BusinessMagazin

Tag: special

  • COPAC cere cele 14 drepturi fundamentale din Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor în legislaţia naţională

     COPAC atrage atenţia, cu ocazia Zilei Europene a Drepturilor Pacienţilor (18 aprilie), că în România sunt încălcate frecvent drepturilor pacienţilor.

    În prezent, susţine COPAC, aceste încălcări nu sunt pedepsite pentru că legislaţia este stufoasă în unele cazuri, iar în altele nu prevede pedepse.

    În plus, actuala legislaţie românească nu cuprinde toate drepturile fundamentale ale pacienţilor recunoscute în Europa, potrivit unui comunicat remis de COPAC, joi, agenţiei MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Procesul privind scandalul implanturilor mamare traficate a început la Marsilia

     Cinci membri din conducerea societăţii Poly Implant Prothèse (PIP), în prezent lichidată, inclusiv fondatorul acesteia, Jean-Claude Mas, în vârstă de 73 de ani, sunt judecaţi, până la 17 mai, pentru escrocherie şi înşelătorie în formă agravată, într-un Centru de congrese special amenajat pentru a găzdui sute de reclamante şi pe avocaţii acestora. Ei riscă până la cinci ani de închisoare fiecare.

    Sute de victime, din totalul de aproximativ 5.250 de reclamante, au ţinut să asiste la începutul procesului, aşezate în primele rânduri, în sala imensă, având prinse în piept ecusoane cu numele asociaţiilor din care fac parte.

    În momentul în care Jean-Claude Mas şi-a prezentat, la bară, activitatea şi veniturile – o pensie în valoare de 1.700-1.800 de euro -, o parte a publicului l-a huiduit, determinând-o pe preşedinta şedinţei să ceară tăcere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce va creşte anul acesta producţia Hortifruct

    Atât producţia mare din acest an, cât şi cererea mare de piaţă de produse autohtone ne face să credem că legumele şi fructele româneşti vor avea o revenire în forţă pe piaţă. Membrii Hortifruct au reuşit în plină criză economică să implementeze cele mai noi tehnologii de combatere biologică a dăunătorilor, eliminând total insecticidele”, declară Valeria Trică, administrator Hortifruct.

    Hortifruct este o organizaţie înfiinţată în 2007 la iniţiativa celor mai importanţi producători de legume şi fructe proaspete din România. Hortifruct funcţionează ca promotor al produselor româneşti, un sprijin real pentru fiecare producător în sensul creşterii calităţii şi pentru îmbunătăţirea comercializării produselor. Un alt obiectiv al Hortifruct este promovarea în rândul producătorilor români a tehnicilor de cultivare prietenoase mediului.

    Companiile care fac parte din organizaţie sunt: Leoser SA, Berser SA, Leader International SA, Frank ’93 Prod SRL, Ostrovit SA, Lio Agro Com SRL, Ilser Oltenia SRL. Acestea deţin sere încălzite pe o suprafaţă de 170 de hectare, 2000 de hectare de podgorii şi 500 de hectare de livezi şi alte culturi de câmp.
    Fructele pe care Hortifruct le livrează pe piaţa autohtonă şi la export sunt: caisele, piersicile, strugurii, prunele, cireşele sau pepenii verzi. Producţia anuală pe acest sector se ridică la peste 10.000, plus o cantitate de 15.000 de tone de struguri de masă.

    “Ţările unde exportăm legumele şi fructele Hortifruct sunt: Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Polonia, Slovacia, dar exporturile nu se vor opresc aici. Avem în vedere şi alte pieţe europene.

    Aproximativ 35 de procente din producţia pe acest an este deja contractată de parteneri externi, restul fiind destinată pieţei autohtone unde avem deja contracte ferme. Un argument în favoarea produselor noastre sunt condiţiile excelente de producţie, tehnicile moderne, lipsa insecticidelor din sere, respectarea legislaţiei europene privind folosirea de îngrăşăminte şi sistemele de polenizare naturală” precizează Valeria Trică.

    În 2012 cifra de afaceri pe care a atins-o Hortifruct este de peste 37 milioane de euro, 44 de procente din aceasta fiind generata de castraveţi şi de tomate.
     

  • De ce va creşte anul acesta producţia Hortifruct

    Atât producţia mare din acest an, cât şi cererea mare de piaţă de produse autohtone ne face să credem că legumele şi fructele româneşti vor avea o revenire în forţă pe piaţă. Membrii Hortifruct au reuşit în plină criză economică să implementeze cele mai noi tehnologii de combatere biologică a dăunătorilor, eliminând total insecticidele”, declară Valeria Trică, administrator Hortifruct.

    Hortifruct este o organizaţie înfiinţată în 2007 la iniţiativa celor mai importanţi producători de legume şi fructe proaspete din România. Hortifruct funcţionează ca promotor al produselor româneşti, un sprijin real pentru fiecare producător în sensul creşterii calităţii şi pentru îmbunătăţirea comercializării produselor. Un alt obiectiv al Hortifruct este promovarea în rândul producătorilor români a tehnicilor de cultivare prietenoase mediului.

    Companiile care fac parte din organizaţie sunt: Leoser SA, Berser SA, Leader International SA, Frank ’93 Prod SRL, Ostrovit SA, Lio Agro Com SRL, Ilser Oltenia SRL. Acestea deţin sere încălzite pe o suprafaţă de 170 de hectare, 2000 de hectare de podgorii şi 500 de hectare de livezi şi alte culturi de câmp.
    Fructele pe care Hortifruct le livrează pe piaţa autohtonă şi la export sunt: caisele, piersicile, strugurii, prunele, cireşele sau pepenii verzi. Producţia anuală pe acest sector se ridică la peste 10.000, plus o cantitate de 15.000 de tone de struguri de masă.

    “Ţările unde exportăm legumele şi fructele Hortifruct sunt: Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Polonia, Slovacia, dar exporturile nu se vor opresc aici. Avem în vedere şi alte pieţe europene.

    Aproximativ 35 de procente din producţia pe acest an este deja contractată de parteneri externi, restul fiind destinată pieţei autohtone unde avem deja contracte ferme. Un argument în favoarea produselor noastre sunt condiţiile excelente de producţie, tehnicile moderne, lipsa insecticidelor din sere, respectarea legislaţiei europene privind folosirea de îngrăşăminte şi sistemele de polenizare naturală” precizează Valeria Trică.

    În 2012 cifra de afaceri pe care a atins-o Hortifruct este de peste 37 milioane de euro, 44 de procente din aceasta fiind generata de castraveţi şi de tomate.
     

  • CNA vrea uniformizarea sunetului la programele TV şi radio, inclusiv la publicitate

     Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a constituit “grupul de lucru Loudness”, format din reprezentanţi ai radiodifuzorilor, distribuitorilor prin cablu, studiourilor de producţie şi ai mediului universitar, care s-a întâlnit pentru prima dată, luni, la sediul CNA.

    Grupul de lucru are ca scop elaborarea “Standardului pentru Nivelul Tăriei Sunetului, prin care se va asigura o normalizare, prin uniformizare, a tăriei sunetului în programele de radio şi de televiziune”, în conformitate cu Recomandarea European Broadcasting Union (EBU) numărul 128 din anul 2011.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Twitter va obţine venituri din publicitate de aproape 1 miliard de dolari în 2014

     Astfel, Twitter va obţine aproximativ 950 de milioane de dolari cu ajutorul publicităţii în 2014, după cele 582,8 milioane de dolari în acest an.

    Pragul de 1 miliard de dolari va fi depăşit cu uşurinţă în anul 2015, când veniturile din publicitate ce vor fi obţinute de platforma Twitter vor fi de 1,33 miliarde de dolari.

    Specialiştii de la cabinetul eMarketer au spus că şi-au revizuit previziunile în creştere, întrucât “publicitarii arată un interes mai mare în a-şi cheltui banii în reclame mobile pe Twitter”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cipru joacă ruleta rusească – de ce stârnesc ciprioţii Rusia împotriva Uniunii Europene

    SECTORUL BANCAR AL CIPRULUI S-A DEZVOLTAT EXCESIV ÎN RAPORT CU RESTUL ECONOMIEI, ajutat şi de politica de offshore, iar pasivele se situează la circa de opt ori valoarea PIB. Băncile locale, strâns legate de cele din Grecia, au înregistrat pierderi mari şi din ştergerea unei părţi importante a datoriei statului elen anul trecut. Cel mai estic avanpost al UE este astfel nevoit să-şi stabilizeze cât mai repede şi mai bine sistemul financiar. Liderii ciprioţi şi-au pus o mare parte din speranţe în monetizarea resurselor de gaze încă nedezvoltate şi în poziţionarea ţării ca o sursă importantă de energie pentru Europa. Totuşi, astfel de venituri sunt încă departe, iar iluziile Ciprului de a deveni Qatarul Mediteranei de Est ar putea determina politicienii să rişte mai mult decât ar trebui. Cerinţele dure ale zonei euro, de a forţa pierderi asupra deponenţilor din băncile cipriote, ar putea impinge Nicosia către o înţelegere cu Moscova, ale cărei pretenţii nu sunt clare încă. În cel mai rău caz, Cipru ar putea ieşi din această criză cu sistemul financiar ruinat şi cu relaţiile cu aliaţii apropiaţi distruse. “Cipru a fost întotdeauna o ţară complicată. Dar niciodată în asemenea măsură ca acum”, spune James Ker-Lindsay, expert la London School of Economics în conflictul dintre ciprioţii greci şi cei turci.

    IMPLICAŢIILE CRIZEI DIN CIPRU AR PUTEA FI MAI IMPORTANTE DECÂT AU VRUT SĂ ADMITĂ LIDERII DIN MARILE CAPITALE EUROPENE. Imaginile cu bănci închise şi cozi lungi la ATM-uri ar putea declanşa panică şi în restul Europei, punând în pericol stabilitatea euro. Pe fundalul crizei bancare, persistă conflictul vechi de zeci de ani dintre ciprioţii turci, aflaţi în partea de nord a insulei, şi cei greci din sud. Cipru a sperat că accelerarea explorării resurselor de gaze naturale îi va ajuta să-şi revină financiar. Căutările de resurse au condus însă la tensiuni cu cei din nord şi cu Turcia, care-i susţine. La Washington şi Bruxelles există temeri că relaţiile încordate dintre Cipru şi Turcia ar putea conduce chiar şi la confruntări. “Cipru ar putea da tonul pentru restul Mediteranei. Este locul unde criza financiară şi problema gazelor se întâlnesc. Şi tot aici capătă imediat o dimensiune militară”, afirmă Eric Thompson, director la Centre for Naval Analyses, o agenţie a SUA, citat de Reuters.

    CIPRU SPERĂ SĂ POATĂ ÎNCEPE EXPORTURILE DE GAZE ÎN 2018, dar analiştii afirmă că extracţia ar putea fi scumpă şi mai lentă decât se aşteaptă guvernul. De asemenea, la momentul extracţiei, gazele cipriote ar ajunge pe o piaţă saturată de o ofertă prea mare, ca urmare a resurselor eliberate de exploatarea gazelor de şist. Guvernele cipriote au tratat de-a lungul timpului relaţiile strânse cu Europa drept centrale pentru rezistenţa în faţa Turciei şi pentru prosperitatea ţării.Ciprioţii au susţinut constant colaborarea cu ţările europene. Totul până la mijlocul acestei luni, când au apărut informaţiile despre ajutorul din partea zonei euro.

    Termenii iniţiali ai unui pachet de împrumuturi de 10 miliarde de euro de la zona euro prevedeau ca şi cei mai mici deponenţi să piardă aproape 7% din sumele pe care le aveau în conturi. Condiţia europenilor a fost catalogată drept furt, iar furia împotriva UE, mai ales a Germaniei, a luat proporţii. În prezent, potrivit unui sondaj, peste două treimi din populaţie ar susţine mai degrabă ieşirea ţării din zona euro decât taxarea depozitelor bancare. Pe de altă parte, după ce au alocat fonduri imense pentru ţările de la periferia zonei euro, statele mai bogate, care controlează puşculiţa UE, au un apetit redus pentru noi cheltuieli, mai ales în contextul alegerilor programate în toamnă în Germania.

  • Rémy Martin Coeur de Cognac este disponibil şi în România

    Astfel, băuturile distilate din amestecul Coeur de Cognac sunt alese pentru gust, armonie şi aromă, mai degrabă decât pe criterii de vârstă. Deşi vârsta medie a noului coniac este situată undeva între XO (Extra Old) şi VSOP (Very Superior Old Pale), această menţionare este intenţionat omisă de pe etichetă. Scopul este ca băutura să fie mai uşor de identificat de către consumatorii mai puţin iniţiaţi în diferenţierea categoriilor de coniac.

    Rémy Martin produce unele dintre cele mai fine coniacuri încă de la 1724.Toate băuturile distilate utilizate în amestecul Coeur de Cognac provin din producţiile celor mai bune podgorii Rémy Martin, chiar din inima regiunilor Petite Champagne şi Grande Champagne. Acest teritoriu calcaros este mediul ideal pentru cultivarea şi producerea strugurilor Ugni Blanc, Colombard şi Folle Blanche – toţi utilizaţi în producţia de coniac.

    Rémy Martin este renumit pentru calitatea şi intensitatea aromatică a băuturilor sale obţinute în urma procesului unic de distilare. Pentru Coeur de Cognac s-a elaborat un proces şi mai lent, mai delicat. Vase unice, de mici dimensiuni sunt folosite pentru a aduna şi proteja aromele şi proprietăţile onctuoase ale strugurilor copţi.

    Coeur de Cognac este mai apoi învechit în butoaie mici de stejar. Pierrette Trichet, Cellar Master Rémy Martin, îşi utilizează experienţa vastă şi abilitatea de a selecta cele mai alese băuturi distilate pentru a crea un amestec unic: Coeur de Cognac. Rezultatul este încapsulat într-o băutură unică, proaspătă, fructată.

    Istoria Casei Rémy Martin începută în anul 1724 se confundă cu istoria unei familii, o familie de viticultori, care de cinci generaţii este ghidată de aceeaşi pasiune. Unul dintre secretele coniacului produs de Rémy Martin este solul regiunilor Grande Champagne şi Petite Champagne, care asigură condiţiile pentru cultivarea soiurilor de struguri folosiţi în producţia de coniac.

    Fine Champagne Cognac este singurul blend, amestec, obţinut din două regiuni protejate prin Appellation d’Origine Contrôlée (AOC), ceea ce certifică în mod oficial calităţile unice ale cogniacului obţinut din podgoriile Grande Champagne şi Petite Champagne. Din anul 2011, Rémy Martin este deţinut de către Grupul Rémy Cointreau.

    Compania B.D.G. Import a fost înfiinţată în anul 1996, având ca obiect de activitate importul şi distribuţia de băuturi alcoolice premium şi super premium. În prezent B.D.G. Import este importatorul nr.1 din România, cu o cifră de afaceri de 37 milioane euro în 2011. B.D.G. Import este singura companie importatoare de produse premium ce deţine în parteneriat o reţea de distribuţie HoReCa în Bucureşti, Cluj şi Timişoara, cu o cifră de afaceri de peste 15 milioane euro în anul 2011.

    Din portofoliul BDG Import fac parte mărcile: Jack Daniel’s, Finlandia, Remy Martin, Cointreau, Metaxa, Evian, Jagermeister, Corona Extra, Budweiser Budvar, Southern Comfort, Bols, Herradura, Laurent Perrier, Baron Philippe De Rothschild, Bacardi, Martini, Grey Goose, Bombay Sapphire, Dewars, The Famous Grouse, The Macallan, Armand de Brignac.

  • Opinie Dragoş Pătroi: Cui îi e frică de nerezidenţi?

    Parcurgând actul normativ anterior invocat, mi-a atras atenţia, printre altele, noul regim fiscal aplicabil veniturilor obţinute de nerezidenţi, ca urmare a serviciilor prestate către entităţi cu rezidenţa fiscală în România. Pentru început, este de remarcat că – prin reformularea conţinutului art.115 lit. k) Cod fiscal – se introduce extinderea impozitării la toate serviciile efectuate de un nerezident în favoarea unui rezident, indiferent de locul prestării acestora, atât în ţară, cât şi – spre deosebire de reglementările existente până la data de 31 ianuarie 2013 – în străinătate.

    În forma reglementată de ordonanţă, textul de lege ar fi fost greu sau chiar ilogic de aplicat în cazul unor servicii (cum ar fi cazarea în străinătate, transportul local sau serviciile de service auto efectuate în alte state etc.), tocmai de aceea apreciez clarificările aduse prin proiectul normelor metodologice de aplicare (publicat în prezent pe site, spre dezbatere publică) ca fiind de bun-simţ şi utile în raport de operaţionalizarea efectivă a textelor de lege în practica de zi cu zi.

    Marea noutate adusă însă de OG nr. 8/2013 este corelarea regimului fiscal (aplicat de rezident veniturilor plătite către nerezident) de existenţa unui instrument juridic care să permită schimbul de informaţii, încheiat între România şi statul în care veniturile sunt plătite efectiv nerezidentului – aşa cum rezultă din cuprinsul art. 116 alin. (2) lit. c1 Cod fiscal. Practic, începând cu data de 1 februarie 2013, nu mai avem cotă unică de 16%, deoarece se introduce o nouă cotă de impozitare de 50%, pentru veniturile (cu anumite excepţii) plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic, în baza căruia să se permită facilitarea schimbului de informaţii. Bine, între noi fie vorba, cota unică nu a fost de fapt niciodată atât de unică pe cât au lăsat autorităţile publice să se înţeleagă…

    Din economia textului de lege, rezultă că impozitarea se realizează, în primul rând, în funcţie de existenţa instrumentului juridic cu statul în care se află banca la care se efectuează plata şi doar în subsidiar în funcţie de jurisdicţia de rezidenţă fiscală a prestatorului – fapt confirmat, de altfel, şi de forma actuală a proiectului normelor metodologice publicate în prezent pe site. Practic, în opinia mea, raţionamentul ar fi următorul:
    – dacă plata serviciilor se realizează într-un cont bancar aflat într-o jurisdicţie cu care România nu are încheiat un instrument juridic care să permită schimbul de informaţii, atunci impozitul, reţinut de plătitorul de venit rezident în România, va fi de 50%, indiferent de rezidenţa fiscală a prestatorului nerezident;

    – dacă plata serviciilor se realizează într-un cont bancar aflat într-o jurisdicţie cu care România are încheiat un instrument juridic care să permită schimbul de informaţii, atunci se analizează rezidenţa fiscală a prestatorului şi pot apărea două situaţii:

    – dacă acesta este stabilit, din punct de vedere fiscal, într-o ţară cu care România nu are încheiată Convenţie de evitare a dublei impuneri sau, deşi este stabilit într-o ţară cu care România nu are încheiată Convenţie, dar nu prezintă un certificat de rezidenţă fiscală valabil la momentul plăţii venitului, atunci impozitul reţinut de rezidentul din România va fi de 16%;

    – dacă prestatorul este stabilit într-o ţară cu care România are încheiată Convenţie de evitare a dublei impuneri şi, în mod corelativ, prezintă şi un certificat de rezidenţă fiscală valabil la momentul plăţii venitului, atunci regimul fiscal incident în cauză se determină prin raportare la prevederile Convenţiei încheiate în cauză, aplicându-se cota de impozitare menţionată în aceasta. În acest context, este de menţionat că – tot în baza actului normativ supus prezentei analize, în speţă OG nr. 8/2013 – se completează şi se reformulează prevederile art. 11 Cod fiscal, conform căruia autorităţile fiscale pot reîncadra conţinutul economic al unei tranzacţii, în sensul că se limitează posibilitatea aplicării regimului fiscal rezultat din Convenţiile de evitare a dublei impuneri în situaţiile în care tranzacţiile nu au substanţă economică şi scopul vădit al acestora constă doar în obţinerea unui avantaj fiscal.

    Ce am înţeles eu din cele prezentate mai sus? Că autorităţile publice îşi recunosc practic neputinţa în a instrumenta – prin mijloacele specifice de administrare şi de apreciere a probelor în materie fiscală, reglementate de Codul de procedură fiscală – situaţiile în care contribuabilii recurg la scheme de optimizare fiscală (să recunoaştem, mai mult sau mai puţin legale), în baza cărora realizează transferul unor sume de bani către jurisdicţii aflate în afara posibilităţilor de instrumentare, în baza unui schimb de informaţii (de regulă, paradisuri fiscale).

    Practic, nici nu se mai pune problema să se instrumenteze caracterul efectiv, real, al serviciilor facturate unui rezident din România de un rezident fiscal stabilit într-un paradis fiscal şi care încasează contravaloarea serviciilor respective într-un cont bancar din paradisul fiscal în care îşi are rezidenţa. Autorităţile publice române probabil au gândit situaţia „la rece„ astfel: decât să angajez o serie de resurse materiale, umane şi de timp, iar, în final, să existe riscul să nu pot proba nimic, mai bine merg pe principiul jumătate eu ca stat, jumătate contribuabilul. 

    Ce se va întâmpla însă în cazul serviciilor facturate de o firmă tip BV din Olanda către un rezident fiscal din România, a căror contravaloare se încasează într-un cont bancar din Olanda. Cine va împiedica firma din Olanda să-şi transfere ulterior banii astfel încasaţi într-un cont bancar dintr-un paradis fiscal? De unde, eventual, să se întoarcă – evident, sub o formă disimulată şi cu o aparenţă de legalitate – către adevăratul beneficiar din România? Care ar fi soluţia în acest caz? Probabil să fie chiar România însăşi un paradis fiscal, deoarece nu ar mai exista nici un fel de motivaţie pentru acest „circuit„…şi atunci, probabil, şi statul ar încasa ceva bănuţi (e adevărat, nu atât de mulţi pe cât şi-ar dori, dar facil şi sigur!).

    DRAGOŞ PĂTROI (MANAGING PARTNER AL FIRMEI DE CONSULTANŢĂFISCALĂ DRP TAX WIZARDS)

  • Criza economică duce la creşterea pieţei drogurilor

    Potrivit informaţiilor furnizate de Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie, noile substanţe psihoactive reprezintă o problemă din ce în mai serioasă. În total, în 2011 au fost notificate oficial pentru prima dată 49 de noi substanţe psihoactive, prin intermediul sistemului UE de avertizare timpurie.

    Acesta este cel mai mare număr de substanţe semnalat vreodată în cursul unui singur an, faţă de 41 de substanţe semnalate în 2010 şi 24 în 2009. Iar datele preliminare pentru 2012 nu arată niciun semn de diminuare a acestei cifre, fiind deja detectate peste 50 de astfel de substanţe.

    În timp ce consumul de “droguri tradiţionale”, cum ar fi cocaina, heroina şi ecstasy este în general stabil, noile droguri aprovizionează piaţa drogurilor ilegale, întrucât comercianţii profită de substanţele chimice nereglementate la nivel internaţional. Aceste droguri sunt tot mai frecvent disponibile pe internet şi s-au răspândit rapid în multe state membre, care se confruntă cu dificultăţi în a preveni vânzarea lor.

    În ultimii doi ani, în fiecare săptămână a apărut câte o nouă substanţă. Statele membre nu pot opri răspândirea drogurilor numai prin propriile forţe: rezultatul măsurilor adoptate la nivel naţional ar fi doar acela de a-i obliga pe infractori să transfere producţia de droguri în ţările vecine sau să îşi reorienteze rutele de trafic.

    Amploarea pieţei europene a canabisului, drogul cel mai utilizat de europeni, este estimată între 7 şi 10 miliarde de euro în 2010. Consumatorii intensivi reprezintă un mic procent din consumatorii de canabis (între 5 % şi 25 %, în funcţie de ţară), fiind însă responsabili pentru cea mai mare parte (între 55 % şi 77 %) din cantitatea totală de canabis consumată anual.

    Studiul confirmă, de asemenea, că aplicarea unor legi împotriva producţiei şi distribuţiei de canabis determină o creştere spectaculoasă a preţului acestui drog. Acest lucru se explică prin faptul că producătorii şi traficanţii au nevoie de o compensaţie pentru riscurile de a fi arestaţi, deţinuţi, de a li se sechestra bunurile şi de a suporta vătămări grave, precum şi pentru costurile asociate necesităţii de a opera sub acoperire.