BusinessMagazin

Tag: Italia

  • Efectul noului coronavirus: Piaţa auto din România a egalat-o pe cea a Marii Britanii şi a depăşit-o pe cea din Italia şi Spania

    Închiderea centrelor auto din marile pieţe europene au avut un efect direct asupra vânzărilor de maşini noi, iar în premieră, în condiţii excepţionale, România a depăşit strict la nivelul lunii aprilie şări precum Italia, Spania sau Marea Britanie, potrivit datelor Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), pe baza datelor Asociaţiei Constructorilor de Automobile din Europa (ACEA).

    Luna trecută pe piaţa locală înmatriculările de maşini noi au scăzut cu 50% la 4.321 autoturisme, însă piaţa din UK s-a contractat cu 97% până tot la 4.321 unităţi. În Italia scăderea a fost similară cu cea din Regatul Unit – scădere de aproape 98% la 4.279 de maşini, în contextul în care Italia a fost foarte puternic lovită de pandemie în aprilie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Spania, unde piaţa a scăzut cu aproape 97% la 4.163 de maşini noi.

    Pe de altă parte, Ungaria rămâne la peste 6.000 de unităţi, depăşind în continuare România, deşi are o populaţie la jumătate, însă are mai bine de două ori mai mulţi kilometri de autostradă – loturi lungi de sute de kilometri, nu cioturi.

  • Cădere economică record în zona euro: Guvernele trebuie să lanseze un răspuns coordonat imediat pentru a stăvili criza şi a evita decalajele în revenire

    Economia zonei euro a căzut într-o contracţie record în primul trimestru din 2020, ceea ce urgentează nevoia unui răspuns fiscal puternic imediat din partea guvernelor europene, potrivit Bloomberg.

    Economia pentru cele 19 ţări din regiune a căzut cu 3,8%, ca rezultat al măsurilor de carantină impuse pentru a limita răspândirea virusului, determinând multe businessuri să se închidă şi să arunce angajaţii în şomaj.

    Italia una dintre cele mai îndatorate ţări din lume, a înregistrat o scădere a PIB-ului de 4,7% în primul trimestru, în timp ce Franţa şi Spania au raportat contracţii de peste 5%, întrucât nici ele nu au mult spaţiu fiscal de manevră în această criză.

    Pe măsură ce criza medicală s-a transformat într-o catastrofă economică, aceste state europene au cerut o soluţie prin care povara fiscală a măsurilor de revenire economică să fie susţinute printr-un efort comun la nivelul Uniunii Europene.

    Guvernul german şi cel norvegian au respins această variantă, întrucât se tem că vor ajunge să plătească factura pentru italieni, francezi şi spanioli.

    Joi, Banca Centrală Europeană a acţionat din nou, anunţând o nouă serie de împrumuturi pe termen lung pentru bănci şi reducerea dobânzii pe programul existent. Ţintele programului de achiziţie de obligaţiuni a rămas totuşi neschimbată, ceea ce a dus la o dobândă mai mare pe titurile de stat italiene.

    Într-o statistică separată, inflaţia în zona euro a încetinit în aprilie la 0,4%, cel mai slab nivel din 2016. Această evoluţie a fost influenţată în principal de colapsul preţurilor petrolului, întrucât preţul energiei a scăzut cu aproape 10%.

    „Cât timp businessurile pot rezista în faţa furtunii, suntem optimişti că economia se va relansa în T3, cu toate că rămâne de văzut cum va arăta noua normalitate, întrucât măsurile de distanţare sociaă vor rămâne probabil pentru viitorul imediat”, notează economiştii Bloomberg, Jamie Rush, David Powell şi Maeva Cousin.

    În timp ce guvernele naţionale au venit cu câte un răspuns propriu puternic – de la împrumuturi garantate şi până la ajutoare de stat – lipsa unui răspuns coordonat generează riscul unei reveniri neuniforme, lărgind faliile existente în interiorul blocului.

  • Italia începe relaxarea restricţiilor: Barurile şi restaurantele se deschid, fabricile îşi reiau activitatea, dar şcolile rămân închise

    Premierul italian Giuseppe Conte a pregătit un plan pentru relaxarea restricţiilor pe teritoriul ţării, începând cu data de 4 mai, după şapte săptămâni de carantină naţională, potrivit BBC.

    Parcurile şi fabricile se vor redeschide în luna mai, însă şcolile nu îşi vor relua activitatea obişnuită decât în luna septembrie.

    Decizia vine în contextul în care Italia a raportat duminică un număr de 260 decese noi cauzate de Covid-19 – cel mai redus nivel zilnic din data de 14 martie. În total, numărul deceselor a atins în Italia un nivel de 26.644 persoane, cel mai mare din Europa. Italia are peste 197.000 de cazuri de îmbolnăviri.

    „Faza a doua” a măsurilor de relaxare le-ar permite oamenilor să călătorească în interiorul regiunii în care locuiesc, dar nu dincolo de aceasta.

    Mai mult, înmormântările ar urma să fie reluate, însă pot participa maximum 15 persoane.

    Sportivii individuali pot relua antrenamentele, iar oamenii pot face mişcare fizică şi dincolo de vecinătăţile locuinţei lor.

    Barurile şi restaurantele vor fi redeschise pentru cei care cumpără „la pachet”, întrucât în prezent funcţionează doar serviciile de livrări.

    Saloanele de înfrumuseţare, frizeriile, barurile şi restaurantele ar urma să primească din nou clienţi în incintă din data de 1 iunie.

    Restul magazinelor de retail care nu sunt încă deschise, vor putea da lacătul jos de pe uşă în data de 18 mai, alături de muzee şi biblioteci.

    Mai mult, echipele sportive pot reveni la antrenamente de grup din data de 18 mai.

  • Un miliardar investeşte în presă în mijlocul crizei: Moştenitorul imperiului Fiat Chyrsler pune pe masă 100 de milioane de euro pentru o participaţie în cel mai mare grup editorial din Italia, care cuprinde La Repubblica şi La Stampa

    John Elkann, preşedintele Fiat Chrysler şi moştenitorul familiei de industriaşi miliardari Agnelli, a decis să îşi menţină pariul pe presa scrisă din Italia, în ciuda crizei economice, potrivit FT.

    Exor, un vehicul controlat de familia Agnelli, a încheiat joi tranzacţia de 102,4 milioane euro prin care preia o participaţie majoritară în GEDI, cel mai mare grup editorial din Italia – o tranzacţie care a fost anunţată iniţial în luna decembrie.

    Vehiculul de investiţii deţine acum aproape 49% din grupul GEDI, faţă de o participaţie de 6% deţinută anterior.

    Tranzacţia marchează sfârşitul unei perioade de 30 de ani în care familia De Bendetti s-a aflat la conducerea gurpului cu peste 1.000 de jurnalişti şi mai multe publicaţii printre care cotidianul de stânga La Repubblica, ziarul centrist La Stampa, revista de investigaţii LăExpresso şi trei posturi naţionale de radio.

    În piaţa media preluarea a fost percepută ca o dorinţă a lui John Elkann, 44 ani, de a se întoarce la un business cu care familia sa a fost asociată pentru mult timp.

    Deşi Exor a vândut La Stampa familiei De Benedetti în anul 2016, vehiculul controlat de familia Agnelli a devenit cel mai mare acţionar al The Economist în 2015 – iar businessul de presă a fost o pasiunea a bunicului său, Gianni Agnelli.

    Însă cei care îl cunosc pe Elkann spun că el a urmărit investiţia strict din motive de business.

    „Nu este un trofeu şi nici o manifestare a nostalgiei, ci o investiţie. Lui John îi place presa, dar nu ar fi investit dacă nu ar fi crezut că poate transforma compania într-un succes comercial”, a spus o persoană apropiată moştenitorul averii acumulate de dinastia Agnelli, citată de Financial Times.

    Însă Elkann este optimist referitor la capacitatea businessului de a redeveni profitabil.

    „Suntem conştienţi că este o achiziţie care vine în contrast cu situaţia cu care se confruntă industria presei. Cu toate acestea, noi credem că organizaţiile de presă care oferă jurnalism de calitate vor continua să atragă cititori care plătesc pentru conţinut, în ciuda provocărilor”, a scris Elkann într-o notă către acţionari în luna martie

    Cea mai mare publicaţie a grupului este ziarul La Repubblica, care are un tiraj de 200.000 şi operează cu 360 de jurnalişti din nouă birouri locale. Luna trecută, website-ul publicaţiei a înregistrat o medie de 26 milioane vizualizări pe zi şi înregistra 160.000 de subscripţii.

  • Italia şi-a repornit economia: Micile afaceri de familie au dat lacătele jos de pe uşi. Coloana vertebrală a economiei se întoarce la lucru

    Miile de librării, papeteării şi businessuri artizanale au început să se redeschidă în Italia, după o perioadă dureroasă din punct de vedere economic, în care economia a stat îngheţată, potrivit CNBC.

    Antreprenorii care îşi redeschid afacerile se confruntă cu un mix de emoţii, întrucât frica instalată pe perioada carantinei se împleteşte cu speranţa că businessul va reveni la normal – însă nu în perioada imediat următoare.

    Restricţiile impuse la nivel naţional cu efecte asupra vieţii private şi a businessului au lovit puternic afacerile mici şi mijlocii. Acestea sunt considerate a fi coloana vertebrală a economiei italiene, iar multe dintre ele sunt afaceri de familie care au fost moştenite din generaţie în generaţie.

    În perioada post-pandemie, proprietarii businessurilor cred că va dura o perioadă până când afacerile lor şi obiceiurile de consum vor reveni la normal.

    „Sunt foarte fericită să redeschid librăria, chiar dacă va fi foarte dificil. Nu sunt oameni pe străzi încă, întrucât măsurile de distanţare socială au avut un impact major, în special pentru locuri mici cum e al nostru. Cu siguranţă, nu va fi la fel cum era înainte de Covid. Carantina a fost foarte dură”, a comentat Paola, o antreprenoare care deţine o librărie în Roma, cunoscută drept Open Door, împreună cu sora sa Lavinia.

    IMM-urile din Italia generează 66,9% din valoarea adăugată totală pe care o produc businessurile non-financiare din economie, depăşind media UE de 56,4%, conform datelor Uniunii Europene pe anul trecut.

    În ceea ce priveşte numărul de angajări pe care businessurile le fac în economie, IMM-urile angajează 78,1% din forţa de muncă activă, în comparaţie cu o medie UE de 66,6%. Microîntreprinderile – care au până la 9 angajaţi – sunt în special importante, angajând 44,9% din forţa de muncă activă, în comparaţie cu o medie UE de 29,7%.

    Cu toate acestea, IMM-urile din Italia se confruntă cu o provocare majoră, întrucât se estimează că economia Italiei se va contracta cu 9,1% în 2020, potrivit celor mai recente previziuni lansate de Fondul Monetar Internaţional.

    Italia a fost epicentrul european al pandemiei, cu peste 187.000 de cazuri confirmate şi peste 25.000 de decese.

    Doar cele mai puternice businessuri şi cei mai puternici oameni de afaceri vor reuşi să treacă prin perioada dificilă care se aşterne în faţă, a explicat Francesca Anichini pentru CNBC.

    Ea controlează un butic de îmbrăcăminte pentru copii în Florenţa, alături de sora ei, Eugenia. Afacerea denumită A.Anichini este în familia lor de patru generaţii, începând din anul 1912.

    „Am înţeles că va fi foarte dificil să revenim la producţia de dinainte, chiar şi după ce se ridică măsurile. A fost o perioadă stresantă de o lună şi jumătate (n.r: în carantină)”, a spus Francesca Anichini, proprietar al A. Anichini.

  • Dezvăluiri despre planul lui Streinu Cercel: Documentul a fost redactat când credeam că vom sta mai prost ca Italia

    Adrian Marinescu: “Propunerea lui Streinu Cercel a fost făcută la începutul crizei, în luna martie”. Adrian Marinescu: “Şi persoanele care au sub 65 de ani pot intra în categoria de risc”. Adrian Marinescu: “Lucrurile sunt echilibrate acum şi din acel document putem discuta doar anumite puncte”

    Medicul Adrian Marinescu de la Institutul “Matei Balş” a făcut, în cadrul emisiunii “Marius Tucă Show”, câteva dezvăluri referitoare la proiectul controversat propus de Adrian Streinu Cercel. Doctorul spune că documentul a fost redactat la începutul lunii martie, atunci când se credea că evoluţia crizei va fi mai gravă decât în alte state ale Europei.
    Adrian Marinescu, medic la “Matei Balş”: „Se vorbea atunci despre un scenariu mai prost decât al Italiei şi că sistemul medical nu va face faţă. Erau doar ipoteze de lucru în varianta în care lucrurile vor merge prost. Nu ştiu care au fost discuţiile ulterioare. Lucrurile sunt acum mai mult decât echilibrate iar acum putem discuta doar anumite puncte din acel document.”
    Medicul spune că nu doar bătrânii fac parte din categoria de risc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Italia, ministrul Sănătăţii: Problema nu e data la care repornim activitatea, ci cum o facem

    Ministrul Sănătăţii din Italia, Roberto Speranza, declară că problema principală acum nu este data la care ţara trebuie să repornească activitatea, ci felul în care o face. Un virusolog italian adaugă că anticiparea redeschiderii, inclusiv a şcolilor, înseamnă „deschiderea robinetelor de contacte”. 

    Agenţia italiană de presă Ansa publică o declaraţie a ministrului Sănătăţii Roberto Speranza, în care acesta se declară un mare fan al fotbalului, dar spune că Italia având mai mult de 400 de decese pe zi, fotbalul reprezintă ultima problemă cu care se confruntă.

    „O spun cu cel mai mare respect şi în calitate de mare fan al fotbalului: viaţa oamenilor este pe primul loc. Priorităţile ţării de azi sunt diferite. Vom lucra astfel încât într-o zi viaţa normală să poată fi reluată, dar prioritatea în acest moment este încă salvarea vieţilor omeneşti”, spune acesta.

    Roberto Speranza afirmă că regulile au fost gândite în aşa fel încât 4 mai să fie o dată în jurul căreia se construieşte faza a doua, dar „bătălia nu este câştigată”.

    În următorul decret se vor investi resurse pentru consolidarea reţelei de asistenţă medicală, spune ministrul, potrivit căruia este nevoie de structuri specializate pe Covid, deoarece spitalele mixte înmulţesc uşor infecţia.

    „Ideea nu este data repornirii, ci modul în care o facem”, adaugă Speranza.

    La rândul său, virusologul italian Maurizio Pregliasco spune că anticiparea redeschiderii activităţii, inclusiv a şcolilor, înseamnă „deschiderea unor robinete de contacte” şi creşterea şanselor de infecţii.

  • După 15 ani de corporaţie, un cuplu din Bucureşti a renunţat la multinaţională şi a plecat să străbată drumurile de ţară din Italia. Nu doar că au găsit ce căutau, dar s-au întors şi cu o idee de business unică

    După ce au străbătut timp de câteva săptămâni drumurile de ţară din Italia pentru a găsi ulei de măsline extravirgin de calitate, necesar pentru un tratament, antreprenorii Crina şi Geo Dobre s-au întors acasă nu doar cu produsul îndelung căutat, ci şi cu o idee de afacere. Aşa a apărut Măslinescu, despre care cei doi spun că este „prima cramă de uleiuri de măsline din România”.

    Soţii Crina şi Geo Dobre sunt din Bucureşti şi, înainte de a intra în lumea antreprenoriatului, au lucrat timp de peste 15 ani în diverse companii multinaţionale în marketing, publicitate şi vânzări. Ideea de a pune bazele businessului de import cu ulei de măsline le-a venit dintr-o nevoie personală, în timp ce căutau ulei de măsline extravirgin, pentru o problemă de sănătate despre care citiseră că s-ar ameliora „prin consumul unui ulei de măsline tradiţional”.

    După 15 ani de corporaţie, un cuplu din Bucureşti a renunţat la multinaţională şi au plecat să străbată drumurile de ţară din Italia. Nu doar că au găsit ce căutau, dar s-au întors şi cu o idee de business unică 

  • Experimentul gastronomic transformat în business

    Soţii Crina şi Geo Dobre sunt din Bucureşti şi, înainte de a intra în lumea antreprenoriatului, au lucrat timp de peste 15 ani în diverse companii multinaţionale în marketing, publicitate şi vânzări. Ideea de a pune bazele businessului de import cu ulei de măsline le-a venit dintr-o nevoie personală, în timp ce căutau ulei de măsline extravirgin, pentru o problemă de sănătate despre care citiseră că s-ar ameliora „prin consumul unui ulei de măsline tradiţional”.

    Fiind gurmanzi, au realizat rapid că uleiul de măsline extravirgin produs corect are un gust cu totul diferit faţă de ceea ce găseau în supermarket. „Făcusem câteva degustări în vacanţe în toate dintre cele trei ţări mari producătoare de ulei, Spania, Grecia şi Italia, şi ştiam că gustul uleiului este foarte diferit în funcţie de loc şi de soiul măslinei.” Au aprofundat aşadar cât au putut informaţiile despre efectul curativ al uleiului de măsline, iar în final s-au urcat în maşină şi au petrecut trei săptămâni în Italia, căutând mici producători de ulei de măsline care să pună calitatea înaintea volumului. „Deşi am fost cu adevărat impresionaţi de doar doi dintre cei peste 15 producători pe care i-am vizitat, am ales să începem business-ul de import, nu doar să cumpărăm pentru consumul propriu, pentru că ni s-a părut că am găsit cu adevărat ceva ce merită împărtăşit şi cu alţii”, povesteşte Crina Dobre.

    Businessul a fost înfiinţat în vara anului 2018, cu o investiţie iniţială de 10.000 de euro, exclusiv din surse proprii, sumă folosită la crearea site-ului, la promovarea în online şi la realizarea stocului iniţial de marfă. Cei doi nu s-au oprit însă la colaborările iniţiale, ci au continuat să caute mici producători şi în alte ţări, iar în acest moment „portofoliul businessului numără unele dintre cele mai premiate uleiuri de măsline din Europa, inclusiv pe cel mai premiat din lume în ultimii cinci ani, provenind din Italia, Spania şi Franţa.”

    Pe lângă prezenţa din online, prin platforma companiei, antreprenorii participă aproape lunar la diverse târguri de mâncare şi produse sănătoase şi organizează, de asemenea, degustări în diverse locaţii pe care le anunţă în avans pe pagina de Facebook. În 2019, compania a avut o cifră de afaceri de 50.000 de euro, profitul fiind încă negativ, „ca urmare a investiţiilor consecvente în comunicare şi participări la evenimente”. În acest moment, spun soţii Dobre, este destul de greu să anticipeze cum va continua acest an, din cauza pandemiei de COVID-19. „Efectul direct al acesteia este lipsa târgurilor şi a evenimentelor de degustare, care sunt motorul principal al atragerii noilor clienţi.” În plus, tot anul acesta aveau în plan şi deschiderea unei prime locaţii permanente.

    „Şi acest plan este în aşteptare până după încheierea problemelor legate de sănătatea mondială, şi, posibil, economia mondială.” O altă provocare vine dinspre importurile intracomunitare, mult întârziate de centrele logistice care lucrează la minimă capacitate, şi de transportatorii care petrec mult mai mult timp la graniţe decât de obicei. „De exemplu, ultimul import din Spania a durat patru săptămâni în loc de zece zile cât le lua înainte”, spune Crina Dobre. La nivel de vânzări antreprenorii spun că nu înregistrează scăderi, ba dimpotrivă, acestea sunt în creştere pentru că oamenii caută în această perioadă produse alimentare de bună calitate, mai ales că se consumă cu preponderenţă mâncare gătită în casă. În prezent, portofoliul de produse numără în jur de 100 de articole.

    „Multe dintre produsele noastre sunt în serie limitată – avem uleiuri Grand Cru care se produc în cantităţi de doar 1.800 sau 2.000 de sticle pe an -, iar unele produse sunt de sezon, deci numărul acestora are variaţii destul de mari de la un moment la altul.” Preţurile variază, de la condimente cu peperoncino şi usturoi în ulei de măsline, de pildă, care costă 12 lei, până la oţetul balsamic de Modena, original, învechit peste 25 de ani, care costă 900 de lei. În funcţie de sezon şi de evenimentele la care participă, numărul clienţilor este cuprins, lunar, între 30 şi 150 de persoane.

    „În general clienţii noştri au peste 30 de ani, venituri peste medie şi vor să cumpere cele mai bune produse de pe piaţă. Câteva zeci dintre ei sunt clienţi care se întorc cel puţin o dată pe lună pentru a face noi cumpărături.” Între timp, soţii Dobre au urmat şi o serie de cursuri pentru degustători de ulei de măsline. „Încercăm să educăm publicul din România, indicându-le diferenţele de gust între uleiuri realizate din soiuri diferite de măsline (sunt peste 600 în lume, din care în jur de 500 doar în Italia şi Spania) şi compatibilităţile cu diverse alimente şi preparate culinare”, spune Crina Dobre. Pe termen lung, fondatorii Măslinescu spun că, fiind „prima cramă de uleiuri de măsline din România, ne dorim, pe de o parte să ne extindem cu magazine fizice în mai multe oraşe, iar pe de altă parte să ne mărim reţeaua de parteneri B2B, reprezentată de restaurante şi firme de catering. În final, ceea ce ne dorim este să aducem adevăratul ulei de măsline în farfuriile românilor”.

  • Bogaţii Europei sunt disperaţi după muncitorii români. Dacă până acum toată lumea voia să scape de români, acum toate ţările ne primesc cu braţele deschise

    Agricultura ca sector s-a obişnuit în mai multe ţări vestice cu forţa de muncă ieftină care pleacă într-o migraţie temporară controlată, în fiecare an, din state precum România, Polonia sau Bulgaria – iar muncitorii care aleg această deplasare se duc după salariile oferite, care se ridică chiar şi la 5.000 euro pe sezon.

    Cine caută muncitori

    Statisticile publicate de FT arată că că Vestul are nevoie de aproximativ un milion de muncitori imediat: Franţa are nevoie de 200.000 de oameni până la finalul lunii mai, în timp ce Spania caută între 70.000 şi 80.000 de persoane. În acelaşi timp, Italia caută circa 250.000 de muncitori sezonieri pentru următoarele două luni, în timp ce Marea Britanie primea în mod obişnuit între 70.000 şi 80.000 de angajaţi pentru sezon, iar Germania 300.000.

    Spre exemplu, în fiecare vară orăşelul polonez Bartoszyce se goleşte temporar, întrucât populaţia aptă de muncă se îndreaptă spre podgoriile din Franţa pentru a culege strugurii. Anul acesta, însă, restricţiile de circulaţie impuse ca măsuri pentru a limita răspândirea coronavirusului, i-ar putea împiedica pe oameni să facă această călătorie.

    Până anul acesta, muncitorii din Bartoszyce, ca şi cei din multe oraşe din România, au făcut parte dintr-un mecanism masiv de migraţie a muncitorilor sezonieri din Europa de Est şi Africa de Nord către Vestul Europei; în fiecare primăvară şi vară, sute de mii de oameni emigrează pentru a culege recolte, jucând astfel un rol cheie în lanţul alimentar de pe continent.  

    Muncitorii vin de obicei din ţările mai puţin bogate, precum România, Bulgaria, Polonia, Ungaria şi Maroc, iar blocarea acestui mecanism de migraţie în care erau angrenaţi aceştia poate fi problematică pentru cei care se bazau pe aceste venituri şi nu găsesc altceva de muncă în ţările lor.

    Mulţi dintre muncitorii care plecau din aceste ţări temporar pentru a lucra în agricultură în ţările vestice nu vor mai putea pleca anul acesta. Anumite ţări, precum Polonia, nu au închis graniţele, în timp ce altele, precum Franţa, sunt în carantină naţională, iar circulaţia în afara locuinţei este restricţionată. Fermierii spun că dificultăţile fizice care intervin la nivelul circulaţiei sunt agravate de frica muncitorilor de a se îmbolnăvi, sau de teama acestora că nu se vor mai putea întoarce acasă.

    Din această cauză, fermele europene se confruntă cu o criza acută a forţei de muncă. Anumite recolte timpurii precum cele de asparagus au încolţit deja, iar criza forţei de muncă naşte temeri legate de creşteri de preţuri, cu recolte care ar putea putrezi şi cu potenţiale deficite la raft pentru anumite fructe şi legume.

    „În ţările dezvoltate care se bazează pe imigranţi ca forţă de muncă impactul va fi foarte sever dacă va dura această criză mai mult de două luni”, a spus Josef Schmidhuber, director adunt în cadrul diviziei de comerţ pentru Alimente şi Agricultură din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

    Ce fac guvernele pentru a ieşi din criză

    Problema din ce în ce mai presantă odată cu avansarea în sezon a determinat guvernele din vestul Europei să treacă la măsuri. Săptămâna trecută, Germania a revenit asupra unei decizii prin care voia să interzică intrarea imigranţilor sezonieri în ţară – şi chiar a decis în schimb să aducă cu avioanele muncitori, aşa cum a fost şi cazul celor din aeroportul Avram Iancu din Cluj-Napoca.

    Alte ţări încearcă să atragă forţă de muncă pe plan intern, după decenii întregi în care s-au bazat pe forţă de muncă de peste hotare. În Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie se lucrează la scheme de recrutare în masă pentru a rezolva această problemă.

    Spania a anunţat că le permite cetăţenilor să colecteze şi beneficii de şomaj, dar şi să muncească în sectorul agricol până la finalul lunii iunie, ca parte a unui plan lansat de Luis Planas, ministrul Agriculturii, acesta catalogând măsurile ca fiind „extraordinare”, dar necesare pentru a asigura necesarul de alimente şi pentru a preveni creşteri de preţuri.

    Franţa a anunţat măsuri similare şi le permite muncitorilor trimişi în concediu de la alte locuri de muncă să activeze temporar în sectorul agricol.

    Didier Guillaume, ministrul Agriculturii din Franţa, a spus că scopul este de a se asigura că „lanţul alimentar nu se rupe” pentru că dacă se întâmplă asta, „nu va mai fi mâncare pentru cetăţenii noştri”.

    Însă în anumite regiuni este dificil să recrutezi forţă de muncă dincolo de reţelele de imigranţi stabile deja în ultimii ani. Wyn Grant, profesor în cadrul Universităţii din Warwick, a spus că Marea Britanie a întâmpinat dificutăţi când a încercat să îşi atragă muncitori din plan local în trecut.

    „Este o muncă foarte grea şi nu foarte bine plătit, şi necesită anumite aptitudini (…) se desfăşoară în locuri relativ îndepărtate şi în zone rurale puţin populate”, a spus el.

    Munca sezonieră din agricultură a fost corelată de multe ori cu condiţii de muncă extrem de proaste. În Italia, criza coronavirus a determinat fermele să treacă la măsuri disperate şi să ceară guvernului să le dea vize de muncă muncitorilor fără documente şi celor care cer azil.

    „Există o stare de nervi şi disperare în creştere, precum şi un deficit masiv de forţă de muncă. Muncitorii trebuie să fie puşi în poziţia în care să muncească legal, pentru că dacă statul nu gestionează cum trebuie situaţia, reţelele de crimă organizată o vor face”, a spus Teresa Bellanva, ministrul Agriculturii din Italia.

    Cu toate acestea, Italia nu şi-a direcţionat încă eforturile înspre lansarea unor programe de recrutare pentru muncitori din piaţa locală, întrucât se luptă cu pandemia de COVID-19, fiind cea mai afectată ţară din Europa.

    În alte părţi din Europa, eforturile de a recruta local încep să dea semne de succes. Sectorul agricol din Franţa a atras deja 5.000 de angajaţi.