Tag: director general

  • Rareş Stanciu este noul director general interimar al Poştei Române

    Pe data de 24 septembrie 2017 a expirat mandatul de director general interimar al lui Andrei Stănescu, au declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţii Poştei Române.

    Stănescu s-a întors la funcţia de director executiv al Direcţiei Executive Juridice, Control şi Resurse Umane, post pe care îl ocupă din februarie 2013, potrivit CV-ului publicat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mavrodin, Trezorerie, despre split TVA: Peste două săptămâni vor fi generate extrasele electronice

    “În următoarele două săptămâni vor fi generate automat extrasele electronice. Structura fişerului va fi standardizată”, a declarat, joi, 21 septembrie, Valentin Mavrodin, directorul general al Direcţiei Generale Trezorerie şi Contabilitate Publică din cadrul Ministerului Finanţelor.

    Declaraţia a fost făcută în cadrul unei conferinţe dedicate introducerii sistemului de defalcare a plăţii TVA începând cu 1 ianuarie 2018, firmele putând opta pentru palta defalcată de la 1 octombrie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Caroli Foods Group a fost achiziţionat de grupul alimentar internaţional Sigma Alimentos

    Tranzacţia curentă nu implică schimbări majore în ceea ce priveşte managementul, Khaled El Solh rămânând în continuare director general al Caroli Foods Group, alături de echipa sa de conducere, se arată în comunicatul transmis vineri.

    „Cu ajutorul know-how-ul grupului Sigma în ceea ce priveşte categoriile de produse şi extinderea în alte zone geografice, am identificat, împreună, oportunităţi de creştere a business-ului Caroli în categorii şi pieţe noi”, a declarat Talal El Solh, unul dintre acţionarii principali ai Caroli Foods şi Supervisory Board Chairman.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Robert Machidon, director general, APS România: Faliment? Nu mai bine… Management?

    În realitate, am descoperit un loc în care aveam mulţi colegi foarte tineri şi o muncă pe care am asociat-o imediat cu un proces de educare financiară, de consiliere. Nimănui nu-i plac datoriile. Persoane fizice sau companii, cu toţii îşi doresc să scape de povara banilor împrumutaţi, să scape din situaţia în care efortul de plată devine apăsător şi le afectează activitatea de zi cu zi sau chiar viaţa.

    De acum şase ani, compania noastră a luat decizia conştientă de a se orienta către segmentul corporate – către acele companii, de multe ori antreprenoriale, care se află în impas financiar, uneori atât de drastic încât falimentul, cum se spune, bate la uşă. Acum avem în portofoliu aproape 90% creanţe ale persoanelor juridice, iar administrarea lor, deşi are puncte comune cu cea pentru persoanele fizice, e un cu totul alt tip de activitate.

    Cred că şi această schimbare serioasă de strategie şi de abordare a pieţei m-a ţinut în companie mai mult decât cei câţiva ani de facultate. Managementul creanţelor în sine este o activitate care ajută la însănătoşirea sistemului financiar, prin care portofoliile de credite neperformante ale băncilor, acordate la vremuri de optimism şi entuziasm, sunt îndepărtate şi pot lăsa loc din nou a activităţii de creditare, mai responsabilă, mai ponderată, mai profitabilă pentru toate părţile implicate.
    Acum şase ani, conform rapoartelor oficiale, ponderea creditelor neperformante din sistemul bancar ajungea în România la 14,3%, iar în decembrie 2013 atingea pragul de 21,9%. Acum, lucrurile s-au schimbat dramatic în bine, iar cu un procent de numai 9,04% NPL-uri, cum li se spune în jargon profesional, în mai 2017, băncile au o cu totul altă perspectivă asupra creditării.

    în mediul corporate, recuperarea creanţelor are mult de-a face cu restabilirea sănătăţii financiare a datornicului. Falimentul sau înstrăinarea tuturor activelor – vânzarea ”pe bucăţi“ – este o măsură de ultim resort. Fără să ne implicăm în acţionariatul companiilor debitoare cu care lucrăm, suntem, prin natura lucrurilor, consultanţii cel mai direct interesaţi ca lucrurile să se redreseze cât mai repede şi fluxurile de numerar să se restabilească. Câteodată, poate fi vorba despre un partener care a lăsat compania la greu, altădată de un entuziasm prea accentuat al antreprenorului sau de o dorinţăprea puternică de a-şi diversifica domeniile de activitate, de multe ori peste puterile financiare obiective ale companiei.

    Alteori e vorba despre oameni din conducere care sunt ascultaţi excesiv de mult şi în prea multe probleme; sau care, dimpotrivă, nu sunt ascultaţi deloc, deşi ar putea contribui cu idei bune şi soluţii de ameliorare, dacă nu chiar de salvare. Sunt situaţii în care niciun efort nu e precupeţit ca să se salveze brandul construit de antreprenor; sunt altele în care brandul nu contează, iar numele antreprenorului are un ecou mult mai puternic în mediul de afaceri. Sunt situaţii şi situaţii pentru care este clar că băncile nu-şi pot permite să angajeze consultanţi externi sau să dezvolte domenii de specializare în propriile departamente. Bancherii sunt acolo pentru a evalua nivelul de sănătate financiară al unei companii, nu pentru a oferi soluţii de tratament.

    De aceea, activitatea de management al creanţelor corporate a apărut, încă de la lansare, un serviciu extrem de util în ochii partenerilor noştri, instituţii financiar-bancare. Riscul pe care ei, uneori, îl subevaluaseră, noi ni-l asumăm şi ne obligăm faţă de acţionarii noştri să-l reducem sau să-l eliminăm complet, până la restituirea datoriilor. Un an după ce am început să oferim acest tip de serviciu băncilor, modelul nostru a fost preluat şi de compania-mamă din Cehia şi exportat ulterior în mai multe ţări din Uniunea Europeană şi din afara ei. Avem acum o pondere de 90% a activităţii corporate în totalul cifrei de afaceri şi un întreg departament de restructurare, care nu lucrează la restructurări de credite, ci la restructurări complexe, de organizaţii, de relaţii comerciale, de formule de management.

    Cumva, cu toată reticenţa inerentă, antreprenorii încep şi ei să ne perceapă altfel – nu drept portăreii care vor să le îngroape organizaţia drenându-i resursele financiare, ci drept consilierii externi cu suficient ”skin in the game“ cât să lucreze nu doar pentru un success fee (primă de succes), ci pentru o redresare cât mai rapidă şi mai extinsă. Aşa am avut situaţii în care companii aflate în pragul falimentului au reuşit să-şi deruleze netulburate activitatea până la redresarea integrală, fără ca partenerii lor de afaceri sau clienţii lor de retail să resimtă problemele lor financiare. Sau situaţii în care, propunând cu obiectivitate restrângerea operaţiunilor la domeniul principal de activitate şi înlăturarea lucidă a experimentelor, să ofere gura de oxigen de care compania avea nevoie pentru a reveni pe linia de plutire.

    Am găsit clienţi când a fost cazul să găsim clienţi şi resurse financiare de finalizare a investiţiilor mari, de real estate, atunci când situaţia a impus-o. Am creat departamente de marketing acolo unde activitatea propriu-zisă nu era susţinută suficient de promovare şi am restabilit bunele practici de business acolo unde se renunţase la ele în timp, din comoditate.

    Toate cele de mai sus şi satisfacţia de a menţine companiile target în piaţă până la redresare m-au ţinut în businessul managementului de creanţe mult mai mult decât mi-aş fi putut imagina şi, dat fiind specificul lucrului pe segmentul corporate, în care nicio situaţie nu este identică cu o alta, cred că în continuare domeniul va avea multe să-mi ofere. Pe lângă rolul său de igienizare a sistemului financiar bancar şi de revigorare a activităţii de creditare de toate tipurile, el contribuie şi la o redresare a companiilor aflate în dificultate, fără o implicare obligatorie în acţionariat, dar cu toate competenţele unui veritabil fond de investiţii.
     

  • Farmec a bifat afaceri de peste 100 mil. lei în primul semestru al anului

    „Rezultatele obţinute în prima jumătate a acestui an ne oferă toată încrederea că vom reuşi să ne atingem obiectivul setat la începutul anului, acela de creştere a cifrei de afaceri cu peste 10%”, a declarat Mircea Turdean, director general al Farmec.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, cifra de afaceri din acest an a fost susţinută de extinderea semnificativă a reţelei de magazine Farmec şi Gerovital, care în prezent numără 19 magazine de brand, deschise atât în marile centre comerciale, cât şi în zonele cheie ale oraşelor. De la începutul anului, au fost inaugurate 8 magazine de brand, urmând ca cel puţin alte 2 spaţii să fie deschise până la finele acestui an. Datorită politicii de extindere, în primele 6 luni ale anului 2017, reţeaua de magazine proprii a companiei Farmec a atins vânzări de 1 milion de euro.

    Creşterea din prima parte a anului 2017 vizează şi vânzările din magazinul online www.farmec.ro, care s-au menţinut pe un trend puternic ascendent, înregistrând în prima jumătate a anului 2017 o creştere cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

    Un alt factor care a contribuit la creşterea cifrei de afaceri este acoperirea reţelei de distribuţie, în  10 puncte de lucru la nivel naţional.

    La finalul lunii august 2017, reţeaua de spaţii comerciale deţinute de Farmec este formată din 8 magazine Farmec, amplasate la Cluj-Napoca, Arad, Braşov, Sibiu, Târgu Mureş şi Timişoara şi 11 magazine Gerovital ce se găsesc la Bucureşti (3 magazine), Constanţa, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Ploieşti, Suceava, Iaşi şi Piatra Neamţ.

  • Directorul Loteriei Române a fost DEMIS după 10 zile. Dănuţ Sporea, numit director interimar

    „În şedinţa din data de 21.08.2017 Consiliul de Administraţie al C.N. „Loteria Romana” S.A. a hotărât revocarea domnului Mihai Păduraru din funcţia de director general al companiei. Începând cu data de 21.08.2017, domnul Dănuţ Sporea va asigura interimatul funcţiei de director general al C.N. „Loteria Romana” S.A. până la numirea de către membrii Consiliului de Administraţie a directorului general şi încheierea contractului de mandat”, se arată în comunicatul publicat luni de Loteria Română.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Claudia Griech, E.ON: „Nu îţi permiţi să greşeşti de prea multe ori; piaţa, clienţii sunt cei care te sancţionează”

    Un an mai târziu, a devenit director al diviziei de marketing al E.ON Energie România, iar în 2012 a preluat funcţia de director marketing şi excelenţă clienţi al E.ON România. „Am de-a face cu provocări noi aproape în fiecare zi, şansa este că lucrez într-un mediu în care dialogul, dezbaterea şi acceptarea punctelor de vedere diferite sunt un mod de lucru. Un mediu în care îţi este permis să încerci, să testezi soluţiile găsite şi în care ai voie chiar şi să greşeşti. Evident, nu îţi permiţi să greşeşti de prea multe ori, pentru că piaţa, clientul sunt cei care te sancţionează”, îşi descrie ea activitatea în compania germană. De-a lungul carierei sale, a observat că funcţionează cel mai bine în echipă şi în disciplina unei corporaţii. „Îmi exersez spiritul antreprenorial în munca mea, având avantajul de a combina ideile îndrăzneţe şi antreprenoriatul cu resursele şi capabilităţile pe care o companie de dimensiunea E.ON ţi le poate pune la dispoziţie. Se poate spune că este varianta mai comodă a antreprenoriatului, dar este cu siguranţă varianta cu şanse mai mari de succes.”

    Claudia Griech a absolvit Facultatea de Limbi Moderne Aplicate – engleză-franceză, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, obţinând calificarea de expert lingvist în relaţii internaţionale, afaceri şi comerţ.

    CLAUDIA GRIECH

    39 DE ANI

    DIRECTOR COMERCIAL VÂNZARE CU AMĂNUNTUL;

    DIRECTOR GENERAL ADJUNCT, E.ON ROMÂNIA ŞI E.ON ENERGIE ROMÂNIA

    CIFRĂ DE AFACERI*: > 1 MLD. EURO   /   NUMĂR DE ANGAJAŢI: ~ 5.500

    *LA NIVEL DE GRUP, POTRIVIT INFORMAŢIILOR PUBLICE DISPONIBILE

     

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.


     

  • Julien Ramillon, director general adjunct Groupama: ”Experienţa din România este una de care sunt mândru”

    Ramillon este licenţiat al Şcolii Naţionale Superioare de Telecomunicaţii din Paris cu specializări în reţele informatice, economie şi finanţe. Şi-a început cariera în 2002 la Segime (filială a grupului Altran) ca inginer de afaceri, iar în 2003 s-a alăturat grupului Mazars, ca auditor financiar. În 2008, a preluat postul de auditor intern în cadrul Groupama Franţa, iar din 2011 şi-a continuat activitatea în cadrul Groupama Nord-Est, fiind responsabil de domeniile finanţe, contabilitate şi imobiliare. Descrie vara anului 2011, imediat după preluarea noii funcţii, cu noi responsabilităţi, printre care şi cea de gestionare a activelor, drept cel mai dificil moment din cariera sa. „Chiar atunci piaţa de capital căzuse cu 30%. Pentru mine, care eram nou în acest domeniu, acest rol foarte tehnic a reprezentat o reală provocare în pofida unui context dificil, marcat de schimbări rapide. Am depăşit situaţia cu ajutorul echipei mele şi al companiei specializate a grupului (Groupama Asset Management), mai întâi prin operaţiuni executate la momentul potrivit pentru a reduce impactul şi apoi pe termen lung prin implementarea unui sistem de acoperire împotriva riscurilor, pentru a proteja mai bine compania de fluctuaţiile rapide ale pieţei.” În 2014, s-a întors în cadrul Groupama, divizia internaţională, fiind responsabil de filialele din Europa de Est, iar începând din noiembrie 2014 lucrează în cardul Groupama Asigurări din România.

    Julien Ramillon speră că cele mai mari succese ale sale se află în viitor. Totuşi, alege experienţa din România drept una de care este mândru.

    De la 1 august anul acesta, Ramillon a preluat şi responsabilităţile lui Horaţiu Roşca, director naţional de vânzări, acesta urmând să intre în concediu de paternitate.

    JULIEN RAMILLON

    39 DE ANI

    DIRECTOR FINANCIAR, DIRECTOR GENERAL ADJUNCT GROUPAMA ASIGURĂRI S.A.

    PRIME BRUTE SUBSCRISE (2016): 932,3 MIL. LEI   /   PROFIT NET (2016): 29,9 MIL. LEI

    NUMĂR DE ANGAJAŢI: 1.546

     

     

     

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.


     

  • Cine este tânărul care conduce activităţile primelor malluri deschise în Bucureşti

    După ce a absolvit Facultatea de Administrarea Afacerilor la Universitatea Marmara din Turcia (1999-2004), şi-a început cariera ca audit manager la PricewaterhouseCoopers Turcia, în 2004. A lucrat timp de şase ani în această funcţie, iar apoi a făcut pasul spre piaţa serviciilor financiare, ca vicepreşedinte şi CFO al Credit Europe Leasing IFN, rol pe care l-a avut timp de aproximativ un an. S-a mutat în Bucureşti şi a devenit CFO al Anchor Group în martie 2012, iar după aproximativ trei ani a devenit directorul general al companiei.

    De-a lungul carierei sale, Yildirim a observat că o echipă puternică poate îndeplini orice obiectiv, aspect pe care l-a constatat atât în audit, cât şi în imobiliare: „Ambele se bazează pe lucrul în echipă, nu pe un one man show”. Din rândul celor mai mari reuşite, enumeră implicarea sa într-un proiect pentru un IPO (ofertă publică iniţială) într-unul din cele mai mari trusturi de investiţii în imobiliare din Turcia. „În doar un an, eu şi echipa de 20 de persoane al cărei manager de proiect eram am reuşit să finalizăm IPO-ul cu succes.”

    De asemenea, în România, finalizarea renovărilor celor două centre comerciale din portofoliul Anchor Group (Plaza România şi Bucureşti Mall) a avut o importanţă semnificativă pentru el. „Acum ne bucurăm de rezultatele produse de acest efort susţinut: optimizăm mixul de chiriaşi, creştem traficul şi rata de ocupare.” Finalizarea procesului de renovare a ambelor malluri a durat doi ani şi a fost o premieră pe piaţa locală, pentru că ambele centre comerciale erau funcţionale. „Faptul că am ales soluţia cea mai dificil de implementat a avut un efect pozitiv: 28 de noi magazine s-au deschis în Plaza Romania şi 23 în Bucureşti Mall.” Totodată, Anchor Group se concentrează pe dezvoltarea a două ansambluri rezidenţiale, care vor include aproximativ 400 de apartamente.

    AFFAN YILDIRIM

    36 DE ANI

    DIRECTOR GENERAL, ANCHOR GROUP

    CIFRĂ DE AFACERI NETĂ 2015: 34 MIL. EURO   /   CIFRĂ DE AFACERI NETĂ 2016: 35 MIL. EURO

    NUMĂR DE ANGAJAŢI: 131

    Mai multe astfel de poveşti au apărut în catalogul 100 Tineri Manageri de Top, ajuns anul acesta la a 12-a ediţie.


     

  • Opinie Radu Enache, preşedinte şi director general, Continental Hotels: Când ”specific“ nu e ceea ce pare

    Ce se întâmplă însă când ceva ”specific“ unei industrii susţine sau pare să susţină doar o parte dintre societăţile din industria respectivă?

    Pentru industria hotelieră, ”specific“ a însemnat recent propunerea unui impozit care în loc să susţină dezvoltarea (investiţiile) hoteliere, nu face decât să îngreuneze businessul acestora. Mai exact, o companie din industrie care deţine active importante şi care a investit în aceste active, atât din resurse proprii, cât şi prin finanţare, fiind un contribuabil important la bugetul de stat, este defavorizată de acest impozit specific, în forma şi cu normele propuse.

    Astfel, un mare contribuabil care deţine activele şi le operează ca operator hotelier, deşi plăteşte taxe pe proprietate, ajunge să mai plătească acest impozit specific, adică o altă taxă pe proprietate, fără a i se da posibilitatea să deducă cheltuielile desfăşurării activităţii sau costurile creditelor şi amortizării şi deprecierii acestor active.

    Să luăm câteva exemple ”specifice“.

    Situaţiile când se lucrează cu instituţiile bugetare, care au nevoie de o facturare separată a costurilor pentru un eveniment. Pentru cazare va fi necesară o factură, în timp ce pentru închirierea sălii şi catering va mai fie nevoie de alte două facturi. în astfel de situaţii, nu se pot crea ”pachete“ cu preţ total şi se creează artificial venituri separate, caz în care pentru închirierea de săli de conferinţă şi/sau echipamente se va plăti impozit pe profit (conform Codului fiscal).

    Impozitul specific (adiţional ”inventat“ Codului fiscal), prin forma care a fost publicată alături de normele sale de aplicare, îngreunează activitatea operatorilor hotelieri care sunt organizaţi ca microîntreprinderi şi elimină acei proprietari de pensiuni şi microhoteluri care îşi desfăşoară activitatea ca persoane fizice autorizate sau întreprinderi familiale care sunt plătitori de impozit pe venit şi prin urmare nu vor plăti acest nou impozit specific deoarece derogarea de la Codul fiscal se face pentru cei care sunt plătitori de impozit pe profit.

    Pentru că eliminarea efortului de control fiscal şi de uşurare a calculării taxelor pentru micile societăţi şi întreprinderi, asociaţii familiale sau PFA-uri nu are loc, se îngreunează, astfel, munca administrativă a companiilor mari. în primul rând prin necesitatea separării unor costuri indirecte aferente unor activităţi secundare, care însă rămân tributabile impozitului pe profil şi, în al doilea rând, prin majorarea arbitrară a unor taxe de proprietate, care nu au nicio legătură cu costurile aferente acestei proprietăţi sau activităţi, lucru care pune presiune mai mare asupra cash-flow-ului, mai ales în condiţiile în care o societate încearcă să-şi revină după criză.

    Întrebarea este: de ce ajunge o societate mare, a cărei activitate principală este operarea hotelieră, să plătească un impozit specific pentru care nu deduce nicio cheltuială, în schimb pentru activităţile minore, secundare, rămâne plătitor de impozit pe profit?

    Aşadar, o societate mare din industria hotelieră, plătitoare de taxe consistente către stat, ajunge, nu de puţine ori, să fie pusă la zid. Pe de o parte, plăteşte acest impozit specific, pe de altă parte, pentru activităţi minore – cum ar fi închirierea unui spaţiu către un operator comercial – rămâne plătitor de impozit pe profit, cu greutatea determinării costurilor asociate numai pentru acel spaţiu ce poate fi oricând contestată de organele fiscale care ar veni în control. Este ca şi cum istoria unei societăţi care a fost mare contribuabil şi a plătit impozite şi taxe timp de mulţi ani şi care a investit în active ar fi ştearsă cu buretele, compania neavând posibilitatea să-şi recupereze această investiţie. Pentru că dacă această propunere de includere a normelor de impozit specific hotelier va intra în vigoare, businessul va fi afectat, iar investiţiile celor care au astfel de ”mijloace fixe“, nu vor mai putea fi recuperate.

    Şi de aici apare o serie de întrebări la care încă nu am găsit un răspuns. Pentru restul de 1-2% din activitatea unui contribuabil (ponderea activităţii nesupuse impozitului specific) pentru care rămâne plătitor de impozit pe profit, cât anume din pierderea fiscală anterioară (datorată în special investiţiilor) se consideră atribuibilă acestei activităţi? Toată? Cât anume din costurile indirecte se alocă acestei activităţi? Cu restul de pierdere fiscală acumulată în anii de criză şi postcriză ce se intamplă? Şi, nu în ultimul rând, de ce trebuie acţionarii societăţii să ajungă să suporte această pierdere fiscală?

    Criza economică care s-a manifestat şi în România începând cu 2009 a lovit puternic şi industria hotelieră, iar acele 25 de procente care au reprezentat pierdere din cifra de afaceri nu au putut fi încă recuperate.

    Şi este posibil să nici nu mai poată fi recuperate vreodată.