Un lanţ de restaurante din Australia, Mr. Burger, le oferă şansa clienţilor săi să câştige burgeri gratis pe viaţa. Nu este o glumă, însă persoanele care vor să aibă burgeri pentru tot restul vieţii trebuie să facă un lucru…să-şi schimbe numele de familie în Burger.
Aşadar, primele 10 persoane care se vor numi Burger vor primi din partea lanţului de restaurante fast-food burgeri gratis pentru tot restul vieţii, însă doar şapte pe săptămână.
Printre sugestiile luate în calcul pentru noua denumire a statului se numără: “Macedonia de Nord”, “Noua Macedonie” sau “Macedonia Vardarska”, după numele fluviului care traversează ţara.
Acest lucru va fi dispus dezbaterii în următoarea reuniune importantă ONU, ce va avea loc pe 19 ianuarie.
Macedonia a fost denumirea luată de această ţară în 1991 când şi-a proclamat independenţa din Iugoslavia, dar un an mai târziu un milion de persoane, ceea ce însumează 10% din populaţia Greciei, a ieşit pe străzile din Salonic, capitala regiunii greceşti numite Macedonia, pentru a cere schimbarea numelui.
Grecia a acuzat Macedonia că şi-a însuşit părţi din cultura greacă, precum şi numele provinciei sale istorice care se află chiar la graniţa cu Macedonia, inclusiv simboluri precum soarele de pe drapelul macedonean sau originea lui Alexandru cel Mare,scrie unica.ro.
Potrivit biografiei sale postate pe site-ul Patriarhiei, s-a născut la data de 22 iulie 1951, din părinţii Alexe şi Stela Ciobotea, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş. La Botez a primit numele Dan-Ilie.
II. FORMAREA ŞI EXPERIENŢA PROFESIONALĂ
1958-1962 – urmează şcoala primară în satul natal Dobreşti, judeţul Timiş;
1962-1966 – urmează gimnaziul în localitatea Lăpuşnic, judeţul Timiş;
1966 – începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970);
1970-1974 – studiază la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu;
1974-1976 – urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae;
1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);
1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
15 iunie 1979 – susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
31 octombrie 1980 – o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală;
1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;
6 august 1987 – intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie;
14 august 1987 – este hirotonit ierodiacon, iar la 15 august 1987 ieromonah;
1988 – este hirotesit protosinghel şi numit consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic”;
1988 – devine conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti;
12 februarie 1990 – este ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de Lugojanul, iar în 4 martie 1990 este hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană;
7 iunie 1990 – este ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei;
1 iulie 1990 – este întronizat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei;
1992-2007 – este profesor de Teologie dogmatică şi pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi;
12 septembrie 2007 – este ales în demnitatea de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
30 septembrie 2007 – este întronizat Patriarh în Catedrala patriarhală din Bucureşti;
Din 2007 este profesor de Teologie pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.
În luna august, Brandon – un fost dezvoltator software care nu îşi foloseşte numele în mediul online din motive legate de intimitate – şi-a dobândit independenţa financiară şi s-a pensionat la 34 de ani. În prezent, scrie despre banii săi şi despre propria călătorie financiară pe blogul Mad Fientist.
Business Insider a publicat şase din cele mai bune sfaturi ale sale:
1. Încearcă să realizezi ce te face fericit
Primul şi cel mai important lucru pe care trebuie să îl conştientizezi este să afli ce este important pentru tine şi ce te face fericit.
Acest lucru este mai dificil de făcut decât sună. Mulţi dintre oameni îşi cheltuiesc banii pe lucruri care nu le aduc fericire şi majoritatea nu realizează că fac acest lucru fiindcă urmează scenariul vieţii altcuiva. În momentul în care am realizat că banii pot cumpăra libertatea – libertatea orelor de la 9 la 5, libertatea faţă de alarmele de ceas, cea legată de timpul pe care mi-l petreceam pe cererile ridicole ale şefului meu – mi-am direcţionat toţi banii spre acel scop.
Nu mi-au lipsit lucrurile la care renunţam pentru a economisi pentru libertatea mea financiară fiindcă libertatea mea era mai importantă decât tot ceea ce puteam cumpăra.
2. Concentrează-te pe ceea ce poţi controla
În loc să te stresezi legat de ce se întâmplă cu economia sau să încerci să prezici evoluţia pieţei bursiere, concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla cu adevărat şi optimizează acele lucruri.
Taxele de investiţii te pot costa mii de dolari pe parcursul vieţii, aşa că minimizează acele taxe investind în produse de investiţii low-cost.
3. Automatizează totul
După ce ai creat un portofoliu simplu cu fonduri de index low-cost, diversificate, setează automat investiţii lunare şi apoi ignoră complet portofoliul tău.
Oamenii sunt nişte investitori groaznici, aşa că dacă poţi să-ţi scoţi creierul şi emoţiile din ecuaţia, nu vei fi doara mai puţin stresat în cazul eventualelor căderi ale pieţei, dar vei avea la final şi mult mai mulţi bani.
4. Opreşte consumul şi începe să creezi
Consumul oferă fericire temporară, dar să creezi ceva îţi oferă fericire de durată. Este uşor să te întorci de la muncă şi să te uiţi timp de ore întregi la televizor, dar este mult mai dificil să faci ceva creativ cum ar fi să scrii o postare pe blog, să faci bijuterii sau să exersezi la un instrument muzical. Să creezi este mult mai plăcut decât să consumi şi poate avea drept consecinţă chiar şi venituri suplimentare.
5. Aruncă-ţi televizorul pe fereastră
Că tot veni vorba de televizor… aruncă-l pe fereastră. Sau, şi mai bine, vinde-l.
În momentele în care oamenii de publicitate de bombardează cu lucruri pe care „trebuie să le ai”, devii mai puţin fericit cu ceea ce ai şi începi să cheltuieşti bani (în mod ironic pe lucruri care nu te vor face fericit). Odată ce reporterii TV îţi prezintă evenimente neplăcute pe un televizor 4k, foarte realist, devii mai temător şi mai puţin dornic să ieşi şi să explorezi lumea.
Nu te topi într-o baltă de frică şi nefericire pe canapeaua ta şi du-te să îţi trăieşti viaţa.
6. Experimentează
Aşa cum am spus mai sus, este greu să afli ce te face cu adevărat fericit. Lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îţi provoace aceeaşi bucurie în ziua următoare, aşa că experimentează şi evită să te blochezi în angajamente mari. Încearcă orice înainte să cumperi. Închiriază înainte să devii proprietar. Împrumută atunci când este posibil şi cumpără obiecte folosite atunci când nu poţi împrumuta. Drumul spre fericire (şi spre independenţa financiară) nu va fi în linie dreaptă şi vei face şi greşeli pe parcurs, dar când te concentrezi pe fericire durabilă şi îţi aliniezi cheltuielile cu obiectivul final, vei fi mai încrezător că eşti pe traiectoria corectă.
Oraşul, construit în 1958, a avut ca unic scop dezvoltarea bombei nucleare. Cei mai buni oameni de ştiinţă au fost transferaţi aici, iar ulterior, în 1964, a avut loc primul test nuclear reuşit: detonarea unei bombe în deşertul Gobi.
Oraşul are doar 4 kilometri pătraţi la suprafaţă, însă are o uriaşă reţea subterană, care ar fi folosită în eventualitatea unui război nuclear.
Definiţia obişnuită a unei dictaturi se referă la un guvern susţinut prin acte de violenţă – este cazul totalitarismului din secolul XX, unde tirani precum Stalin, Hitler sau Mao au ucis milioane de oameni în numele unor ideologii aflate la marginea legii.
În ultimele decenii, această definiţie pare însă a se schimba şi observăm o nouă formă de dictatură, una adaptată la realităţile erei globale şi a noilor tehnologii. Aceşti dictatori folosesc puterea obţinută printr-un vot (cel puţin în teorie) democratic pentru a elimina, gradual, orice fel de opoziţie sau sisteme de tipul checks & balances, necesare de altfel pentru funcţionarea corectă a unei democraţii. Mai important, de multe ori ei fac acest lucru fără a folosi violenţa.
Există, desigur, şi o a doua categorie: cea a şefilor de stat care încearcă să modifice starea de fapt după bunul lor plac. Aici am fi inclus, în mod normal, doar lideri precum Kim Jong-Un sau proaspăt alesul preşedinte al statului Filipine, Rodrigo Duterte. Evenimentele de anul acesta au făcut însă ca linia de demarcaţie dintre aceste două categorii să fie din ce în ce mai ştearsă.
Vladimir Putin şi acţiunile sale provocatoare la adresa Ucrainei sau Ercep Erdogan şi procesul său de „purificare“ a celor care au avut orice fel de legătură cu încercarea de lovitură de stat din Turcia sunt două exemple care arată cât de departe poate merge nevoia de putere.
În 1982, în mai mult de un sfert din statele nedemocratice ale lumii exista un conflict în interiorul graniţelor; în 2012, procentajul ajunsese la doar 6%. În aceeaşi perioadă de timp, numărul statelor nedemocratice fără conducători aleşi s-a redus la jumătate.
Iar acest aspect este unul extrem de important, pe care mulţi dintre noii dictatori se bazează: Hugo Chavez, spre exemplu, a câştigat alegerile din 1998 în Venezuela în cadrul unui proces electoral considerat de observatori ca fiind „cel mai transparent din istoria statului“.
Respectul lor se reflectă însă doar asupra propriului popor, după cum a demonstrat anul acesta Recep Erdogan. Deşi avertizat în numeroase rânduri de structurile internaţionale că acţiunile sale pot avea urmări grave pentru viitorul regional al Turciei, Erdogan a decis să trateze după bunul lui plac situaţia internă, propunând chiar reintroducerea pedepsei cu moartea – în condiţiile în care un astfel de act legislativ ar fi şters practic şansele Turciei la integrarea în Uniunea Europeană. Erdogan a mers chiar mai departe, denunţând atitudinea Uniunii Europene: „Europa de ce nu vede şi situaţiile din Statele Unite, Japonia, India sau China? De ce Europa se concentrează să fie preocupată atât de mult doar de situaţia din Turcia?“.
„În Turcia, drepturile omului sunt încălcate în mod flagrant. Constat cu tristeţe, dar nu cu mirare, că SUA, NATO, UE n-au depăşit câteva dubii lansate în legătură cu situaţia din Turcia. Din motive practice, americanii şi ceilalţi parteneri din NATO au închis ochii la încălcarea flagrantă a drepturilor omului care a îndepărtat Turcia de linia pe care NATO şi-a asumat-o. Mă aşteptam ca NATO să fie cât se poate de categorică. Situaţia se deteriorează pe zi ce trece. Eu văd că în Turcia teroarea este instalată de Erdogan şi de aliaţii săi“, a spus Cristian Pîrvulescu.
Un alt exemplu este Rodrigo Duterte, cel care a câştigat în luna mai alegerile din Filipine având ca motive centrale ale campaniei reintroducerea pedeapsei cu moartea şi angajarea unor lunetişti pentru a-i prinde pe cei care comit infracţiuni considerate majore şi care se opun arestării. „Cei care distrug vieţile copiilor noştri vor fi distruşi“, declara acum câteva luni Rodrigo Duterte. „Cei care omoară ţara mea vor fi omorâţi. Pur şi simplu. Fără o cale de mijloc, fără scuze.“ Duterte a adăugat că, în cazul persoanelor condamnate pentru mai mult de o infracţiune majoră, se va apela la o dublă spânzurare. „După ce eşti spânzurat o dată, va exista o altă ceremonie pentru a doua infracţiune până când capul este complet separat de corp. Îmi place asta pentru că sunt nebun“, a spus el.
Poate părea ca o strategie de marketing electoral, dar acţiunile sale de după preluarea celei mai înalte funcţii în stat arată natura lui Duterte: de când a devenit preşedinte, el a coordonat o campanie care a dus la uciderea a peste 2.400 de persoane. „Mulţi vor mai fi ucişi până când ultimul traficant e scos de pe străzi. Până când ultimul om care produce droguri e mort, noi vom continua“, le-a spus liderul politic jurnaliştilor locali.
Lista noilor dictatori este lungă şi pare fără sens să le rostim numele; dar 2016 este anul în care ei şi-au propus să testeze răbdarea statelor din jur.
În urmă cu 4 ani, Christine a descoperit că în contul său Westpac se găsesc nu mai puţin de 4,6 milioane de dolari. Problema era că aceste fonduri erau transferate sub formă de overdraft, dintr-o evidentă greşeală a băncii; tânăra a ignorat acest lucru şi a început să cheltuie banii pe genţi, haine sau călătorii.
Când a fost arestată pe aeroportul din Sidney, i s-a adus la cunoştinţă faptul că trebuie să returneze 3,3 milioane de dolari.
Judecătorii i-au setat o cauţiune de 1.000 de dolari, cu condiţia ca ea să se prezinte de două ori pe zi la o secţie de poliţie de lângă Sidney. Avocatul său a explicat forţelor de ordine că banii au fost cheltuiţi pe articole vestimentare şi că acuzaţia de fraudă este una exagerată: “Ei i-au virat banii în cont”, a explicat avocatul. “Ea trebuie fără doar şi poate să returneze, dar faptul că i-a cheltuit nu reprezintă o infracţiune.”
Procesul Christinei Jiaxin Lee a început pe data de 21 iunie la Sidney.
Fondul a reluat negocierile, însă, şi a câştigat acum procesul de preluare în care s-a luptat cu grupul ungar OTP Bank. J.C Flowers a mai încercat să intre pe piaţa locală şi prin preluarea băncii Carpatica, însă şi acolo dealul a picat. Fondul voia să cumpere şi Piraeus şi Carpatica şi să creeze un grup mai mare care să îi permită să fie mai vizibil pe piaţa bancară românească.
Venirea lui J.C Flowers, primul nume străin care intră în sistemul financiar local, după mulţi ani, arată că există interes pentru sistemul bancar local, cu un teren de joacă pentru 36 de bănci. Piraeus este un jucător de talie medie, anul trecut ocupând locul 13 în piaţă cu o cotă de 1,67%.
În fiecare dintre cele patru staţii investiţia în branding s-a ridicat la valoarea de 50.000 de euro, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. “În România există căteva sute de staţii fără brand, care deşi sunt bine amplasate nu au vizibilitatea şi forţa necesare pentru a ieşi în evidenţă în raport cu lanţurile deja recunoscute. Reţeaua în franciză Ţiriac Energy Sincro este soluţia la această problemă. Vizăm staţiile poziţionate atât în zone urbane, cât şi pe drumurile naţionale, pentru a crea o reţea puternică, 100% antreprenorială, care să livreze clienţilor calitate în acord cu numele pe care îl poartă.”, a declarat Remus Hîrceagă, director general Ţiriac Energy.
Adiţional reţelei de benzinării în franciză Ţiriac Energy – Sincro, compania are în plan poziţionarea în zonele urbane, dar şi în cele de tranzit, a 150 de staţii de carburant inovatoare fără personal, self-service, care mizează pe rapiditate şi pe nevoia clienţilor de a alimenta uşor şi în proximitate. Acestea vor opera sub titulatura Ţiriac Energy – Prompt
