BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Ce provocări şi ce oportunităţi aduce contextul economic şi geopolitic tumultuos pentru o bancă globală

    La început de 2023 mediul economic a fost puţin mai bun decât aşteptările – cel puţin pentru moment – în ciuda înăspririi măsurilor luate de băncile centrale. Cu toate acestea, clienţii Citi se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv transformările digitale din afacerile lor, schimbările din lanţurile de aprovizionare sau tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon. Iar companiile, care se finanţează pentru a face mai mult business, au început să simtă presiunea costurilor de finanţare mai mari astfel că îşi regândesc strategiile de afaceri, susţine Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală.

    Există câteva teme care sunt pe radarul tuturor, cum ar fi preţul energiei, inflaţia ridicată, realitatea post-Covid, războiul din Ucraina şi toate implicaţiile lor – acestea sunt conversaţii pe care oamenii le-au interiorizat deja şi pe care le vor continua în 2023”, a declarat Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală, întrebat despre provocările pe care le poate aduce anul 2023.

    Însă ceea ce vedem este că, în ciuda şocurilor războiului cuplate cu consecinţele Covid-19, economia se descurcă remarcabil de bine, completează Nanji, care coordonează în regiune 5 ţări din cluster (România, Bulgaria, Cehia, Slovacia şi Ungaria). Principalul motor al rezilienţei economice pare dorinţa guvernelor de a oferi un sprijin fără precedent, pandemia deschizând anterior calea pentru astfel de măsuri.

    Astfel, sectorul privat şi gospodăriile sunt într-o formă relativ bună, în ciuda inflaţiei şi a ratelor dobânzilor în creştere, spune Munir Nanji, care a avut un parcus interesant în cadrul gigantului bancar american Citi, el lucrând şi în România câţiva ani în perioada de început a băncii, în businessul de cash management. În perspectivă, există două scenarii la care ne putem uita, în opinia bancherului de la Citi. Scenariul de bază este că temperarea preţurilor la energie (observată din trimestrul al patrulea din 2022) duce la moderarea inflaţiei, stabilizarea sau reducerea ratelor de dobândă, limitând necesitatea măsurilor de sprijin guvernamental, în timp ce PIB-ul nominal crescut determină scăderea rapidă a deficitelor, iar măsurile temporare de sprijin sunt retrase treptat. ”Din perspectiva creditelor neperformante, nu ar exista o creştere semnificativă, în timp ce rezervele de capital ale companiilor ar fi stimulate ca urmare a scăderii dobânzii şi a reducerii marjelor de credit.”

    „Simplificarea şi reducerea riscurilor modelului de afaceri pentru a îmbunătăţi rezilienţa în perioade stres este o nevoie a clienţilor noştri în prezent. Firmele cu politici eficiente de gestionare a riscurilor şi cele bine poziţionate pentru a rezista presiunilor recesiunii prin recalibrarea strategiilor de alocare a capitalului vor continua să performeze.”

    Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală

    Pe de altă parte, scenariul advers şi mai puţin probabil este că, după recentul platou, se produce din nou o creştere bruscă a preţurilor la energie, care alimentează o creştere a inflaţiei. În cele din urmă, aceasta se reflectă în economia reală prin contracţia PIB-ului, creşterea şomajului, creşterea numărului de companii care intră în incapacitate de plată. Contracţia PIB-ului real duce implicit la creşterea ponderii datoriilor în PIB, ceea ce, împreună cu deficitele în creştere, pune sub presiune ratingurile creditelor suverane, scăzând în consecinţă apetitul investitorilor pentru titlurile de stat. “Confruntându-se cu resurse limitate pentru finanţarea deficitelor, statele ar fi nevoite să retragă măsurile de sprijin, punând şi mai multă presiune asupra economiei reale. În acest scenariu, probabil creditele neperformante ar creşte considerabil, împreună cu scăderea rezervelor de capital şi creşterea în continuare a ratelor dobânzilor, determinând băncile să încetinească creditarea şi dăunând astfel economiei reale.

    Cu toate acestea, deoarece în ultimii câţiva ani am văzut mult mai multă solidaritate în UE, m-aş aştepta ca, în acest scenariu advers şi improbabil, să aibă loc un nou răspuns coordonat al UE, care să sprijine datoriile suverane, astfel încât guvernele să continue să susţină economia”, explică Munir Nanji. În general, nivelul creditelor neperformante este scăzut şi, în scenariul de bază, este puţin probabil să crească semnificativ; nivelurile de capital sunt încă robuste, în timp ce directiva privind redresarea şi rezoluţia bancară menţine încrederea investitorilor şi a deponenţilor la un nivel ridicat în sectorul bancar, punctează bancherul de la Citi. Cea mai evidentă întrebare pe termen scurt este dacă inflaţia rămâne o ameninţare suficient de mare pentru a necesita o mai mare înăsprire a politicilor monetare. „Credem că nu, din cauza perspectivelor de creştere slabe, deşi băncile centrale vor rămâne precaute faţă de orice ar putea declanşa o accelerare.” O întrebare mai structurală este dacă o creştere puternică a exporturilor poate fi menţinută sau dacă o „recesiune comercială” în stilul anilor 2010 se instalează din nou. „Ne este greu să fim optimişti, deoarece protecţionismul şi reorganizarea lanţurilor de aprovizionare rămân teme importante în 2023 şi ulterior.” Apetitul pentru risc este probabil să rămână instabil în prima parte a anului 2023, susţine Munir Nanji. „Nivelurile scăzute ale apetitului pentru risc au afectat accesul economiilor emergente la pieţele internaţionale de capital în 2022, în special pentru cele cu un rating de credit mai scăzut. Vestea «bună» este că anul acesta nu vor exista prea multe economii emergente cu nevoi uriaşe de finanţare externă. Decalajele de finanţare externă care nu sunt acoperite de fluxurile de investiţii străine directe nu sunt extreme, în comparaţie cu normele istorice. Dar orice dependenţă de finanţare externă poate deschide o ţară către mişcările destabilizatoare ale valutei şi ale preţurilor activelor, aşa cum a descoperit Ungaria în octombrie, când a trebuit să-şi reevalueze promisiunea de a nu mai creşte ratele.” Creşterea ratelor dobânzii şi pieţele volatile i-au tulburat pe investitori în 2022, aminteşte bancherul de la Citi. „Noul mediu de rate ale dobânzii mai ridicate creează oportunităţi de creştere a veniturilor din managementul de portofoliu. Condiţiile dificile de piaţă au crescut preferinţa pentru lichiditate a investitorilor, totuşi frământările anului 2022 au creat, de asemenea, mai multe oportunităţi de investiţii. Ne aşteptăm ca ratele dobânzilor să atingă un vârf şi ca inflaţia să scadă în curând.” Economiile din Europa Centrală s-au confruntat cu un an 2022 dificil. Criza energetică de la sfârşitul verii anului 2021 s-a intensificat în urma invaziei ruseşti în Ucraina din 2022. Acest lucru a subminat redresarea post-Covid în unele economii mici din CEE. Ca urmare, creşterea PIB-ului în economiile CEE a încetinit în medie la sfârşitul anului 2022 din cauza impactului negativ al creşterii puternice a preţurilor de consum asupra venitului real al gospodăriilor, afirmă Munir Nanji. „Preţurile energiei au contribuit puternic nu numai la creşterea mai puternică a indicilor preţurilor de consum în regiunea CEE, dar au şi înrăutăţit balanţele externe şi interne. Acest lucru a determinat băncile centrale să crească substanţial dobânzile de politică monetară, pentru care ne aşteptăm la o medie de 6,6% în CE în 2023, după 4,9% cu un an mai devreme, urmate de 4,6% în 2024.” Intrând în detalii legate de riscul recesiunii în acest an, Munir Nanji spune că pe plan global, analiştii de la Citi evaluau la început de 2023 că probabilitatea unei recesiuni globale este de aproximativ 30%. Acest lucru contrastează cu evaluarea de 50% pe care au menţinut-o în a doua jumătate a anului trecut. La începutul anului 2023 s-a observat o tranziţie dinamică în economia globală. China şi-a abandonat strategia zero Covid, zona euro s-a bucurat de vreme caldă şi vântoasă, ceea ce a atenuat lovitura de la şocul gazelor, iar datele din SUA de la început de an au arătat o inflaţie mai scăzută şi o activitate economică încă solidă, spune el. „Deşi aceste evoluţii nu ne-au convins să creştem considerabil perspectiva noastră de referinţă pentru creşterea globală în acest an, despre care ne aşteptăm să scadă cu aproximativ 2%, ele au schimbat distribuţia riscurilor în jurul valorii de referinţă. Mai exact, creşterea globală ar putea încă să deraieze, dar acest lucru pare mai puţin probabil decât acum câteva luni.”

    CITI – grupul la nivel global

    1. Citi, gigantul american care gestionează active de circa 2 trilioane de dolari la nivel mondial, şi-a redefinit strategia în ultimii ani, a eficientizat şi restructurat businessul şi a decis să vândă diviziile de retail din mai multe ţări, inclusiv România.

    2. Citi este una dintre cele mai importante instituţii financiare din lume, cu o tradiţie de peste 200 de ani şi circa 200 de milioane de clienţi în mai mult de 160 de ţări. Banca Citi este prezentă în România de peste două decenii.

    În Europa, evoluţiile din zona euro din primele două luni au fost benigne şi au determinat Citi să revizuiască la început de an prognoza de creştere pentru 2023 la 0,6%, în creştere de la -0,4% la sfârşitul lunii noiembrie. „De o importanţă deosebită, regiunea s-a bucurat de vreme caldă şi vântoasă. Căldura a restrâns cererea de energie, iar vântul a permis ca energia generată de turbine să continue să crească. Un alt aspect pozitiv este că stocarea de gaz a rămas ridicată şi stabilă, în comparaţie cu iernile trecute.

    Drept urmare, preţurile la gaze au scăzut (deşi sunt încă ridicate dintr-o perspectivă istorică), iar probabilitatea unor întreruperi definitive în aprovizionarea cu energie în această iarnă pare mult mai mică.” În România, datele de la începutul anului indicau o încetinire a activităţii, cu unele sectoare care au o dinamică foarte bună. Producţia industrială indica o creştere moderată. “În ciuda unei încetiniri, datele din zona comerţului cu amănuntul prezintă o imagine mai încurajatoare pentru creşterea cererii interne. În mod similar, creşterea ocupării forţei de muncă rămâne pe un teritoriu pozitiv şi stabil. În acest context, ne aşteptăm ca în primul trimestru din 2023 creşterea trimestrială să rămână aproape de zero. Privind mai departe, aşteptările noastre privind o inflaţie mai scăzută, creşterea salariilor, creşterea fondurilor UE precum şi revenirea creşterii economice în Europa ne-au determinat să anticipăm o normalizare a activităţii în restul anului 2023 şi o creştere de 2% pentru întregul an”, prognozează reprezentantul Citi pentru economia României.

    Dar ce atitudine ar trebui să aibă băncile în perspectivă în acest context economic şi geopolitic tumultuos? „Băncile trebuie să fie prudente cu privire la apetitul pentru risc şi la distribuirea dividendelor, dar nu există niciun motiv de alarmă.” Dintr-un unghi uşor diferit, dacă ne gândim la implicaţii pentru România şi Citi, un lucru important de reţinut este costul capitalului, care este la un nivel maxim al ultimilor 40 de ani, ceea ce reprezintă un punct de inflexiune destul de dramatic, avertizează Munir Nanji. „În esenţă, companiile se finanţează pentru a face mai mult business, iar companiile private şi publice au început deja să simtă presiunea costurilor de finanţare mai mari.” Reprezentantul Citi aduce în discuţie un studiu din Europa, unde 30% dintre companiile din Europa, inclusiv România, văd astăzi un cost al capitalului mai mare decât costul investiţiilor. Deci, noile proiecte devin o provocare în condiţiile în care costurile de capital devin prea împovărătoare.

    Ca urmare a acestui fapt, în toate industriile, companiile vor trebui să-şi regândească strategiile de afaceri, spune el, susţinând că Citi are un rol important. „Deoarece Citi este prezentă pe atât de multe pieţe de atât de mulţi ani, când companiile au nevoie de consultanţă cu privire la cum să îşi schimbe modelul de afaceri, inclusiv gestionarea schimbărilor din lanţul de aprovizionare, transformarea digitală sau exporturile, suntem în poziţia ideală pentru a le sprijini în astfel de procese. Apoi, dacă aducem acest lucru în contextul României, sunt aici câteva industrii critice pe care Citi are capacitatea şi doreşte să le susţină, inclusiv sectorul energetic, agricultura sau IT. Cred cu adevărat că Citi rămâne o sursă de stabilitate pentru clienţii săi, în timp ce aceştia se confruntă cu presiunile inflaţioniste, temerile de recesiune, provocările geopolitice şi destabilizarea lanţului de aprovizionare, intensificată şi mai mult de războiul din Ucraina.” Simplificarea şi reducerea riscurilor modelului de afaceri pentru a îmbunătăţi rezilienţa în perioade stres sunt o nevoie a clienţilor Citi în prezent, susţine Munir Nanji.

    „Firmele cu politici eficiente de gestionare a riscurilor şi cele bine poziţionate pentru a rezista presiunilor recesiunii prin recalibrarea strategiilor de alocare a capitalului vor continua să performeze.” La început de 2023 mediul este puţin mai bun decât aşteptările – cel puţin pentru moment – în ciuda înăspririi măsurilor luate de băncile centrale. Cu toate acestea, clienţii Citi se confruntăcu o serie de provocări, inclusiv transformările digitale din afacerile lor, schimbările din lanţurile de aprovizionare şi tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon, atenţionează el. „Gestionarea perturbărilor din lanţurile de aprovizionare continuă să fie o temă importantă pentru companii, unde Citi poate fi de ajutor. Având în vedere vulnerabilităţile din lanţurile de aprovizionare expuse de pandemie, multe firme se vor simţi obligate să revizuiască lecţiile pandemiei şi să facă ajustări în operaţiunile lor. Zonele de interes includ adoptarea de soluţii digitale şi de urmărire electronică a stocurilor şi logisticii, consolidarea parteneriatelor cu furnizorii şi alianţelor pe termen lung, modificarea strategiilor de gestionare a stocurilor pentru a păstra rezerve mai mari, în special pentru componentele critice sau simplificarea lanţurilor de aprovizionare şi aducerea lor aproape de casă.” În al doilea rând, sustenabilitatea (ESG) va rămâne o temă importantă, crede reprezentantul Citi. „Vedem tot mai multe corporaţii şi guverne sporindu-şi atenţia asupra tranziţiei către o dezvoltare durabilă. Mai mult de o treime dintre companiile care sunt listate pe bursele la nivel global, împreună cu ţările care reprezintă cea mai mare parte a economiei mondiale, au acum angajamente Net Zero, iar acest număr a crescut semnificativ în ultimii doi ani.

    Astăzi, o emisiune de instrumente financiare ce are un element ESG beneficiază de o rată de suprasubscriere mai mare, iar aceasta este o schimbare pozitivă faţă de câţiva ani în urmă. O mare parte a creşterii ESG a fost determinată de componenta de mediu a ESG şi de răspunsurile la schimbările climatice, dar şi alte componente ale ESG, în special dimensiunea socială, au câştigat, de asemenea, proeminenţă.” Securitatea energetică şi accelerarea tranziţiei către o energie curată au devenit o prioritate ca urmare a războiului din Ucraina. Europa Centrală se află în fruntea crizei energetice actuale, având în vedere dependenţa sa de importurile şi infrastructura de combustibili fosili din Rusia, aminteşte Munir Nanji. „Volatilitatea fără precedent a preţurilor energiei a dus la presiune asupra lichidităţii companiilor din sectorul energetic. Sprijinul şi lichiditatea din sectorul bancar sunt esenţiale.

    Citi a jucat un rol major în a ajuta la stabilizarea sectorului energetic printr-o serie de soluţii inovatoare. Finanţăm şi facilităm o gamă largă de soluţii de mediu – de la energie regenerabilă şi tehnologie curată până la conservarea apei şi transport sustenabil. Urmărim îndeaproape oportunităţile care decurg din planul REPowerEU, care sprijină planificarea coordonată şi finanţarea infrastructurii transfrontaliere şi naţionale, precum şi proiectele şi reformele energetice.” În ceea ce priveşte obiectivele Citi în perspectivă, Munir Nanji spune că viziunea pentru Citi este ca banca să fie un partenerul bancar preeminent pentru instituţiile cu nevoi transfrontaliere.   

    „Continuăm să ne sprijinim clienţii în timp ce aceştia navighează într-un mediu macro şi geopolitic volatil. În 2022, perturbările persistente din lanţurile de aprovizionare, presiunile inflaţioniste istorice şi primul război din Europa din ultimele decenii au creat un mediu tumultuos pentru companii, pieţe financiare şi consumatori. Aşa cum am fost în timpul pandemiei, Citi rămâne o sursă de stabilitate pentru clienţii noştri în această perioadă de incertitudine”. În România, Citi, sucursala locală a puternicului grup bancar american cu acelaşi nume, este axată în principal pe creditarea companiilor multinaţionale şi locale mari, a sectorului public şi pe commercial banking. Banca, aflată în apropierea topului celor mai mari 10 instituţii de credit de pe piaţa românească,  pe locul 11, cu active de peste 12 mld. lei în 2021 şi o cotă de piaţă de aproape 2%, a fost în ultimii ani printre cele mai profitabile bănci de pe piaţa locală. Un context economic tumultuos prezintă oportunităţi pentru o bancă globală precum Citi de a genera un impact pozitiv, concluzionează Munir Nanji. „Mentalitatea şi prezenţa noastră globală în aproape 100 de ţări ne poziţionează în mod unic pentru a ne ajuta clienţii şi comunităţile din întreaga lume deoarece avem o înţelegere aprofundată a reglementărilor locale, politicii, mediului de business şi condiţiilor economice. La nivel global, avem în portofoliul nostru peste 90% din companiile Fortune 500. Reţeaua noastră globală este din ce în ce mai relevantă pentru mai multe segmente de clienţi, inclusiv companii mijlocii, jucători digitali şi fintech-uri din noua economie, precum şi investitori instituţionali sau instituţii financiare.”

  • Veştile nu sunt bune pentru Europa de Est: inflaţia puternică persistă, economia încetineşte şi dobânzile vor rămâne sus tot anul

    Cea mai puternică inflaţie din UE, cea a Ungariei, a mai făcut un pas înapoi în martie, dar este unul îngrijorător de mic. Ritmul de creştere anualizată al preţuri­lor a rămas peste pragul psihologic de 25%. Acesta este un semn că pe de-o parte procesul de dezinflaţie va fi unul foarte lent, iar pe de alta că banca centrală ungară nu va putea coborî prea curând dobânzile, deşi economia dă semne tot mai clare de slăbiciune: vânzările de retail şi industria se duc în jos. Dar şi celelalte state est-europene au cam aceleaşi probleme.

    Un motiv în plus de supărare în Ungaria este că investitorii au început să ia cu asalt obli­gaţiunile româneşti, pe care până nu demult le priveau cu o prudenţă mai mare sau le ocoleau din cauza deficitului bugetar şi a celui de cont curent prea ridicate. Explicaţia găsită de Portfolio, principala sursă ungară de ana­lize economice de presă, este nu că România şi-a îmbunătăţit sem­nificativ parametrii buge­tari, ci că finanţele celorlalte economii din regiune s-au degradat, ţările ajungând toate pe acelaşi palier.

    Un plus al României ar fi că importă mai puţină energie decât vecinii. Inflaţia anuală din Ungaria a încetinit de la 25,4% în februarie la 25,2% în martie, deşi toată lumea se aştepta la o decelerare mai puternică. Martie este ast­fel a doua lună în care indicatorul se retrage, ceea ce ar întări teoria că inflaţia a depăşit punctul de vârf. Însă este vorba doar de infla­ţia generală. Cea de bază, la calcularea căreia sunt excluse elemente cu preţuri vola­tile precum alimentele şi energia şi de o impor­tanţă mai mare pentru banca centrală când analizează dacă să crească sau nu dobânzile, a accelerat de la 25,2% la 25,7%.

    Portfolio a observat că energia şi mai ales ali­men­tele au continuat să se scum­pească cel mai mult, deşi era de aşteptat ca la mân­care ten­dinţa să se modereze a­vând în ve­dere campaniile de reduceri şi înghe­ţări de preţuri anunţate de retaileri. Ouăle, de­venite un indicator al inflaţiei, s-au scumpit cu 74%. Inflaţia ridicată persistă chiar dacă con­sumul scade. Vânzările de retail au picat cu 10% în volum în februarie, luna pentru care au fost publicate cele mai recente date.

    Indicatorul îşi va menţine probabil această traiectorie, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a gospodăriilor va continua să se deterioreze, cred analiştii de la ING. Şi acti­vita­tea din industrie este în scădere, sau cădere liberă după cum se exprimă economiştii – minus 4,6% în februarie, după o lună ianuarie şi ea dezamăgitoare. Iar perspectiva din indus­trie pare să se întunece pe zi ce trece. Aceasta înseamnă că economia se degradează în timp ce inflaţia rămâne puternică, adică Ungaria se va confrunta în curând cu stagflaţie.

    Banca centrală, cu dobânzile duse deja la ceea ce pare cel mai ridicat nivel la care se simte confortabil, nu va putea face altceva decât să ţină dobânzile sus mai mult timp. În Polonia, unde inflaţia nu este atât de puter­nică, dar este totuşi persistentă, deşi guverna­torul băncii centrale Adam Glapinski a re­mar­cat o tendinţă „descrescătoare accentuată“, nici nu se pune problema de reduceri de do­bânzi anul acesta. A spus-o chiar Glapinski, alt­fel aliat de nădejde al partidului aflat acum la guvernare. El şi-a schimbat astfel discursul, anterior făcând aluzie la posibile tăieri de dobânzi.

    Mai mult, un coleg de-al guvernatorului, Ludwik Kotecki, a spus că se aşteaptă ca infla­ţia să rămână anul acesta deasupra pragului de 10% (speranţa şefului său fiind că indicatorul se va retrage la 6%) deoarece cotaţiile ridicate ale petrolului, lipsa de forţă de muncă şi poli­tici fiscale laxe vor ţine preţurile de consum sus mai mult decât acceptă acum instituţia la care lucrează. De aceea, Kotecki propune chiar o majorare de dobândă pentru ca banca centrală să demonstreze că este hotărâtă şi că are cu ce să ţină inflaţia sub control, notează Bloomberg. Inflaţia poloneză a accelerat la 18,4% în febru­arie, dar cei mai mulţi analişti consideră că punctul de maxim a fost lăsat în urmă.

    Ca şi în cazul Ungariei, dezinflaţia va fi un proces de lungă durată. Datele preliminare spun că inflaţia generală s-ar putea să fi ajuns deasupra nivelului de 16% în martie. Glapinski crede că inflaţia de bază va începe să dea înapoi abia după mijlocul anului. Pentru unii analişti, aceasta este o previziune optimistă. Iar economia simte presiunile inflaţiei şi dobânzilor mari. Vânzările de retail de bunuri au scăzut în februarie cu 5% în ritm anualizat, mai mult decât s-a anticipat. Consumatorii par să-şi fi redus achiziţiile de bunuri esenţiale. Achiziţiile de alimente au coborât cu 4,6% în februarie. Perspectivele pentru retail sunt negative, potrivit analiştilor ING. Producţia industrială a dezamăgit, de asemenea, crescând slab în ianuarie şi scăzând în februarie. Datele economice arată o contracţie a PIB-ului polonez în primul trimestru al acestui an. Pentru România, analiştii de la ING se aşteaptă ca economia să stagneze în primul trimestru, sau cel mult să crească slab. De asemenea, consumul privat pare că „în sfârşit“ încetineşte – vânzările de retail au crescut cu 3,2% în februarie în ritm anualizat, dar au scăzut faţă de luna precedentă. 

     

  • Urmatoarea criza bancară mondială nu va semăna cu nimic ceea ce a văzut lumea în 2008. Dezastrul vine încet şi tăcut, fără ca nimeni să-l observe la timp

    În ultimele decenii, crizele financiare au avut tendinţa de a fi rapide şi violente. De obicei, acestea se învârt în jurul câtorva companii, bănci sau ţări şi adesea ating punctul culminant în timpul unui weekend, înainte de deschiderea pieţelor asiatice. Următoarea criză ar putea fi una total opusă de vechiul model, unde prăbuşirea vine încet şi fără semne evidente care să pună în alertă pieţele şi factorii de decizie, scrie The Wall Street Journal.

    În 1980 SUA este lovită de ceea este cunoscut ca şi criza S&L (savings and loans), al cărei început seamănă izbitor de mult cu ceea se întâmplă la nivel economic şi financiar în prezent.

    Pe scurt, Rezerva Federală a crescut brusc ratele dobânzilor pentru a combate inflaţia. Instituţiile financiare şi băncile s-au trezit blocate atunci între obligaţiunile care ajungeau la maturitate foarte târziu şi ratele dobânzilor care nu se mai opreau din crescut, afectând apetitul pentru credite şi capacitatea băncilor de a returna datoriile.

    Din 1980 până în 1994, aproximativ 3.000 de instituţii financiare şi bănci americane, majoritatea mici, au fost închise sau salvate.

    Din 2008 până în 2021, Fed a menţinut ratele dobânzilor aproape de zero. Băncile şi-au sporit deţinerile de obligaţiuni guvernamentale şi de obligaţiuni ipotecare garantate de guvernul federal în căutare de randament.

    Când ratele au început să crească brusc în 2022, valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni s-a prăbuşit. Deşi aceste pierderi au fost deosebit de acute la SVB, aceasta nu a fost singura bancă care a pierdut bani.

    Profesorul de finanţe de la Universitatea Stanford, Amit Seru, a estimat recent că 11% dintre băncile americane, aproximativ 500 în total, au suferit pierderi procentuale mai mari pe activele lor din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor decât SVB.

    Cu toate acestea, în crizele din trecut, în cele din urmă, defaulturile au fost mai importante decât ratele dobânzilor.

    În anii 1980, împrumuturile imobiliare comerciale au fost lovite de recesiune, de construirea excesivă şi de prăbuşirea preţurilor la petrol şi gaze.

    Mexicul şi alte economii emergente au intrat în incapacitate de plată pentru împrumuturile acordate băncilor de tip money-center. În 2007-2009, creditele ipotecare şi instrumentele derivate aferente au dat fost cele care au eşuat.

    Situaţia creditelor pare mai puţin îngrijorătoare acum. S&P Global Ratings calculează că 86% din titlurile de valoare ale băncilor erau susţinute de autorităţile federale în al treilea trimestru din 2022, faţă de 71% în 2008 (restul sunt obligaţiuni corporative şi titluri garantate cu active).

    Acest lucru se datorează în parte răspunsului de politică fiscală şi monetară la pandemie. Rezerva Federală a reluat achiziţiile de obligaţiuni, iar Trezoreria a trimis stimulente mari şi ajutoare financiare direct în conturile bancare ale gospodăriilor.

    Ca urmare, depozitele au crescut. Raportul dintre împrumuturile bancare şi depozitele a ajuns minimul ultimilor 50 de ani de aproximativ 60% în septembrie 2021.

    Acest lucru nu a contat când ratele dobânzilor erau aproape de zero şi deponenţii nu aveau motive să caute alternative cu randament mai ridicat. Dar când Fed a ridicat ratele la 4% anul trecut, cei care economiseau au început să se mişte: depozitele s-au micşorat în ultimul an, impulsionate parţial de către Fed.

    Când Moody’s a retrogradat perspectivele de rating al sistemului bancar din SUA la începutul acestei luni, a avertizat că depozitele nu se află într-o zonă stabilă.

    Cu excepţia cazului în care asigurarea federală este extinsă la toate depozitele,  transformările sugerează că băncile mici şi mijlocii s-ar putea confrunta cu o perioadă prelungită de probleme şi presiuni asupra depozitelor, ceea ce le-ar putea forţa să limiteze creditarea.

    Ceea ce va veni nu va fi o criză în sensul obişnuit al cuvântului, dar la final rezultatul va fi acelaşi.

     

     

  • Piaţa imobiliară din Suedia răsuflă uşurată: Scăderea preţurilor locuinţelor, declanşată de creşterea ratelor dobânzilor, s-ar putea atenua în 2023. Criza imobiliară a redus preţurile imobilelor cu aproximativ 15%

    Opinia proprietarilor de locuinţe suedezi cu privire la piaţa imobiliară s-a stabilizat, deoarece scăderea preţurilor declanşată de creşterea ratelor dobânzilor s-ar putea să se atenueze în 2023, relatează Bloomberg.

    Sentimentul a rămas în mare parte neschimbat timp de trei luni consecutive, semn că proprietarii sunt de părere că ce a fost mai rău a trecut, potrivit SEB AB. Indicatorul preţurilor locuinţelor al celei mai mari bănci suedeze s-a îmbunătăţit cu o unitate în aprilie, de la -9 la -8.

    Deşi proprietarii de locuinţe se aşteaptă în continuare la un anumit declin, viziunea lor s-a îmbunătăţit din august anul trecut, când indicatorul s-a prăbuşit la un minim record. Această scădere a coincis cu o criză imobiliară care a redus preţurile cu aproximativ 15%, într-unul dintre cele mai grave exemple de declin imobiliar la nivel mondial, ca urmare a creşterii inflaţiei şi a costurilor de împrumut.

    Se aşteaptă ca Riksbank din Suedia să majoreze în continuare ratele dobânzilor în această lună şi, în pofida unei oarecare stabilizări a datelor recente privind preţurile locuinţelor, SEB consideră că preţurile imobilelor ar putea scădea în continuare, ceea ce ar duce la o scădere totală de 20% faţă de vârful atins în februarie 2022.

    „Având în vedere turbulenţele continue pentru proprietarii de imobile, considerăm că presiunea asupra preţurilor ar putea scădea în viitor”, au declarat economiştii SEB Daniel Bergvall şi Marcus Widen.

  • Dobânzi, redevenţe sau dividende reconsiderate de ANAF în noi interpretări date prevederilor referitoare la beneficiarul efectiv. Trei puncte de atenţie pentru companii

    Autori: Vlad Foica, Senior Manager Tax şi  Daniel Pană, Partener Tax, KPMG

    Deşi tranzacţiile comerciale ce conduc la obţinerea de către un nerezident a unui venit impozabil ce are ca sursă România – cel mai adesea dobânzi, redevenţe sau dividende, ar trebui să fie, în anumite condiţii, exceptate de la impozitul pe venit, în fapt, în ultima perioadă, autorităţile fiscale le reconsideră, prevalându-se de interpretări diferite ale sintagmei „beneficiar efectiv”. 

    Plăţile de dobânzi şi redevenţe ce provin din România şi sunt efectuate către companiile din grup sunt exceptate local de la impozitul pe veniturile nerezidenţilor. Este ceea ce spune Directiva 2003/49/CE, ce reglementează sistemul comun de impozitare a plăţilor de dobânzi şi de redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre diferite, preluată de legea locală. Însă, pentru a putea beneficia de scutirea de impozit, una dintre condiţiile importante prevăzute de legislaţie este aceea ca beneficiarul efectiv al sumelor să fie o societate din alt stat membru. Ce este, deci, un ”beneficiar efectiv”? 

    Potrivit legislaţiei fiscale, ”o societate a unui stat membru va fi tratată ca beneficiar efectiv al dobânzilor şi redevenţelor doar dacă primeşte acele plăţi pentru beneficiul său propriu, şi nu ca un intermediar pentru o altă persoană, cum ar fi un agent, un fiduciar sau semnatar autorizat”. 

    Deşi, la o primă vedere, ar putea părea că plăţile către o societate care acţionează ca intermediar sunt excluse din scopul scutirii prevăzute de legislaţia română şi cea europeană, pentru că societatea intermediară nu este de fapt beneficiarul efectiv, aşa cum cere condiţia, în fapt, textul complet sugerează contrariul. Deoarece Legea vine şi insistă asupra termenilor – ”cum ar fi un agent, un fiduciar sau semnatar autorizat”.

    În majoritatea cazurilor, în practică, încadrarea unei societăţi ca beneficiar efectiv necesită o analiză laborioasă, în care circumstanţele specifice trebuie atent studiate. Însă există trei detalii care pot ajuta companiile să identifice şi să diferenţieze întreprinderea beneficiară care este exceptată de la plată. 

    Astfel, în  primul rând, trebuie făcută o diferenţă clară între primirea plăţilor pentru beneficiul propriu, respectiv primirea plăţilor pentru o altă persoană în calitate de intermediar. 

    De exemplu, avem o societate care prestează servicii de administrare (Prestator) a unei clădiri de birouri către proprietarul acesteia (Proprietar). În această situaţie, Prestatorul ar putea avea obligaţia, de exemplu, de a crea o strategie de afaceri şi marketing, de a identifica potenţiali chiriaşi şi de a încheia contracte de chirie, de a gestiona mentenanţa, reparaţiile şi reviziile necesare unei clădiri, de a contracta serviciile de curăţenie etc. În acest caz Prestatorul va fi de facto interpus între chiriaşii clădirii şi Proprietar, chiar dacă sumele primite vor fi pentru beneficiul propriu, întrucât din sumele încasate el va avea şi răspunderea cheltuielilor necesare administrării. Prestatorul este în acest caz beneficiar efectiv. 

    Pe de altă parte, dacă Proprietarul este cel care administrează direct clădirea, însă, pentru încasarea chiriilor, contractează o societate specializată în tranzacţii financiare (Intermediar) cu scopul de a încasa sumele datorate de chiriaşi în contul şi beneficiul Proprietarului, este evident că ne aflăm într-o situaţie complet diferită. Mai precis, în acest caz singurul rol al Intermediarului este de a acţiona ca mijlocitor între chiriaşi şi Proprietar, ceea ce înseamnă că toate sumele încasate sunt de fapt pentru Proprietar.  

    Sintetizând, putem spune că a primi plăţi ca un intermediar pentru o altă persoană trebuie interpretat în sensul că suma primită de la o parte a tranzacţiei este transferată în întregime către cealaltă parte, întocmai obligaţiilor asumate faţă de adevăratul beneficiar. 

    În al doilea rând, va trebui făcută o analiză a substanţei economice a tranzacţiei, din care nu vor putea lipsi riscurile şi funcţiile asumate de fiecare dintre părţi. O astfel de analiză trebuie realizată pe detaliile specifice fiecărui caz în parte. De exemplu, dacă o instituţie financiară acordă un credit unei societăţi de tip holding, care, ulterior, acordă credite diferitelor filiale, societatea holding va fi sau nu beneficiarul efectiv al dobânzilor încasate de la subsidiare? Pentru a putea concluziona, vom avea nevoie de mai multe detalii, întrucât termenele şi condiţiile agreate între părţi pot varia extrem de mult. Pe de altă parte însă, este evident că simpla interpunere a unei societăţi între alte două entităţi nu constituie un element suficient pentru reconsiderarea respectivei societăţi într-un intermediar pentru o altă persoană. 

    Astfel, ajungem la cel de-al treilea element care considerăm că ar trebui să fie avut în vedere -jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Într-o judecată relativ recentă (2019) a unor cauze conexate (C‑115/16, C‑118/16, C‑119/16 şi C‑299/16), Curtea a concluzionat, printre altele, că scutirea de impozitare a plăţilor de dobânzi este rezervată doar beneficiarilor efectivi ai unor astfel de dobânzi, şi anume entităţilor care se bucură în mod real de aceste dobânzi pe plan economic şi care dispun, prin urmare, de puterea de a le determina în mod liber destinaţia. 

    Cu alte cuvinte, judecătorii Curţii au avut în vedere capacitatea beneficiarului de a decide cu privire la modul de utilizare a dobânzilor încasate. De exemplu, plata unei facturi de utilităţi la un bancomat al unei bănci nu va putea fi considerată ca fiind în beneficiul băncii respective, căci puterea de a determina destinaţia sumelor respective aparţine furnizorului de utilităţi. Vedem aşadar cum sintagma ”primeşte acele plăţi pentru beneficiul său propriu, şi nu ca un intermediar” capătă un cu totul alt sens atunci când citim din perspectiva prevederii ”(…) pentru o altă persoană (…)”. Multitudinea şi diversitatea detaliilor care pot diferi de la caz la caz, precum şi posibilele implicaţii din punct de vedere comercial, juridic sau al preţurilor de transfer fac din analiza noţiunii de beneficiar efectiv un subiect care ar trebui să se regăsească pe agenda tuturor celor care gestionează afaceri ce implică structuri complexe.

    În concluzie, dată fiind practica recentă a ANAF, am recomanda companiilor să ia în considerare acest subiect şi să analizeze cu atenţie poziţia în care se găsesc într-un mod pro-activ, în vederea diminuării oricăror posibile riscuri fiscale ce ar putea fi ridicate în cadrul unui control al autorităţii fiscale.

     

  • Dacă guvernul PNL-PSD continuă să-şi paseze de la unii la alţii condiţiile din PNRR, gaura bugetară de 20 de miliarde de lei va arunca în aer economia şi companiile româneşti, ca în criza anterioară. PS: nu ştiu dacă aţi observat, dar din PIB-ul pe 2022 au dispărut 18 miliarde de lei

    Duminică, la prânz, pe aeroportul din Viena, o discuţie la rând, aşteptând o cafea: De unde sunteţi? Din Ploieşti, dar stau în Germania! De cât timp sunteţi în Germania? Din 2011, de când m-am dus la muncă, când era criză în România!

    Această discuţie banală are însă o semnificaţie extrem de importantă pentru vremurile de astăzi.

    Când toată lumea, în special politică (pentru a vedea unde duc firele), este ocupată cu „Dosarul Otopeni“, unde se discută despre promisiunea unei mite de 22 de milioane de euro pentru prelungirea contractelor de închiriere de spaţii comerciale în aeroport, de nicăieri a apărut informaţia/subiectul că Ministerul Finanţelor trebuie să găsească rapid soluţii pentru acoperirea unei găuri bugetare de nu mai puţin de 20 de miliarde de lei.

    Nici bine nu a început anul, suntem doar în T1/2023, că se discută despre rectificare bugetară şi un plan de măsuri de urgenţă pentru acoperirea celor 20 de miliarde de lei, adică aproape 4 miliarde de euro.

    Pentru cine îşi mai aminteşte, în 2010, în mai, pentru numai 1 miliard de euro gaură bugetară, preşedintele Băsescu şi guvernul Boc au trebuit să taie salariile bugetarilor cu 25% şi să majoreze TVA de la 20% la 24%.

    Din păcate, economia, în special cea privată, a fost extrem de lovită atunci, iar sute de mii de români au plecat la muncă în străinătate, exact ca domnul de mai sus. Economia şi-a revenit extrem de greu după anii 2009/2010, fiind nevoie de 5 ani pentru recuperare.

    Acum, liderii politici spun că acum nu se pune problema scăderii salariilor bugetarilor şi nici creşterea taxelor, dar trebuie găsite alte resurse pentru acoperirea acestui minus. Din păcate, nimeni nu crede că pot fi strânse mai multe venituri la buget prin lărgirea bazei de impozitare sau prin recuperarea banilor de la cei care nu plătesc.

    Marcel Ciolacu, liderul PSD şi cel care ar trebui să-şi asume funcţia de prim-ministru la celebra rotativă guvernamentală din mai, a adus în discuţie scăderea numărului de bugetari.

    Ca o dată statistică, din octombrie 2019, de când PNL este la guvernare în toate alianţele politice şi cu primul ministru din acest partid, deci într-un mandat liberal, numărul de bugetari a crescut cu aproape 40.000, de la 1,235 milioane la 1,276 milioane.  

    Veniturile bugetare au crescut în acest an, cel puţin în primul trimestru, cu 7%, dar trebuie să crească cu 14% pe tot anul, faţă de anul trecut.

    Analiştii cred că veniturile bugetare au fost supraestimate în bugetul pe 2023, iar cheltuielile au fost subestimate, de aceea rezultă că în realitate apare acest minus bugetar de 20 de miliarde de lei.

    Creşterea economică este la jumătate faţă de anul trecut, respectiv 2,5% faţă de 4,7%, inflaţia este prognozată să scadă la jumătate, respectiv de la 16% la 8%, ceea ce nu ajută deloc guvernul, dobânzile mari la care se împrumută statul apasă din ce în ce mai greu, iar companiile nu se mai scaldă în bani.

    Condiţiile de pe piaţa monetară sunt mult mai stricte, începând de la dobânzile mai mari până la accesul la liniile de finanţare. Băncile nu mai dau drumul atât de repede la bani, având în vedere condiţiile economice de pe piaţă.

    Deşi dobânzile la lei au mai scăzut, cel puţin prin prisma evoluţiei ROBOR-ului, care a scăzut de la 8,2% în noiembrie la 6,8% acum, dobânzile în euro au crescut, ceea ce începe să se vadă atât în creditarea companiilor cât şi în creditarea persoanelor fizice.

    Deşi economia României nu mai este atât de expusă la creditarea în valută, ca în criza anterioară, totuşi 30% din împrumuturi sunt în euro sau în dolari, unde dobânzile au crescut semnificativ şi vor continua să crească.

    Inflaţia a ajutat destul de mult companiile anul trecut pentru că au putut să majoreze preţurile, dar acum trendul se schimbă, mai ales că vine şi pe fondul reducerii consumului şi vânzărilor către populaţie.

    Construcţiile, care în ultimul deceniu au susţinut creşterea economică, în special pe zona rezidenţială, de birouri şi logistică, încep să facă paşi înapoi. Creşterea semnificativă a dobânzilor la credite a dus la scăderea cererii de credite şi reducerea vânzărilor de apartamente, în special cele noi.

    Aşa că dezvoltatorii, pentru că nu au vândut ce au construit, nu s-au apucat de alte proiecte. Plus că în Bucureşti disputa dintre dezvoltatori şi primarul Capitalei Nicuşor Dan privind autorizaţiile noi de construcţii, nu ajută prea mult piaţa de construcţii şi, în final, nici încasările la buget.

    Noroc că merg din plin lucrările de infrastructură.

    Anul trecut investiţiile au susţinut creşterea economică, consumul trecând pe locul doi, situaţie care ar trebui să se întâmple şi în acest an.

    În 2022 am avut un maxim de investiţii publice şi o revenire spectaculoasă a investiţiilor străine directe, care au atins 10,6 miliarde de euro, depăşind recordul din 2008, de 9 miliarde de euro.

    Economia şi businessul nu au evoluat rău din 2020 încoace – incluzând cei doi ani de pandemie plus primul an de război în Ucraina –  dar guvernele, indiferent de numele lor, nu prea s-au ocupat de reforma bugetară, care acum începe să coste, nu numai voturi politice, ci şi bani.

    De un an de zile, guvernul Ciucă şi coaliţia guvernamentală PNL-PSD nu au fost în stare să vină cu o variantă pentru pensiile speciale, care reprezintă o condiţie în PNRR pentru o tranşă de 1,3 miliarde de euro.

    Pentru că toată atenţia este îndreptată către subiectul pensiilor speciale, nimeni nu mai ştie care este situaţia celorlalte condiţii din PNRR care trebuie îndeplinite. Practic, cele două partide îşi pasează de la unii la alţii îndeplinirea acestor condiţii.

    Sunt şi politicieni din coaliţie care ar prefera să îngroape subiectul pensiilor speciale şi să nu luăm tranşa.

    Ceea ce înţelege prea puţină lume politică este că în piaţa financiară condiţiile şi accesul la finanţare s-au înăsprit, dobânzile sunt mai mari, iar banii mai puţini.

    Fără banii din PNRR guvernului, indiferent de numele lui, şi României le-ar fi mult mai greu să facă rost de bani pentru finanţare.

    Spre exemplu, guvernul ar trebui să ia bani din piaţă, ceea ce ar duce la creşterea dobânzilor, dar mai mult decât atât, la absorbţia unor bani care ar fi luaţi de la sectorul privat.

    Băncile din România, care sunt principalii finanţatori ai bugetului, şi aşa au probleme cu portofoliul de titluri de stat deţinut şi nu ar mai fi atât de dornice să împrumute statul.

    Toată lumea politică este ocupată cu dosarul Otopeni şi cu rotativa guvernamentală, dar bugetul şi PNRR-ul nu se fac de la sine.

    Poate mai avem încă un trimestru de respiro, dar dacă nu se face nimic în T2 s-ar putea ca în T3 şi în T4 guvernul să se trezească cu spatele la zid, exact cum a fost guvernul Boc.

    Şi cine ştie ce poate să urmeze?

    P.S.: Vineri, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii o nouă revizuire a rezultatelor macroeconomice pe 2022. De la 1.412,457 miliarde de lei, PIB-ul pe 2022 anunţat iniţial la începutul lunii martie 2023, la a doua revizuire PIB-ul a scăzut la 1.409,783 miliarde de lei, iar creşterea economică a scăzut de la 4,8% la 4,7%.

    Problema este că din PIB-ul pe 2022 au dispărut 18 miliarde de lei, având în vedere că estimarea guvernului din ianuarie 2023, care a fost luată în considerare la bugetul pentru acest an, a fost de 1.427 de miliarde de lei.

    Vom vedea cum se ajustează datele pentru 2023 la nivel de PIB după acest minus de 18 miliarde de lei.

  • Banking sub semnul capacităţii de adaptare

    România are o experienţă destul de îndelungată în a trăi într-un mediu inflaţionist, chiar la niveluri semnificativ mai mari decât cele pe care le vedem la ora actuală. Aşadar, într-un perimetru economic constant, fără escaladări neaşteptate venite din exterior, nu va exista o recesiune, ci mai degrabă o încetinire a creşterii. Şi, în condiţiile în care vom vedea o încetinire a creşterii economice în 2023, este de aşteptat ca nici creditarea să nu cunoască salturi impresionante, anticipează François Bloch, CEO al BRD. În privinţa sistemului bancar românesc, el nu are temeri deosebite şi nici nu crede că s-ar putea confrunta cu situaţii periculoase, bineînţeles, în ipoteza că nu intervin evenimente neprevăzute sau „lebede negre”.

    „2023 stă sub semnul capacităţii de adaptare. Pe de o parte, este o perioadă încă dominată de incertitudini geopolitice, pe de altă parte, anumite consecinţe ale acestei situaţii vor merge către o normalizare progresivă.  Ne aşteptăm ca inflaţia să se scrie din nou cu o singură cifră spre sfârşitul acestui an, într-un context caracterizat de dobânzi de piaţă înalte, şi foarte probabil de o mai mare prudenţă din partea companiilor şi gospodăriilor, care ar putea fi tentate să-şi amâne sau să-şi limiteze planurile de investiţii”, anticipează François Bloch, CEO al BRD Groupe Société Générale.

    În ceea ce priveşte evoluţia economiei în acest an şi în perspectivă, CEO-ul băncii româneşti cu capital francez se declară „mai degrabă optimist”. „România are o experienţă destul de îndelungată în a trăi într-un mediu inflaţionist, chiar la niveluri semnificativ mai mari decât cele pe care le vedem la ora actuală. Aşadar, într-un perimetru economic constant, fără escaladări neaşteptate venite din exterior, nu credem că va exista o recesiune, ci mai degrabă o încetinire a creşterii. În ceea ce ne priveşte, ne vom urmări planurile şi vom investi în zonele prioritare, în special în ceea ce priveşte domeniul IT”, a explicat şeful BRD într-un interviu.

    Oportunităţile, la fel ca temerile legate de economie, sunt legate de capacitatea României de a pune la lucru fondurile europene. „PNRR este o oportunitate uriaşă, o şansă unică de a accelera proiectele de modernizare a ţării şi de recuperare a decalajelor care încă despart România de economiile avansate. De aceea, orice întârziere în respectarea calendarului asumat reprezintă un motiv de îngrijorare.” În privinţa sistemului bancar, şeful BRD nu are temeri deosebite şi nici nu crede că s-ar putea confrunta cu situaţii periculoase, bineînţeles, în ipoteza că nu intervin evenimente neprevăzute sau „lebede negre”.

    Piaţa bancară românească este o piaţă competitivă, deschisă la nou şi dispusă să exploreze metode noi de a atrage şi fideliza clienţii, după cum consideră François Bloch. „Piaţa românească este destul de deschisă către inovare, deşi anumite proiecte de modernizare, cum ar fi plăţile instant, nu avansează cu viteza pe care şi-ar dori-o clienţii. Este o piaţă acum mult mai deschisă către dialog şi comunicare cu clienţii, dovadă că băncile au tras concluziile necesare după momentele dificile traversate cu ani în urmă. Altfel, rămâne o piaţă solidă, bine supravegheată, o piaţă sigură şi pentru investitori, şi pentru clienţi.” Referindu-se la evoluţia creditării, şeful BRD aminteşte că aceasta este strâns legată de evoluţiile macroeconomice. Astfel, în condiţiile în care vom vedea o încetinire a creşterii economice în 2023, este de aşteptat ca nici creditarea să nu cunoască salturi impresionante. „La nivelul preferinţei pentru lei versus moneda unică europeană, deşi ne aflăm momentan într-un mediu caracterizat de dobânzi înalte, cred că leul va rămâne moneda de bază pentru clienţii care plănuiesc să se împrumute, ţinând cont şi de proiecţiile care iau în calcul o revenire a inflaţiei la un nivel scris cu o singură cifră chiar înainte de sfârşitul acestui an.”

    Asupra evoluţiei creditelor şi a depozitelor bancare o influenţă importantă o au şi nivelurile dobânzilor, care ţin cont şi de deciziile BNR privind dobânda-cheie. După ce în 2022 BNR a majorat de opt ori rata-cheie, până la 6,75%, în ianuarie 2023 banca centrală a mai operat o creştere a dobânzii, până la 7%, pentru ca în februarie să menţină acest nivel. „Nu aş vrea să fac pronosticuri, nici să contribui la crearea unor anticipaţii; BNR are toate instrumentele ca să aprecieze nivelul potrivit al dobânzii cheie, în concordanţă cu nivelul inflaţiei la un anumit moment, dar şi cu alţi indicatori macroeconomici. Dobânzile comerciale la depozite şi cele la credite vor evolua în consecinţă”. În materie de tendinţe, ar trebui să vedem în 2023 un vârf al dobânzilor, urmat de o scădere graduală, care va continua în 2024, după cum anticipează şeful BRD, a treia cea mai mare bancă după active din România. Important este şi cum tolerează companiile nivelurile ridicate ale inflaţiei şi dobânzilor, precum şi încetinirea economiei.

    România are deja un track record important în materie de încetiniri economice, aminteşte François Bloch, aşa că el nu crede că o eventuală recesiune (care însă nu este prevăzută în acest moment) ar putea lua prin surprindere companiile din România. Pe de altă parte, există deja programe şi măsuri luate de guvern care şi-au dovedit utilitatea în ultimii trei ani şi pot proteja într-o anumită măsură companiile. „În acest moment nu se întrevăd corecţii şi restructurări de amploare, însă, dacă acest lucru se va întâmpla totuşi, băncile sunt pregătite să răspundă, aşa cum au făcut-o şi până acum.”

    Şeful BRD menţionează că nu a remarcat, deocamdată, scăderi de activitate sau sectoare care să fi intrat în recesiune. „Aici trebuie să ţinem cont de faptul că România este o economie deschisă, care evoluează într-un context mai larg, şi multe dintre companii sunt angrenate în lanţuri de valoare mai lungi, care trec de graniţele ţării. În măsura în care industriile exportatoare vor funcţiona şi vor avea comenzi de la marii lor clienţi, este mai puţin probabil să vorbim despre crize pe anumite pieţe sau industrii şi vom vorbi mai degrabă despre încetiniri care sunt normale în ciclurile economice.” În absenţa unor evoluţii macroeconomice pronunţat negative, este relativ improbabilă o modificare semnificativă a nivelului ratei creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) la nivelul sistemului bancar, în opinia CEO-ului BRD. Din contră, potrivit ultimelor estimări ale Băncii Centrale, inflaţia va scădea semnificativ spre finalul acestui an, coborând sub 10%. Există, aşadar premisele unei stabilizări a situaţiei macroeconomice, aspect care nu este de natură să provoace o creştere a neperformanţei portofoliilor de credite acordate de băncile din România. Având în vedere nivelul ridicat al dobânzilor, dacă apar clienţii care au probleme  cu creditele – companii şi persoane fizice – care sunt soluţiile BRD? “Suntem deschişi să discutăm cu toţi clienţii şi îi invităm să vină către noi imediat ce simt că ar putea avea probleme. Aşa am procedat şi în timpul pandemiei, când am amânat rambursarea ratelor pentru peste 43.000 de clienţi persoane fizice.”

    În zona corporate, BRD este permanent în legătură cu companiile pentru că specificul relaţiei cu firmele este mult mai complex şi, în acest mod, banca are tot timpul o imagine destul de fidelă asupra sănătăţii businessurilor, explică Bloch. „Vom face acelaşi lucru oricând va fi nevoie, pentru că avem datoria şi, deopotrivă, interesul să venim în sprijinul clienţilor noştri. Aşadar, cu sau fără pandemie, cu sau fără existenţa unei OUG, le stăm la dispoziţie clienţilor noştri cu o gamă cuprinzătoare de soluţii de restructurare adaptate oricărei situaţii.” Şeful BRD susţine că banca românească cu capital francez va finanţa în continuare companiile, din diferite domenii, dacă în urma evaluărilor constată că există proiecte viabile şi cu logică de business. „Nu avem o listă de excluderi, după cum nu avem nici o listă de preferinţe. În măsura în care considerăm, pe baza criteriilor noastre, că proiectele sunt viabile şi că există o logică de business, vom finanţa. De altfel, portofoliile de clienţi ale băncilor, care s-au format în foarte mulţi ani, numără companii din toate zonele economiei, din marea majoritate a industriilor şi, din acest punct de vedere, este greu, dacă nu imposibil, ca băncile să excludă sau să prefere doar anumite zone ale economiei – bineînţeles, atâta timp cât nu există constrângeri puternice, de ordin legal”.

     

    Un alt an special, în retrospectivă. Vorbind despre 2022, Bloch spune că a fost un an special, cu evoluţii neaşteptate, care nu pot fi disociate de modul în care s-a prezentat economia, în general, şi piaţa bancară, în special. „După şocul de la începutul războiului din Ucraina, mediul de afaceri din România s-a mobilizat şi, privind retrospectiv, a fost destul de bine protejat de efectele conflictului. Acest lucru indică, pe de o parte, faptul că firmele şi antreprenorii au atins un grad destul de ridicat de maturitate, experienţă şi rezilienţă, şi pe de altă parte că măsurile luate de autorităţi şi alţi stakeholderi au fost eficiente.”

    BRD a continuat să sprijine şi în 2022 mediul de afaceri prin participarea la programele cu garanţii guvernamentale, fie că este vorba despre IMM Invest sau despre IMM Invest Plus. „În cadrul programului IMM Invest, am finanţat anul trecut peste 2000 de companii cu credite în valoare de peste 2 miliarde de lei. În total, în cei trei ani de existenţă a programului, am sprijinit 5.300 de companii să răspundă provocărilor generate, rând pe rând, de pandemia de  COVID-19 şi de războiul din Ucraina cu finanţări în valoare de 4 miliarde de lei. Anul trecut, am lansat  divizia Euromentor, o structură menită să acorde asistenţă financiară specializată IMM-urilor şi companiilor mari în procesul de accesare a fondurilor nerambursabile şi pe parcursul implementării proiectelor de investiţii.”

    În contextul actual, mediul de afaceri are nevoie de instrumente financiare capabile să încurajeze investiţiile care contribuie la tranziţia economiei, adaptarea la schimbările climatice (inclusiv pentru sectorul agriculturii) şi să faciliteze tranziţia către economia circulară.  Astfel de instrumente financiare au avantajul efectului de pârghie în economie, asigurând o penetrare mai bună a finanţărilor în rândul companiilor eligibile, precum şi pe cel al simplificării, eliminând barierele procedurale şi administrative specifice procesului de accesare a fondurilor nerambursabile, mai spune CEO-ul BRD. „Trebuie menţionat totuşi că programele garantate de stat reprezintă doar o parte din producţia noastră de credite din 2022, marea majoritate a tranzacţiilor fiind bazată pe propriile noastre produse – credite pentru investiţii sau pentru capital de lucru.” 

    Soldul creditelor acordate de BRD a crescut anul trecut peste 35,5 mld. lei, cu 10,4% peste nivelul din 2021. Pentru întregul grup BRD, creditele au avansat cu circa 10,2% comparativ cu nivelul de la sfârşitul anului 2021, până la 36,3 mld. lei. BRD susţine că a acordat persoanelor fizice în 2022 credite noi de aproape 7,5 mld. lei, cu o producţie record de credite pentru locuinţe (Ă58% în dinamică anuală) şi al doilea cel mai bun an pentru creditele noi de consum. Pe segmentul corporate, BRD a transmis că finanţarea companiilor a înregistrat rezultate impresionante în 2022 (Ă25,8% faţă de sfârşitul anului 2021) bazate pe o performanţă deosebită pe segmentul IMM-urilor (Ă43% faţă de 2021) şi pe o creştere notabilă a creditelor acordate marilor companii (Ă18,7%), în timp ce activitatea de leasing a înregistrat, de asemenea, un nivel ridicat (Ă15,1%). În privinţa nivelului de capitalizare, BRD are o poziţie de capital foarte confortabilă şi, în caz de nevoie, va recurge şi la alte instrumente pe care le are la dispoziţie, după cum dă asigurări şeful băncii. „După cum am anunţat, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a aprobat o emisiune de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar într-un plafon maxim de 300 milioane EUR sau echivalent în RON, sub forma unuia sau mai multor împrumuturi. Aceste instrumente ne conferă flexibilitatea de care avem nevoie – putem să tragem fondurile sau nu, depinzând de evoluţia situaţiei – menţinând în acelaşi timp o bază de capital puternică, care ne permite să continuăm finanţarea economiei româneşti.”

    La nivelul pieţei, portofoliile de titluri de stat au fost impactate de creşterea dobânzilor, însă acesta este un fenoment temporar, tranzitoriu, menţionează Bloch. „Efectul va fi recuperat până la scadenţa fiecărei emisiuni din acest portofoliu. În ceea ce ne priveşte, poziţia noastră de capital este absolut confortabilă, avem un buffer suficient la care putem recurge, precum şi alte instrumente, în caz de nevoie.” BRD-SocGen, a treia bancă de pe piaţa locală după active, a reuşit să obţină în 2022 un profit net de 1,29 mld. lei, în creştere cu 0,5% faţă de rezultatul din 2022, în contextul creşterii creditării şi a veniturilor. La nivelul întregului grup BRD, profitul net a fost anul trecut de aproximativ 1,34 mld. lei, cu 1,4% mai mare faţă de 2021. Dar cât de importantă este profitabilitatea vs cotă de piaţă pentru BRD, a treia bancă mare după active? „Rentabilitatea şi cota de piaţă se potenţează reciproc. Este mai greu să produci o rentabilitate bună dacă nu ai şi o cotă de piaţă pe măsură. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care în ultimii ani în România au avut loc mai multe fuziuni, dar şi ieşiri din piaţă”, explică Bloch. În ceea ce priveşte BRD, banca doreşte să continue să crească bussinessul şi să fie profitabilă. „Este un dublu obiectiv pe care l-am bifat mereu în ultimii ani. Avem capacitatea de a ne accelera creşterea activităţii în cadrul existent dar, în acelaşi timp, nu spunem nu unor oportunităţi nonorganice care ne-ar permite, bineînţeles, în mod calibrat, să ne mărim cota de piaţă.” Numărul băncilor active pe piaţa românească a scăzut în 2022 la 32, de la 34 în 2021. Comparativ, în urmă cu un deceniu erau în jurul a 40 de bănci în România. Date fiind structura pieţei româneşti şi distribuţia cotelor de piaţă, este foarte probabil ca unele dintre băncile care nu au reuşit să câştige cote relevante să încerce să fuzioneze cu alţi jucători, după cum vedem de altfel şi în acest moment astfel de intenţii, concluzionează François Bloch.  

     

    ► BRD-SocGen, a treia bancă de pe piaţa locală după active, a reuşit să obţină în 2022 un profit net de 1,29 mld. lei, în creştere cu 0,5% faţă de rezultatul din 2022, în contextul creşterii creditării şi a veniturilor. La nivelul întregului grup BRD, profitul net a fost anul trecut de aproximativ 1,34 mld. lei, cu 1,4% mai mare faţă de 2021.

    ► Venitul net bancar al BRD a avansat anul trecut cu 12,2%, până la 3,29 mld. lei, în condiţiile creşterii veniturilor nete din dobânzi cu 14,6%, peste 2,2 mld. lei, şi ale unui uşor avans, de circa 2%, al încasărilor din comisioane, la 719 mil. lei.

    ► Pe o tendinţă de creştere au fost cheltuielile operaţionale ale băncii, care au depăşit 1,64 mld. lei, după o creştere cu 9,8%.

    ► Soldul creditelor acordate de BRD a crescut anul trecut peste 35,5 mld. lei, cu 10,4% peste nivelul din 2021. Pentru întregul grup BRD, creditele au avansat cu circa 10,2% comparativ cu nivelul de la sfârşitul anului 2021, până la 36,3 mld. lei.

    ► BRD susţine că a acordat persoanelor fizice în 2022 credite noi de aproape 7,5 mld. lei, cu o producţie record de credite pentru locuinţe (+58% în dinamică anuală) şi al doilea cel mai bun an pentru creditele noi de consum.

    ► Pe segmentul corporate, BRD a transmis că finanţarea companiilor a înregistrat rezultate impresionante în 2022 (Ă25,8% faţă de sfârşitul anului 2021) bazate pe o performanţă deosebită pe segmentul IMM-urilor (Ă43% faţă de 2021) şi pe o creştere notabilă a creditelor acordate marilor companii (Ă18,7%), în timp ce activitatea de leasing a înregistrat, de asemenea, un nivel ridicat (Ă15,1%). BRD spune că a continuat să fie un participant activ în cadrul programului IMM Invest, oferind sprijin pentru peste 2.000 de IMM-uri eligibile, valoarea totală a creditelor aprobate în cadrul programului ajungând la 2 mld. în 2022, în creştere cu 69% în comparaţie cu anul 2021.

    ► În ceea ce priveşte costul net al riscului, banca a înregistrat în 2022 o cheltuială de 95 mil. lei (faţă de o reluare în venituri de 146 mil. lei în 2021) influenţat de contextul macroeconomic, în timp ce portofoliul neperformant a înregistrat recuperări susţinute şi un nivel scăzut de intrări nete în categoria neperformante.

    ► Calitatea activelor rămâne solidă, potrivit BRD, rata creditelor neperformante (NPL) fiind de 2,5% la finalul lunii decembrie 2022 (în scădere de la 3,1% în decembrie 2021), iar nivelul de acoperire cu provizioane la finalul anului este unul confortabil, de 77%.

    ► În ceea ce priveşte poziţia de capital, BRD spune că este solidă, cu o rată de adecvare a capitalului de 20,9% la nivel individual la finalul lunii decembrie 2022 (incluzând profitul net aferent primelor 9 luni ale anului 2022 şi recunoaşterea în întregime a rezervelor aferente altor elemente ale rezultatului global în fondurile proprii).

    ► Pe partea de depozite atrase de BRD, soldul economiilor a înregistrat o creştere cu 7,6% în 2022, până la 56,9 mld. lei.

    ► Avansând către un parcurs complet digitalizat al clienţilor săi, BRD susţine că a făcut progrese importante: fluxul 100% online de emitere a cardurilor de credit, accesibil prin intermediul site-ului BRD şi al aplicaţiei de mobile banking You BRD şi soluţia de plăţi instant oferită clienţilor persoane fizice (accesibilă 24/7 în You BRD).

  • Piaţa imobiliară pare să fie blocată: creşterea ucigătoare a dobânzilor, inflaţia şi ameninţarea de zi cu zi a crizelor îi fac pe români să stea deoparte, chiar dacă bani sunt în piaţă. Cum poate fi deblocată piaţa? Ori preţurile să scadă, ori salariile să crească, pentru că dobânzile nu vor scădea aşa de repede

    Trimestrul I 2023 s-a încheiat, iar când vor veni datele agregate pe sistemul bancar vom vedea cât de mare este scăderea înregistrată de către bănci pe segmentul creditelor ipotecare/imobiliare.

    Din cauza creşterii dobânzilor la lei, din cauza crizei/crizelor, din cauza inflaţiei, din cauza războiului şi a incertitudinilor care sunt prezente din ce în ce mai des în viaţa tuturor, clienţii/românii nu prea au mai avut curajul să ia credite ipotecare/imobiliare, deşi băncile nu au oprit creditarea pe acest segment ci dimpotrivă, încearcă să găsească soluţii, chiar individuale, pentru a da credite de acest tip în continuare.

    De la 1 aprilie a intrat în vigoare noul IRCC – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare şi de consum, care pentru trimestrul II va fi de 5,98%, la care se adaugă 2% marja băncii, rezultând în final, cu tot cu celelalte comisioane incluse, o dobândă efectivă de 8% şi chiar peste.

    La această dobândă nu mulţi au curajul să se înhame la un credit ipotecar, mai ales că acest cuvânt, criză, este prezent peste tot.

    În T1/2023 IRCC a fost de 5,71%, deci această creştere nu ar fi atât de mare ca precedentele.

    În urmă cu doi ani IRCC era la 1,08%, ceea ce însemna că accesarea unui credit era destul de facilă românilor şi multă lume putea să se încadreze în scoringul băncilor. Plus că salariile creşteau.

    Aşa se face că în 2021 şi 2022 băncile au dat credite ipotecare/imobiliare la un nivel record.

    De la 1 iulie IRCC-ul se va schimba din nou, dar după cum arată datele, va rămâne sub 6%.

    ROBOR la trei luni este cotat acum la 6,85% şi pare destul de stabil. Oricum, ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,8% de la finalul anului trecut până acum.

    Multă lume are încă această dilemă, care dobândă este mai mică, ROBOR sau IRCC, dar după cum arată lucrurile va fi destul de greu pentru ROBOR să scadă sub 6%, mai ales dacă presiunile asupra inflaţiei continuă iar BNR nu începe procesul de scădere a dobânzii de politică monetară.

    Acest proces de scădere a dobânzilor nu va veni atât de repede, mai ales în condiţiile în care dobânzile cresc pe pieţele occidentale. Fed – banca centrală a SUA – a majorat dobânda la 5%, iar Banca Centrală Europeană a ridicat dobânda la 3% şi probabil ţinteşte o dobândă de 3,5%, dacă nu chiar de 4%, în încercarea de a “răcori” economia şi creşterile de preţuri, care continuă.

    Pentru că BCE a majorat dobânda de referinţă la euro, şi EURIBOR a crescut acum la 3,038%, faţă de minus 0,57% acum un an.

    Cei care au credite ipotecare/imobiliare legate la euro simt pe pielea lor această creştere.

    Nimeni nu se aştepta ca dobânzile să crească atât de mult într-un termen atât de scurt peste tot în lume.

    Procesul de scădere a dobânzilor va fi însă unul lent, aşa că cei care au de plătit rate lună de lună pentru creditele luate atunci când dobânzile erau mici nu trebuie să aibă mari aşteptări, mai ales la noi, când în piaţă este o aşteptare/speranţă că dobânzile vor scădea când criza va trece.

    Inflaţia va fi destul de greu de scăzut, mai ales că acum urmează spirala de creştere a salariilor, care se vedea din nou în creşterea preţurilor.

    Având în vedere contextul actual, piaţa imobiliară suferă şi pare să fie destul de blocată. Tranzacţiile de achiziţii care aveau în spate credite ipotecare/imobiliare au scăzut destul de mult, aşa că ceea ce se tranzacţionează acum are la bază mai mult cash, adică achiziţiile se fac din banii acumulaţi de clienţi.

    Preţurile şi-au redus vizibil ritmul de creştere, dar nici nu scad, aşa cum speră multă lume.

    Pentru că multe achiziţii au fost făcute în anii anteriori, când dobânzile la credite erau mici, iar între timp au crescut şi salariile, clienţii pot să facă faţă majorării ratelor de acum. Bineînţeles că nu toţi, dar marea majoritate stau încă în piaţă. Băncile nu au această problemă – că aceşti clienţi nu-şi plătesc ratele – deci nu trebuie să constituie provizioane din neplata ratelor şi nici din deprecierea valorii activelor imobiliare.

    În criza de acum un deceniu, pentru cei care-şi amintesc, marea majoritate a împrumuturilor au fost în euro şi franci elveţieni, iar creşterea cursurilor valutare a acestor monede a aruncat în aer ratele. Dar mai mult decât atât, preţurile apartamentelor luate în perioada de boom economic 2005-2008 au scăzut la jumătate.

    Acum nu mai este cazul. Aşa că există o anumită relaxare în piaţă şi nu există o presiune puternică care ar putea duce la scăderea preţurilor, ca acum un deceniu.

    Între timp, în piaţă s-a acumulat cash, care se plimbă dintr-o parte în alta în căutarea unor oportunităţi de investiţii. Cei care au lichidităţi pot cumpăra mai multe apartamente, beneficiind de discounturi mai mari. Dar chiar şi aşa preţurile nu au scăzut semnificativ.

    Având în vedere că vânzările de apartamente s-au redus semnificativ, dezvoltatorii au început să se reorienteze, cel puţin cei din Bucureşti, iar blocurile care sunt deja construite şi nu au cumpărători sunt date în chirie până vin vremurile mai bune.

    Chiriile şi-au revenit după perioada pandemiei, atunci când chiriaşii stăteau la casele lor de baştină, lăsând Bucureştiul, Clujul, Timişoara, Iaşiul, marile centre universitare pustii.

    Alţi dezvoltatori încearcă să reconvertească clădirile de apartamente în camere de hotel, pe care să le pună Airbnb.

    Având în vedere că războiul din Ucraina nu se va opri atât de curând, că economiile occidentale trebuie să intre în recesiune dacă vor să reducă inflaţia, având în vedere că dobânzile vor mai creşte, cel puţin în Europa şi în America, înainte să scadă, iar la Bucureşti dobânzile nu pot să scadă evident atâta timp cât pieţele occidentale nu schimbă direcţia inflaţiei şi a dobânzilor, piaţa imobiliară va fi blocată în continuare.

    Cum se poate debloca? Fie scad preţurile astfel încât românii să considere această scădere o oportunitate, fie cresc salariile. Există o corelaţie între creşterea salariilor şi creşterea preţurilor, cel puţin din 2016 încoace, când am avut o creştere a preţurilor apartamentelor de 30%-35%, iar salariul mediu a crescut în aceeaşi perioadă cu 37%, de la 3.200 de lei net la 4.400 de lei net. Este adevărat că în această perioadă cursul valutar leu/euro a crescut cu 6%.

    Toate acestea, însă, depind şi de evoluţia cursului valutar leu/euro, care dacă va creşte semnificativ (aici fiecare poate să evalueze ceea ce înseamnă semnificativ) va bloca şi mai mult piaţa imobiliară. La noi preţurile apartamentelor sunt în euro, ceea ce înseamnă că orice creştere de curs valutar înseamnă o creştere în lei a preţurilor apartamentelor, care afectează capacitatea clienţilor de a mai accesa un credit în lei.

    Aşa că ce preferaţi, scăderea preţurilor la apartamente sau creştere salariilor, astfel încât să vă încadraţi în dobânzile de 8% la lei?

  • Când vin crizele şi apar pierderile, capitalismul nu mai este bun, şi statul trebuie să intervină

    Când vine criza, când vin crizele, principiile capitalismului sunt aruncate în aer.

    Uitaţi-vă la ce se întâmplă în America unde guvernul, banca centrală, FED, au intervenit pentru salvarea milionarilor şi miliardarilor care aveau depozite la Silicon Valley Bank peste plafonul garantat de 250.000 de dolari. De asemenea, FED a asigurat cel puţin verbal că toate depozitele din băncile americane sunt garantate. În Europa, Elveţia a salvat într-un weekend Credit Suisse, a doua mare bancă eleveţiană, de la un colaps care ar fi cuprins toată lumea. Peste tot, toată lumea cere intervenţia statului pentru a stinge incendiile.

    Nimeni nu vrea să piardă, aşa că ideile capitaliste sunt puse acum într-un sertar, până apar vremuri mai bune. În România, toată lumea cere intervenţia statului pe piaţa RCA, ca să plafoneze preţurile care au explodat după falimentele City Insurance şi Euroins, două companii care aveau aproape 80% din piaţă. Politicienii de la cel mai înalt nivel cer ca CEC Bank şi EximBank, cele două bănci pe care le controlează statul, să intre pe piaţa RCA ca să vândă poliţe mai ieftine. Nu contează că în spate sunt pierderi şi găuri de zeci şi sute de milioane de euro, pe care tot statul ar trebui să le acopere şi, într-un final, noi toţi. Important este ca preţul la RCA să fie mai mic. După ce ROBOR-ul a explodat, toate companiile cer intervenţia statului, a guvernului, să scadă dobânzile. Dacă se poate, dobânzile la credite să fie mici, iar dobânzile la depozite să fie mari. Aşa este modelul susţinut acum de companii. Cine să acopere această diferenţă? Băncile, Banca Naţională care nu face nimic pentru a stopa creşterea dobânzilor, şi bineînţeles statul. Să ne luăm băncile înapoi ca să putem să luăm credite ieftine, cer antreprenorii români.

    După ce ROBOR-ul a explodat, toate companiile cer intervenţia statului, a guvernului, să scadă dobânzile. Dacă se poate, dobânzile la credite să fie mici, iar dobânzile la depozite să fie mari. Aşa este modelul susţinut acum de companii. Cine să acopere această diferenţă? Băncile, Banca Naţională care nu face nimic pentru a stopa creşterea dobânzilor, şi bineînţeles statul. Să ne luăm băncile înapoi ca să putem să luăm credite ieftine, cer antreprenorii români.

    În energie, toată lumea vrea preţuri mai mici la energia electrică şi la gaze. Aici statul a intervenit, iar factura până acum a ajuns la 14 miliarde de lei, adică peste 2,5 miliarde de euro, care trebuie acoperită. Până una, alta, toată lumea vrea ca Petrom să redevină în proprietatea statului, ca să ne dea benzină mai ieftină, iar austriecii de la OMV să nu mai facă profit din resursele noastre pe care apoi să-l scoată din ţară. În agricultură, cel mai subvenţionat sector, toată lumea cere acum intervenţia statului, când preţurile au scăzut. Când a izbucnit războiul din Ucraina, iar preţurile la grâu au explodat, nimeni nu voia să vândă din stoc, pentru că se aşteptau ca preţurile să crească şi mai mult, şi astfel să vândă la preţuri şi mai mari. Dar piaţa s-a întors, România a fost invadată de grâul din Ucraina, iar preţurile au scăzut la un nivel chiar sub cel de dinainte de război. Aşa că toată lumea care are grâu pe stoc cere ca statul să intervină şi să le cumpere marfa la preţuri mai mari. Fondurile de investiţii, care teoretic acţionează cu bani privaţi, cer de la stat bani ca să facă business. În PNRR, pe care îl vom plăti cu toţii, sunt 400 de milioane de euro alocaţi pentru fondurile de investiţii. Deci fondurile de investiţii, cei mai capitalişti dintre capitalişti, vor să ia bani de la stat, ca să opereze în piaţă, mai ales că banii privaţi se găsesc acum mai greu şi sunt foarte scumpi.

    În IT, toată lumea cere bani de la stat pentru dezvoltarea ecosistemului. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii toată lumea se îndreptă către stat pentru a le finanţa activitatea. Mulţi capitalişti se uită acum la modelul chinez şi la cel ungar, ca bune exemple pentru vremurile actuale. Capitalismul cu bani de la stat în care toţi câştigă şi nimeni nu pierde este modelul ideal actual. Nimeni nu vrea capitalism când vine criza şi apar pierderile. Niciun capitalist nu vrea concurenţă, modelul ideal fiind cel de monopol sau aproape monopol. Uitaţi-vă la marile companii americane.

    Deci capitalismul este bun când vremurile sunt bune, şi este aruncat în sertar când apar crize. Ceea ce este important este ca statul, pe care toţi îl vor desfiinţat, să existe ca o plasă de siguranţă. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cutremur financiar fără precedent! Au dat vestea cumplită chiar acum: Dezastrul vine încet şi tăcut

    În ultimele decenii, crizele financiare au avut tendinţa de a fi rapide şi violente. De obicei, acestea se învârt în jurul câtorva companii, bănci sau ţări şi adesea ating punctul culminant în timpul unui weekend, înainte de deschiderea pieţelor asiatice. Următoarea criză ar putea fi una total opusă de vechiul model, unde prăbuşirea vine încet şi fără semne evidente care să pună în alertă pieţele şi factorii de decizie, scrie The Wall Street Journal.

    În 1980 SUA este lovită de ceea este cunoscut ca şi criza S&L (savings and loans), al cărei început seamănă izbitor de mult cu ceea se întâmplă la nivel economic şi financiar în prezent.

    Pe scurt, Rezerva Federală a crescut brusc ratele dobânzilor pentru a combate inflaţia. Instituţiile financiare şi băncile s-au trezit blocate atunci între obligaţiunile care ajungeau la maturitate foarte târziu şi ratele dobânzilor care nu se mai opreau din crescut, afectând apetitul pentru credite şi capacitatea băncilor de a returna datoriile.

    Din 1980 până în 1994, aproximativ 3.000 de instituţii financiare şi bănci americane, majoritatea mici, au fost închise sau salvate.

    Din 2008 până în 2021, Fed a menţinut ratele dobânzilor aproape de zero. Băncile şi-au sporit deţinerile de obligaţiuni guvernamentale şi de obligaţiuni ipotecare garantate de guvernul federal în căutare de randament.

    Când ratele au început să crească brusc în 2022, valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni s-a prăbuşit. Deşi aceste pierderi au fost deosebit de acute la SVB, aceasta nu a fost singura bancă care a pierdut bani.

    Profesorul de finanţe de la Universitatea Stanford, Amit Seru, a estimat recent că 11% dintre băncile americane, aproximativ 500 în total, au suferit pierderi procentuale mai mari pe activele lor din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor decât SVB.

    Cu toate acestea, în crizele din trecut, în cele din urmă, defaulturile au fost mai importante decât ratele dobânzilor.

    În anii 1980, împrumuturile imobiliare comerciale au fost lovite de recesiune, de construirea excesivă şi de prăbuşirea preţurilor la petrol şi gaze.

    Mexicul şi alte economii emergente au intrat în incapacitate de plată pentru împrumuturile acordate băncilor de tip money-center. În 2007-2009, creditele ipotecare şi instrumentele derivate aferente au dat fost cele care au eşuat.

    Situaţia creditelor pare mai puţin îngrijorătoare acum. S&P Global Ratings calculează că 86% din titlurile de valoare ale băncilor erau susţinute de autorităţile federale în al treilea trimestru din 2022, faţă de 71% în 2008 (restul sunt obligaţiuni corporative şi titluri garantate cu active).

    Acest lucru se datorează în parte răspunsului de politică fiscală şi monetară la pandemie. Rezerva Federală a reluat achiziţiile de obligaţiuni, iar Trezoreria a trimis stimulente mari şi ajutoare financiare direct în conturile bancare ale gospodăriilor.

    Ca urmare, depozitele au crescut. Raportul dintre împrumuturile bancare şi depozitele a ajuns minimul ultimilor 50 de ani de aproximativ 60% în septembrie 2021.

    Acest lucru nu a contat când ratele dobânzilor erau aproape de zero şi deponenţii nu aveau motive să caute alternative cu randament mai ridicat. Dar când Fed a ridicat ratele la 4% anul trecut, cei care economiseau au început să se mişte: depozitele s-au micşorat în ultimul an, impulsionate parţial de către Fed.

    Când Moody’s a retrogradat perspectivele de rating al sistemului bancar din SUA la începutul acestei luni, a avertizat că depozitele nu se află într-o zonă stabilă.

    Cu excepţia cazului în care asigurarea federală este extinsă la toate depozitele,  transformările sugerează că băncile mici şi mijlocii s-ar putea confrunta cu o perioadă prelungită de probleme şi presiuni asupra depozitelor, ceea ce le-ar putea forţa să limiteze creditarea.

    Ceea ce va veni nu va fi o criză în sensul obişnuit al cuvântului, dar la final rezultatul va fi acelaşi.