BusinessMagazin

Tag: reusita

  • Cronică: Stranger Things, un serial de referinţă

    Povestea puştilor din Hawkins, o mică localitate din Indiana, Statele Unite, continuă la un an după evenimentele din 1983, prezentate în primul sezon. Pentru cei care nu au urmărit prima parte, o foarte scurtă recapitulare: Will Byers, un puşti de 12 ani, dispare în timp ce se întorcea spre casă. Prietenii săi încep să îl caute, convinşi că e încă în viaţă, în timp ce şeriful Hopper încearcă să o împace pe mama băiatului cu ideea că acesta a murit. Apariţia unei creaturi ciudate ridică însă mai multe semne de întrebare, iar personajele amintite mai sus încep să descopere lucruri incredibile despre oraşul Hawkins.

    Stranger Things a fost unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am urmărit în ultimii ani – referindu-mă aici la primul sezon – iar partea a doua mi-a confirmat acest lucru dincolo de orice bănuială. Totul s-a aşezat aşa cum trebuie pentru cei de la Netflix, care par să le fi dat mână liberă celor doi fraţi Duffer. Aceştia sunt responsabili pentru serial: ei au creat întreaga poveste, semnând scenariul, şi au şi regizat majoritatea episoadelor.

    Un lucru evident încă de la primele episoade e respectul pe care ei îl poartă filmelor fantasy din anii ’80, în special celor semnate de Steven Spielberg. Veţi regăsi postere din filme precum E.T. sau întâlnire de gradul III pe pereţi, dar şi scene care evocă o temă aproape omniprezentă în acel deceniu cinematografic: cea a adolescenţei. Spre exemplu, mulţi vor recunoaşte scena în care puştii se plimbă de-a lungul şinelor de tren, scenă inspirată din filmul Stand by Me. Exemplele sunt multe şi nu se rezumă doar la imagini, ci şi la muzică sau chiar modul în care sunt concepute creaturile.

    Stranger Things nu ar trebui privit însă ca un elogiu adus acelor vremuri, ci ca o reuşită de sine stătătoare. Serialul atinge culmi înalte atât în ceea ce priveşte suspansul, cât şi în dezvoltarea personajelor şi a legăturilor din cadrul grupului. Mi-e greu să cred că cineva ar putea să urmărească mai multe episoade fără să aibă sentimente contradictorii faţă de personaje. Şi pentru că am ajuns la interpretări, sunt sincer impresionat de modul în care actori atât de tineri – 13, 14 ani – reuşesc să iasă din umbra unor nume precum Winona Ryder sau David Harbour. Sunt actori tineri care nu prea au credite pe pagina de IMDB, dar reuşesc să susţină perfect scenariul gândit de Matt şi Ross Duffer. Acum câteva luni, Netflix a dat o veste bună fanilor, comandând alte două sezoane ale serialului, pentru 2018 şi 2019.

    În concluzie, Stranger Things e un serial care are toate premisele să devină un element de referinţă în industria filmului. Spun, ”film“ şi nu ”serial“ pentru că secvenţele de credite de la începutul fiecărui episod reprezintă singurul element care îţi aminteşte că a mai trecut o oră de când te uiţi la ecran şi că e poate timpul să iei o pauză.
    NOTĂ: 9,5/10

     

  • Cronică: Stranger Things, un serial de referinţă

    Povestea puştilor din Hawkins, o mică localitate din Indiana, Statele Unite, continuă la un an după evenimentele din 1983, prezentate în primul sezon. Pentru cei care nu au urmărit prima parte, o foarte scurtă recapitulare: Will Byers, un puşti de 12 ani, dispare în timp ce se întorcea spre casă. Prietenii săi încep să îl caute, convinşi că e încă în viaţă, în timp ce şeriful Hopper încearcă să o împace pe mama băiatului cu ideea că acesta a murit. Apariţia unei creaturi ciudate ridică însă mai multe semne de întrebare, iar personajele amintite mai sus încep să descopere lucruri incredibile despre oraşul Hawkins.

    Stranger Things a fost unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am urmărit în ultimii ani – referindu-mă aici la primul sezon – iar partea a doua mi-a confirmat acest lucru dincolo de orice bănuială. Totul s-a aşezat aşa cum trebuie pentru cei de la Netflix, care par să le fi dat mână liberă celor doi fraţi Duffer. Aceştia sunt responsabili pentru serial: ei au creat întreaga poveste, semnând scenariul, şi au şi regizat majoritatea episoadelor.

    Un lucru evident încă de la primele episoade e respectul pe care ei îl poartă filmelor fantasy din anii ’80, în special celor semnate de Steven Spielberg. Veţi regăsi postere din filme precum E.T. sau întâlnire de gradul III pe pereţi, dar şi scene care evocă o temă aproape omniprezentă în acel deceniu cinematografic: cea a adolescenţei. Spre exemplu, mulţi vor recunoaşte scena în care puştii se plimbă de-a lungul şinelor de tren, scenă inspirată din filmul Stand by Me. Exemplele sunt multe şi nu se rezumă doar la imagini, ci şi la muzică sau chiar modul în care sunt concepute creaturile.

    Stranger Things nu ar trebui privit însă ca un elogiu adus acelor vremuri, ci ca o reuşită de sine stătătoare. Serialul atinge culmi înalte atât în ceea ce priveşte suspansul, cât şi în dezvoltarea personajelor şi a legăturilor din cadrul grupului. Mi-e greu să cred că cineva ar putea să urmărească mai multe episoade fără să aibă sentimente contradictorii faţă de personaje. Şi pentru că am ajuns la interpretări, sunt sincer impresionat de modul în care actori atât de tineri – 13, 14 ani – reuşesc să iasă din umbra unor nume precum Winona Ryder sau David Harbour. Sunt actori tineri care nu prea au credite pe pagina de IMDB, dar reuşesc să susţină perfect scenariul gândit de Matt şi Ross Duffer. Acum câteva luni, Netflix a dat o veste bună fanilor, comandând alte două sezoane ale serialului, pentru 2018 şi 2019.

    În concluzie, Stranger Things e un serial care are toate premisele să devină un element de referinţă în industria filmului. Spun, ”film“ şi nu ”serial“ pentru că secvenţele de credite de la începutul fiecărui episod reprezintă singurul element care îţi aminteşte că a mai trecut o oră de când te uiţi la ecran şi că e poate timpul să iei o pauză.
    NOTĂ: 9,5/10

     

  • Cum a reuşit Paris Hilton să-şi piardă inelul de logodnă de 2 milioane de dolari. “Era prea mare şi greu”

    Actriţa în vârstă de37 de ani şi-a pierdut, fără să vrea, inelul de logodnă de 2 milioane de dolari, într-o noapte în club. În timp ce petrecea alături de logodnicul ei Chris Zylka, în Miami, inelul i-a zburat de pe deget. După ce a alertat paza de cele întâmplate, au început să-l caute în întreaga clădire. Din fericire, inelul a fost găsit chiar în frapieră.
     
    “Inelul era prea mare şi greu, iar când am dansat, pur şi simplu a zburat de pe deget în frapiera de la câteva mese distanţă. Mulţumesc lui Dumnezeu că a fost găsit chiar de logodnicul meu înainte ca altcineva să-l ia. Cel mai probabil nu l-am fi primit înapoi. Am fost foarte norocoasă!”, a scris Paris Hilton pe Twitter.
     
    Paris Hilton şi actorul Chris Zylka s-au logodit în vacanţa de Anul Nou din Aspen, Colorado. Imediat după ce a primit valorosul inel de logodnă, actriţa a angajat o firmă de pază care să stea cu ea 24/7, scrie one.ro

  • Start-up-ul OmniPERFORM a generat afaceri de 500.000 de euro în primul an de funcţionare

    OmniPERFORM a demarat în martie 2017 cu trei angajaţi. După 12 luni, compania numără 16 persoane şi o structură totală de 35 de persoane, împreună cu toţi colaboratorii. Campaniile desfăşurate de agenţie sunt pentru zona auto, home&deco, real estate, FMCG, platforme de investment, SaaS, e-commerce şi nu numai.

    Tehnologia OmniPERFORM a ajutat aproape 40% din partenerii agenţiei să treacă la costuri per lead sau costuri/oportunitate în CRM, după un minim de 6 luni de colaborare. Acest mod de promovare devine extrem de eficient în cadrul unei colaborări strânse cu departamentele de marketing ale partenerilor, iar personalizarea şi testarea mesajelor aduce rezultate excelente, fapt ce declanşează creşterea sau mutarea bugetelor în online.

    În acest an, OmniPERFORM urmăreşte să introducă un nou mod de lucru şi o structură de agenţie care să răspundă nevoilor de business ale partenerilor.

  • “Micuţa Picaso” din Vaslui: la 11 ani vindea tablouri cu 100.000 de dolari

    Alexandra Nechita s-a născut la Vaslui, la 27 august 1985, la trei luni după ce tatăl său, Niki Nechita, s-a refugiat din România comunistă, în Statele Unite ale Americii. Viorica Nechita, şi mica Alexandra au reuşit să se alăture soţului, respectiv tatălui, abia după doi ani. Părinţii Alexandrei fuseseră persecutaţi sub regimul comunist din România.

    Alexandra Nechita a fost invitată la mai multe emisiuni cunoscute, precum Oprah Winfrey Show, şi a stat la masă cu personalităţi ca Bill Clinton. Talentul său extraordinar i-a făcut pe cei din jur să o numească “micuţa Picasso.”

    La începutul acestei luni, Oprah a realizat un nou interviu cu Alexandra în cadrul seriei “Where are they now” (Unde au ajuns – n.r.). „Cea mai mare sumă pe care am încasat-o pe o pictură de a mea a fost undeva în jur de 400.000 de dolari. Am fost norocoasă să–mi construiesc o viaţă atât de bună din munca mea, şi nu doar pentru mine, dar şi pentru familia mea. Acesta chiar a fost unul dintre cele mai daruri”, a spus Alexandra.

    Lucrările sale au fost vândute în toată lumea, printre colecţionari numărăndu-se Ellen DeGeneres, Alec Baldwin, Calvin Klein şi Whoopi Goldberg.

    În 1999, Nechita a fost selectată de către ONU pentru a conduce o iniţiativă de artă în peste 100 de ţări. Ea locuieşte în Los Angeles şi s-a măritat, la începutul lui 2014, cu designerul Dimitri Tcharfas.

  • Provocare lansată de Starbucks. Cum poţi primi o suma foarte mare de bani dacă îi ajuţi să rezolve o problema foarte importantă pentru ei

    Compania este dispusă să ofere o sumă uriaşă – zece milioane de dolari, celui sau celei care va reuşi să deseneze sau să proiecteze un model de recipient de cafea mai uşor de reciclat. Asta pe fondul parteneriatului pe care l-au încheiat cu Closed Loop Partners, un investitor focusat pe activităţi de reciclare.

    În prezent, recipientele de cafea folosite de companie sunt făcute din carton, şi au un capac subţire de plastic, pentru a împiedica vărsarea cafelei, dar care face paharul foarte dificil de reciclat.  Este nevoie de 20 de ani pentru a se descopune un capac de plastic folosit la cupele Starbucks.

    În 2008, compania şi-a stabilit câteva obiective foarte clare pentru a reduce poluarea. Astfel, în 2010, şi-a luat angajamentul ca până în 2015, cupele sale să fie 100% reciclabile, însă nu au reuşit să îşi respecte promisiunea. Recipientul actual se fabrică cu doar 10% fibre reciclate. Starbucks a declarat că va efectua şi cel de-al 13-lea test intern pe o ceaşcă de cafea realizată din plante, pentru a vedea dacă poate fi împiedicată scurgerea lichidelor fierbinţi. De curând, compania şi-a reînnoit promisiunea, şi şi-a asumat ca până în 2020 să înlocuiască cupele actuale cu unele din hârtie reciclabilă.

    McDonald’s este o altă companie internaţională care a declarant la începutul acestui an că va înlocui toate ambalajele cu unele din materiale regenerabile sau reciclabile, până în 2025.

  • S-a născut în sărăcie în Scoţia, cu toate acesta a reuşit să ajungă cel mai bogat om din lume. “Dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare”

    Andrew Carnegie a fost un om de afaceri american de origine scoţiană considerat creatorul industriei moderne a oţelului. Născut într-o familie săracă din Scoţia, fără educaţie, Carnegie avea să ajungă cel mai bogat om din lume.

    Carnegie considera că este un act de “neglijenţă criminală” pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh.

    Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: “Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi.”

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901  a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică şi a fondat mai multe instituţii, printre care  Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţămând din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite.

    Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

  • Cercetătorii chinezi au creat un nou tip de orez cu care ar putea fi hrănite peste 200 de milioane de persoane

    Iniţial, cercetătorii s-au aşteptat să obţină 4,5 tone per hetar, însă surpinzător patru tipuri de orez au produs între 6,5 şi 9,3 tone pe hectar. Conform NextShark, testele asupra orezului rezistent la apele saline sunt realizate în China de o perioadă lungă de timp, însă cercetătorii nu se aştepatu să obţină o producţie suficientă pentru comercializare. 
     
    Principalul cercetător Yuan Longping a declarat că prin intermediul cultvării acestui tip de orez s-ar putea hrăni peste 200 de milioane de persoane. 
     

  • Tibi Uşeriu, despre ultimii kilometri parcurşi la cel mai greu maraton din lume: ”De fiecare dată cred că-s mai praf decât am fost ultima dată”

    ”Am terminat. Am intrat într-o furtună, 4 ore, ai de capu’ meu! A fost cât pe ce să mă scoată ăştia. Deci a fost ceva …. La mişto … a fost cireaşa de pe tort! Mă bucur că am terminat-o. Îi mult, mult mai grea decât ce-o fost înainte. Deci ultima parte, asta cu 160 de kilometri, îi numai urcări şi coborâri, exact ca prima, după aia aproape 300 de kilometri de ice-road, ceea ce m-o mâncat. Da’ aşa, per total, e mult, mult mai grea decât ce-o fost în anii trecuţi. Dar na, de asta am venit, să o termin şi mă bucur că am câştigat-o”, povesteşte Uşeriu.

    Maratonistul Tibi Uşeriu a reuşit, pentru a treia oară consecutiv, să treacă primul linia de sosire a celui mai greu maraton din lume – 6633 Arctic Ultra şi să fluture steagul României, fiind singurul român care a reuşit să termine cursa de 618 de kilometri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tibi Uşeriu a câştigat pentru a treia oară cel mai greu maraton din lume – 6633 Arctic Ultra. Mesajul preşedintelui Iohannis

    „Felicitări, Tiberiu Uşeriu, pentru câştigarea maratonului Arctic Ultra! Pentru a treia oară consecutiv, drapelul României este dus pe primul loc în una dintre cele mai dure competiţii sportive din lume. O astfel de performanţă se atinge doar cu determinare şi sacrificii, iar Tiberiu Uşeriu a demonstrat, din nou, că este un luptător”, a scris Iohannis, pe pagina sa de Facebook.

    Maratonistul Tibi Uşeriu a reuşit, pentru a treia oară consecutiv, să treacă primul linia de sosire a celui mai greu maraton din lume – 6633 Arctic Ultra şi să fluture steagul României, fiind singurul român care a reuşit să termine cursa de 618 de kilometric

    După şapte zile de maraton bistriţeanul Tibi Uşeriu a reuşit să câştige, pentru a treia oară, cel mai greu maraton de pe planetă care se desfăşoară dincolo de Cercul Polar, în Canada.