BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Industria dă semne de oboseală: Producţia industrială s-a redus cu 7% în aprilie şi 4,6% în primele patru luni din 2023, după scăderi la producţia de energie electrică şi termică, gaze şi în industria prelucrătoare

    Producţia industrială s-a redus în aprilie cu 7,1% faţă de perioada similară din 2022, ca serie brută, pe fondul scăderilor înregistrate de industria prelucrătoare (-8%) şi de producţia şi furnizarea  de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-4,1%), arată datele publicate miercuri de INS.

    În acelaşi interval, industria extractivă a avut o creştere de 0,4%.

    Ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, producţia industrială s-a diminuat în aprilie 2023 cu 4,6% faţă de aprilie 2022.

    Şi faţă de luna martie 2023, producţia a fost mai mică în aprilie, atât ca serie brută (-17,3%), cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate (-0,8%).

    Per total, în primele patru luni din acest an, producţia industrială a fost mai mică atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate (-4,6%, fiecare), ca efect al scăderilor producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-11,4%) şi industriei prelucrătoare (-3,7%).

    Industria extractivă a crescut cu 1,4%.

    Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, producţia s-a redus ca urmare a scăderilor înregistrate de producţia şi furnizarea  de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (-11%) şi industria prelucrătoare (-4%). Industria extractivă  a crescut cu 1,4%.  

     

     

  • Zece momente care au marcat istoria de 27 de ani a comerţului modern local. Cronologia evenimentelor care au schimbat faţa unei industrii de 100 mld. Lei

    ♦ Când a fost deschis primul magazin? ♦ Cine a făcut primul miliard de lei profit? ♦ Care a fost prima tranzacţie de peste 100 mil. euro?

    În 2022, un an marcat de inflaţie record şi de un consumator mai prudent în achiziţii, discounterul german Lidl a devenit primul retailer român din comerţul alimentar al cărui profit a depăşit pragul de 1 mld. lei, după o creşte de 43%, de aproape două ori mai rapidă decât cea a cifrei de afaceri.

    De altfel, două reţele – Kaufland şi Lidl, deţinute de acelaşi grup german Schwarz – ţin în spate 70% din tot profitul obţinut de comerţul modern local. Cele două lanţuri de magazine sunt de altfel şi primele două din România ca vânzări, Lidl depăşind Kaufland şi devenind lider după rezultatele din 2020.

    În comerţul modern local, o piaţă de peste 4.000 de hipermarketuri, supermarketuri, magazine de discount, proximitate modernă sau cash&carry, există zece reţele ce au o cifra de afaceri cumulată de aproape 100 mld. lei anul trecut, după o creştere de 18,5% versus 2021. Profitul total e de circa 2,5 mld. lei, ţinând cont că două companii sunt pe pierdere. Eliminându-le pe acestea, el urcă la 2,8 mld. lei. Numărul de jucători activi în sector continuă să scadă, faţă de un maxim de circa 15 acum aproape un deceniu, cea mai recentă mutare în acest sens fiind vânzarea Cora către Carrefour în 2023, tranzacţie care încă aşteaptă acordul Consiliului Concurenţei.

    Pornind de la toate aceste evenimente care au marcat comerţul modern în 2023 – vânzarea Cora, primul miliard de lei profit făcut de Lidl şi o cifră de afaceri cumulată a industriei aproape de nivelul record de 100 mld. lei, ZF a vrut să vadă care sunt momentele care au marcat istoria de 27 de ani a sectorului. Şi a identificat zece. 

  • Încă o multinaţională gigant vine în România şi aduce pe piaţa din ţara noastră un tip nou de serviciu pentru clienţi

    Klarna, unul dintre cei mai mari jucători din industria fintech, o companie înfiinţată în Suedia care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a achita în 3 rate cumpărăturile online, a intrat oficial pe piaţa din România, iniţial cu o listă de 3 parteneri.

    „Klarna spune <<Salut>> României!  Începând de astăzi, aplicaţia noastră de cumpărături şi serviciile noastre de plată flexibile sunt disponibile pe piaţa din România. ABOUT YOU, Footshop şi Tommy Hilfiger sunt primii retaileri importanţi din România care oferă serviciul popular <<Pay in 3>> al Klarna, iar mulţi alţii vor urma. Acest lucru marchează un alt pas mare în călătoria noastră de a deveni motorul de creştere pentru retaileri în întreaga Europă”, conform unui anunţ al companiei.

    „Compania Klarna a fost fondată în 2005 în Stockholm, Suedia. Klarna este unul dintre principalele servicii de plăţi şi cumpărături din lume, oferind experienţe de cumpărături mai inteligente şi mai flexibile pentru 150 de milioane de clienţi activi, la peste 500.000 de parteneri din 45 ţări. Ca bancă suedeză, Klarna oferă plăţi directe, opţiuni de plată după livrare şi planuri de plată în rate. În 2014, când compania a fost cumpărată de SOFORT, s-a format Grupul Klarna. Klarna este susţinută de investitori precum Sequoia Capital, Silver Lake, Bestseller Group, Dragoneer, Permira, Visa, Ant Group şi Atomico”, conform companiei.
    Klarna a intrat puternic în atenţia media după ce evaluarea companiei s-a prăbuşit în 2022, de la 46 mld. dolari la 7 mld. dolari, pe fondul scăderii acţiunilor pentru mai mulţi giganţi din tech şi reorientării investitorilor către companii care generează profit de la start-up-urile care „ard” cash pentru a creşte dar sunt pe pierderi.

  • Încă o multinaţională gigant vine în România şi aduce pe piaţa din ţara noastră un tip nou de serviciu pentru clienţi

    Klarna, unul dintre cei mai mari jucători din industria fintech, o companie înfiinţată în Suedia care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a achita în 3 rate cumpărăturile online, a intrat oficial pe piaţa din România, iniţial cu o listă de 3 parteneri.

    „Klarna spune <<Salut>> României!  Începând de astăzi, aplicaţia noastră de cumpărături şi serviciile noastre de plată flexibile sunt disponibile pe piaţa din România. ABOUT YOU, Footshop şi Tommy Hilfiger sunt primii retaileri importanţi din România care oferă serviciul popular <<Pay in 3>> al Klarna, iar mulţi alţii vor urma. Acest lucru marchează un alt pas mare în călătoria noastră de a deveni motorul de creştere pentru retaileri în întreaga Europă”, conform unui anunţ al companiei.

    „Compania Klarna a fost fondată în 2005 în Stockholm, Suedia. Klarna este unul dintre principalele servicii de plăţi şi cumpărături din lume, oferind experienţe de cumpărături mai inteligente şi mai flexibile pentru 150 de milioane de clienţi activi, la peste 500.000 de parteneri din 45 ţări. Ca bancă suedeză, Klarna oferă plăţi directe, opţiuni de plată după livrare şi planuri de plată în rate. În 2014, când compania a fost cumpărată de SOFORT, s-a format Grupul Klarna. Klarna este susţinută de investitori precum Sequoia Capital, Silver Lake, Bestseller Group, Dragoneer, Permira, Visa, Ant Group şi Atomico”, conform companiei.
    Klarna a intrat puternic în atenţia media după ce evaluarea companiei s-a prăbuşit în 2022, de la 46 mld. dolari la 7 mld. dolari, pe fondul scăderii acţiunilor pentru mai mulţi giganţi din tech şi reorientării investitorilor către companii care generează profit de la start-up-urile care „ard” cash pentru a creşte dar sunt pe pierderi.

  • Industria produselor de lux cucereşte bătrânul continent: A devenit Europa dependentă de un sector pe care mulţi îl consideră un simbol al decadenţei?

    Pieţele europene au primit în ultima perioadă un impuls semnificativ, generat de boom-ul global al vânzărilor de produse de lux – o veste deosebit de bună pentru regiune. Totuşi, această poveste de succes ridică o întrebare tulburătoare: a devenit Europa prea dependentă de un sector pe care mulţi îl consideră un simbol al decadenţei? 

    În acest context, putem compara Europa cu SUA, unde, în ultimele 12 luni, 10 dintre cele mai mari companii tech au reprezentat 65% din randamentele bursiere – ceea ce reprezintă un semn alarmant de concentrare a industriei. Semnele similare de concentrare sunt şi mai îngrijorătoare în Europa. Pe bătrânul continent, 10 dintre cele mai mari branduri din domeniul luxului, de la LVMH la Ferrari, au reprezentat aproximativ 30% din randamente, potrivit Financial Times.

    Industria luxului din Europa a căpătat un avânt puternic în ultimul deceniu, în special în timpul pandemiei – perioada cea mai „fertilă” din istorie pentru sector – stimulentele record generând venituri de triliarde de dolari pentru brandurile de lux. 

    Lista celor mai mari 10 companii europene în funcţie de capitalizarea bursieră, care a fost dominată în mod istoric de bănci, utilităţi şi conglomerate industriale, cuprinde acum patru branduri de lux, în condiţiile în care la începutul anilor 2010 nicio companie din această categorie nu figura în topuri. În esenţă, marile branduri de lux europene au devenit mai profitabile decât giganţii tech din SUA.

    Acesta poate fi un pas înainte pentru industria luxului, dar unul înapoi pentru Europa. Construirea unei economii bazate pe o paletă de meşteşuguri care datează din secolul al XVII-lea reprezintă, fără îndoială, un regres îngrijorător, mai ales într-un moment istoric în care capitalismul occidental se confruntă cu o creştere slabă a productivităţii, cu dezechilibrul claselor sociale şi cu ameninţarea tot mai mare a Chinei.

    În timp ce magnaţii din domeniul tehnologiei sunt subiecte de controverse în SUA, magnaţii din domeniul luxului au devenit ţinta protestelor de stradă în Franţa. În timp ce Occidentul dezbate o posibilă răcire faţă de China, sectorul european al luxului este mai dependent ca niciodată de consumatorii chinezi, care reprezintă în prezent aproximativ o treime din vânzările industriei.

    Pe măsură ce tehnologia americană a luat amploare în ultimul deceniu, la fel s-a întâmplat şi cu industria luxului european. Din 2010, primele 10 firme tech ale planetei şi-au mărit de patru ori cota de piaţă bursieră din SUA, ajungând la aproape 25 de procente. În aceeaşi perioadă, cele mai mari 10 branduri din industria luxului şi-au triplat cota de piaţă europeană, ajungând la aproape 15% – o mare parte din această creştere fiind înregistrată în ultimul an. 

    În domeniul luxului – similar cu domeniul tech – puterea se concentrează la vârf. Cele mai importante mărci europene reprezintă acum o treime din vânzările globale, faţă de 15% cât însumau în 2010. Primele patru companii de lux din Europa, în funcţie de capitalizarea de piaţă, sunt de provenienţă franceză: LVMH, L’Oréal, Hermès şi Christian Dior (care este deţinută de LVMH). 

  • Ministerul Economiei: Guvernul a aprobat un memorandum pentru ajutor de stat de 1 mld. euro pentru industria mare din România

    Guvernul a adoptat joi un memorandum pentru un ajutor de stat în valoare de peste 1 mld. euro pentru marii consumatori industriali. Schema de ajutor de stat se adresează industriei grele din România, mai ales sectorului siderurgic.

    Este prima schemă de ajutor de stat pentru marii consumatori industriali.

    „Vom lansa o nouă schemă de ajutor de stat pentru repornirea motoarelor industriei din România. Sprijinul de la stat va viza acoperirea costurilor suplimentare generate de creşterile preţurilor la energie şi gaz  şi  transformarea în producţie industrială verde prin electrificare şi/sau utilizarea hidrogenului produs din surse regenerabile de energie şi a hidrogenului electrolitic. Este o măsură necesară solicitată de marii consumatori afectaţi de crizele suprapuse din ultimii ani, crize care au dezechilibrat enorm piaţa industrială. Tocmai de aceea, în perioada imediat următoare, vom continua organizarea de întâlniri şi dezbateri cu reprezentanţii sectoarelor industriale energointensive pentru ca măsurile pe care le vom întreprinde să fie în concordanţă cu nevoile reale ale acestor mari companii. Am mizat întotdeauna pe transparenţă şi colaborare cu toţi stakeholderii din piaţă pentru ca măsurile pe care le vom lua să fie eficiente şi sustenabile”, a declarat Florin Spătaru, ministrul Economiei.

    Schema de ajutor de stat urmăreşte sprijinirea industriei energointensive, în contextul în care situaţia geopolitică actuală a condus la scăderea cererii, implicit întreruperea contractelor şi a proiectelor existente, perturbarea lanţurilor de aprovizionare. După doi ani grei de pandemie, industria a mai suportat un şoc negativ o dată cu creşterea fără precedent a preţurilor la energie electrică şi gaze înregistrate din cauza agresiunii Rusiei contra Ucrainei, mai transmite Ministerul Economiei.

    Iniţiativa a venit de la nivel european. Siderurgia nu avea voie să primească ajutor de stat, dar în acest context al înverzirii industriei, Uniunea Europeană permis statelor membre să dea ajutoare de stat în acest scop.

    Ajutoarele se pot acorda sub formă de granturi directe, avantaje fiscale şi de plată ori sub alte forme, cum ar fi, de exemplu, avansuri rambursabile, garanţii, împrumuturi şi titluri de capital, cu condiţia ca valoarea nominală totală a acestor măsuri să nu depăşească plafoanele aplicabile în ceea ce priveşte intensitatea şi plafoanele ajutoarelor.

    Ajutoare pentru decarbonizarea proceselor de producţie industrială prin electrificare şi/sau utilizarea hidrogenului produs din surse regenerabile de energie şi a hidrogenului electrolitic care îndeplinesc anumite condiţii, precum şi pentru măsuri de eficienţă energetică.

    Sunt vizate ajutoarele pentru investiţii care conduc la o reducere substanţială a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activităţile industriale. Ajutoarele se acordă până la 31 decembrie 2025 şi sunt supuse condiţiei ca instalaţia sau echipamentele care urmează să fie finanţate prin investiţie să fie finalizate şi puse în funcţiune în termen de 36 de luni de la data acordării ajutoarelor.

    Au fost evidenţiate trei categorii de întreprinderi care se regăsesc în sectoarele industriale beneficiare ale măsurilor de sprijin:

    întreprinderi care au fost închise ca urmare a impactului creşterii preţului la energia electrică şi la gazul natural, precum industria chimică, fabricarea aluminei;

    întreprinderi care încă funcţionează însă au înregistrat pierderi masive şi reducerea marjei EBITDA în proporţii semnificative, precum industria sticlei si a cimentului;

    întreprinderi al căror proces tehnologic a permis închiderea parţială de capacităţi de producţie de materii prime şi produse intermediare.

    Detaliile privind condiţiile de accesare, tipurile de cheltuieli eligibile şi cuantumurile ajutoarelor de stat vor fi stabilite ulterior prin schema de ajutor de stat ce va parcurge etapele legislative.

  • Cursa miliardarilor continuă: Elon Musk redevine cea mai bogată persoană din lume, în timp ce acţiunile LVMH, conglomeratul condus de Arnault, suferă scăderi semnificative

    Elon Musk a redobândit titlul de cea mai bogată persoană din lume.

    Potrivit Bloomberg, directorul executiv al Tesla Inc. l-a depăşit miercuri pe magnatul industriei produselor de luxul, Bernard Arnault, după ce acţiunile companiei LVMH au scăzut cu 2,6% în tranzacţiile de la Paris. 

    Musk şi francezul în vârstă de 74 de ani au fost la egalitate pentru primul loc în acest an în Bloomberg Billionaires Index, o listă a celor mai bogate 500 de persoane din lume.

    Arnault l-a depăşit pentru prima dată pe Musk în decembrie, în condiţiile în care industria produselor de lux a comportat o rezistenţă semnificativă în faţa inflaţiei. LVMH, conglomeratul fondat de Arnault, este deţinătorul unor mărci precum Louis Vuitton, Fendi şi Hennessy.

    Credinţa în vigoarea industriei produselor de lux începe să se estompeze pe fondul unei potenţiale încetiniri a creşterii economice, în special pe piaţa chineză. Acţiunile LVMH s-au prăbuşit cu aproximativ 10% din aprilie, ştergând, în cadrul acestui proces, 11 miliarde de dolari din averea netă a lui Arnault într-o singură zi. 

    Între timp, Musk a câştigat peste 55,3 miliarde de dolari în 2023, în mare parte datorită Tesla. Constructorul auto cu sediul în Austin – care reprezintă 71% din averea miliardarului – a crescut cu 66% de la începutul anului până în prezent. Averea lui Musk este evaluată acum la aproximativ 192,3 miliarde de dolari, potrivit indicelui Bloomberg, în timp ce Arnault a coborât la 186,6 miliarde de dolari.

  • Horvath: „Ultima milă” din cursa efectuată de un transportator este cea mai scumpă etapă pentru companie şi clienţi, fiind responsabilă de 77% din costuri

    „Ultima milă” din cursa efectuată de un transportator este cea mai scumpă etapă pentru companie şi clienţi, fiind responsabilă de 77% din costuri, dar soluţiile inovatoare şi ecologice vor reprezenta o piaţă de creştere majoră pentru logistica urbană, arată un studiu realizat de Horváth, companie de consultanţă în management. 

    Datele arată că industria transporturilor şi logisticii nu va putea renunţa la energiile fosile până în 2035, deşi traficul rutier este responsabil pentru cele mai multe emisii de CO2.

    Tendinţa este aceea de a muta transportul coletelor pe calea ferată, deja electrificată pe scară largă. În 2023, în Germania, 35% dintre noile camioane înmatriculate vor utiliza combustibili alternativi.

    În acest context, reglementările din interiorul oraşelor (taxe de drum, zone în care nu se circulă cu maşina), dar şi creşterea costurilor şi deficitul de personal necesită noi abordări tehnologice şi structurale pentru a depăşi provocările.

    „Industria transporturilor şi a logisticii este supusă unor provocări, din multiple direcţii, între care se află creşterea preţurilor la energie, nevoia de a reduce emisiile cu efect de seră, respectiv presiunile clienţilor, care vor o mai mare viteză şi personalizare a serviciilor. Nu în ultimul rând, acestora li se adaugă deficitul de personal, aşteptat să aibă efecte mai acute decât în alte industrii. Experţii din domeniu caută soluţii, între care se remarcă economia circulară şi digitalizarea. Adaptabilitatea strategică, structurală şi culturală a companiilor şi a angajaţilor acestora reprezintă factorul decisiv în menţinerea prosperităţii financiare şi a competitivităţii, în prezent şi în viitor, pentru această industrie,” consideră Constantin Pelehra, Senior Project Manager, Horváth România.

    Inovaţiile tehnologice în materie de livrare (vehicule de livrare cu emisii zero, drone) şi schimbările structurale (micro-huburi, combinarea livrărilor între diverşi furnizori de servicii) vor putea îmbunătăţi calitatea serviciilor de livrare la domiciliu, reducând costurile.

    În viitorul apropiat, conştientizarea problemelor de mediu va continua să câştige teren, însă obstacolele tehnice, ciclul de viaţă lung al unor active, disponibilitatea resurselor şi, în unele cazuri, lipsa de rentabilitate financiară garantează că renunţarea completă la energiile fosile în industria transporturilor şi a logisticii nu va fi posibilă până în 2035, relevă acelaşi studiu.

    Potrivit studiului, pentru a-şi îmbunătăţi sustenabilitatea business-ului, operatorii logistici se concentrează pe economia circulară, în special pe reciclarea ambalajelor. Standardizarea ambalajelor şi automatizarea proceselor sunt factori-cheie pentru economia circulară care facilitează reciclarea şi reutilizarea şi materialelor.

    Participanţii la studio spun că funcţionarea eficientă a industriei este afectată, în primul rând, de un număr disproporţionat de mare al angajaţilor care vor părăsi acest domeniu de activitate în următorii ani, în timp ce mai puţini oameni vor fi disponibili pentru angajare.

    Industria transporturilor şi a logisticii se caracterizează, de asemenea, prin salarii sub medie, o atractivitate scăzută a activităţii, condiţii de muncă dificile, precum şi puţine oportunităţi de dezvoltare a carierei.

    Digitalizarea este un factor de schimbare a pieţei în direcţia fuziunilor şi achiziţiilor şi a parteneriatelor între companii IT şi companii de logistică, iar pentru a creşte capacităţile digitale şi a obţine performanţe digitale, companiile de transport şi logistică apelează din ce în ce mai mult la parteneriate cu companii de tehnologie şi la achiziţii de startup-uri. Achiziţiile de companii din IT de către grupurile globale din transport şi logistică s-au dublat între T1 2020 (10) şi T4 2021 (21).

    În cadrul studiului „Transformarea în industria de transport şi logistică (2023)” au fost intervievaţi 32 de experţi, cercetători şi manageri din peste 15 companii globale de top din domeniu precum DB Schenker, DPD, Hapag-Lloyd, Hermes, Lufthansa Cargo, Rail Cargo Group şi altele.

     

  • Care este compania din România care tocmai a anunţat că va face investiţii de 1 miliard de euro. Investiţia poate transforma un oraş întreg şi să îl pregătească pentru un viitor mai bun

    Industria grea, metalurgia, şi-a făcut un renume ca fiind o industrie murdară, poluantă, de care tinerii fug. În contextul în care tot continentul european se  vorbeşte despre combaterea schimbărilor climatice prin reducerea amprentei de carbon, şi industria europeană şi românească trebuie să ţină pasul cu trendul. Este o misiune grea, din care derivă multe întrebări: cât costă şi cine îşi asumă costurile înverzirii industriei? Cine finanţează şi cum va mai fi competitivă industria europeană?

    Uniunea Europeană are ambiţia de a deveni neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, adică emisiile de dioxid de carbon să fie la nivelul la care să nu afecteze mediul înconjurător. „Ambiţia noastră este de a fi neutri din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, nu până în 2050, ci până în 2030”, spune Sandip Biswas, CEO al Primary Mining la Liberty Steel Group, unul dintre principalii jucători europeni din siderurgie şi din care face parte şi combinatul siderurgic de la Galaţi. Liberty, proprietarul combinatului din Galaţi, vrea să producă local oţel, printr-un proces care să nu polueze.

    Provocarea este mare, pentru că în acest moment Galaţiul încă produce oţel şi produse din oţel în furnal, folosind cocs. Este nevoie, aşadar, de cuptoare noi, alimentate de energie verde. De ce este însă nevoie, concret, pentru a produce oţel verde, aşa-numitul „greensteel”, la Galaţi? De bani, în primul rând. „Am anunţat deja un program ambiţios greensteel, în valoare de aproximativ 1 miliard de euro, care va reduce intensitatea carbonului din producţia de la Galaţi la aproximativ 0,3 tone pe tona de oţel produs. Acest lucru reprezintă în sine o reducere de peste 80%”, spune Ajay Aggarwal, preşedintele Liberty Steel Europe.

    În al doilea rând, este nevoie de o sinergie între autorităţi, dar şi cu mediul de învăţământ. Cheia este, în primul rând, producţia locală de hidrogen, care să alimenteze consumatori mari, precum facilitatea de producţie de la Galaţi. „Noi acţionăm deja prin lansarea Academiei Greensteel şi a Fundaţiei GFG aici, în România, pentru a pregăti angajaţii din industria siderurgică pentru viitor şi pentru a atrage tineri talentaţi într-o industrie nouă şi ecologică. Dar avem nevoie de mai multe astfel de iniţiative pentru a crea masa critică de specialişti tehnici necesari, pe măsură ce ne îndreptăm spre un viitor al hidrogenului verde, ecologic”, mai spune Sandip Biswas.

    „Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un Green Valley.”

    Sandip Biswas, CEO, Primary Mining, Liberty Steel Group

    Hidrogenul verde, despre care vorbesc industriaşii, se obţine prin procesul numit electroliza apei. Practic, curentul electric trece prin apă şi desparte moleculele de oxigen de cele de hidrogen. Pentru acest lucru este nevoie însă de energie electrică, de asemenea verde, cum sunt centralele eoliene. Şi aici Galaţiul şi regiunea au un potenţial mare, pentru că sunt favorabile condiţiile meteorologice.

    Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, country manager la OX2, care are în derulare proiecte eoliene cu o putere instalată de 600 MW, inclusiv la Galaţi, a detaliat avantajele Galaţiului din punctul de vedere al unui dezvoltator de proiecte de energie eoliană. „Galaţi-Brăila este o regiune foarte bună de vânt, o regiune cu infrastructură bună, relativ aproape de Constanţa, deci transportul turbinelor va fi unul mai facil decât dacă ne gândim la Botoşani sau alte zone mai îndepărtate ale ţării. Clar sunt multe elemente care se încheagă şi vedem o colaborare foarte bună cu autorităţile”, a spus Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

    Este foarte important ca, cel puţin în prima fază, producţia de hidrogen să se realizeze aproape de locul de consum, pentru că una dintre cele mai mari  provocări pentru tehnologia hidrogenului este transportul acestuia. Şi din acest punct de vedere Galaţiul joacă un rol central, aici fiind combinatul siderurgic, spun specialiştii din piaţă. „Galaţiul are o şansă foarte bună să fie cel puţin într-un top 3 al dezvoltatorilor din România, pentru că are potenţialul cel mai mare de cerere de hidrogen curat din România la nivel de monoindustrie. Dacă vorbim de hidrogen, este  foarte important să pleci cu zone care au concentrată o cerere mare, aceasta este cheia pornirii proiectelor de hidrogen”, spune Cătălin Stancu, associated senior la Horvath, care este implicat şi în strategia de adoptare a energiei hidrogenului în România.

    Conceptul de Hydrogen Valley reprezintă o zonă geografică unde există producţie de hidrogen, dar care este şi locul de consum pentru cea mai mare parte a acestuia. De asemenea, în tot acest ecosistem nu poate lipsi partea de producţie de energie verde, pentru că producţia de hidrogen curat are nevoie de o cantitate considerabilă de energie. „Galaţi are zonă liberă şi dacă avem hidrogen aici, avem oţel verde aici, împreună cu oraşul îi putem convinge pe clienţii noştri să vină în Zona Liberă să creeze locuri de muncă să crească eocnomia în această zonă şi efectul pe lanţ va fi imens. Doar pentru că nu poţi lua hidrogenul, va trebui să vii aici”, a mai spus Ajay Aggarwal.

    De asemenea, se pune şi întrebarea cine şi cum finanţează proiectele. Lara Tassan Zanin, head of group office în România la Banca Europeană de Investiţii, a spus că finanţatorii sunt gata să pună banii pe masă pentru proiectele verzi şi BEI chiar a dat o finanţare de 750 mil. euro pentru un asemenea proiect. „Ce face BEI pe oţel verde, într-adevăr rămânem dedicaţi să sprijinim tranziţia verde, inclusiv în acest sector important pentru Europa, iar la finalul anului 2022 am acordat un credit de 750 de milioane de euro pentru un producător de oţel suedez, care produce cu ajutorul hidrogenului verde. Proiectul va ajunge până în 2025 să producă 2,5 milioane de tone de oţel verde pe an, urmând să dubleze capacitatea până în 2030”, a spus ea. De asemenea, este şi varianta finanţării prin schemele de sprijin de la nivel naţional, sau prin fondurile europene dedicate tranziţiei verzi. Florin Spătaru, ministrul economiei, a spus că pentru sectorul siderurgic din România există o schemă de ajutor de stat de 500 de milioane de euro: „În jurul acestui concept de hi­dro­gen se creează un adevărat lanţ de valoare care duce la dezvolta­rea zonei, care duce la crearea unor ecosisteme. Cifra de afaceri şi PIB-ul zonei va creşte substanţial. Galaţi – Brăila este un pol aproape de Dunăre, putem să folosim Dunărea ca un canal de transport“, a spus el.   

    „România are un potenţial enorm de a deveni principalul producător de hidrogen din Europa, iar Galaţiul s-ar putea afla în centrul acestui program. Ne dorim să fim parte integrantă a viitorului verde al Galaţiului şi al comunităţii locale.”

    Ajay Aggarwal, preşedinte, Liberty Steel Europe

  • Care este compania din România care tocmai a anunţat că va face investiţii de 1 miliard de euro. Investiţia poate transforma un oraş întreg şi să îl pregătească pentru un viitor mai bun

    Industria grea, metalurgia, şi-a făcut un renume ca fiind o industrie murdară, poluantă, de care tinerii fug. În contextul în care tot continentul european se  vorbeşte despre combaterea schimbărilor climatice prin reducerea amprentei de carbon, şi industria europeană şi românească trebuie să ţină pasul cu trendul. Este o misiune grea, din care derivă multe întrebări: cât costă şi cine îşi asumă costurile înverzirii industriei? Cine finanţează şi cum va mai fi competitivă industria europeană?

    Uniunea Europeană are ambiţia de a deveni neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, adică emisiile de dioxid de carbon să fie la nivelul la care să nu afecteze mediul înconjurător. „Ambiţia noastră este de a fi neutri din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, nu până în 2050, ci până în 2030”, spune Sandip Biswas, CEO al Primary Mining la Liberty Steel Group, unul dintre principalii jucători europeni din siderurgie şi din care face parte şi combinatul siderurgic de la Galaţi. Liberty, proprietarul combinatului din Galaţi, vrea să producă local oţel, printr-un proces care să nu polueze.

    Provocarea este mare, pentru că în acest moment Galaţiul încă produce oţel şi produse din oţel în furnal, folosind cocs. Este nevoie, aşadar, de cuptoare noi, alimentate de energie verde. De ce este însă nevoie, concret, pentru a produce oţel verde, aşa-numitul „greensteel”, la Galaţi? De bani, în primul rând. „Am anunţat deja un program ambiţios greensteel, în valoare de aproximativ 1 miliard de euro, care va reduce intensitatea carbonului din producţia de la Galaţi la aproximativ 0,3 tone pe tona de oţel produs. Acest lucru reprezintă în sine o reducere de peste 80%”, spune Ajay Aggarwal, preşedintele Liberty Steel Europe.

    În al doilea rând, este nevoie de o sinergie între autorităţi, dar şi cu mediul de învăţământ. Cheia este, în primul rând, producţia locală de hidrogen, care să alimenteze consumatori mari, precum facilitatea de producţie de la Galaţi. „Noi acţionăm deja prin lansarea Academiei Greensteel şi a Fundaţiei GFG aici, în România, pentru a pregăti angajaţii din industria siderurgică pentru viitor şi pentru a atrage tineri talentaţi într-o industrie nouă şi ecologică. Dar avem nevoie de mai multe astfel de iniţiative pentru a crea masa critică de specialişti tehnici necesari, pe măsură ce ne îndreptăm spre un viitor al hidrogenului verde, ecologic”, mai spune Sandip Biswas.

    „Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un Green Valley.”

    Sandip Biswas, CEO, Primary Mining, Liberty Steel Group

    Hidrogenul verde, despre care vorbesc industriaşii, se obţine prin procesul numit electroliza apei. Practic, curentul electric trece prin apă şi desparte moleculele de oxigen de cele de hidrogen. Pentru acest lucru este nevoie însă de energie electrică, de asemenea verde, cum sunt centralele eoliene. Şi aici Galaţiul şi regiunea au un potenţial mare, pentru că sunt favorabile condiţiile meteorologice.

    Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, country manager la OX2, care are în derulare proiecte eoliene cu o putere instalată de 600 MW, inclusiv la Galaţi, a detaliat avantajele Galaţiului din punctul de vedere al unui dezvoltator de proiecte de energie eoliană. „Galaţi-Brăila este o regiune foarte bună de vânt, o regiune cu infrastructură bună, relativ aproape de Constanţa, deci transportul turbinelor va fi unul mai facil decât dacă ne gândim la Botoşani sau alte zone mai îndepărtate ale ţării. Clar sunt multe elemente care se încheagă şi vedem o colaborare foarte bună cu autorităţile”, a spus Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

    Este foarte important ca, cel puţin în prima fază, producţia de hidrogen să se realizeze aproape de locul de consum, pentru că una dintre cele mai mari  provocări pentru tehnologia hidrogenului este transportul acestuia. Şi din acest punct de vedere Galaţiul joacă un rol central, aici fiind combinatul siderurgic, spun specialiştii din piaţă. „Galaţiul are o şansă foarte bună să fie cel puţin într-un top 3 al dezvoltatorilor din România, pentru că are potenţialul cel mai mare de cerere de hidrogen curat din România la nivel de monoindustrie. Dacă vorbim de hidrogen, este  foarte important să pleci cu zone care au concentrată o cerere mare, aceasta este cheia pornirii proiectelor de hidrogen”, spune Cătălin Stancu, associated senior la Horvath, care este implicat şi în strategia de adoptare a energiei hidrogenului în România.

    Conceptul de Hydrogen Valley reprezintă o zonă geografică unde există producţie de hidrogen, dar care este şi locul de consum pentru cea mai mare parte a acestuia. De asemenea, în tot acest ecosistem nu poate lipsi partea de producţie de energie verde, pentru că producţia de hidrogen curat are nevoie de o cantitate considerabilă de energie. „Galaţi are zonă liberă şi dacă avem hidrogen aici, avem oţel verde aici, împreună cu oraşul îi putem convinge pe clienţii noştri să vină în Zona Liberă să creeze locuri de muncă să crească eocnomia în această zonă şi efectul pe lanţ va fi imens. Doar pentru că nu poţi lua hidrogenul, va trebui să vii aici”, a mai spus Ajay Aggarwal.

    De asemenea, se pune şi întrebarea cine şi cum finanţează proiectele. Lara Tassan Zanin, head of group office în România la Banca Europeană de Investiţii, a spus că finanţatorii sunt gata să pună banii pe masă pentru proiectele verzi şi BEI chiar a dat o finanţare de 750 mil. euro pentru un asemenea proiect. „Ce face BEI pe oţel verde, într-adevăr rămânem dedicaţi să sprijinim tranziţia verde, inclusiv în acest sector important pentru Europa, iar la finalul anului 2022 am acordat un credit de 750 de milioane de euro pentru un producător de oţel suedez, care produce cu ajutorul hidrogenului verde. Proiectul va ajunge până în 2025 să producă 2,5 milioane de tone de oţel verde pe an, urmând să dubleze capacitatea până în 2030”, a spus ea. De asemenea, este şi varianta finanţării prin schemele de sprijin de la nivel naţional, sau prin fondurile europene dedicate tranziţiei verzi. Florin Spătaru, ministrul economiei, a spus că pentru sectorul siderurgic din România există o schemă de ajutor de stat de 500 de milioane de euro: „În jurul acestui concept de hi­dro­gen se creează un adevărat lanţ de valoare care duce la dezvolta­rea zonei, care duce la crearea unor ecosisteme. Cifra de afaceri şi PIB-ul zonei va creşte substanţial. Galaţi – Brăila este un pol aproape de Dunăre, putem să folosim Dunărea ca un canal de transport“, a spus el.   

    „România are un potenţial enorm de a deveni principalul producător de hidrogen din Europa, iar Galaţiul s-ar putea afla în centrul acestui program. Ne dorim să fim parte integrantă a viitorului verde al Galaţiului şi al comunităţii locale.”

    Ajay Aggarwal, preşedinte, Liberty Steel Europe