BusinessMagazin

Tag: taxe

  • Localitatea din Europa care se află în două ţări. Este atât de bogată, încât cetăţenii nu mai trebuie să plătească taxe

    Situaţie inedită într-un sat cu mai puţin de 600 de locuitori, de la graniţa franco-spaniolă.
     
    Satul Le Perthus din Franţa generează atât de mulţi bani – respectiv 800.000 de euro într-un an – doar din taxele de parcare, astfel încât locuitorii acestuia nu mai trebuie să plătească taxe, satul fiind „prea  bogat”, potrivit Daily Mail.

    Motivul pentru care s-a ajuns la acest nivel al  bogăţiei este că micul sat se află la graniţa dintre Franţa şi Spania. Mulţi şoferi conduc înspre oraşele din apropiere şi îşi lasă maşina în acest sat înainte de a trece graniţa.

    Produse precum alcoolul şi tutunul sunt mult mai ieftine în partea spaniolă, astfel că cei care procedează astfel consideră că fac economii.
    În satul Le Perthus locuiesc aproximativ 586 de persoane.

    Auditorii statului au solicitat oficialilor acestuia să abandoneze taxele locale.

  • Majoritatea IMM-urilor din România s-au lovit de piedici administrative în operaţiunile lor

    Nouă din zece IMM-uri, adică majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii din România, susţin că s-au confruntat cu piedici administrative în cadrul operaţiunilor sale, potirvit unui sondaj realizat de Patronatul Tinerilor Întreprinzători din România (PITR).

    Printre respondenţi ponderea cea mai mare au fost microîntreprinderile (0-9 angajaţi), în proporţie de 63%, 10% întreprinderi mici (10-49 angajaţi), 1% întreprinderi mijlocii (50-249 angajaţi), 2% întreprinderi mari (peste 249 angajaţi), 22% ONG (asociaţie, fundaţie)/ patronat, potrivit unui sondaj ce vizează stabilirea măsurilor prioritare necesare pentru simplificarea procedurilor birocratice în segementul de IMM-uri, prezentat săptămâna aceasta. 

    Potrivit rezultatelor sondajului, la întrebarea “V-aţi confruntat cu bariere/piedici administrative la iniţierea, derularea sau consolidarea afacerii dvs.?”, 94% dintre cei chestionaţi au răspuns afirmativ.

    Totodată, printre barierele administrative care i-au afectat cel mai mult, respondenţii au menţionat în principal procedurile îndelungate şi complicate de autorizare, costurile ridicate administrative şi numeroase taxe parafiscale. Astfel, 18,9% au menţionat procedurile complicate de autorizare/înregistrare, 16,7% procedurile îndelungate de autorizare/înregistrare, 14,4 costurile administrative ridicate, 12,8 numeroase taxe parafiscale, 11,1% perioada mică de valabilitate a autorizaţiei, cu necesitatea reluării procedurilor, 25% lipsa soluţiilor e-Government (lipsa unor informaţii actualizate accesibile pe internet, posibilitatea descărcării de formulare, de completare şi transmitere online, inclusiv pentru plata taxelor) şi 1,1% alte răspunsuri. În categoria “alte răspunsuri”, au fost menţionate taxele fiscal pentru costurile angajaţilor, legi care impun investiţii costisitoare şi nejustificate (ex.: dotarea cu sisteme de monitorizare video şi antiefracţie a fiecărui punct de lucru al unei societăţi ce comercializează metale preţioase) şi autorizarea activităţii comerciale la nivelul Primăriei Sibiu.

    Cu excepţia a 3% din respondenţi, majoritatea respondenţilor a considerat că este necesară înfiinţarea unui departament de debirocratizare în cadrul ministerului de resort şi în celelalte ministere, sub coordonarea Secretariatului General al Guvernului, pentru identificarea şi simplificarea sarcinilor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri, care să stabilească măsuri trimestriale de debirocratizare, măsură care apare şi în Programul de Guvernare.

    Respondenţii au menţionat mai multe domenii în care sunt necesare măsuri urgente de debirocratizare şi simplificare a procedurilor, în principal domeniul fiscal, al programelor cu finanţare UE/buget, domeniul autorizării/funcţionării întreprinderilor, achiziţiilor publice şi relaţiilor de muncă. Astfel, 8,7% dintre respondenţi au menţionat domeniul înregistrării societăţilor comerciale, 13,9% domeniul autorizării funcţionării societăţilor comerciale, 15,3% domeniul fiscal şi de procedură fiscală, 12,2% domeniul achiziţiilor publice, 12,2% accesarea şi implementarea proiectelor cu finanţare de la bugetul de stat, 14,6% accesarea şi implementarea proiectelor cu finanţare europeană, 13,2% domeniul relaţiilor de muncă, 9,1% domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi 0,7 alte domenii. În cadrul răspunsurilor la categoria “alte domenii”, au fost menţionate toate domeniile şi PSI.

    Respondenţii au menţionat şi autorizaţiile/avizele/acordurile de funcţionare a întreprinderilor, pentru care sunt necesare măsuri urgente de debirocratizare/simplificare a procedurilor. Astfel, 16,8% dintre respondenţi au menţionat autorizaţia PSI, 9,2% autorizaţia sanitară, 9,2% autorizaţia sanitar-veterinară, 8% aviz pentru amplasarea reclamei luminoase, 4,4% certificate de clasificare a unităţilor de cazare, 2% autorizaţia pentru casele de schimb valutar, 12% autorizaşia de funcţionare la primărie, 13,2% autorizaţia de mediu, 9,2% autorizaţia ITM şi protecţia muncii, 4,4% aviz pentru difuzarea de muzică, 6,8% autorizaţia de la Ministerul de Interne pentru protecţie şi pază (firme de securitate, etc), 2% aviz de la comisia de supraveghere (firme de asigurare, leasing, etc) şi 2,8% alte avize şi autorizaţii. La categoria răspunsuri pentru “alte avize şi autorizaţii”, respondenţii au considerat că pentru difuzare muzică sunt trei organisme care bat la uşă să ceara bani. În scop ambiental este relativ ok, însă daca aplici pentru scop lucrativ se cer procente din venituri. De exemplu in domeniul aerobic/dans se cere 1,5% din încasările pe respectivul domeniu. Este practic imposibil de dat exact deoarece într-o sala de fitness abonamentele sunt generale. Aceştia au mai menţionat Certificatul de Urbanism.

    Ca măsuri generale urgente şi strict necesare de debirocratizare şi simplificare a procedurilor respondenţii au răspuns:

    – elaborarea şi implementarea de planuri concrete pentru reducerea sarcinilor administrative la nivelul fiecărui minister/instituţie publică şi la nivel naţional: 7,3%;

    – înfiinţarea unui ghişeu unic online pentru informarea întreprinzătorilor, privind procedurile de înfiinţare/autorizare/licenţiere, obligaţiile şi termenele legale, contravenţiile şi alte forme de răspundere, grupate pe categorii de întreprinderi şi pe coduri CAEN: 9,7% ;

    – generalizarea folosirii mijloacelor electronice pentru comunicarea cu beneficiarii serviciilor publice: 9,7% ;

    – generalizarea posibilităţii descărcării de formulare, precum şi completarea şi transmiterea lor online: 8,7%

    – generalizarea plăţilor electronice pentru taxele de autorizare: 7,9%

    – reanalizarea perioadei de validitate a autorizaţiilor/licenţelor şi mărirea duratei acestora pentru reducerea birocraţiei: 7,3%;

    – evaluarea ex-post de impact a tuturor procedurilor administrative sau efectuarea unui audit instituţional anual independent/analiza sociologică tip barometru, din perspectiva sarcinii birocratice pentru întreprinzători: 5%;

    – generalizarea eliminării cerinţei de depunere a copiilor legalizate după documente, pentru reducerea costurilor notariale: 7,9%;

    – reducerea masivă a numărului de autorizaţii şi taxe: 8,9%;

    – generalizarea transferului electronic al datelor între instituţii şi implementarea principiului depunerii documentelor şi informaţiilor “doar o singură dată”: 8,1%;

    – publicarea de ghiduri, formulare, cereri tip, aplicaţii model pentru întreprinzători: 6,5%;

    – crearea unei reţele tematice naţionale pentru îmbunătăţirea politicilor publice care susţin debirocratizarea şi simplificarea procedurilor aplicabile mediului de afaceri, formată din reprezentanţi ai ONG-urilor, partenerilor sociali, reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice: 4,8%;

    – înfiinţarea de centre de servicii specializate pentru întreprinzători, pentru soluţii imediate la nevoile lor: 7,5%

    – alte propuneri cu caracter general: 0,6%.

    La categoria răspunsuri pentru “alte propuneri cu caracter general” au fost menţionate existenţa unei platforme cu toţi agenţii economici si situaţia lor (popriri, dosare, petiţii etc) pentru a putea verifica şi lua acţiune imediat pentru evitarea apariţia unor probleme, existenţa unor reguli general valabile pentru instituţiile subordonate (de ex: in prezent exista diferenţe intre documentele solicitate de către sucursalele aceleiaşi bănci, de către oficiile registrului comerţului din 2 localităţi diferite sau agenţii de implementare coordonate de acelaşi minister), reactualizarea codurilor CAEN adaptate noilor afaceri şi domenii şi autorizaţia de construcţie.

    Sondajul naţional a fost derulat în perioada mai-septembrie 2019 la nivelul membrilor PTIR şi CNIPMMR.

     

     

  • Retailerul scandinav de mobilă şi decoraţiuni JYSK, afaceri de 582 mil.lei în anul financiar 2019, în creştere cu 20,5%

    Retailerul scandinav de mobilă şi decoraţiuni JYSK  a încheiat anul financiar 2019 cu o cifră de afaceri de 582 milioane lei, în creştere cu 20,5%, şi un profit brut înainte de taxe de 75,6 milioane lei, cu 12,8% mai mare decât nivelul din anul anterior.

    Numărul total de bonuri a crescut cu 12,6% faţă de anul precedent, la peste 4 milioane de bonuri.  Anul financiar 2019 s-a încheiat pe 31 august).

    În 2019, JYSK România a inaugurat 15 magazine noi, extinzându-se în oraşe precum Huşi, Titu, Orăştie, Oneşti, Vălenii de Munte, Slobozia şi Mioveni.

    “Rezultatele pozitive din anul financiar 2019 se datorează atât creşterii vânzărilor pentru magazinele comparabile, cât şi noilor magazine deschise. În ceea ce priveşte produsele, cele mai mari vânzări au fost generate de mobilierul de interior, urmate de saltele, plăpumi şi perne şi articole pentru grădină. Din categoria de mobilier de interior, cele mai mari vânzări s-au înregistrat la dulapuri, iar cea mai mare creştere la biblioteci şi etajere”, a declarat Alex Bratu, Country Manager JYSK România şi Bulgaria.

    La nivel internaţional, grupul a avut afaceri de 3,79 miliarde euro, în creştere cu 6,3%, iar profitul brut înainte de taxe în anul 2019 s-a majorat la 436 millioane euro.

    “Anul acesta am făcut investiţii semnificative. În zona IT şi digitalizare am investit masiv pentru a ne asigura că JYSK se numără printre cei mai buni atunci când vine vorba de cumpărăturile online. Apoi, am inaugurat centrul de distribuţie din Bozhurishte, Bulgaria, am inaugurat un număr record de magazine în toată lumea şi am intrat pe piaţa din Irlanda”, a declarat Jan Bøgh, CEO JYSK. 

    În cursul acestui an, JYSK Nordic şi Danisches Betternlager, ambele parte a Lars Larsen Group, au fuzionat într-o singură companie şi vor funcţiona împreună, sub acelaşi management.

     

  • După SUA a venit rândul Europei să lovească China cu taxe vamale

    Uniunea Europeană a decis impunerea unor taxe mai mari cu 50.3% pe exporturile marilor producători chinezeşti de de roţi. Decizia vine după ce companiile chinezeşti  din această industire au fost acuzate de concurenţă neloială, în contextul în care au vândut pe piaţa europeană aceste produse sub preţul de producţie. Taxelele vizează marii producători de roţi din China cum sunt Zhejiang Jingu Co. şi Xingmin Intelligent Transportation Systems Co.

     Această practică poartă denumirea de „dumping” şi are ca scop eliminarea concurenţei, scrie Bloomberg.

    Piaţa europeană de roţi din oţel destinate maşinilor, camioanelor şi altor autoturisme valorează 800 milioane de euro.

    Potrivit declaraţiei apărute în acestă săptămână în Jurnalul Oficial al Comisiei Europene, instrumentul executiv al Blocului European din care fac parte 28 de state, importurile de roţi din oţel din China au provocat „prejudicii materiale” importante producătorilor din Uniunea Europeană.

    Sancţiunile impuse de Uniunea Europeană Chinei sunt rezultatul final al unei acuzaţii de competiţie neloială adusă marilor producători chinezeşti de roţi din oţel de către Asociaţa Producătorilor Europeni de Roţi în februarie. Taxele au intrat în vigoare de vineri şi ar putea fi menţinute pentru următoarele şase luni, existând posibilitatea ca acestea să fie prelungite pentru următorii cinci ani.

    În cadrul acestei industrii activează 3.600 de oameni mai ales din Germania, Franţa, Cehia, Italia, România şi Polonia, potrivit datelor oferite într-un e-mail de Comisie.

    Ponderea combinată a exportatorilor chinezi de pe piaţa europeană a roţilor de oţel s-a dublat şi a ajuns la 5,3% în 2018, comparativ cu ponderea atinsă în 2015, conform datelor publicate de Comisia Europeană în Jurnalul Oficial.

    Pentru 19 exportatori chinezi, printre care se numără şi Zhejiang Jingu şi Xingmin Intelligent Transportation Systems, taxele vamale au fost majorate până la pragul de 50.3%, în timp ce pentru restul producătorilor, acestea au atins un nivel de 66.4%.

     

     

  • Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!

    „Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
    În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
    Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
    Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
    Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
    Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
    Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
    Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
    Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
    Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
    Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
    Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
    Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
    Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
    Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
    La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
    Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi.

  • Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!

    „Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
    În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
    Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
    Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
    Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
    Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
    Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
    Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
    Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
    Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
    Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
    Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
    Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
    Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
    Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
    La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
    Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi.

  • Despre economia subterană sau cum dispar anual 200 de miliarde de lei din PIB-ul României

    „Principala motivaţie pentru care există această economie informală este cea de neplată a taxelor. Mai există o componentă legată şi de neconformarea cu regulamentele, autorizaţiile şi aşa mai departe. Adică îţi faci un business în economia formală dar nu vrei să obţii autorizaţie, să plăteşti anumite taxe. Motivaţia principală este legată de neplata taxelor, iar în România, ştim cu toţii, avem o problemă majoră când ai 36% TVA necolectat, este o problemă extrem de gravă şi nu pare să existe voinţa politică să luăm măsuri în această privinţă”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank şi fost preşedinte al Consiliului Fiscal.

    Activităţile asociate cu economia subterană sunt realităţi concrete în toată lumea. Pentru a aloca resurse eficient, pentru un stat este esenţial să aibă informaţii în legătură cu magnitudinea economiei subterane, activităţile implicate în aceste procese, persoanele implicate, dar şi frecvenţa acestor activităţi. Este foarte dificil de măsurat şi analizat activităţile economice subterane, inclusiv bunurile şi forţa de muncă implicată, în contextul în care persoanele implicate în astfel de activităţi nu doresc să fie identificate.

    Subiectul este controversat, în măsura în care există dezbateri privind definiţia economiei subterane, modalitatea de a face estimările, dar şi utilizarea acestor estimări în economie. Cu toate acestea există destule indicii care sugerează faptul că economia mondială ascunsă este în creştere, însă se cunosc foarte puţine despre amploarea şi dezvoltarea acestui tip de economie în economiile emergente din Europa de Est şi Asia Centrală.

    Din 31 de ţări europene analizate de Fondul Monetar Internaţional într-un raport din 2018, România ocupă locul al patrulea în UE în ceea ce priveşte dimensiunea economiei subterane estimate, cu o pondere de 26,3% din Produsul Intern Brut al ţării în 2016, serie neajustată. Cea mai mare pondere a economiei subterane este în Bulgaria, cu 29,6% din PIB, însă ţara vecină a României a făcut eforturi considerabile în ultima vreme pentru combaterea acestor activităţi. „Dacă ne uităm la alte ţări avem Bulgaria care şi-a redus masiv pierderile din TVA, Polonia la fel, iar noi ne complacem într-o situaţie extrem de gravă care pune în pericol siguranţa naţională până la urmă. Când nu ai bani de autostrăzi, asemenea deficite de încasare reprezintă o problemă foarte gravă. Media europeană de colectare de taxe şi impozite este de 40% şi noi avem doar 26%”, mai spune Ionuţ Dumitru.

    Media dimensiunii economiei subterane a României în perioada 1991-2015 se află la valoarea de 30,14% din PIB, cu un maxim în 1991 de 36,03% şi un minim de 22,73% în 2014. Contribuţia economiei ascunse în economia românească a scăzut semnificativ din 1991 încoace per total, cu mici variaţii de-a lungul anilor. Din 1991 a urmat un trend descendent şi a ajuns în 1997 la o pondere de 31,65%. În 1999 a urcat cu mai mult de trei puncte procentuale, până la 34,4% din PIB, reintrând apoi pe un trend descendent.

    Criza economică a dus la o creştere a dimensiunii economiei informale în aproape toate statele europene. Contribuţia economiei ascunse în România a crescut în 2009 la 28,23% din PIB, de la 25,44% în 2007, o creştere de aproape 3 puncte procentuale. După anul 2009, ponderea acestor tipuri de activităţi a scăzut constant, ajungând în 2014 la minimul postdecembrist de 22,73% din PIB.

    Cauzele dimensiunii şi dezvoltării economiei subterane sunt multiple. Povara taxelor şi impozitelor în general şi povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuţiilor la asigurările sociale) sunt factori determinanţi pentru mărimea economiei ascunse. În România, povara fiscală (tax wedge), diferenţa dintre costurile totale ale angajatorului şi salariul net al angajatului, este de 36,7%, pe locul 7 în Uniunea Europeană şi cea mai mare din Europa Centrală şi de Est. Media Europeană este de 32,5%, potrivit unui raport din 2018 al lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal la acel moment.

    „Cauzele sunt multiple. În primul rând putem menţiona povara taxelor şi impozitelor pentru muncă, unde avem o povară foarte înaltă, dacă ne uităm la contribuţiile sociale. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de cota de venit de 10%, noi avem o povară fiscală generată de contribuţiile sociale foarte mare, în special la veniturile mici. Mai sunt şi alţi factori care ţin de birocraţia plăţii taxelor şi impozitelor, de multe ori efortul birocratic este atât de mare încât mulţi îşi pun întrebarea dacă chiar merită să te supui”, a mai spus Ionuţ Dumitru.

    Alţi factori care influenţează nivelul economiei neoficiale sunt: controlul statului asura corupţiei, eficacitatea guvernului (calitatea serviciilor publice, calitatea seviciilor sociale), statul de drept, dar şi capacitatea guvernului de a reglementa în mod eficient economia, astfel încât să permită şi să avantajeze dezvoltarea mediului privat.

    Reglementările din piaţa muncii reprezintă un factor esenţial pentru dimensiunea economiei ascunse. Astfel, în 2008, diferenţa dintre salariul minim pe economie şi cel mediu pe economie în România se apropia de 32%, în 2012 diferenţa a crescut la 35%, în 2015 această diferenţă a crescut până la 43%, iar în 2017 ecartul s-a majorat până la aproximativ 47%. „Aş adăuga un alt factor. Faptul că, neavând o calitate a serviciilor publice corespunzătoare, în special de sănătate şi educaţie, conformarea voluntară este extrem de mică şi motivaţia de a face evaziune este foarte mare – tu plăteşti taxe şi impozite foarte mari, însă atunci când ai o problemă medicală trebuie să scoţi bani din buzunar şi rişti să intri cu o boală în spital şi să ieşi cu şapte, motivaţia de conformare voluntară scade dramatic.”

    Nivelul şi calitatea serviciilor publice sunt de asemenea factori determinanţi pentru dimensiunea şi evoluţia economiei subterane. Nivelul şi calitatea serviciilor publice se pot reflecta în numărul de morţi din accidente rutiere, care în România este cel mai mare din UE raportat la populaţie. Astfel, în 2017, 98 de persoane la un milion de locuitori au murit în accidente rutiere pe şoselele din România, în timp ce media europeană este de 49 de decese la un milion de locuitori. De asemenea, România are cea mai mare rată din UE a deceselor care ar fi putut fi evitate la persoane cu vârsta mai mică de 79 de ani, de 48%. Media europeană este de 33,1%.

    În ceea ce priveşte munca la negru, România ocupa în 2013 locul doi în Uniunea Europeană ca dimensiune, de 26,2% din valoarea adăugată brută. Deficitul de încasare a TVA-ului din România este cel mai mare din Uniunea Europeană, de 35,9% în 2016. Deficitul de încasare de TVA se referă la diferenţa între ce şi-a propus statul să încaseze din TVA într-un anumit an şi cât a încasat efectiv.

    Ionuţ Dumitru este de părere că reducerea nivelului economiei subterane ţine de aceiaşi factori care sunt determinanţi pentru dimensiunea acesteia, dar şi de digitalizarea instituţiilor româneşti, în special a autorităţii fiscale.

    „Reducerea economiei neobservate ţine de multe aspecte care sunt legate între ele: nivelul taxelor pe muncă, calitatea serviciilor publice, eficienţa cheltuirii banilor publici. Mai este şi aspectul digitalizării în domeniul administraţiei fiscale, care ar ajuta enorm. În felul acesta Bulgaria şi Polonia au redus masiv apetitul de evaziune fiscală, în timp ce la noi aceste programe sunt inexistente. Am asistat în 2015 la reducerea TVA-ului şi cu toate acestea nu am văzut efecte de conformare – problema este foarte gravă şi structurală – rezolvarea problemei colectării taxelor trebuie realizată pe calea digitalizării. Este mult mai uşor, de exemplu, să plăteşti taxele online decât să te duci să stai la cozi”, adaugă Dumitru.

    El dă atât exemplul Poloniei, cât şi pe al Bulgariei, ţări în care relaţia dintre contribuabil şi autoritate fiscală este una digitalizată, la fel şi supravegherea tranzacţiilor de către autorităţi.

    „Polonia a făcut recent asta (digitalizarea autorităţii fiscale – n. red.), iar acum relaţia dintre autoritatea fiscală şi contribuabil este una în timp real, electronică, în timp ce la noi ne-am dorit să facem, am avut programul cu Banca Mondială, la care actualul ministru de finanţe a renunţat, ceea ce arată destul de clar că, după şase ani în care nu s-a făcut nimic, nu există voinţă politică. Bulgaria a făcut un program similar cu Banca Mondială cu mulţi ani înaintea noastră, cu rezultate majore de colectare, în timp ce noi am tras de el ani de zile, după care am renunţat.”

    Dimensiunea medie a economiei mondiale ascunse este de 31,9% din PIB. Din 158 de ţări analizate, cea mai mare pondere a economiei subterane există în Zimbabwe – 60,6% – şi Bolivia – 62,3% din PIB. Cele mai mici rate ale acestei economii se regăsesc în Austria – 8,9% din PIB – şi Elveţia – 7,2% din PIB, potrivit economiştilor Medina şi Schneider de la FMI.

    Estimările economiei informale sunt dificil de realizat, în cea mai mare măsură din cauza faptului că actorii implicaţi nu vor să fie identificaţi. Metodele folosite în estimări sunt de asemenea contestate de unii economişti. Pentru o mai bună acurateţe, autorii studiului din cadrul FMI au folosit, pe lângă informaţiile de la birourile de statistică naţionale, şi metoda sondajelor de opinie, atât în cadrul populaţiei, cât şi în cadrul managerilor de companii. De asemenea, un alt indicator folosit în cercetare a fost estimarea diferenţei între consumul per gospodărie şi venitul gospodăriei. Toate aceste date au permis, într-o oarecare măsură, aproximarea unei dimensiuni a acestor tipuri de activităţi economice.

  • Vreţi să vă mutaţi din România? Care sunt ţările unde NIMENI nu plăteşte TAXE şi IMPOZITE. Cum poţi ajunge să trăieşti acolo

    Există mai multe ţări în care nu se plătesc taxele pe venit, iar în multe dintre acestea este şi foarte plăcut să trăieşti.Totuşi, avantajul de a trăi într-o astfel de ţară nu este atât de uşor de dobândit. Câteva dintre cele mai cunoscute ţări care oferă beneficiul financiar al unor venituri fără taxe sunt Bermuda, Monaco, Bahamas, Andorra şi Emiratele Arabe Unite, potrivit unui articol publicat pe platforma investopedia. com.

    1. Emiratele Arabe Unite
    Există mai multe ţări în Orientul Mijlociu care nu au o taxă pe venit, iar EUA sunt considerate printre cele mai atractive, cu un guvern şi economie relativ stabile. EUA au o economie înfloritoare şi un mediu multicultural mai dezvoltat decât în alte ţări din Orientul Mijlociu. Au restaurante bune, iar opţiunile de divertisment sunt la fel. Au de asemenea facilităţi educaţionale dezvoltate şi o populaţie mare vorbitoare de limba engleză.

    2. Bahamas
    Să te bucuri de avantajul de a nu plăti taxe în Bahamas depinde mai ales de rezidenţă, nu de obţinerea cetăţeniei, astfel că aceasta este una dintre ţările cu cel mai uşor acces la o viaţă fără taxe. Pentru a aplica la rezidenţă, un individ trebuie să plătească valoarea unui permis anual de rezidenţă sau să obţină un permis de rezidenţă nelimitat, prin achiziţia unui bun imobiliar în Bahamas.

    Bahamas este una dintre insulele ieftine ale Caraibelor. Oferă o infrastructură şi servicii bune. Serviciile medicale nu sunt însă considerate excelente: mulţi expaţi din Statele Unite, de exemplu, călătoresc înapoi în SUA în situaţia în care au nevoie de îngrijiri medicale. Nassau, capitala Bahamas, se confruntă cu o rată a criminalităţii ridicată.

    3. Bermuda
    Bermuda este chiar mai atrăgătoare decât Bahamas; totuşi, este o ţară mult mai scumpă în ce priveşte costul vieţii. Este de asemenea un loc relativ izolat – astfel că este una dintre cele mai scumpe ţări din lumea vestică. De exemplu, chiria pentru un apartament modest porneşte de la 2.000 de dolari sau chiar mai mult; iar un galon de lapte (circa 4 litri) costă între 10 şi 15 dolari.
    Bermuda are o infrastructură foarte dezvoltată şi un sistem de transport public pe măsură. Majoritatea expaţilor care trăiesc în Bermuda sunt angajaţi în sectorul financiar.

    4. Monaco
    Cunoscut drept locul în care super-bogaţii lumii trăiesc  o vacanţă permanentă, Monaco a fost, de mult timp considerat unul dintre cele mai frumoase şi dorite destinaţii din Europa. Aflat pe Riviera Franceză, Monaco are marine mari, bine dezvoltate, care sunt în general ocupate de mai multe iahturi din toată lumea.

    Unul dintre cele mai cunoscute este Monaco Grand Prix, cu multe apartamente care pot fi închiriate începând cu 10.000 de dolari sau mai mult pe parcursul unui eveniment. Monaco este un oraş stat care nu este cu mult mai mare decât Vaticanul. Are una dintre cele mai scăzute rate ale criminalităţii din lume. Pe de altă parte însă, este unul dintre cele mai scumpe locuri în care să trăieşti. Un permis pentru o rezidenţă legală aici poate fi obţinut în mai puţin de trei luni, dar necesită depozitarea a aproximativ jumătate de milion de dolari în banca din Monaco.

    5. Andorra
    Spre deosebire de ţările menţionate mai sus, aici se plătesc taxe pe venit – însă nu de toată lumea. Aflată în munţii Pirinei, între Franţa şi Spania, Andorra oferă un impozit care se plasează la nu mai mult de 10% pentru persoanele care câştigă mai mult de 40.000 de euro în fiecare an.

    Localizarea ţării oferă imagini de vis pentru pasionaţii de munte, însă în afară de acestea, viaţa aici este destul de uşoară. Andorra este renumită nu doar pentru taxele scăzute, dar şi pentru o taxă pe valoare adăugată redusă, aducând mulţi europeni aici pentru a-şi cumpăra ţigări, băuturi, îmbrăcăminte, electronice. Are de asemenea una dintre cele mai dezvoltate industrii bancare off-hsore din lume. Drumul spre obţinerea cetăţeniei este printre cele mai lungi, cu o naturalizare care se poate întinde pe mai mult de 10 ani.

     

  • Cresc taxele pentru cei care vor să-şi echivaleze diplomele de studiu

    Astfel, Ministerul Educaţiei Naţionale doreşte majorarea taxelor de echivalare pentru diplomele preuniversitare sau universitare, dar şi pentru eliberarea adeverinţelor de studiu.

    Proiectul de Ordin privind actualizarea taxelor pentru serviciile prestate de către Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor a fost publicat pe site-ul insituţiei în data de 23 august.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • China va impune taxe vamale pentru produse importate din Statele Unite

    Ministerul Comerţului de la Beijing a anunţat că vor fi introduse taxe vamale suplimentare de 5% sau 10% pentru 5.078 de produse fabricate în Statele Unite.

    Este vorba în principal de produse agricole, petrole, avioane uşoare şi automobile.

    Taxele vor fi impuse etapizat, la 1 septembrie şi 1 decembrie.

    În contextul conflictului comercial, preşedintele SUA, Donald Trump, a anunţat impunerea unei serii de taxe vamale pentru produse din China.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro