Cazul are legătură cu scandalul care a dus la suspendarea preşedintei Park Geun-hye.
Procurorii l-au acuzat de vicepreşedintele Samsung că a oferit donaţii în valoare de 26 de milioane de dolari către organizaţii care au legătură cu o prietenă apropiată a preşedintei din Coreea de Sud, Park Geun-hye. Donaţiile ar fi fost făcute cu scopul de a primi sprijin guvernamental pentru o fuziune controversată.
Lee şi Samsung Group neagă orice implicaţii.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Pe 23 mai, poliţia din Moscova a fost implicată într-o urmărire mai ceva ca-n filme: un grup de tineri, toţi copii de milionari, au pus la cale o cursă pe străzile capitalei din Rusia, iar forţele de ordine au încercat minute bune să îi prindă.
Într-una dintre maşini se afla şi Mara Bagdasaryan, o tânără de 23 de ani care are deja la activ 342 de amenzi pentru depăşirea vitezei legale.
Fiica unui magnat al industriei alimentare, Bagdasaryan a devenit cunoscută pentru imaginile postate pe reţelele de socializare. Printre acestea, fotografii cu tânăra care arde teancuri de bani pe aragaz sau se plimbă cu motociclete de lux.
Sursa foto: Daily Mail
Pentru majoritatea copiilor o astfel de grădină nu implică mai mult de o pătură veche, câteva ramuri şi imaginaţie, dar nu şi pentru Harper Beckham, care proiectează căsuţe de lux pentru copii. Costul unei căsuţe începe de la 20.000 de lire şi urcă până la 1,5 milione de lire sterline.
Mulţi dintre clienţi spun că timpul petrecut cu familia este foarte preţios şi căsuţele din copaci sunt o investiţie bună pentru familie. “Este un loc excelent să îţi petreci timpul cu copii, să te bucuri că cei mici se distrează în grădină,” spun cei care au achiziţionat o astfel de căsuţă.
Căsuţele din copaci conţin camere secrete, tunele, plase şi pereţi pentru căţărat, tobogane, frânghii, în timp ce alţii se mândresc că au internet, aer condiţionat, televizor şi multe alte facilităţi în funcţie de preferinţele şi bugetul fiecăruia. Proiectanţii spun că acest lucru nu trebuie să fie complicat dacă respecţi câteva reguli: puntea exterioară ar trebui să fei suficient de mare pentru o masă şi câteva scaune, în timp ce interiorul trebuie să includă locuri confortabile, încălzire prin pardoseală şi energie electrică.
Harper Beckham spune că după ce au lucrat cu clienţi de profil înalt au înţeles că cei mici adoră aventurile. De multe ori au încurajat copiii să îşi schiţeze propriile idei şi echipa de design a încercat pe cât posibil să le pună în practică.
Există opinii şi viziuni uşor diferite în legătură cu modul în care poate fi încadrată responsabilitatea socială în schema unei companii. Sunt firme care rezervă un loc pentru CSR în cadrul departamentului de PR şi comunicare, în timp ce alţii consideră că este mai degrabă o chestiune legată de oameni şi de nevoile lor, adică ceva ce trebuie gestionat de cei care sunt responsabili cu resursele umane. Şi atunci echipa de HR primeşte drept sarcini adiacente comunicarea externă, legătura cu administraţia locală, ONG-urile, instituţiile de învăţământ şi implicarea în proiectele de responsabilitate socială propuse de către acestea. Mai există însă şi o a treia strategie, de fapt, cea mai lăudabilă: organizaţiile care au creat o poziţie anume, pentru responsabilul CSR, cel care reprezintă, nici mai mult, nici mai puţin, decât interfaţa dintre firmă şi spaţiul civic. Acele firme care au promovat oameni din interior în astfel de poziţii sau care au angajat din exterior specialişti în comunicare dovedesc că au grijă de imaginea proprie, înţelegând în acelaşi timp cât de mult contează implicarea în comunitate.
Este de la sine înţeles faptul că responsabilitatea socială corporatistă nu se limitează doar la corporaţii, conform denumirii, ci se referă la întreg mediul de afaceri, la toate firmele care lucrează cu oameni şi înţeleg că au o datorie morală de a face ceva pentru semenii lor; de exemplu pentru copiii talentaţi în domeniul artistic, pentru oamenii care promovează cultura în diverse feluri, pentru cei care urmăresc îmbunătăţirea calităţii vieţii prin adoptarea unui stil de viaţă eco sau, de pildă, pentru educarea practică a studenţilor care, la terminarea anilor de studiu, au mai multe şanse reale în carieră şi în viaţă.
De asemenea, nu este deloc de neglijat faptul că, atunci când o organizaţie îşi alătură numele unui proiect social câştigă şi respectul propriilor angajaţi. Suntem cu toţii mândri când vedem la televizor vreun proiect major cu ramificaţii sociale, vreo acţiune sprijinită de compania pentru care lucrăm. Avem un sentiment de apartenenţă mai special, în momentul în care citim în presă că firma unde ne desfăşurăm activitatea susţine campania x sau y, sau chiar o iniţiază. Pe stradă ne atrage mai mult atenţia un banner pe care, în loc să apară o reclamă, stă scris numele companiei, alături de proiectul în care s-a implicat. De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, aceasta este cea mai bună reclamă, atât pentru clienţii unei companii, dar şi pentru oamenii care lucrează în cadrul respectivei organizaţii.
Datorită expunerii publice şi prezentărilor de care beneficiază aceste acţiuni cu caracter social, putem vorbi de un efect de multiplicare la nivelul multor companii, care au urmat aceste exemple bune şi s-au implicat în anumite acţiuni, ori au conceput pe cont propriu campanii de responsabilitate socială.
În studiul „Tedinţe şi realizări CSR în România” (ediţia 2016), realizat de CSRmedia.ro, este relevat faptul că 76% dintre companii deţin o strategie de CSR. Este un procent foarte bun, având în vedere că orice campanie de responsabilitate socială presupune un buget substanţial, şi mulţi manageri se gândesc de două ori înainte de a accepta un anumit proiect. Ideal ar fi ca toate firmele să poată declara, fără vreo rezervă, că se implică în comunitate şi că vor continua să facă acest lucru şi în viitor.
Acţiunile de CSR au menirea de a face cunoscută firma în mijlocul comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea, este o „reclamă nobilă”, am putea spune. În primul rând însă, este o investiţie în oameni, adică cea mai bună investiţie posibilă. Efectele sunt multe, sunt pozitive şi nu pot fi cuantificate, tocmai pentru că oamenii se transformă, mai ales atunci când cineva (sau ceva) îi determină să progreseze; iar această transformare are loc în timp, reuşind să schimbe în bine viitorul acestora. Iată de ce este atât de important, şi chiar onorific aş putea spune, rolul responsabilului sau echipei CSR din cadrul companiei. În urma unor propuneri ce pot veni atât din interiorul firmei, cât şi din exterior, la un moment dat, o companie poate, chiar şi fără un buget extraordinar, să producă o schimbare pozitivă pentru un grup de persoane din comunitate. Poate fi vorba de sponsorizarea unor activităţi didactice, alocarea unor sume de bani pentru burse de merit, finanţarea unor proiecte de mediu, participarea cu voluntari din rândul angajaţilor la construcţia de locuinţe sociale etc.
Am avea cu toţii o satisfacţie şi mai mare dacă mai multe companii şi-ar uni forţele, în cadrul unor proiecte de CSR, de o anvergură mai mare, şi care ar putea crea efecte mai puternice, ar putea conduce la schimbări majore în viaţă unor oameni, care ar avea astfel şanse de dezvoltare sporite. Cunoaştem cu toţii exemple de campanii CSR reuşite, care şi-au atins scopul şi au ajutat la dezvoltarea personală a multor oameni.
Există companii mari care au făcut paşi concreţi în această privinţă, firme din tot spectrul economic: farma, industria petrolieră, financiar-bancară, telecom, energie, transport, retail, FMCG, automotive, media, electronică etc. Majoritatea celor care au ales să se implice au deja un capital de imagine, cu o poziţie confortabilă în ce priveşte gradul de percepţie în comunitate, respectiv în rândul clienţilor şi partenerilor de afaceri. De aceea campaniile de CSR pe care le-au derulat nu au făcut decât să le confere o vizibilitate mai bună, reuşind mai ales să transmită un mesaj clar, că trebuie să ne implicăm cu toţii în societate.
a exemplului.
De aici puţinele evenimente negative petrecute, de aici disciplina, dacă putem să-i spunem aşa, de aici impactul mesajului, indiferent de numărul celor adunaţi. Situaţia s-a repetat în toate oraşele unde au avut loc manifestaţii şi unde portretul robot al protestatarului a fost acelaşi ca în Bucureşti.
Respectivul portret robot îmi indică ceva extrem de important: faptul că, după criză, clasa de mijloc din România şi-a revenit şi pare să îşi ia în serios rolul de coloană vertebrală a societăţii. Inginerii, medicii, finanţiştii sau antreprenorii asigură, dacă sunt în număr mare, o infrastructură umană care ţine societatea în mişcare, sunt fundamentele şi acoperişul acesteia, o fac inovatoare, mai puţin coruptibilă, ba chiar dispusă să se implice, într-o mare măsură, în problemele obştii.
La capătul opus al societăţii se află imobilismul, supuşenia şi inerţia, masele manevrabile.
Şi poate că în viitor politicienii vor trebui să se gândească nu în ce fel pot să atragă voturile sărmanilor ce pot fi cumpăraţi cu ulei şi găleţi, ci în ce fel trebuie să acţioneze pentru a încheia un parteneriat cu clasa de mijloc.
Clasa de mijloc a lipsit din tabloul primului deceniu de capitalism al României, ea apărând undeva la începutul noului mileniu. Apariţia sa se leagă direct de plusul de venituri apărut în urma introducerii impozitului unic. În 2008, an în care românii au început să simtă criza, studiile companiilor indicau, luând în calcul numai cifrele oficiale, fără economia gri sau veniturile anumitor categorii de muzicanţi, că din clasa de mijloc făcea parte cel mult 20% din populaţie.
După trei ani de criză, aceleaşi studii indicau reducerea cu mai mult de jumătate a clasei de mijloc; pentru comparaţie, mai trebuie spus că o realitate economică stabilă se clădeşte pe o clasă de mijloc care reprezintă 60% din populaţie. În februarie 2011, 80% dintre orăşeni se declarau afectaţi într-o măsură oarecare de criză şi numai 7% spuneau că nu simt efectele crizei economice, iar procentul clasei de mijloc din ansamblul societăţii a scăzut la circa 8%. Să nu uităm nici faptul că am pierdut clasă de mijloc şi în momentul în careoameni educaţi, cu putere de muncă şi bine pregătiţi, au preferat să plece în străinătate, exodul personalului sanitar, al medicilor, fiind unul dintre exemple.
În climaxul crizei scăzuseră îngrijorător şi elanurile antreprenoriale ale românilor, pentru că mai existau doar 160.000 de patroni, mai puţin de jumătate faţă de 1993, când număram 393.000 de proprietari de firme. Sigur că pot exista explicaţii pentru această evoluţie, cum ar fi transformarea micilor întreprinderi ale decretului lege 54 în SRL-uri şi SA-uri, concentrări de activităţi, creşteri de fiscalitate sau talentul antreprenorilor şi puterea acestora de a rezista pe o piaţă care un deceniu şi mai bine numai comodă nu a fost.
Pe de altă parte, a lega clasa de mijloc strict de bani este o greşeală.
Pentru a fi într-adevăr clasă de mijloc, trebuie luate în calcul şi alte aribute care fac din respectiva categorie socială o componentă a progresului social şi economic, cum sunt credinţa în valorile burgheze, manierele, statutul şcolilor terminate, zona socială în care se mişcă.
Nu suntem singurii care trăiesc un astfel de fenomen: în urmă cu câţiva ani, în 2013, am văzut reacţia pomenitei clase de mijloc în Turcia – vă amintiţi de revolta populară determinată de tăierea unor copaci? În fapt era vorba de aceeaşi clasă de mijloc care pur şi simplu nu voia să piardă ce câştigase în decenii de muncă susţinută – occidentalizare, un grad de libertate greu de regăsit în zonă, bunăstare.
În paranteză fie spus, iată o mutaţie interesantă: 35 de milioane de oameni din Europa se dovedesc ameninţaţi de sărăcie, conform Băncii Mondiale; în schimb, în jur de 50 de milioane de cetăţeni, cu precădere din Turcia şi spaţiul ex-sovietic au înregistrat o creştere a veniturilor suficient de mare încât să îi plaseze în zona clasei de mijloc.
Aşadar, clasa de mijloc. Clasa care a ieşit cea mai şifonată din criza economică, care a pierdut cel mai mult, care a plătit cel mai mult, ignorată de politicienii europeni şi creditată drept “grupuri marginale” şi “câţiva extremişti” de către Recep Tayyip Erdogan.
Noua luptă de clasă are loc acum între etajele societăţii – politicieni, marii capitalişti, clasa de mijloc – înconjurate de mulţimea care dă “like” în funcţie de interese, simpatii şi convingeri. Un joc interesant, care pune bazele societăţii post-capitaliste.
Compania a fost asistată de Muşat & Asociaţii în extinderea activităţii sale în România, prin intermediul unei investiţii de tip „brownfield”, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei de avocatură.
Valoarea proiectului se ridică la circa 10 milioane de euro şi prevede inaugurarea unei fabrici în România, între Piteşti şi Mioveni, în 2017, pentru a produce componente auto pentru noul Duster. Investiţia în România prevede toate mijloacele industriale necesare pentru a dezvolta noi afaceri, în special pentru piese motor şi piese/elemente vopsite de interior şi exterior.
“Suntem bucuroşi să fim alături de Mecaplast în procesul său de expansiune care vizează intrarea pe piaţa din România. Mecaplast, lider european în industria de automotive, are în continuare planuri ambiţioase de expansiune, fapt dovedit şi de recenta fuziune cu un alt jucător de profil, care îi permite grupului Mecaplast să se extindă pe pieţe cheie ale acestei industrii, cum ar fi cele din SUA sau China şi să îşi consolideze portofoliul de clienţi”, a declarat Monia Dobrescu, Partener, cea care a coordonat echipa Muşat & Asociaţii implicată în acest proiect.
“Mandatul casei de avocatură Muşat & Asociaţii a inclus asistarea Mecaplast pe parcursul întregului proces de achiziţie a terenului, începând cu un proces complex de due dilligence şi continuând cu redactarea şi negocierea documentelor tranzacţiei, precum şi acordarea de consultanţă juridică între semnare şi până la finalizarea proiectului”, a precizat Monia Dobrescu, Partener la Muşat & Asociaţii. Asistenţa acordată de Muşat & Asociaţii a acoperit o plajă largă de servicii juridice, necesare stabilirii unei prezenţe a grupului Mecaplast în România, precum şi consultanţă privind probleme de mediu şi fiscalitate. Proiectul a implicat o echipă complexă de avocaţi şi consultanţi fiscali, printre care se numără Iulian Popescu (Partener), Răzvan Graure (Partener) şi Alina Solschi (Senior Associate).
„Experienţa noastră în proiecte similare şi excelenţa serviciilor oferite clienţilor noştri ne recomandă ca primă opţiune pentru orice companie care îşi extinde operaţiunile în ţara noastră si ne dorim ca echipa noastra să fie implicată în toate etapele subsecvente de extindere, modernizare şi implementare a strategiei de producţie a Mecaplast în România, producţia efectivă urmând să înceapă, conform planurilor clientului nostru, din octombrie 2017”, a adăugat Monia Dobrescu, Partener.
Investiţia grupului Mecaplast în România vine în contextul strategiei sale globale agreate cu Dacia, precum şi a strategiei sale de a reduce pe cât posibil costurile logistice şi de a fi alături de clienţii săi, în ţările în care aceştia au capacităţile de producţie.
Muşat & Asociaţii este una dintre primele case de avocatură înfiinţate în România, după 1 ianuarie 1990. Având 16 parteneri şi peste 100 de avocaţi şi consilieri, compania acordă servicii de consultanţă în toate sectoarele avocaturii de business, incluzând fuziuni & achiziţii, privatizări, drept bancar, energie & resurse naturale, concurenţă, drept societar, telecomunicaţii & IT, dreptul muncii, fiscalitate, pieţe de capital, drept imobiliar, dreptul mediului, litigii & arbitraje comerciale.
Compania a fost asistată de Muşat & Asociaţii în extinderea activităţii sale în România, prin intermediul unei investiţii de tip „brownfield”, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei de avocatură.
Valoarea proiectului se ridică la circa 10 milioane de euro şi prevede inaugurarea unei fabrici în România, între Piteşti şi Mioveni, în 2017, pentru a produce componente auto pentru noul Duster. Investiţia în România prevede toate mijloacele industriale necesare pentru a dezvolta noi afaceri, în special pentru piese motor şi piese/elemente vopsite de interior şi exterior.
“Suntem bucuroşi să fim alături de Mecaplast în procesul său de expansiune care vizează intrarea pe piaţa din România. Mecaplast, lider european în industria de automotive, are în continuare planuri ambiţioase de expansiune, fapt dovedit şi de recenta fuziune cu un alt jucător de profil, care îi permite grupului Mecaplast să se extindă pe pieţe cheie ale acestei industrii, cum ar fi cele din SUA sau China şi să îşi consolideze portofoliul de clienţi”, a declarat Monia Dobrescu, Partener, cea care a coordonat echipa Muşat & Asociaţii implicată în acest proiect.
“Mandatul casei de avocatură Muşat & Asociaţii a inclus asistarea Mecaplast pe parcursul întregului proces de achiziţie a terenului, începând cu un proces complex de due dilligence şi continuând cu redactarea şi negocierea documentelor tranzacţiei, precum şi acordarea de consultanţă juridică între semnare şi până la finalizarea proiectului”, a precizat Monia Dobrescu, Partener la Muşat & Asociaţii. Asistenţa acordată de Muşat & Asociaţii a acoperit o plajă largă de servicii juridice, necesare stabilirii unei prezenţe a grupului Mecaplast în România, precum şi consultanţă privind probleme de mediu şi fiscalitate. Proiectul a implicat o echipă complexă de avocaţi şi consultanţi fiscali, printre care se numără Iulian Popescu (Partener), Răzvan Graure (Partener) şi Alina Solschi (Senior Associate).
„Experienţa noastră în proiecte similare şi excelenţa serviciilor oferite clienţilor noştri ne recomandă ca primă opţiune pentru orice companie care îşi extinde operaţiunile în ţara noastră si ne dorim ca echipa noastra să fie implicată în toate etapele subsecvente de extindere, modernizare şi implementare a strategiei de producţie a Mecaplast în România, producţia efectivă urmând să înceapă, conform planurilor clientului nostru, din octombrie 2017”, a adăugat Monia Dobrescu, Partener.
Investiţia grupului Mecaplast în România vine în contextul strategiei sale globale agreate cu Dacia, precum şi a strategiei sale de a reduce pe cât posibil costurile logistice şi de a fi alături de clienţii săi, în ţările în care aceştia au capacităţile de producţie.
Muşat & Asociaţii este una dintre primele case de avocatură înfiinţate în România, după 1 ianuarie 1990. Având 16 parteneri şi peste 100 de avocaţi şi consilieri, compania acordă servicii de consultanţă în toate sectoarele avocaturii de business, incluzând fuziuni & achiziţii, privatizări, drept bancar, energie & resurse naturale, concurenţă, drept societar, telecomunicaţii & IT, dreptul muncii, fiscalitate, pieţe de capital, drept imobiliar, dreptul mediului, litigii & arbitraje comerciale.