BusinessMagazin

Tag: gaze

  • Vladimir Putin a emis decretul privind plăţile în ruble pentru gaze

    “Astăzi, am emis un decret care stabileşte reglementările pentru comercializarea gazului natural rusesc în relaţia cu aşa-numitele ţări inamicale. Sugerăm ca autorităţile din aceste ţări să folosească o schemă simplă şi transparentă pentru a cumpăra gazul rusesc de care au nevoie prin deschiderea de conturi în ruble la bănci din Rusia, iar plăţile vor fi făcute în aceste conturi”, a declarat Vladimir Putin, potrivit CNN.

    “Dacă nu sunt efectuate plăţile, noi vom considera că părţile nu şi-au îndeplinit obligaţiile, iar acest lucru va conduce la consecinţe. Nouă nu ne dă nimeni nimic gratis şi nu vom fi organizaţii caritabile”, a subliniat Vladimir Putin.

  • Germania intră într-un plan de urgenţă de raţionalizare a consumului de gaze în urma războiului din Ucraina

    Guvernul german a făcut primul pas oficial către raţionalizarea gazelor, în timp ce se pregăteşte pentru o potenţială oprire a livrărilor din Rusia din cauza unei dispute privind plăţile, scrie Financial Times.

    Robert Habeck, ministrul Economiei, a activat miercuri dimineaţă „faza de avertizare timpurie” a unei legi de urgenţă a gazelor existente, instituită pentru a face faţă crizei acute de energie.

    Mişcarea a fost declanşată de îngrijorarea germană că Rusia ar putea tăia livrările, deoarece Europa respinge eforturile Moscovei de a forţa plata importurilor de gaze în ruble.

    Oficialii ruşi au declarat marţi că Moscova nu va „furniza gaz gratuit” Europei, la o zi după ce ţările G7 au respins în unanimitate directiva preşedintelui Vladimir Putin care cere plata în ruble.

    În timpul fazei de avertizare timpurie – prima dintre cele trei etape ale răspunsului de urgenţă al Germaniei – o echipă de criză de la Ministerul Economiei, autoritatea de reglementare, şi din sectorul privat vor monitoriza importurile şi stocarea.

    În cazul în care livrările sunt insuficiente şi încercările de a reduce consumul nu funcţionează, guvernul ar tăia anumite părţi ale industriei germane din reţea şi ar acorda un tratament preferenţial gospodăriilor.

    Volker Wieland, profesor de economie la Universitatea din Frankfurt, a avertizat miercuri că o oprire a aprovizionării cu energie a Rusiei ar crea un risc „substanţial” de recesiune şi ar creşte periculos de mult rata inflaţiei în cea mai mare economie a Europei.

    Chiar şi fără întreruperi în aprovizionarea cu gaze ruseşti, rata inflaţiei din Germania ar putea ajunge la 6,1% în acest an, au spus economiştii care consiliază guvernul german. În cazul în care importurile de energie din Rusia ar fi întrerupte, acestea ar creşte între 7,5% şi 9%, potrivit consiliului.

    UE şi-a stabilit obiectivul de a umple spaţiile de stocare a gazelor la 80% din capacitate până la sfârşitul lunii septembrie, pentru a asigura aprovizionarea membrilor până la iarnă. Instalaţiile de stocare a gazelor din Germania sunt în prezent pline cu aproximativ 26,5%, după ce la începutul acestei luni au atins un minim de patru ani de 24,6%, potrivit Gas Infrastructure Europe.

    Habeck a subliniat că deocamdată rezervele de gaze din Rusia au curs normal.

    Cu toate acestea, pe măsură ce Germania încearcă să renunţe la gazul rusesc, cota de piaţă a importurilor germane din Rusia a scăzut de la o medie de 55% în ultimii ani la 40% în ultimele săptămâni.

    Săptămâna trecută, Germania a dezvăluit obiective de a-şi reduce rapid dependenţa de energia rusă, propunându-şi să se îndepărteze de gazul ţării până la jumătatea anului 2024 şi să devină „practic independentă” de petrolul rusesc până la sfârşitul acestui an.

    Preţul gazului în Europa a crescut cu 8%, până la 114,45 EUR per megawat oră, la tranzacţionarea anticipată de miercuri.

    Principalul furnizor de gaz al Rusiei, Gazprom, şi banca centrală a ţării urmează ca joi să raporteze lui Putin un mecanism de implementare a schimbării monedei de plată a gazului în ruble.

    Unii politicieni ruşi au sugerat că termenul limită pentru schimbarea monedei de plată ar putea veni încă de la sfârşitul acestei luni, deşi Kremlinul nu a declarat oficial când va intra în vigoare această schimbare.

    Tot miercuri, prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, a declarat că ţara sa intenţionează să oprească importurile de petrol rusesc până la sfârşitul acestui an şi să pună capăt importurilor de cărbune până la sfârşitul lunii mai, ca parte a eforturilor de a renunţa complet la sursele de energie ruseşti.

  • O şansă de 200 de miliarde de euro este pe masa României. Va profita de ea?

    În ultimii cinci ani în România nu s-a mai montat nicio turbină eoliană. În ultimii cinci ani producţia de gaze a României a scăzut cu 20%. În ultimii trei ani România a devenit importator net de energie. În ultimul an, România a plătit pentru gazul rusesc un miliard de dolari, triplu faţă de 2020.

    În acest moment, gazul care zace degeaba îngropat în Marea Neagră valorează peste 200 de miliarde de euro. Acum, proiectele de energie verde care pot deveni realitate adună 10 miliarde de euro. Investitorii sunt aliniaţi. După atâtea oportunităţi pierdute, îşi mai permite România să rateze încă o şansă istorică în energie?

    „Nu este vorba despre cât mai putem noi aştepta, OMV Petrom, ci despre cât mai poate aşteapta România. Acum România importă 30% din necesarul de gaz, iar la finalul deceniului ar putea ajunge la 50%. Şi nu trebuie să fie aşa. Deci întrebarea reală este cât mai aşteaptă România“, a spus Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, întrebată fiind dacă răbdarea OMV, grupul austriac care deţine pachetul de control din OMV Petrom, ajunge la final în ceea ce priveşte implicarea în proiectul Neptun Deep din Marea Neagră.

    OMV Petrom este unicul producător local de petrol şi gaze. Din 2008, compania alături de americanii de la ExxonMobil au început dezvoltarea blocului Neptun Deep din Marea Neagră, până în 2016 peste 1,5 miliarde de euro fiind investite în operaţiuni de explorare la mare adâncime. În 2018 însă, statul român a decis modificarea Legii Offshore, lucru care ulterior a dus la blocarea proiectului şi exitul americanilor din Neptun Deep. „Dacă aveam Legea Offshore corectă în 2018, Neptun Deep ar fi produs până la finalul acestui an. Doar asta ne arată cât de important este să avem legislaţia corectă. Proiectul doar aşteaptă legislaţia pentru a începe dezvoltarea.”

    Timingul este incredibil. Odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, gazul a devenit un bun de lux, fiind zile în care acesta s-a tranzacţionat la uluitorul preţ de 3.500 dolari pe mia de metri cubi. Doar pentru comparaţie, preţul de import al României pentru gazul rusesc era în decembrie, anul trecut, de circa 445 de dolari pe mia de metri cubi. Desigur, de la începutul războiul, preţul gazului a fluctuat în funcţie de presiunea din conductele de transport, dar la mijlocul săptămânii trecute, la Bursa de la Viena, acolo unde este indexată şi producţia românească de gaz natural, preţul era de circa 97 de euro pe MWh. La acest nivel de preţ, rezervele de gaze din Marea Neagră, evaluate la 200 de miliarde de metri cubi, ar avea o valoare de piaţă de peste 200 de miliarde de euro.

    Din această pungă de 200 de miliarde de metri cubi, care înseamnă consumul intern al României timp de 16-17 ani, 80 de miliarde de metri cubi sunt în blocul Neptun Deep, acolo unde operator va fi OMV Petrom, jumătate din producţie urmând să îi revină statului român, prin Romgaz. La începutul săptămânii trecute, Romgaz a anunţat pe Bursa de la Bucureşti că se îndreaptă spre finalul tranzacţiei cu gigantul Exxon privind achiziţia participării americanilor în proiectul de gaze de la Marea Neagră. Valoarea tranzacţiei este de 1,06 mld. dolari, iar Romgaz trebuie să depună o garanţie de 106 mil. dolari imediat. Conducerea Romgaz a menţionat că finalizarea tranzacţiei va avea loc în trimestrul al doilea.

    „Ne ia 9-12 luni pentru decizia finală şi apoi patru ani până la primul gaz. Asta arată cât de mult contează climatul investiţional. Astfel de proiecte durează foarte mult“, a mai spus Verchere. Potrivit primelor estimări, lansarea proiectului ar putea genera în prima fază investiţii de 4 miliarde de euro.

    „România va avea gaze şi din alte surse iarna viitoare, inclusiv din Marea Neagră. Exploatarea gazelor din Marea Neagră a început deja, de către cei de la compania Black Sea Oil & Gas (proiectul din zona de mică adâncime a Mării Negre). Se fac deja teste pentru a introduce prima moleculă de gaz în sistemul naţional de transport. Începând de anul acesta vom avea un miliard de metri cubi de gaze în plus. Cei de la Romgaz vor finaliza în cel mai scurt timp preluarea perimetrului Neptun Deep, de la cei de la Exxon. Prin această tranzacţie, cei de la Romgaz preiau şi tehnologia şi contractele aferente pentru începerea lucrărilor, ca în 2026 să avem deja gaze naturale, pentru a fi folosite cât mai mult în România”, a anunţat la rândul său, pe Facebook, Virgil Popescu, ministrul energiei.

    Astfel, în cinci ani de zile, România promite să facă ce nu a reuşit în 30 de ani. Ce riscă dacă ratează şi această şansă? În mod ilogic, România va alimenta conturile intermediarilor Gazprom, sabotându-şi conştient un statut unic la nivel european, acela de producător semnificativ de gaze naturale. Mai mult, în contextul tranziţiei energetice, fenomen accelarat chiar de războiul de la graniţă, gazul va juca un rol cheie în domenii precum hidrogenul sau producerea de energie electrică cu emisii reduse de carbon. Dacă alege din nou să nu facă nimic, producţia de gaz natural a României va continua să scadă. Doar în ultimii cinci ani, România a pierdut 20% din producţia sa internă de gaz natural, iar pentru anul acesta OMV Petrom deja a anunţat că va extrage cu 10% mai puţine gaze. OMV Petrom asigură jumătate din producţia internă de gaze naturale, aşa că impactul este major. Dar mai sunt şi alte cifre care ar trebui să scoată din amorţeală o clasă politică expertă în documente strategice, dar nu în proiecte concrete. Anul trecut, importurile de gaz ale României, în proporţie de peste 80% din Rusia, au fost de 3,7 miliarde de metri cubi, o creştere în volume de aproape 70%, după cum arată calculele BM făcute pe baza datelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Mai departe, consumul intern de gaze a crescut cu circa 2%, până la 12,2 miliarde de metri cubi, producţia scăzând la 8,6 miliarde de metri cubi, un minim istoric raportat de România. Problema este că ascensiunea făcută de importuri s-a suprapus peste scumpirea istorică a gazului. Concluzia? Factura României pentru gazul importat a ajuns la peste 1 miliard de dolari, aproape triplu faţă de nivelul din 2020 când s-a achitat un preţ de 365 de milioane de dolari, potrivit calculelor BM. Iar dependenţa energetică nu se poate traduce decât în preţuri tot mai mari şi în pârghii firave de intervenţie în sprijinul consumatorilor.

    „Nu este vorba despre cât mai putem noi aştepta, OMV Petrom, ci despre cât mai poate aşteapta România. Acum România importă 30% din necesarul de gaz, iar la finalul deceniului ar putea ajunge la 50%. Şi nu trebuie să fie aşa. Aşa că întrebarea reală este cât mai aşteaptă România.“

    Christina Verchere,CEO al OMV Petrom

     

    „Şocul costului energetic şi puseul inflaţionist îşi pun, nemijlocit, amprenta asupra puterii de cumpărare, ceea ce va subţia o putere de cumpărare deja fragilă. Pe cale de consecinţă, consumul, vector primordial al creşterii economice, se mişcă pe o gheaţă foarte subţire în 2022”, spune Bogdan Nichişoiu, rating manager, Coface România, într-un răspuns acordat publicaţiei noastre în urma unei solicitări privind consecinţele pe care le-ar putea avea asupra economiei creşterea barilului de petrol la 300 de dolari, după cum a ameninţat recent un politician de la Kremlin. Potrivit lui lui Nichişoiu, contribuţia „şocului energetic” în alimentarea puseului inflaţionist este deja materială, iar un nivel atât de ridicat al costului energiei nu ar face decât să înrăutăţească o situaţie deja îngrijorătoare. „Cred că este rezonabil să ne gândim la o încetinire a creşterii economice, nu aş exclude deloc, într-un cadru mai larg, scenariul stagflaţiei”, mai precizează el. Dincolo de măsurile punctuale de protecţie a consumatorilor, deciziile reale sunt întotdeauna cele îndreptate spre corectarea dezechilibrelor din zona ofertei, iar aici România are încă resurse semnificative. „Pe termen lung (5-10 ani), trebuie să ţintim indepedenţa energetică atât la nivelul spaţiului european – şi aici nu putem decât să aplaudăm iniţiative recente ale Comisiei Europene precum RePowerEU – cât şi la nivel intern. Astfel de schimbări majore de paradigmă necesită însă prezenţa statului ca dirijor al acestor schimbări profunde. Prin legislaţie, prin cadru fiscal, prin investiţii în infrastructură de transport, doar să numim sumar câţiva astfel de vectori”, subliniază reprezentantul Coface.

    UE importă 90 % din consumul său de gaze, aproximativ 45 % din importuri fiind din Rusia, acest procentaj fiind diferit de la un stat membru la altul. Importurile din Rusia reprezintă, de asemenea, 25% din importurile de petrol şi 45% din importurile de cărbune, arată datele Comisiei Euro­pene. În contextul marcat de războiul din Ucraina, CE a prezentat liniile generale ale unui plan, REPowerEU, menit să diminueze drastic această dependenţă în următorii 10 ani, dar şi să atenueze pe termen scurt povara facturilor la energie, amplificată de conflictul ruso-ucrainean. „REPowerEU va încerca să diversifice aprovizionarea cu gaze, să accelereze intro-ducerea gazelor din surse regenerabile şi să înlocuiască gazul pentru încălzire şi producerea de energie electrică. Astfel, până la sfârşitul anului, cererea UE de gaz rusesc s-ar putea reduce cu două treimi“, a anunţat recent Comisia Europeană. Dar acest context creează şanse pentru gazul românesc, dacă este extras în următorii cinci ani. „Să trecem cât mai repede la surse regenerabile de energie! Sursele regenerabile de energie sunt ieftine, curate şi potenţial nelimitate şi, în loc să finanţeze industria combustibililor fosili în altă parte, creează locuri de muncă aici. Războiul pe care îl duce Putin în Ucraina demonstrează urgenţa accelerării tranziţiei noastre către o energie curată“, spunea recent Frans Timmermans, vicepreşedintele executiv pentru Pactul verde european.

    Energia verde este astfel, după gaz, al doilea segment energetic cu poţential enorm de dezvoltare pe care România îl are la îndemână pentru a-şi echilibra deficitul de producţie şi pentru a redeveni exportator de energie în regiune. Ce arată însă statisticile europene? Dacă în 2016, România avea 3.028 MW montaţi în energie eoliană, anul trecut România avea 3.029 MW montanţi în parcuri de mori de vânt, piaţa locală reuşind uimitoarea performanţă de a nu face absolut nimic în acest domeniu cheie în ultimii cinci ani de zile. Pentru următorii 5-10 ani însă, oamenii din piaţă spun că potenţialul este enorm. Investitorii în energia verde din cel de-al doilea val spun la unison că bani sunt, România este extrem de atractivă prin profiturile pe care le poate întoarce, singurul lucru de care au nevoie fiind păstrarea regulilor jocului în timpul jocului. La fel ca la gazul natural, de altfel, acolo unde legislaţia a fost schimbată tot peste noapte. Într-un scenariu pesimist, dintre toate proiectele care se află acum în dezvoltare, circa 38.000 MW în eoliene şi solare, în următoarea decadă România ar putea acomoda circa 14.000 MW, echivalentul în capacitate a 10 centrale de la Cernavodă. Această capacitate, la un factor mediu de funcţionare de 25%, reprezintă circa 3.500 MW pe care România se poate baza. În bani, cei 14.000 MW înseamnă investiţii de aproape 10 miliarde de euro.

    „România poate deveni un campion al producţiei de energie verde. Este un moment propice, am trecut de start şi e momentul să fructificăm acest potenţial“, a spus Iuliana Pănescu, head of treasury în cadrul Premier Energy, în cadrul celei de-a 11-a ediţii a ZF Power Summit. „Un investitor se va uita mereu la rata profitului. În continuare, deşi sunt multe piedici, România prezintă o rată de rentabilitate foarte mare. De aceea vedem efervescenţa investitorilor. De aceea e România interesantă. Aici se fac bani, de aceea vedem investitori. Potenţial există, există un drive al autorităţilor. Rămâne să vedem cât va putea România integra din aceste capacităţi“, a mai precizat reprezentanta Premier Energy. Potrivit unei centralizări făcute de grupul Monsson, cel mai puternic dezvoltator de proiecte de energie verde din România, la acest moment sunt în dezvoltare circa 38.000 MW în proiecte verzi, eoliene şi solare, care au cel puţin un aviz obţinut. Capacitatea este uriaşă rapotată chiar întregul sistem energetic local, de circa 20.000 MW. „Nu banii sunt problema. Industria nu a stat să primească mereu mesaje din zona guvernării, dar sunt aşteptări că ne vom alinia cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Proiectele mari sunt deja în dezvoltare de trei ani şi sunt aproape de finish. În momentul de faţă, în jur de 38.000 MW sunt în diverse stadii de dezvoltare, mă refer atât la vânt, fotovoltaic mare, cât şi partea de prosumatori. În cel mai pesimist scenariu, 14.000 MW din această capacitate se vor monta în următorii 10 ani“, a precizat Sebastian Enache, business development manager la Monsson-PLC. Potrivit acestuia, în 2022 se vor monta circa 200-300 MW pe zona de energie solară, una dintre probleme fiind însă disponibilitatea redusă a forţei de muncă. „Avem nevoie între 25.000 şi 35.000 de angajaţi până în 2030. Nu vedem o problemă a dezvoltării de proiecte, a finanţării proiectelor, ci pur şi simplu faza de construcţie. Anul acesta, cel puţin 200-300 MW fotovoltaic se vor construi. În următorii trei ani trebuie să angajăm urgent 10.000 de oameni pentru instalare şi montare“, a mai precizat Enache.

    Şi în cazul energiei verzi şi la fel în cazul gazului natural, investitori sunt, pentru prima dată problema nu mai sunt banii. „De-a lungul anului trecut am avut discuţii cu peste 100 de investitori din absolut toate continentele, care văd în România un potenţial foarte mare de investiţi, este foarte atractivă piaţa, însă până a lua decizia de a investi se uită la foarte multe aspecte. Nu este o problemă de bani, bani se găsesc peste tot”, spune Radu Mustaţă, sales director, Marsh România, broker de asigurări prezent la nivel global, care s-a lansat recent şi în activitatea de intermediere între dezvoltatori de proiecte şi finanţatori. Iar cum banii sunt, temerea cea mai mare este statul, riscul politic.

    „Investitorii întotdeauna ridică întrebări legate de istoria recentă, perioada 2012-2013 (anii de schimbare a schemei de sprijin pentru regenerabile). Nu am avut niciun investitor care să nu arate cu degetul ce s-a întâmpat în acea perioadă. De ce am investi acum? Care e situaţia diferită şi de ce perspectivele sunt mai bune acum decât în 2012? Facem muncă de convingere cu investitorii să le arătăm că există o strategie energetică, Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (PNIESC), există nişte directive europene care ne ajută să ne implementăm aceste proiecte şi de-asta este un mediu investiţional mult mai favorabil acum”.

    La final, puterea este în mâinile statului, pentru că durata mare a investiţiilor în sectorul energetic le face dependente de stabilitate, de promisiuni pe termen lung. Iar într-un domeniu ca energia, care a schimbat 10 miniştri în ultimii 10 ani, este greu de crezut că abordarea pe termen lung există cu adevărat, nu doar în sutele de pagini de strategii pe care s-a pus praful. Întrebarea este dacă România îşi mai poate permite să rateze şi această şansă, încă una. Peste 200 de miliarde de euro sunt pe masă.

  • Cine sunt politicienii din Germania care şi-au dus ţara la o dependenţă de Rusia lui Vladimir Putin. Majoritatea sunt acum la conducerea unor companii ruseşti gigant

    Când fostul cancelar german Gerhard Schröder a fost ales şi a acceptat în 2017 să fie preşedintele boardulului colosului Rosneft, companie strategică a Kremlinului, gestul a stârnit multe controverse acasă, în Germania. A fost descris ca fiind un mercenar. Era după ce Rusia ocupase Crimeea şi teritorii din estul Ucrainei, forţând Occidentul să reacţioneze cu sancţiuni. Dar Schröder, prieten cu mulţi oligarhi ruşi, cu liderul rus însuşi şi cu relaţii importante în businessul GERMAN, este doar una dintre figurile proeminente de germani care şi-au găsit loc călduţ şi comfortabil la sânul lui Putin.

    Dar şi mai multe firme germane, mii, au continuat să se facă comode pe piaţa rusă după episodul Crimeea. Pentru ele, relaţiile cu Rusia nu ţin doar de bani, ci şi de prietenie, după cum scrie The New York Times. Dar mai întâi, oamenii mari. Schröder a fost cancelar din partea partidului social democrat, notoriu pentru simpatiile ruseşti. Tot el este iniţiatorul  reformelor care au condus la miracolul economic” german, cele care au flexibilizat piaţa muncii, au forţat creşterea angajărilor, dar punând presiune pe şomeri, şi au transformat în vremea lui Merkel Germania din bolnavul Europei” în locomotiva economică a Uniunii Europene. Schröder a ştiut să-şi cultive influenţa în lumea de business şi politică germană şi cu acest bagaj s-a dus în Rusia lui Putin. În 2017, când a fost ales de guvernul rus preşedinte al boardului Rosneft, compania dominantă din industria petrolului din Rusia, aceasta era deja sub imperiul sancţiunilor occidentale.

    Numirea a provocat un scandal în Germania. Deutsche Welle scria atunci că aparenta apropiere a fostului cancelar de oligarhii ruşi şi de puterea de la Kremlin este o jenă pentru Berlin, care este încă blocat într-o criză diplomatică cu Rusia”. Andreas Scheuer, un lider al partidului CSU din Bavaria, al cancelarului de atunci Angela Merkel, l-a descris pe fostul cancelar „mercenar rus”, în timp ce un alt parlamentar conservator, Norbert Röttgen, a spus că este „complet de necrezut” că Schröder ar alege să „transforme în bani” în felul acesta perioada în care a fost cancelar. Revista Der Spiegel l-a citat chiar pe chiar liderul SPD Martin Schulz ca spunând că „tipul a înnebunit complet”.

    Cu toate acestea, Schröder este departe de a fi primul german celebru care a ajuns în vârful companiilor ruseşti. Cariera fostului cancelar în companiile ruseşti a început la doar câteva săptămâni după ce şi-a părăsit mandatul în 2005. Într-o primă etapă, a fost numit şef al consiliului consultativ al unei firme numite Nord Stream AG, care a fost fondată de Gazprom, o altă companie strategică a Rusiei. A ajuns rapid în fruntea comitetului de acţionari al companiei mai mici. Potrivit autobiografiei lui Schröder, această numire a fost aranjată personal de preşedintele rus Vladimir Putin. Politicianul a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie în Nord Stream 2, proiect care a scindat Europa şi la care Berlinul, atât sub conducerea lui Merkel cât şi a succesorului acesteia la guvernare, Olaf Scholz (tot SPD), a ţinut cu dinţii până în ultima clipă. Nord Stream 2 este un gazoduct paralel cu Nord Stream 1 care ar trebui să aducă gaze ruseşti direct în Germania, ocolind duşmanii Rusiei, Polonia şi Ucraina.

    Aceste din urmă două ţări, dar şi SUA, au susţinut că acest gazoduct este un instrument politic în mâinile Moscovei şi nu face decât să adâncească dependenţa Germaniei de gazele ruseşti, făcând ţara şi UE mai vulnerabilă la politicile Moscovei. Guvernul Berlinului spera ca prin acest gazoduct şi cu gazele ruseşti să devină un jucător important în comerţul cu gaze din Europa. Guvernul german a renunţat (deocamdată) la Nord Stream 2 abia după ce Rusia a invadat cu armata Ucraina, având grijă ca înainte, să arunce Europa într-o criză a gazelor naturale.

    Nord Stream 2 este un gazoduct paralel cu Nord Stream 1 care ar trebui să aducă gaze ruseşti direct în Germania, ocolind duşmanii Rusiei, Polonia şi Ucraina. Aceste din urmă două ţări, dar şi SUA, au susţinut că acest gazoduct este un instrument politic în mâinile Moscovei şi nu face decât să adâncească dependenţa Germaniei de gazele ruseşti, făcând ţara şi UE mai vulnerabile la politicile Moscovei.

    Schröder a deţinut şi o funcţie de conducere într-o altă companie petrolieră importantă, TNK-BP, din 2009 până în 2011. Compania a fost achiziţionată de Rosneft în 2014. La scurt timp după aceea, ziarul rusesc Komersant a scris despre un posibil transfer al lui Schröder în Consiliul de Administraţie al Rosneft, deşi urmau să mai treacă câţiva ani până când acest scenariu avea să devină realitate. În timp ce Schröder şi-a valorificat experienţa şi conexiunile politice, alţi germani au luat-o pe drumuri diferite. Înainte de căderea zidului Berlinului în 1989, Matthias Warnig a lucrat în infamul serviciu de securitate Stasi al Republicii Democrate Germane. În 1990, a obţinut un loc de muncă la Dresdner Bank şi a devenit rapid prima persoană care a obţinut o licenţă pentru a deschide o bancă străină în Sankt Petersburg. Acolo a stabilit contact cu Putin, care abia îşi începea cariera politică. Potrivit versiunii oficiale a evenimentelor, Warnig şi Putin s-au întâlnit pentru prima dată la Sankt Petersburg. Totuşi, potrivit anchetelor din presă care îi citează pe foştii colegi ai lui Warnig, cei doi erau deja cunoscuţi la Dresda, unde Putin lucra pentru serviciul secret rus KGB. Oricare ar fi adevărul, cert este că între timp Warnig a devenit o figură impunătoare în lumea afacerilor din Rusia, obţinând treptat intrarea în topul celor mai mari companii din Rusia. Între 2003 şi 2015 a fost membru al Comitetului de Supraveghere al băncii Rossiya, care este controlată de oamenii de afaceri putinişti Yuri Kovalciuc şi Nikolai Şamalov. Fostul agent Stasi a fost, de asemenea, CEO al Nord Stream AG şi a ajuns şi director executiv al Nord Stream 2. A trecut şi prin Consiliul Consultativ al băncii VTB şi prin consiliile de administraţie ale Rosneft şi Transneft, care produce conducte pentru petrol şi gaze. A ajuns şi într-o poziţie  de top la gigantul rus al aluminiului Rusal. În 2012 a primit o medalie de la Vladimir Putin pentru „meritul deosebit în dezvoltarea relaţiilor bilaterale” cu Rusia. Mai mulţi manageri de top din Germania şi-au găsit locuri de muncă în Rusia, după ce au ocupat posturi de conducere la marile corporaţii germane. Unul dintre ei este Burckhard Bergmann. La mijlocul anilor 2000, el a condus gigantul din energie german E.ON-Rurhgas. A fost director independent în Gazprom înainte de a intra în Consiliul de Administraţie al Novatek, un alt producător important de gaze naturale din Rusia. A fost distins cu Ordinul Rusiei pentru Prietenie în 2011. Compania de căi ferate de stat din Rusia are şi un german în consiliul de administraţie, Harmut Mehdorn, un apropiat al fostului cancelar Schröder şi fost şef al Deutsche Bahn din Germania. El s-a alăturat consiliului de administraţie în 2011, după ce şi-a părăsit postul în compania germană din cauza unui scandal care a implicat spionarea angajaţilor. Un fost preşedinte al Băncii Centrale Germane, Ernst Welteke, s-a dus la lucreze şi el în Rusia. A devenit membru al Consiliului de Administraţie al Center Invest în 2005, după ce a părăsit banca germană din cauza unor acuzaţii de corupţie. Un alt manager german de top, Ron Sommer, a preluat în 2009 conducerea consiliului de administraţie al furnizorului de telefonie mobilă din Rusia MTS. Anterior, între 1995 şi 2002, Sommer a fost şef al gigantului german de telecomunicaţii Deutsche Telekom. Cel mai mare acţionar al MTS este conglomeratul Sistema, care este deţinut de unul dintre cei mai bogaţi oameni din Rusia, Vladimir Evtuşenkov. Germanul a primit şi un loc în Consiliul de Administraţie al Sistema. Un alt oficial de top la MTS este Thomas Holtrop, fostul şef al furnizorului de internet T-Online şi membru al Consiliului de Administraţie al Deutsche Telekom. În 2015, un alt cetăţean german li s-a alăturat lui Sommer şi lui Holtrop în MTS – Regina von Flemming, fost CEO al gigantului editorial Axel Springer. Von Flemming a preluat postul după ce compania germană şi-a vândut activele în 2015 pentru a se conforma modificărilor aduse legislaţiei mass-media din Rusia. Ea a servit şi pe post de consilier al lui Evtuşenkov.

    Germania depinde de Rusia pentru peste 55% din gazele sale, pentru jumătate din cărbune şi pentru 35% din petrol şi îi dă fiori ideea unui embargo asupra combustibililor fosili importanţi din Rusia.

    Aproximativ 3.650 de companii germane erau active în Rusia înainte de războiul din Ucraina, potrivit Asociaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie Germane (DIHK).

    Prezenţa businessului german şi al liderilor săi în Rusia nu este doar o aventură.  Michael Harms a fost cândva alături de Rusia cu trup şi cu suflet, scrie Financial Times. Cât timp a fost şeful Camerei de comerţ germano-ruse din Moscova, el a promovat legăturile firmelor germane cu această ţară chiar şi după ce Rusia a anexat Crimeea în 2014. În calitate de director general al Comitetului pentru Relaţii Economice Est-Europene din Germania, a susţinut proiectul Nord Stream 2. Dar când Putin a ordonat invadarea Ucrainei, Harms a ştiut că munca care i-a definit cariera s-a încheiat. „Este o încărcătură emoţională teribilă când văd oameni murind în ţări pe care le cunosc foarte bine… Profesional, mi-am dedicat aproape toată viaţa acestor relaţii”, a declarat el pentru FT. „Când vezi că acest efort a fost cumva în zadar, te simţi afectat puternic şi personal.” Lideri de afaceri cum este Harms au fost energia mentalităţii germane Wandel durch Handel – schimbare prin comerţ –, strategie de interacţiune cu Rusia şi cu alte state problematice. Criticii au susţinut că aceste legături – şi dorinţa de a nu deteriora interesele economice pe care le-au creat – au făcut Berlinul prea moale faţă de Kremlin. Acum, pe măsură ce indignarea publică faţă de invazie a crescut şi guvernul german s-a alăturat cu greu eforturilor internaţionale de a izola Rusia prin sancţiuni radicale, inclusiv suspendarea Nord Stream 2, comerţul bilateral s-a oprit aproape complet. Aproximativ 3.650 de companii germane erau active în Rusia înainte de războiul din Ucraina, potrivit Asociaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie Germane (DIHK). Ele au investit 25 de miliarde de euro în piaţa rusească până în 2019, conform cifrelor Bundesbank, şi au 280.000 de angajaţi acolo. Înainte de război, sute de mii de containere erau transportate anual între Rusia şi portul german Hamburg. În ultimele zile, traficul s-a „apropiat de zero”, a declarat Volker Treier, directorul de comerţ exterior al DIHK. În ciuda pierderilor comerciale şi a perturbărilor bruşte la scară largă, a explicat Treier, „nu am auzit nicio voce critică din partea comunităţii de afaceri germane care să susţină că sancţiunile sunt ceva greşit”. Detaşarea din legăturile de afaceri va fi dureroasă pentru ambele ţări, cu parteneriate în domenii variind de la producţia de automobile şi IT până la agricultură. Potrivit datelor oficiale, Germania a importat anul trecut mărfuri în valoare de 33 de miliarde de euro din Rusia, în timp ce exporturile sale acolo au fost de puţin peste 26,6 miliarde de euro. Germania depinde de Rusia pentru peste 55% din gazele sale, pentru jumătate din cărbune şi pentru 35% din petrol şi îi dă fiori ideea unui embargo asupra combustibililor fosili importanţi din Rusia. Cele două ţări au, de asemenea, legături academice şi culturale puternice – relaţii deosebit de apreciate în estul Germaniei, unde cinci landuri federale au format cândva Republica Democrată Germană, care se afla de partea sovietică a cortinei de fier. Şi după prăbuşirea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990 şi reunificarea Germaniei, germanii din est au păstrat o atitudine deschisă faţă de Rusia. Pentru ei, „Rusia era o mare putere, dar o mare putere prietenoasă, la fel cum au fost SUA pentru mine, care am crescut în Germania de Vest”, a spus Oliver Günther, preşedintele Universităţii din Potsdam, care în ultimele zile a pus capăt unei mulţimi de relaţii academice şi de cercetare cu instituţiile ruseşti. Mulţi profesori şi cercetători ai universităţii est-germane au menţinut programe de schimb cu Rusia timp de mai bine de trei decenii şi simt ruptura ca pe o lovitură nu doar profesională, ci şi personală. „Devenise chiar o tradiţie bună şi asta înseamnă că doare şi mai mult”, a spus Günther. „Pentru aceşti germani din est este o amintire foarte diferită… Şi asta duce la un fel de disonanţă cognitivă.” Günther a subliniat şi impactul asupra cercetării ştiinţifice. Printre proiectele majore stopate se numără colaborarea dintre DESY, cel mai mare centru de cercetare în domeniul acceleratoarelor de particule din Germania, şi instituţiile ruseşti – un pas niciodată făcut nici măcar în timpul războiului rece. Cooperarea dintre autorităţile din domeniul sănătăţii şi cercetătorii de la Forumul Koch-Metschnikow, care lucra la a aduce asistenţa medicală din Rusia la standardele UE, a fost, de asemenea, suspendată. Ruperea legăturilor nu a afectat doar companiile şi centrele de cercetare cu profil înalt. Oraşe, inclusiv Hamburg şi Emden, anulează statutul de „oraş înfrăţit” cu alte centre urbane ruseşti. Politicienii locali au demisionat din mica Fundaţie pentru Marea Baltică – un fond de protecţie a climei a cărui dotare iniţială a fost furnizată de prima conductă Nord Stream ca plată pentru daunele aduse mediului. Şi la Frankfurt, bănci ca Deutsche Bank şi ING au intervenit pentru a finanţa o echipă locală de hochei pe gheaţă după ce aceasta a rupt contractul de sponsorizare cu banca de stat rusească VTB. Manuela Schwesig, premierul landului Mecklenburg-Vorpommern din nord-estul Germaniei, unde iau contact cu uscatul conductele Nord Stream şi Nord Stream 2, a apărat cândva „Ziua Rusiei”, o festivitate organizată în regiune pentru a promova legăturile economice în acelaşi an în care Rusia a anexat Crimeea. Schwesig a anulat în cele din urmă evenimentul, postând pe Twitter că era clar că războiul din Ucraina a „schimbat fundamental” relaţiile germano-ruse. „Cu toţii sperăm să se încheie rapid violenţele”, a scris ea. „Cu toate acestea, relaţia noastră cu Rusia nu va mai fi la fel ca înainte.” Harms este de acord: comitetul său intenţionează acum să sprijine companiile care caută să investească în Polonia sau Asia Centrală. De asemenea, va încerca să menţină legăturile cu întreprinderile ucrainene şi să sprijine unele relocari în Germania. Cu toate acestea, nu toate companiile germane se retrag complet din Rusia, a remarcat Harms, iar o parte din el încă crede că era Wandel durch Handel nu s-a încheiat complet. Germanii au preferat să aprofundeze legăturile cu Rusia chiar dacă state aliate precum Polonia şi SUA sau vecine, cum este Ucraina, au avertizat că acest lucru nu face decât să aducă Rusiei şi mai multă putere. Polonia, cel puţin, a căutat să se detaşeze cât mai rapid posibil de lumea rusă, iar prezentul arată că a făcut bine ce a făcut. Despre relaţiile Germaniei lui Merkel cu Rusia lui Putin, cifrele vorbesc de la sine. Germania a importat anul trecut petrol şi gaze naturale din Rusia în valoare de 19,4 miliarde de euro (21,5 miliarde de dolari), ceea ce a reprezentat 59% din importurile totale din Rusia. Germania este unul dintre cei mai importanţi investitori străini ai Rusiei, cu investiţii directe de aproximativ 25 de miliarde de euro (28 de miliarde de dolari). Spre comparaţie, cheltuielile din bugetul federal pentru apărarea naţională a Rusiei (Moscova susţine că de fapt se apără invadând Ucraina) au fost planificate să se ridice la 154,1 miliarde de dolari pentru perioada 2020-2022 (sume aproximativ egale în fiecare an).

  • La o lună de la izbucnirea războiului, Moscova încă plăteşte Kievul pentru transportarea gazelor naturale către Europa. Fluxurile zilnice de gaze din Rusia au crescut la un moment dat cu 50% faţă de minimele lunii ianuarie

    Cel mai important război european din ultimii 77 de ani a izbucnit în urmă cu aproximativ o lună, pe 24 februarie, însă Rusia transportă, de fapt, mai multe gaze naturale prin Ucraina, iar Moscova încă plăteşte integral Kievul pentru transportarea gazelor spre Europa, relatează Bloomberg.

    Fluxurile zilnice de gaze din Rusia au crescut la un moment dat cu peste 50% faţă de minimele lunii ianuarie, exporturile care trec prin conductele ucrainene dublându-se pe măsură ce companiile energetice s-au grăbit să efectueze achiziţii, o consecinţă directă a invaziei ruseşti.

    Exporturile celui mai mare furnizor european au devenit mai ieftine prin comparaţie cu achiziţionarea gazului de pe piaţa spot, iar Rusia încă plăteşte transporturile în valută forte, spune Iuri Vitrenko, CEO al NJSC Naftogaz, cea mai mare companie de petrol şi gaze deţinută de statul ucrainean.

    Este o situaţie ciudată pentru factorii de decizie politică din Europa, care au impus mai multe serii de sancţiuni asupra Moscovei, într-un efort de reducere a resurselor necesare continuării conflictului armat. Ştirea a apărut, de asemenea, într-un moment în care guvernele europene promit să renunţe treptat la gazul rusesc, plănuind să menţină deschise centralele nucleare şi fabricile de cărbune pentru o perioadă mai lungă de timp şi să importe mai multe gaze naturale lichefiate din ţări precum Statele Unite şi Qatar.

    Randamentele obligaţiunilor ruseşti încep să crească în urma reluării tranzacţionării după o pauză de aproape o lună

    Fluxurile de gaze ruseşti către Europe au ajuns la cel mai ridicat nivel din luna decembrie în primele 48 de ore de la declanşarea războiului. Exportatorul controlat de stat Gazprom PJSC a spus că proviziile au crescut datorită unui număr mai mare de comenzi din partea consumatorilor europeni. Transporturile prin alte conducte majore ruseşti – prin Belarus şi Polonia, cu destinaţia Germania – au fost reluate, după o pauză de două luni.

    Creşterea subliniază, de altfel, lipsa de opţiuni a consumatorilor europeni pe termen scurt, spun analiştii gigantului bancar american JPMorgan Chase.

    Naftogaz le-a cerut Europei şi aliaţilor săi să pună plăţile pentru fluxurile de energie ale Moscovei într-un cont de garanţie până în momentul în care preşedintele Vladimir Putin va decide să îşi retragă trupele din Ucraina.

    Anterior, Ucraina a declarat că Gazprom plăteşte anual circa două miliarde de dolari pentru serviciile asociate transportului de gaze.

     

  • Ordonanţa privind plafonarea preţurilor la energie şi gaze, aprobată de Guvern

    Guvernul a aprobat vineri Ordonanţa de urgenţă privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023, a anunţat ministrul Energiei, Virgil Popescu. De prevederile acesteia vor beneficia 8 milioane de gospodării.

    „Românii vor avea parte de susţinerea Guvernului pentru plata facturilor la energie pentru încă un an de zile! De noile măsuri, care intră în vigoare de la 1 aprilie, la energie electrică beneficiază 8 milioane de gospodării, iar la gaze naturale toate gospodăriile racordate, indiferent de consum! Alături de prim – ministrul Nicolae Ciucă şi colegii din Guvern am aprobat Ordonanţa de urgenţă privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023”, a anunţat pe Facebook Virgil Popescu.

    Aceasta prevede plafonarea preţurilor finale facturate la energie electrică pentru clienţii casnici vulnerabili sau care se pot regăsi într-o situaţie de sărăcie energetică, pe două tranşe de consum, pe baza consumului mediu lunar realizat în anul 2021 şi a preţurilor finale la gaze naturale:

    -maximum 0,68 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor casnici al căror consum mediu lunar realizat la locul de consum în anul 2021 este mai mic sau egal cu 100 KWh
    -maximum 0,8 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor casnici al căror consum mediu lunar realizat la locul de consum în anul 2021 este cuprins între 100 kWh şi 300 KWh inclusiv.

    Pentru consumatorii casnici, la gaze naturale preţul reglementat va fi de maximum 0,31 lei/kWh, cu TVA inclus.

    De asemenea, ordonanţa prevede plafonarea preţurilor finale facturate pentru energie electrică şi gaze naturale pentru clienţii non-casnici, excepţie fiind marii consumatori care vor beneficia de schema specifică industriei, la maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclus. La gaze naturale, preţul va fi de maximum 0,37 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor noncasnici al căror consum anual de gaze naturale realizat în anul 2021 la locul de consum este de cel mult 50.000 MWh, precum şi în cazul producătorilor de energie termică destinată consumului altor clienţi.

    Totodată, CET-urile vor cumpăra gaze naturale la preţ reglementat de 250 lei /MWh, a mai anunţat ministrul Energiei.

  • Iohannis, despre alimentarea României cu gaz: suntem în negocieri avansate cu mai multe surse

    Preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat marţi că autorităţile române poartă negocieri şi sunt foarte aproape de a ajunge la un acord privitor la cumpărarea de gaz din alte surse decât cele ruseşti.

    România va primi gaz lichefiat printr-un tronson care pleacă din Grecia şi străbate Bulgaria.

    „Avem promisiuni ca pâna la sfârşitul acestui an interconectorul să fie funcţional şi să putem, via Bulgaria, să beneficiem de gaz lichefiat care se va descărca în portul din Grecia”, a declarat Klaus Iohannis.

    Preşedintele Iohannis a dezvăluit faptul că România este aproape de a semna noi înţelegeri privind alimentarea cu gaz.

    „Se lucrează şi la alte rute alternative de aprovizioare cu gaz şi suntem în negocieri avansate cu mai multe surse. Este evident ca până începe iarna 22-23 trebuie să avem alternative viabile, care să ne asigure gaze pentru iarna viitoare”, a adăugat Iohannis.

    Declaraţiile au fost făcute la finalul întrevederii pe care Klaus Iohannis a avut-o cu preşedintele Republicii Bulgaria, Rumen Radev.

  • Preţurile gazelor naturale în Europa scad odată cu progresele negocierilor dintre Rusia şi Ucraina

    Preţurile gazelor naturale în Europa au prelungit scăderea de săptămâna trecută, deoarece negocierile dintre oficialii ruşi şi ucraineni au ajuns luni la cea de-a patra rundă, scrie Bloomberg.

    Orice indiciu de progres în negocierile dintre Rusia şi Ucraina ar oferi pieţei de gaze un respiro după volatilitatea ridicată din ultimele câteva săptămâni. Războiul a zguduit pieţele de mărfuri, de la gaze la cereale, sancţiunile care vizează izolarea Moscovei punând comercianţii într-un pericol sever.

    „Orice progres în discuţiile de pace va duce probabil la o scădere mai mare a primei de risc din preţul gazului”, a declarat consultantul Inspired Energy Plc.

    Gazul olandez a scăzut cu până la 16%, în timp ce preţurile la energie electrică din nord-vestul Europei au scăzut, de asemenea, cu peste 10%. Fluxurile de gaz de la furnizorul de top din Rusia au rămas la niveluri normale atât prin Ucraina, cât şi pe alte rute, la fel cum cererea s-ar putea, de asemenea, să scadă din cauza sosirii vremii mai blânde.

    Negocierile dintre oficialii ruşi şi ucraineni au fost reluate luni, principalul negociator al Ucrainei afirmând că cele două părţi lucrează la o potenţială încetare a focului, deşi discuţia a fost deosebit de „deficilă”. Delegaţiile au făcut unele progrese în negocieri, potrivit lui Leonid Slutsky, un înalt parlamentar rus şi unul dintre negociatorii ţării sale, a informat agenţia de presă Interfax. Totuşi, Kremlinul a spus că Rusia îşi va realiza toate planurile în operaţiunea sa din Ucraina.

    Comercianţii de gaze din regiune se concentrează pe fiecare pas al negocierilor, deoarece există încă un risc real ca fluxurile să fie reduse. Chiar dacă Uniunea Europeană intenţionează să reducă importurile din Rusia cu două treimi în acest an, combustibilul este extrem de necesar pentru a completa lipsa record din rezervoarele continentale.

    Ministrul german de Finanţe, Christian Lindner, a declarat că rămâne împotriva oricăror iniţiative de a afecta livrările de petrol şi gaze, a informat duminică ziarul Tagesspiegel.

    Prognozele meteo indică o creştere a temperaturilor în nord-vestul Europei pentru săptămâna viitoare. Mai multe nave cu gaz natural lichefiat care sosesc în porturile europene vor spori, de asemenea, aprovizionarea.

    „Vremea mai blândă vine ca o veste binevenită pe piaţa gazelor”, a declarat Michael Yip, analist GNL la BloombergNEF, într-un raport de luni.

    Acest lucru a „atenuat presiunea asupra nivelurilor de stocare a gazelor europene”. Rezervoarele din Europa sunt în prezent pline cu 26%.

     

  • Rata anuală a inflaţiei a urcat în februarie la 8,53%: gazele s-au scumpit cu aproape 45%, combustibilii cu 27%, cartofii cu 30% şi uleiul cu 26%

    Inflaţia anuală a ajuns la 8,53% în februarie 2022, în accelerare faţă de luna ianuarie când a atins 8,35%, arată datele publicate luni de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    De la începutul anului, februarie 2022 comparativ cu decembrie 2021, rata inflaţiei este de 2,1%.

    Creşterea anuală a fost susţinută de avansul de 9,33% al preţurilor mărfurilor nealimentare, în timp ce mărfurile alimentare s-au scumpit cu 8,84%. În cazul serviciilor, preţurile au crescut cu 6,08% faţă de februarie 2021.

    (Sursa: INS)

    Raportat pe categorii, tarifele la gaze naturale s-au majorat cu 44,94%, în timp ce la energia termică au crescut cu 20,99%.

    Alte creşteri semnificative de preţ au fost înregistrate la combustibili, de 27,2%, iar dintre alimente cele mai mari scumpiri au fost la cartofi (30,5%), ulei (26,1%), mălai (19,2%), făină (16,3%).

    Potrivit INS, rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (martie 2021 – februarie 2022) faţă de precedentele 12 luni (martie 2020 – februarie 2021) este 6,0%.

    Indicele armonizat al preţurilor de consum în luna februarie 2022 comparativ cu luna ianuarie 2022 este 101,04%.

    Rata anuală a inflaţiei în luna februarie 2022 comparativ cu luna februarie 2021 calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este 7,9%.

    Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (martie 2021 – februarie 2022) faţă de precedentele 12 luni (martie 2020 – februarie 2021) determinată pe baza IAPC este 5,0%.

    BNR a anunţat în raportul trimestrial din acest an că prognozează o inflaţie anuală de 9,6% în decembrie 2022, cu un nivel maxim în aprilie, odată cu expirarea schemelor de sprijin pentru consumatorii casnici de energie electrică şi gaze naturale.

     

     

     

     

  • Ce scriu marile ziare economice după ce Biden a anunţat că vrea să interzică achiziţia de ţiţei rusesc. Uniunea Europeană nu este de acord, pentru că nu are alternativă la gazul rusesc

    Bloomberg: Biden va anunţa astăzi interzicerea importurilor de petrol rusesc în SUA. Ţiţeiul se scumpeşte

    Administraţia Biden va impune marţi o interdicţie asupra importurilor americane de energie din Rusia, fără participarea aliaţilor săi europeni, potrivit unor persoane familiare cu această chestiune, scrie agenţia americană de ştiri Bloomberg.

    Interdicţia va include petrolul rusesc, gazul natural lichefiat şi cărbunele, potrivit celor două persoane, care au vorbit sub rezerva anonimatului. Decizia a fost luată în urma consultării cu aliaţii europeni, care se bazează mai mult decât SUA pe energia rusă, spune o altă persoană.

    Casa Albă a anunţat marţi că preşedintele Joe Biden “va anunţa acţiuni pentru a continua să tragă Rusia la răspundere pentru războiul său neprovocat şi nejustificat împotriva Ucrainei”, deşi nu a precizat măsurile. El urmează să vorbească la ora 10:45 la Washington (17:45 ora României).

    Contractele futures pentru petrolul brut şi-au extins câştigurile în urma acestei ştiri, crescând cu 4%, la 124,21 dolari. Perspectiva unei interdicţii a importurilor de petrol contribuie la creşterea ţiţeiului la cele mai ridicate niveluri din 2008 încoace.

    Gazul şi petrolul rusesc fuseseră până acum în mare parte ferite de sancţiunile introduse de SUA şi ţările europene, din cauza îngrijorării privind impactul economic, în special asupra Europei, care are o dependenţă mai mare de petrolul rusesc şi, în special, de gazele naturale.

    Petrolul rusesc a reprezentat aproximativ 3% din toate transporturile de ţiţei care au sosit în SUA anul trecut, arată datele Administraţiei americane pentru informaţii privind energia. Importurile americane de ţiţei rusesc în 2022 au scăzut la cel mai lent ritm anual din 2017 încoace, potrivit firmei de informaţii Kpler.

    Cu toate acestea, SUA sunt un cumpărător relativ mai mic decât Europa şi riscul mai mare de raliu al preţurilor constă în acţiuni coordonate între SUA şi Europa. Deocamdată, o mare parte din impactul unei interdicţii americane a fost evaluat de piaţă în weekend şi în şedinţa de luni, trimiţând referinţa globală la aproape 140 de dolari pe baril. Traderii spun că întrebarea acum este cât timp va dura interdicţia şi dacă petrolul din Iran şi Venezuela ar putea ajuta la umplerea golului.

    Rusia este de departe cel mai mare exportator de ţiţei către Uniunea Europeană, reprezentând 27% din importuri în 2019, potrivit Comisiei Europene.​

    UE nu e de acord cu SUA privind oprirea exporturilor de petrol şi gaz din Rusia

    Uniunea Europeană intenţionează să menţină unitatea la nivel intern în privinţa unui embargou instituit de Statele Unite asupra exporturilor de petrol şi gaz din Rusia, iar Preşedinţia franceză a Consiliului UE va cere Washingtonului să acţioneze în coordonare cu partenerii europeni.

    Ministrul francez pentru Tranziţie Ecologică, Barbara Pompili, se va întâlni joi, la Washington, cu secretarul american al Energiei, Jennifer Granholm, în contextul în care Franţa exercită Preşedinţia semestrială a Consiliului UE. Însă naţiunile europene intenţionează să adopte o atitudine unitară în privinţa opoziţiei faţă de oprirea importurilor de petrol şi gaze din Rusia.

    “Le vom cere puţină coordonare. Înţelegem poziţia Statelor Unite, dar ei nu sunt în aceeaşi situaţie cu noi din punct de vedere energetic”, a afirmat un oficial guvernamental de la Paris, sub protecţia anonimatului.

    Germania şi Ungaria au respins, luni după-amiază, sugestiile Statelor Unite şi Marii Britanii de oprire a importurilor de energie din Rusia, reamintind că ţările Uniunii Europene sunt dependente de resursele energetice ruseşti. “Europa a exclus în mod deliberat resursele energetice ruse din setul de sancţiuni. Toate măsurile aplicate de noi sunt configurate astfel încât să afecteze Rusia, dar să poată fi menţinute pe termen lung. Resursele energetice sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi a cetăţenilor noştri”, a declarat cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, citat de publicaţia Die Welt. Anterior, ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, şi ministrul Finanţelor, Christian Lindner, au semnalat că se opun sancţionării Rusiei prin oprirea importurilor de gaz, petrol şi cărbune, întrucât Germania este dependentă de aceste resurse.

    La rândul său, Guvernul Viktor Orban a semnalat luni că Ungaria nu va susţine nicio sancţiune a Uniunii Europene împotriva sectorului energetic rus. “Cei care cer extinderea sancţiunilor vor ca poporul ungar să suporte preţul războiului”, a declarat Mihaly Varga, ministrul Finanţelor de la Budapesta.

    Premierul britanic, Boris Johnson, a sugerat luni după-amiază oprirea importurilor de hidrocarburi din Rusia, din cauza invaziei în Ucraina. “Trebuie să analizăm cum putem scăpa cât mai rapid de dependenţa de hidrocarburi ruse, de petrolul şi gazul din Rusia”, afirmat Boris Johnson. La rândul său, secretarul de Stat american, Antony Blinken, a cerut duminică ţărilor europene să analizeze posibilitatea opririi importurilor de petrol din Rusia.

    Rusia ameninţă că „taie” gazul care vine prin Nord Stream 1, gazoductul care aprovizionează Germania direct din Rusia prin Marea Baltică

    Rusia a ameninţat că va tăia aprovizionarea cu gaze naturale către Europa prin conducta Nord Stream 1, ca parte a răspunsului său la sancţiunile impuse în urma invaziei Ucrainei, o mişcare care ar putea accentua turbulenţele de pe pieţele energetice şi ar putea duce la creşterea preţurilor de consum, transmite Bloomberg.

    Rusia are dreptul de a întreprinde acţiuni care „oglindesc” sancţiunile impuse economiei ruse, a declarat viceprim-ministrul Alexander Novak – care este şi responsabil cu afacerile energetice – într-un discurs televizat luni seara. El a spus însă că nu a fost luată încă nicio decizie de a opri Nord Stream 1, iar conducta funcţionează în prezent „la capacitate maximă”.

    Cu toate acestea, economia Rusiei este dependentă şi de livrările de gaz în Europa. Industria oil and gas înseamnă circa 20% din economia Rusiei.

    Comentariile vin după o zi de fluctuaţii sălbatice pe pieţele europene de gaze, preţurile la un moment dat crescând cu aproape 80% pe fondul fricii de întrerupere a aprovizionării din Rusia, mai scrie sursa citată.

    Dependenţa Europei de energia rusă a fost un factor-cheie în eforturile liderilor continentului de a conveni asupra modului de răspuns la invazia Ucrainei. Luna trecută, Berlinul a abandonat proiectul conductei Nord Stream 2, în valoare de 11 miliarde de dolari, iar oficialii Uniunii Europene spun că lucrează la un plan care ar putea reduce nevoile de import ale blocului din Rusia cu aproape 80% în acest an.