Buşteni. Unitatea are 60 de camere, conform datelor de pe site-ul spatiicomerciale.ro.
Iar tranzacţia prin care Octavian Radu a intrat în acţionariatul Ioana Hotels din Sinaia nu este singura de acest fel.
În 2018, grupul Alexandrion, cel mai mare jucător român din sectorul băuturilor alcoolice, a cumpărat hotelul New Montana. Hotelul de patru stele are o capacitate de 360 de locuri şi găzduieşte orice tip de evenimente, de la o simplă conferinţă până la cocktail-uri cu 1.000 de invitaţi.
Cele mai multe hoteluri din Sinaia sunt clasificate la trei şi patru stele, printre unităţile de patru stele prezente se numără Carpathia, hotelul Arca lui Noe, singurul hotel de cinci stele fiind Ioana Hotels. În Sinaia erau anul trecut 28 de hoteluri dintr-un total de 89 de unităţi de cazare, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. În total, în oraş sunt peste 4.500 de locuri în unităţile de cazare înregistrate.
-
Poiana Braşov rămâne cea mai populară staţiune de schi din ţară. Starea în care se află pârtiile
Poiana Braşov, cea mai populară staţiune de schi din ţară, îi aşteaptă pe turişti în acest weekend cu pârtii în stare foarte bună, cele mai apreciate peisaje şi cea mai bună mâncare. Stratul de zăpadă are 60 de cm grosime în partea superioară a masivului.
Toate pârtiile din zona superioară a masivului oferă condiţii optime pentru schi la o temperatură de minus 7 grade Celsius. Pârtiile Drumul Roşu, Kanzel, Lupului şi Sulinar sunt în stare bună şi foarte bună iar stratul de zăpadă măsoară între 50-60 de centimetri. Pe ultimele două pârtii funcţionează instalaţiile de zăpadă artificială.
În ceea ce priveşte partea inferioară a masivului se va putea schia în stare bună pe Bradul, Drumul Roşu, Lupului, Stadion, Subteleferic, Sulinar, unde stratul de zăpadă măsoara 40 de cm iar temperatura este de minus 4 grade Celsius. Pe Drumul Roşu funcţionează instalaţia de zăpadă artificială.
Instalaţiile pe cablu specifice sezonului de iarnă, deschise sunt Covor Rulant, Telecabina Capra Neagra, Telecabina Kanzel, Telegondola, Telescaun Lupului, Telescaun Ruia, Teleschi Bradul şi Teleschi Stadion.
Puteţi cumpăra ski-pass-uri de la opt casierii şi două automate. Patru dintre casierii se află la telegondolă, una la telecabina Kanzel şi trei la telecabina Capra Neagră. Cele două automate se află amplasate în parcarea multietajată din Poiana de Jos. La toate casieriile este posibilă şi plata cu cardul. Costurile variază de la 45 lei o cartelă de 10 puncte pentru adulţi, la 570 de lei pentru o cartelă cu 240 de puncte. În cazul copiilor, o cartelă cu 10 puncte costă 25 de lei.
O zi de schi în Poiană costă în jur de 150 de lei, echipamentul putând fi închiriat la preţuri cuprinse 50 şi 100 de lei, iar o lecţie privată de placă sau schi costă 120 de lei pe oră.
Poiana Braşov rămâne lider în topul preferinţelor românilor când vine vorba de planificarea vacanţei de iarnă sau a unui weekend la schi. Este preferată pentru accesul la pârtie, calitatea pârtiei, raportul calitate-preţ, peisaje, dar şi opţiunile de mâncare.Oferta de cazare din zonă cuprinde peste 1600 de hoteluri şi unităţi de cazare. Partener Citypuls.ro (află prognoza de răceală şi gripă din oraşul tău)
-
Un antreprenor a pornit o agenţie de turism în anii ’90, şi astăzi îşi duce clienţii în concediu în toate colţurile lumii
Dacă în primul an tour operatorul a avut venituri de 50.000 de dolari şi opt angajaţi, în 2019 agenţia de turism a înregistrat un volum de vânzări de 70 de milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de sezonul anterior, şi un număr de circa 280 de angajaţi. Pentru anul acesta reprezentanţii businessului aşteaptă un volum de vânzări de 80 de milioane de euro, locurile în excursiile oferite fiind deja rezervate în proporţie de circa 35%. „Vedeta a fost în 2019 vânzarea online, care a început timid în 2018, cu 2,5 milioane de euro, în 2019 a evoluat foarte bine, la 3,5 milioane, şi estimăm 5 milioane de euro la finalul sezonului 2020”, spune Valentina Ene, director executiv.
Agenţia a fost fondată în urmă cu trei decenii de către Alin Burcea şi un asociat, Adrian Grigorescu, cei doi fiind la acea vreme colegi la Întreprinderea de Turism, Hoteluri şi Restaurante. De-a lungul celor 30 de ani de activitate, în jur de 1,8 milioane de turişti au plecat în concediu prin intermediul companiei. Primul sediu al tour operatorului a fost deschis în Capitală, pe bulevardul Regina Elisabeta, într-o fostă florărie. „Pe 6 iunie, când am deschis, era coadă la intrare”, îşi aminteşte Alin Burcea. Iniţial, clienţii veneau pentru turism intern, în special litoral şi balneo. După trei luni a fost organizată prima excursie în afara ţării, cu autocarul, la Istanbul, preţul fiind de 25 de dolari şi 500 de lei.
Un an mai târziu au lansat o destinaţie mult mai îndepărtată – China, care a fost primită bine în rândul publicului local. Au urmat Grecia, Egipt, pentru litoral şi circuite, apoi zborul charter spre Antalya, aflată şi astăzi în topul celor mai căutate destinaţii de către turiştii români. „În primul an au fost 2.000 de turişti. Anul trecut, au fost de 12 ori mai mulţi. E cea mai căutată destinaţie pentru vacanţa de vară, iar numărul oraşelor de unde se zboară spre Antalya e în creştere”, notează Burcea. Tot în anii ’90 compania a venit cu ceva nou pe piaţă: vacanţe în ţările unde erau organizate campionatele mondiale de fotbal: SUA, Anglia, Franţa şi Belgia.
Anual, agenţia organizează peste 600 de zboruri charter către diverse destinaţii din Europa, cu plecare din marile oraşe din România. „În sezonul 2019 am atins 94% grad de ocupare pe cursele charter”, spune Valentina Ene. În prezent businessul deţine 50 de puncte de lucru proprii răspândite atât în Bucureşti, cât şi la nivel naţional, dintre care trei au fost deschise anul trecut, în Capitală, în Miercurea Ciuc şi în Focşani. „Nu sunt un mare fan al deschiderii de birouri fizice, pentru că se trece mult pe online. Probabil în acest an vom mai deschide două”, precizează CEO-ul companiei.
O nouă tendinţă în rândul românilor este reprezentată, potrivit antreprenorului, de croaziere. „În ultimii ani românii au intrat mult pe croaziere pentru că există şi unele accesibile, la 400-600 de euro. Noi suntem specializaţi mai ales pe croaziere de grup. Vindem şi individual, dar cea de grup are avantajul că are un ghid care stă după tine.” De asemenea, şi zona de ticketing (vânzarea de bilete de avion) spune că este în creştere.
Printre noutăţile anului 2020 se numără cursele charter spre Antalya cu plecare din Constanţa, Craiova şi Satu Mare. „Constanţa e lansată prima, merge excepţional, are astăzi un grad de ocupare de 35%, mult peste media pe care o aşteptam la această vreme”, spune Ondina Dobriban, director general al companiei. Spre Antalya compania are în prezent zboruri din 14 oraşe. O altă noutate, tot în Turcia, este reprezentată de cursa din Cluj-Napoca spre Bodrum, de unde se pot vizita, mai departe, staţiunile învecinate Kuşadasi şi Marmaris. Din cursele nou lansate fac parte şi charterele din Târgu-Mureş şi Oradea spre Heraklion şi din Capitală spre Mykonos.
În paralel cu staţiunile turceşti (Antalya şi Bodrum) şi greceşti (Chania, Heraklion, Corfu, Rodos, Mykonos), din oferta agenţiei pentru 2020 fac parte zboruri charter sau curse regulate spre Spania (Costa Blanca, Costa Brava, Costa del Sol, Palma de Mallorca, Tenerife), Italia (Coasta Amalfitană, Ischia, Sardinia, Sicilia, Toscana), Egipt (Sharm el Sheikh şi Hurghada), Ciprul de Nord şi de Sud, Portugalia (Cascais şi Estoril), Tunisia, Mauritius, Maldive, Seychelles, Indonezia sau Emiratele Arabe Unite.
Un alt segment important în portofoliul tour operatorului este reprezentat de circuite, compania organizând în prezent în jur de 160 de excursii pe toate continentele, cu plecare din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Sibiu şi Budapesta. Anul acesta agenţia a inclus în ofertă o serie de croaziere în insulele greceşti, Turcia şi Veneţia, dar şi spre destinaţii mai îndepărtate, printre care China (Tibet şi Yangtze), Japonia şi Coreea de Sud, Namibia, Senegal, SUA (Miami), Alaska şi Yukon şi Noua Zeelandă. Circuitele precum cele spre Japonia şi Coreea de Sud, arată, potrivit Ondinei Dobriban, cât de mult „au evoluat preferinţele şi veniturile turiştilor”.
În ceea ce priveşte unul dintre cei mai importanţi catalizatori ai turismului intern – voucherele de vacanţă – antreprenorul spune că pentru anul acesta ţinteşte venituri de peste 3 milioane de euro numai pe litoral. „Voucherele au fost într-adevăr un impuls puternic pentru vânzarea turismului intern”, spune Burcea. În schimb, zona de incoming încă nu reprezintă un focus pentru autorităţi, susţine executivul. „La incoming facem tot ceea ce se poate pentru o ţară cu un brand foarte slab.” Burcea menţionează, totodată, că pentru a impulsiona acest segment, plănuieşte fuziunea cu o companie de profil din piaţa locală, fără a preciza numele respectivului jucător.
Potrivit lui, anul trecut au călătorit în România, prin intermediul Paralela 45, în jur de 2.000 de turişti străini, estimările pentru anul acesta vizând un număr de 2.400 de persoane.
În paralel cu zona de turism, antreprenorul este implicat şi în sectorul imobiliar, unde a investit în achiziţia unor apartamente de vacanţă în staţiunile Neptun, Mamaia şi Predeal. Stil, un hotel de 30 de camere amplasat în Capitală, şi Club Lac Snagov, un complex amplasat pe malul lacului Snagov, format din trei blocuri cu 78 de apartamente, sunt alte două proiecte ale executivului. Construcţia complexului din Snagov, ridicat cu o investiţie de 7 milioane de euro, provenite în mare parte din fonduri proprii, la care s-a adăugat un credit bancar de 1 milion de euro, a început în 2007 şi s-a finalizat anul trecut, între 2009 şi 2013 intrând în conservare, din cauza crizei economice. -
Cum poţi să ai o experienţă de localnic în calitate de turist
Motivul nu îl constituie neapărat bugetul, ci dorinţa de a avea o experienţă diferită de cele promovate prin pachete turistice obişnuite şi de a cunoaşte mai bine cultura şi viaţa locală. Chiar şi agenţii de turism de pe segmentul de lux primesc cereri de la turişti să li se aranjeze şederea pe la gazde din locurile pe care le vizitează, acestea trebuind astfel să modifice ofertele în consecinţă şi să le permită clienţilor să nu se cazeze la hoteluri luxoase. Turiştii primesc chiar sugestii de gazde şi cartiere din zonele în care doresc să călătorească pe baza preferinţelor culinare sau muzicale, de exemplu. Au apărut până şi platforme online care facilitează găsitul de gazde, cum ar fi homestay.com, lansată în 2013 şi care în prezent activează în 142 de ţări. Statul pe la localnici este preferat şi de turiştii care nu sunt mulţumiţi de oferta hotelieră redusă dintr-un loc anume ori de cei care caută linişte în oraşe sau vor să viziteze zone mai greu accesibile, cum ar fi una izolată din Munţii Altai, unde cei care ajung acolo sunt cazaţi în colibe din lemn de pin, gazdă fiindu-le un vânător de lupi.
-
Turiştii străini au cheltuit în medie 2.605 lei de persoană în România în nouă luni din 2019
Turiştii străini sosiţi în România au cheltuit în medie 2.605 lei de persoană în primele nouă luni din 2019, în timp ce numărul turiştilor străini cazaţi în România s-a ridicat la puţin peste 2,1 milioane, arată datele Institului Naţional de Statistică (INS) publicate luni.
Afacerile (inclusiv participarea la congrese, conferinţe, cursuri, târguri şi expoziţii) au reprezentat principalul motiv al sejurului petrecut de către 54,6% dintre turiştii nerezidenţi sosiţi în România în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2019, cheltuielile acestora însumând 5,48 miliarde de lei, echivalentul a 57,7% din total. 45,4% dintre turiştii nerezidenţi sosiţi în România în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2019 au călătorit în scop particular, în principal pentru vacanţe (68,8%) şi pentru vizita rudelor şi prietenilor (8,7%). Călătoriile în scop particular includ călătoriile pentru vacanţe, cumpărături, evenimente culturale şi sportive, vizitarea prietenilor şi rudelor, tratament medical, religie, tranzit şi alte activităţi.
-
România, invizibilă pe harta turistică a lumii. Niciun oraş din România nu îşi face loc în topul celor mai vizitate 100 de oraşe din lume. Bucureştiul atrage mai puţini turişti ca Bangalore, India
♦ Pragul de intrare în clasament este de 1,8 mil. turişti străini ♦ Prin comparaţie, toată România a primit anul trecut 2,8 milioane de vizitatori de peste hotare ♦ Praga se află pe locul şase în topul celor mai vizitate oraşe din Europa şi pe poziţia 22 în lume ♦ Polonia este prezentă cu două centre urbane în top 100, iar Capitala Ungariei este pe poziţia 62.
♦ Pragul de intrare în clasament este de 1,8 mil. turişti străini ♦ Prin comparaţie, toată România a primit anul trecut 2,8 milioane de vizitatori de peste hotare ♦ Praga se află pe locul şase în topul celor mai vizitate oraşe din Europa şi pe poziţia 22 în lume ♦ Polonia este prezentă cu două centre urbane în top 100, iar Capitala Ungariei este pe poziţia 62.
Niciun oraş din România, nici măcar Bucureştiul, nu a reuşit să îşi facă loc între cele mai vizitate 100 de urbe de la nivel mondial, arată cel mai recent raport al companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. Acesta este al doilea an consecutiv când piaţa locală apare ca fiind invizibilă pe harta turistică a lumii.
Clasamentul „Top 100 City Destinations 2019” realizat de Euromonitor şi ajuns deja la cea de-a 12-a ediţie are la bază datele din 2018, mai exact numărul de sosiri internaţionale. Clasamentul oferă şi date estimate pentru anul în curs. Pentru a ajunge la clasamentul celor 100 de oraşe au fost analizate un total de 400 de centre urbane.
Datele iau în calcul turiştii străini, respectiv orice persoană care vizitează un loc pentru minimum 24 de ore şi maximum12 luni. Sunt analizate doar persoanele care stau în structuri private de cazare, individuale sau colective şi care pot fi plătite sau gratuite. Astfel, nu sunt incluse persoanele care stau mai puţin de o zi, locuitorii din aceeaşi ţară, oamenii în tranzit sau cei veniţi de pe vasele de croazieră.
Clasamentul de anul acesta este din nou condus de Hong Kong cu un total de aproape 29,3 milioane de vizitatori. Euromonitor estimează pentru 2019 o scădere la 26,7 de milioane de vizitatori (sosiri). Declinul de 8,7% faţă de 2018 vine pe fondul problemelor interne şi al protestelor ce se derulează de mai multe luni.
Oraşul rămâne la vârf, fiind un important centru de business care primeşte multe vizite de lucru, însă distanţa faţă de următorul clasat s-a redus.
Pe poziţia următoare se află un alt nume asiatic – Bangkok, alături de Londra care completează podiumul. Bangkok are 24,2 milioane de vizitatori, plus 7,7%, iar Londra a ajuns la un pas de 20 de milioane după un declin de 3%. Pentru 2019 însă se prevede o revenire a numărului de turişti pentru cel mai vizitat oraş European.
La vârf se mai găsesc şi alte oraşe-stat din Asia precum Singapore (locul 5) sau Macau (4), fiecare cu peste 18,5 milioane de oameni care le trec graniţa annual. Pragul de intrare în acest clasament al celor mai turistice 100 oraşe din lume este de 1,78 milioane de sosiri, pe ultima poziţie aflându-se Bangalore, un oraş din India cunoscut a fi un centru de business.
Pragul de intrare a scăzut în ediţia din acest an a clasamentului de la peste 2,2 milioane de turişti. Chiar şi aşa, nici Bucureştiul şi niciun alt oraş din ţară nu îşi face loc în acest clasament în contextul în care numărul total de turişti străini pe care îl primeşte România a sărit de 2,8 milioane anul trecut, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Cifrele se referă atât la vizitatorii care vin în interes de personal, cât şi la cei care ajung aici pentru business. Prin comparaţie, doar Praga, capitala Cehiei, are 9 milioane de vizitatori anual. Oraşul se află pe locul 22 la nivel mondial şi pe 6 în Europa.
De altfel, este singurul oraş din Europa de Est care îşi face loc la vârf în topul celor mai vizitate oraşe din Europa, potrivit Euromonitor.
Totuşi, între primele 100 de oraşe din lume se numără şi Budapesta, capitala Ungariei, cu un total de 3,8 milioane de vizitatori în 2018. Mai mult, Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, este prezentă în clasament cu două centre urbane – Varşovia şi Cracovia, fiind singura din Europa Centrală şi de Est în această situaţia. Situaţia poate fi explicată prin faptul că oraşul capitală atrage mai degrabă turişti în căutate de business, iar Cracovia este o bijuterie arhitecturală căutată de pasionaţii de călătorii. La polul opus, nici România şi nici Bulgaria – cele două economii mai sărace din UE şi din regiune – nu se găsesc în top cu niciun nume.
-
Cine sunt curajoşii care au readus la viaţă una dintre perlele turismului românesc. Spun că inconştienţa, nu curajul i-a mânat în luptă
În împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute în prezent 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate de-a lungul râului Cerna, care traversează oraşul cu 5.000 de locuitori. Despre apele sulfuroase de la Herculane se ştie că, de-a lungul timpului, au dovedit că pot vindeca boli atât interne, cât şi externe, de la artroze la boli de piele, afecţiuni gastrice, oftalmologice, respiratorii sau sechele posttraumatice. Factorii naturali pot fi folosiţi fie în scop preventiv, fie în scop terapeutic.
Dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla fără un program investiţional amplu, care să creeze un mediu turistic atractiv pentru cei care ajung la concluzia că apele de la Herculane le pot face bine. Staţiunii îi trebuie infrastructură, îi trebuie posibilităţi mai multe de petrecere a timpului şi o atractivitate constantă tot timpul anului, nu doar în vârful de sezon.
Azi, o plimbare prin staţiunea Băile Herculane e ca şi cum ai răsfoi o carte veche, un manual care le-a fost de folos bunicilor sau străbunicilor pe băncile şcolii, dar care a sfârşit aruncat în podul casei. Poveştile localnicilor încep, invariabil, cu „Aici, cândva, veneau turiştii străini cu probleme de sănătate” sau „Aici erau hotelurile neîncăpătoare în timpul sezonului de vară”. Toate au fost cândva, pe vremuri, de mult. Azi, hoteluri întregi stau în paragină, cu geamuri sparte şi uşi ferecate, iar clădiri istorice cu detalii fascinante de arhitectură stau să se prăbuşească. Au mai rămas ca martori doar localnicii care au trăit şi vremurile de glorie ale staţiunii.
„Să mergeţi în centru să vedeţi, acolo e frumos. Aşa, pe lângă ruine, n-aveţi mare lucru de admirat”, spunea prieteneşte un locuitor din staţiune, ieşit la plimbare într-o duminică rece de noiembrie. La fel de rece ca staţiunea.
În Herculane există astăzi 66 de unităţi de cazare, cu o capacitate de 4.476 de locuri. Dintre acestea, 3.193 se găsesc în cele 13 hoteluri, spun proprietarii din staţiune.
Tot ei mai arată că, în 2018, în Herculane s-au cazat peste 140.000 de turişti, un record al staţiunii în ultimele două decenii. Minimele istorice au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când numărul turiştilor nu a depăşit 5.000 pe an. Pentru 2019, estimările arată că numărul se va apropia de 170.000. Au fost făcuţi paşi înainte, dar nu e suficient.
Pionierii
Printre curajoşii care au investit în Herculane se numără familia Băzăvan din Craiova, care este responsabilă de peste 400 dintre cele aproape 3.200 de locuri de cazare disponibile în hotelurile din staţiune.
„Obişnuiam să venim aici cu părinţii în copilărie, aşa că am văzut cât de căutată era zona cândva. Ani mai târziu, când ne-am reîntors, am găsit totul în paragină. Atunci am decis să cumpărăm noi un hotel şi să-l renovăm pentru a-l redeschide”, povesteşte Marius Băzăvan, care, alături de fratele lui, Florin, ţine în mâini hotelurile Diana şi Afrodita din Băile Herculane.
Marius avea 22 de ani când a hotărât să se dedice redeschiderii hotelului Diana. Coordonaţi şi susţinuţi permanent de părinţi, cei doi fraţi au făcut ceea ce nu mulţi îndrăzniseră să creadă că se mai poate face. „Am pornit cu un buget care s-a terminat mai repede decât plănuiserăm. Până la finalizarea primului hotel (Diana – n. red.), bugetul programat a crescut de două ori şi jumătate. Am apelat la credite bancare şi încă nu ne-am amortizat investiţia. Sperăm să facem asta în următorii doi ani”, spune Florin Băzăvan.
Hotelul Diana a fost repus în funcţiune în 2011. Un an mai târziu s-a deschis ceea ce este astăzi Afrodita Resort & Spa, un complex care, pe lângă hotel, include saune, o sursă proprie de apă termală sulfuroasă şi zone destinate tratamentelor de recuperare şi prevenţie. Investiţia în cele două hoteluri a ajuns, în cele din urmă, la 10 milioane de euro.
„În prima iarnă, am avut şase cazări. Pe atunci (în 2012 – n. red.), în Herculane toate spaţiile de cazare se închideau pe perioada iernii, de aceea oamenii nu erau obişnuiţi să vină aici în lunile acelea”, îşi aminteşte Marius Băzăvan.
Ei au fost deschizători de drumuri, iar lor le-au urmat şi alţii. Uşor-uşor, staţiunea a ajuns la un nivel decent.
Afrodita Resort & Spa face parte din grupul Bacolux, deţinut de fraţii Marius şi Florin Băzăvan. Pe lângă hotelurile Diana (trei stele) şi Afrodita (patru stele) din Băile Herculane, în grup mai sunt incluse hotelul Craioviţa din Craiova şi pensiunea Bacolux din Buşteni. Împreună, acestea au peste 1.000 de locuri de cazare şi 350 de angajaţi. Grupul Bacolux a fost înfiinţat în 1994 ca un business de familie. Primul hotel deschis a fost cel din Craiova, căruia i-au urmat, în 2011, hotelul Diana (preluat şi redeschis), iar apoi hotelul Afrodita. La finalul anului trecut, în cadrul hotelului Afrodita a fost deschis centrul spa Herculum, o investiţie de 2,5 milioane de euro, iar acum proprietarii lucrează la o zonă de divertisment pentru copii.
Mânaţi de inconştienţă
La opt ani distanţă de la deschiderea primului hotel din Herculane, cei doi fraţi Băzăvan spun că nu curajul, ci inconştienţa i-a mânat în luptă. „Investitorii nu vin aici, pentru că investiţia nu se amortizează foarte repede. Nimeni nu vrea să cumpere o clădire în ruină, să aştepte un an şi jumătate, poate chiar doi, până să primească autorizaţia de construcţie, să construiască încă patru-cinci ani şi abia apoi să deschidă. Şi totuşi, staţiunea trebuie să renască, peisajele sunt foarte frumoase, resursele naturale şi aerul ionizat sunt elemente foarte valoroase pentru dezvoltarea oraşului”, spune Florin Băzăvan.
Anul acesta, pentru prima dată în perioada săbătorilor, multe rezervări la Afrodita Resort & Spa sunt pentru perioada 23 decembrie – 3 ianuarie, adică oamenii vor să stea mai mult timp în Herculane, nu doar trei-patru zile, ca până acum. Şi ponderea turiştilor străini e mai mare, ajungând acum la 14-15%, faţă de doar 2% în urmă cu opt ani. „Mai avem câteva proiecte pe care vrem să le dezvoltăm în Băile Herculane şi la care lucrăm în prezent. Unul dintre ele este un spaţiu de divertisment. Ne-ar mai trebui însă angajaţi. Avem 260 de oameni la hotelurile din Herculane, dar am mai avea nevoie de încă cel puţin 15%”, spune Florin Băzăvan.
Cei doi fraţi antreprenori spun că, dincolo de investiţiile private, turismul balnear are nevoie şi de o colaborare mai bună între Ministerul Sănătăţii şi cel al Turismului, pentru a încuraja oamenii să meargă la tratamente în astfel de staţiuni, unde se ajunge, de regulă, cu trimitere de la medicul de familie. Turiştii care vin să-şi trateze diverse afecţiuni trebuie să respecte indicaţiile clare ale medicului de familie şi ale medicilor din staţiune.
De altfel, circa 40% dintre turiştii care se cazează la Afrodita Resort & Spa se duc pentru tratamente recomandate de medici, iar restul aleg să meargă acolo pentru relaxare. Media de vârstă a celor care se cazează în complex este de aproximativ 40 de ani. Preţurile variază în funcţie de sezon, de tipul camerei şi de alte criterii, dar în medie şapte nopţi de de cazare în complex costă circa 200 de euro pentru o cameră dublă, potrivit unei simulări de rezervare făcute pe site.
Pentru toate hotelurile din grupul Bacolux, familia Băzăvan estimează o cifră de afaceri de 7,3 milioane de euro în 2019, în creştere faţă de cele 6 milioane de euro obţinute anul trecut. Businessul creşte şi, odată cu el, creşte şi staţiunea Băile Herculane. Mai trebuie să crească doar interesul investitorilor şi al autorităţilor.