BusinessMagazin

Tag: cumparare

  • „Afacerea deceniului”: Cum se poate transforma Microsoft dacă va cumpăra platforma TikTok

    La începutul lunii, preşedintele Donald Trump i-a oferit companiei ByteDance un termen de 45 de zile pentru a-şi vinde operaţiunile din Statele Unite, numind platforma de video-sharing a conglomeratului chinez o „ameninţare asupra securităţii naţionale a ţării”, scrie Fortune.

    Sâmbătă, TikTok anunţa că va da în judecată administraţia Trump pentru a preveni vânzarea. Între timp, Oracle şi Twitter au declarat că iau în considerare achiziţia aplicaţiei, însă Microsoft rămâne în continuare principalul favorit.

    TikTok înregistrează utilizatori noi într-un ritm pe care nu îl atinge nicio altă reţea de socializare. Totuşi, doar 11% din cetăţenii adulţi ai Statele Unite folosesc aplicaţia, potrivit unui sondaj Fortune. Platformele cu cei mai mulţi utilizatori sunt Facebook (65%) şi Instagram (35%).

    Microsoft ar deveni un gigant al social media dacă ar combina TikTok şi LinkedIn, platformă folosită de 20% din adulţii din SUA, compania urmând să se lupte în aceste condiţii de la egal la egal cu Facebook. LinkedIn a fost cumpărată în 2016 de Microsoft pentru 26,2 miliarde de dolari.

    De asemenea, firma creată de Bill Gates şi Paul Allen ar deveni un jucător masiv în ceea ce priveşte reclamele digitale. În prezent, 70% din cota de piaţă merge către Google, Facebook şi Amazon, potrivit eMarketer.

    Microsoft ar în prezent o valoare de piaţă de 1,65 trilioane de dolari, iar valoarea unei acţiuni se ridică la 218 dolari. 

    „Dacă Microsoft ar reuşi să cumpere TikTok, ar ajunge într-o nouă zonă de creştere în următorul deceniu şi ar rezolva problemele de securitate ale aplicaţiei. Credem că este o oportunitate unică, cu un preţ ce poate fi uşor justificat”, a declarat Dan Ives, managing director în cadrul firmei de investiţii Wedbush Securities.

    Săptămânile trecute, investitorii din cadrul ByteDance evaluau platforma de video-sharing la 50 de miliarde de dolari.

     

     

  • Răsfăţ de oameni bogaţi. Pe ce a cheltuit unul dintre cei mai bogaţi manageri de fond ai lumii 8 milioane de dolari

    Ultrabogaţii lumii cumpără uneori lucruri extravagante: iahturi, vile, maşini, echipe de sport, avioane şi chiar şi insule se numără printre lucrurile obişnuite pe care ei le cumpără.
    Mai puţin obişnuite sunt însă craniile de dinozaur, caracatiţele – animale de companie, detectoarele de fantomă şi alte lucruri similare, scrie Business Insider.
    Publicaţia americană a sintetizat câteva dintre „ciudăţeniile” milionarilor şi miliardarilor lumii.


    1. Lady Gaga: are o avere estimată la 275 de milioane de dolari şi este cunoscută pentru faptul că îi plac obiectele „din afara lumii în care trăim”. A cumpărat  cu 50.000 de dolari un detector de fantome cu unde electromagnetice şi a cheltuit 52.000 de dolari cu un chimist al NASA pentru a găsi o modalitate de a lăsa aburul să iasă din rochia sa în formă de ceaşcă  pe care a folosit-o în turneul Monster Ball. A cheltuit de asemenea 60.000 de dolari pe 27 de peşti koi.

    2. Nicholas Cage: are o avere estimată la 25 de milioane de dolari şi este pasionat de animale şi de artefacte istorice. A plătit 276.000 de dolari pe un craniu de dinozaur în 2015, care se pare că era de fapt furat şi pe care l-a înapoiat autorităţilor ulterior. A cheltuit de asemenea 150.000 de dolari pe o caracatiţă pe care o foloseşte ca animal de companie şi 150.000 de dolari pe prima revistă de benzi desenate cu Superman. A cumpărat de asemenea şi două castele şi o pereche de cobra albinoase.
    Cage a cheltuit atât de mulţi bani încât şi-a redus semnificativ averea care se plasa la 150 milioane de dolari în 1996.

    3. Steve Cohen (manager de fond): are o avere de 14,6 miliarde de dolari şi o apetenţă atipică pentru artă. A cheltuit 8 milioane de dolari pentru un rechin conservat în formol, opera artistului Damien Hirst.
    A plătit, de asemenea, 100.000 de dolari starului reţelei TV Food Network Guy Fieri doar ca să petreacă o zi cu el.

    4. Myke Tyson: are o avere de 3 milioane de dolari şi o pasiune deja cunoscută pentru animale exotice. El a cumpărat trei tigri bengalezi care costă 70.000 de dolari fiecare, dar şi un antrenor pentru ei, pe care îl plăteşte cu 125.000 de dolari pe an, potrivit International Business Times. A cumpărat de asemenea o cadă de aur de 2,2 milioane de dolari pe care a oferit-o drept cadou.
    În 2003, şi-a declarat falimentul.

    5. Kanye West: Are o avere estimată la 1,3 miliarde de dolari şi este de asemenea pasionat de obiecte din aur. Este şi foarte darnic: a cumpărat cu 34.000 de dolari un craniu de aur pentru Jay-Z, dar şi o tiara încrustată cu diamante pentru North-West în valoare de 62.000 de dolari. Pentru el şi-a cumpărat dinţi încrustaţi cu diamante (care ar putea costa până la 60.000 de dolari).
    El şi soţia sa, Kim Ksrdashian, au cheltuit 750.000 de dolari pentru patru toalete placate cu aur.

    6. Mariah Carey: are o avere netă de 520 de milioane de dolari şi cheltuie mult pentru răsfăţul câinilor săi. Ea plăteşte 100.000 de dolari lunar pentru flori exotice care îi sunt livrate oriunde se află, dar şi 45.000 de dolari anual pe tratamente spa pentru căţeii săi.
     
    7. Paris Hilton: are o avere netă estimată la 300 de milioane de dolari şi este şi ea atentă la confortul animalelor sale. A cumpărat căţeilor o vilă cu două etaje dotată cu aer condiţionat, încălzire, mobilă de designer care ar fi costat-o 325.000 de dolari.
    În timp ce mulţi miliardari sunt pasionaţi de maşini, colecţia ei este mai atipică: include un BMW i8 holografic şi un Bentley Continental GT roz, cu un bord încrustat cu diamante pentru care a plătit 200.000 de dolari.

  • O companie israeliană lucrează la cea mai scumpă mască din lume: 1.5 milioane de dolari

    O companie israeliană lucrează la cea mai scumpă mască din lume: 1.5 milioane de dolari. Masca e decorată cu 3.600 de diamante din aur alb şi negru, iar accesoriul are filtre de înaltă protecţie N99.

    Măştile colorate şi cu diferite modele sunt în căutare, dar un businessman chinez care locuieşte în America merge la cu totul alt nivel: a vrut cea mai scumpă mască din lume, care costă 1.5 milioane de dolari.

    Accesoriul e decorat cu nu mai puţin de 3.600 de diamante albe şi negre, aur de 18 karate.

    Compania israeliană care îndeplineşte dorinţa omului de afaceri are termen pentru a o finaliza până la finalul anului.

    „Personal, nu aş purta o astfel de mască. Nu poţi cumpăra orice cu banii, dar dacă îţi pot cumpăra o mască foarte scumpă COVID-19, iar omul vrea să o poarte şi să primească atenţie, ar trebui să fie fericit cu asta”, spune Isaac Levy, designer şi deţinător al companiei.

  • Pandemia nu stă în calea tranzacţiilor de locuinţe

    Piaţa imobiliară trece prin schimbări majore – cauzate atât de contextul pandemic, cât şi de noile reguli în materie de creditare. Cel mai recent exemplu: Prima Casă devine Noua Casă – şi aduce schimbări importante deopotrivă de partea creditorilor, A celor care doresc să îşi cumpere o locuinţă, dar şi a noilor proiecte din piaţa rezidenţială. De ce trebuie să ţinem cont ca să accesăm un credit ipotecar acum a povestit în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk. Anca Bidian, CEO al brokerului de credite Kiwi Finance. 

    Situaţia de echilibru în care ne aflăm este rezultatul unor măsuri aliniate cu piaţa luate de bănci în perioada stării de urgenţă, când a existat un comportament prudent din partea băncilor, dar în paşi mici, ceea ce a a redus riscul unor măsuri disruptive, bruşte, agresive în piaţă. Astfel, potrivit Ancăi Bidian, CEO-ul Kiwi Finance, anul acesta creditarea ipotecară este cu 25% peste aceeaşi perioadă a anului trecut, un an considerat de altfel foarte bun şi normal, spre deosebire de contextul actual. Ea rezumă scurt situaţia de acum pe segmentul creditelor imobiliare: „Creditarea în pandemie şi-a văzut de treabă.”

    Pe de altă parte, o scădere dramatică a fost înregistrată pe segmentul creditelor de nevoi personale. „În creditarea negarantată intră cardurile de credit, overdrafturile, creditele de nevoi personale, creditele de magazin în rate şi numai spunând aceste lucruri ne dăm seama de ce a existat o scădere dramatică pe acest segment. S-au închis facilităţile – prin urmare, evident că foarte multe din scopurile şi adresabilitatea acestor credite au dispărut. În iunie trendul s-a inversat şi pentru acele credite, mult mai legate de retail şi de comerţ”, observă specialistul. În ceea ce priveşte creditele de nevoi personale în sume mai mari – de 10.000 – 20.000 de euro, care, de multe ori, au tot o destinaţie imobiliară (în sensul că merg foarte mult în renovări, în extinderi de case sau în achiziţii de maşini) – şi aici a existat o încetinire în perioada stării de urgenţă.

    Legat de condiţiile de creditare, Anca Bidian spune că modificările acestora nu au fost semnificative, iar acum s-a revenit la situaţia de dinainte de contextul pandemic: au existat câteva modificări de avans, la două sau trei bănci, la unele creşterea fiind mai „timidă”, de la 15% la 20%, în timp ce altele s-au îndreptat chiar spre 35%. „Acest lucru nu a avut niciun impact în piaţă în afara faptului că ele şi-au pierdut oamenii poate nişte clienţi pe care i-ar fi putut avea. Toate băncile au revenit ulterior la nivelul de 15% al avansului, la starea de dinainte”, subliniază ea.

    Au existat însă şi câteva măsuri de restricţionare a unor venituri din industriile care au fost închise prin lege, cum ar fi HoReCa, divertismentul, transporturile. „Din aceste industrii unele încep să îşi reia activitatea şi vedem că există o activitate – cele mai multe dintre bănci iau în considerare veniturile de după reluarea activităţii, nu consideră perioada respectivă ca pe o întrerupere în muncă, nu o consideră ca pe o problemă a angajatorului sau angajatului respectiv, ceea ce arată o bună înţelegere a situaţiei şi a ceea ce s-a întâmplat – iar acest lucru este valabil la industriile care au ales şomajul tehnic”, explică Anca Bidian. 

    Comparând criza din 2008 cu perioada pe care o traversăm, Anca Bidian spune că asemănările pot fi sintetizate astfel: „Asemănările sunt două: sunt crize şi una, şi alta, şi ne-am speriat şi la una, şi la cealalată, în rest există numai deosebiri. Este ca şi cum comparăm două accidente.  În rest, cele două crize nu au absolut nicio legătură”.
    CEO-ul Kiwi Finance explică faptul că, în primul rând, momentul T0 la care ar trebui să ne raportăm când vine vorba despre dezvoltarea economică este anul 2007: „În 2008, noi eram la un an şi 8-9 luni de la integrarea în UE, de la liberalizarea de conturi, de la tot ce a însemnat integrarea – tot timpul noi facem referire la 30 de ani (de capitalism – n.red.), T0 a fost însă 2007, de atunci noi începem să socotim că avem o economie de piaţă, comportamente de piaţă etc., când zicem cât de maturi suntem.

    Atunci aveam un an şi jumătate – acum suntem la 13 ani, ceea ce nu ne face maturi. Totuşi, când văd acum ciclicitatea crizelor, mai exact cam cât mai durează acum ciclul economic, văd că ne maturizăm mai repede – orice se maturizează acum mai repede – chiar şi economiile”.

    La criza anterioară, pe piaţă existau multe fonduri – multe speculative, cursul leu euro era de 3 lei, nu existau exporturi, iar dezechilibrele economice nu pot fi comparate cu situaţia de acum. La fel stăteau lucurile şi referitoare la comportamentul populaţiei:  „Eram toţi ca Alice în Ţara Minunilor, crezând că acela este viitorul”. Acum, în 2020, criza este generată de cu totul alte motive decât cele de atunci: „Maturitatea economiei este cu totul alta – şi vorbesc despre companiile cu capital privat românesc, care chiar dacă suntem în suferinţă, când ai un istoric în spate, acesta îţi dă şi energia mai mare de a trece prin perioade dificile”. La fel stau lucrurile şi când vorbim despre piaţa imobiliară, care este într-un stadiu cu totul diferit faţă de anul 2008: „Am auzit voci prin lunile aprilie-mai care atunci, la început, erau chiar publice, care anticipau o cădere a pieţei imobiliare de 35-50%,  dar o astfel de cădere înseamnă un dezastru”.

    Acum însă, preţurile cresc de fapt, tendinţa ascendentă fiind remarcată de la începutul lunii aprilie. Şi totuşi, de ce cresc preţurile în context pandemic? Pe durata stării de urgenţă, explică CEO-ul Kiwi Finance, piaţa imobiliară nu a dispărut fiindcă ar fi dispărut cererea, ci fiindcă nu se mai puteau face vizionări. „În 2009, piaţa imobiliară s-a dus în cap. Au dispărut banii din piaţă, în plus, după ce că oferta, era limitată, a dispărut de la tranzacţionare piaţa veche.” Ea reaminteşte că una dintre particularităţile pieţei româneşti este că e formată din cel mai mare număr de proprietari de locuinţe fără ipotecă la nivel european. Mulţi dintre proprietarii de pe segmentul locuinţelor vechi, atunci când intenţionau să vândă o astfel de locuinţă, nu aveau un comportament orientat spre negociere, prin urmare, dacă nu pot să vândă la preţul propus, nu vând. „Rămânem cu oferta nouă, care e mică faţă de nevoie, faţă de cerere, cu toate că ritmul construcţiilor a crescut mult în ultimii ani, tot nu îndestulează cererea. De câţiva ani se  vând proiectele pe hârtie, cererea este foarte mare, iar această piaţă nouă s-a pomenit că are un surplus de cerere venit dinspre piaţa veche.”

    Anca Bidian subliniază astfel eroarea majoră făcută de unii analişti care au prezis prăbuşiri mari ale pieţei, care ar fi putut genera grave dezechilibre economice. Or în contextul unei oferte subdimensionate, „nu cererea dictează piaţa, prin urmare cererea ia ce găseşte. Acum este piaţa vânzătorilor şi va mai fi astfel, cererea a crescut într-un ritm mult mai mare – şi vorbim despre cerere solvabilă. Atunci asta îţi arată cu atât mai mult atât sănătatea pieţei imobiliare, cât şi a celei de creditare, ele sunt surori. Cred că mai avem ani în care ne vom uita la felul acesta de piaţă – piaţa ofertei”. 

    Când vine vorba depre introducerea programului Noua Casă de către autorităţi, Anca Bidian precizează mai întâi că este benefică renunţarea la anteriorul „O familie, o casă” – „Acela era un program eminamente social, care nu avea legătură cu piaţa imobiliară actuală – s-ar mula pe locuinţe sociale, municipale, unde există o foarte mare lipsă”.

    Programul actual, explică ea,  are două componente, referitoare la piaţa de locuinţe vechi şi la cele noi.  Dacă pe piaţa veche lucrurile nu s-au schimbat semnificativ (pentru locuinţele construite înainte de ’90, plus cele terminate acum 5 ani, există cam aceleaşi elemente cu cele de la la Prima casă (5% avans, probabil că vor fi şi celelalte comisioane la fel, interdicţia de înstrăinare, la care se adaugă creşterea sumei până la maximum 70.000 de euro), noutatea este că pentru locuinţele noi date în folosinţă de maximum 5 ani, plus în cazul celor consolidate pe risc seismic, care intră tot la această categorie de clădiri noi, suma maximă a ajuns la 140.000 de euro.

    Fondul de Garantare  garantează 60% din sumă, iar avansul este de 15%, la fel ca în situaţia creditelor standard. Anca Bidian precizează că fondul garantează băncii, nu consumatorului (contrar unei înţelegeri greşite a acestei garanţii devenite populare). Dacă în situaţia primului segment veniturile de 4.000 de lei sunt suficiente, venitul necesar pentru creditele acestea noi trebuie să fie în jur de 7.000 de lei. „Trecem de la mass market, la piaţa affluent (într-o traducere aproximativă, clienţii cu venituri medii spre mari n.red.), este peste medie, să spunem că ne-am apropia cu două venituri medii în familie de acest prag. Nu ştiu cât de mult va ajuta – anul trecut, 7 credite din 10 au fost date pe credite standard, piaţa nu mai este influenţată de acest program, dar el fiind în piaţă, probabil va avea rolul lui”.

    Anca Bidian crede însă că acesta este un alt factor care va duce la creşterea preţurilor pe acest segment, al locuinţelor noi. „Ceea ce ar ajuta şi pe orizontală, şi pe verticală şi ar avea mai mult sens ar fi alinierea TVA-ului la achiziţiile noi – aici lucrurile ar avea un impact mult mai sănătos decât un program care este totuşi prociclic”. Ea aminteşte şi că „un credit imobiliar nu se termină atunci când îl iei, el abia începe atunci când îl iei şi durează 25 de ani. E viu, nu îl pui în sertar şi uiţi de el, are o dinamică mare în piaţă, trebuie să fii conectat în permanenţă la el ca să nu pierzi bani degeaba. Pe acest segment de clienţi affluent, care au o înţelegere, chiar sunt curioasă să văd care va fi impactul pe acest segment”.

    În încheiere, Anca Bidian oferă şi câteva sfaturi celor care sunt interesaţi de contractarea unui credit – valabile oricând, nu doar în context pandemic. „Acum şi întotdeauna, când ai nevoie de un credit, trebuie să te uiţi la toate aspectele referitoare la acesta – dobânda este unul dintre ele, dar nu este singurul, atât la momentul accesării, cât şi ulterior; creditele sunt diferite, iar pentru o piaţă aproape matură, unde avem foarte multe bănci de retail, existenţa acestora în piaţă înseamnă condiţii diferite din moment ce fiecare îşi achiziţionează propriii clienţi. De asemenea, în ceea ce priveşte avansul, aş vrea să precizez că acesta nu reprezintă o cheltuială, este părticica mea din casă. Dacă dau un avans mic, am şi eu o debara, care este numai a mea, dacă dau un avans puţin mai mare, am şi jumătate de dormitor şi tot aşa. Este la fel cu sintagma «să-ţi plăteşti creditul» – nu îţi plăteşti creditul, îţi plăteşti casa”. 

    Întrebări de la publicul Real Estate. Real Talk.

    1. În ce judeţe a scăzut cel mai mult media preţurilor pe metrul pătrat?

    Din portofoliul nostru, am avut scăderi (dar de 4%) în Constanţa şi Braşov. Poate să fie o particularitate din portofoliul nostru sau nu, însă acestea sunt cele două judeţe în care există şi achiziţii extralocale – în sensul că sunt destinaţii de vacanţă şi acolo cumpărau şi bucureştenii, şi clujenii etc. În această perioadă, este normal că aceste achiziţii sunt pe hold; s-ar putea ca aceasta să fie cauza scăderilor.

    2. Există facilităţi la credit pentru cei cu contracte de muncă în afara României?

    Există, iar în 2019, la noi în portofoliu, a fost segmentul cu cea mai mare creştere. Am avut 50% cerere crescută de la cetăţenii români care lucrează în străinătate faţă de 2018 şi care vor să cumpere imobile în România. Acest segment a fost unul îngheţat pe perioada izolării, atât de bănci, cât şi de piaţă – în condiţiile în care nu puteau să circule -, aveam tranzacţii în pragul semnării care nu puteau să vină. Situaţia a fost complicată, însă clar acesta este un segment creditabil în România.

    3. Care este trendul preconizat al preţurilor pentru imobiliare noi în următorii 5 ani?

    Proiecţiile noastre, făcute pe ipotezele actuale, dacă lumea îşi vede de treaba ei în felul acesta, cu bune, cu rele, nu vorbim de o lume ideală, ci de una predictibilă, proiecţia va fi de mici creşteri, în linie cu creşterea veniturilor, care arată o economie stabilă.

     

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

  • Pandemia nu stă în calea tranzacţiilor de locuinţe

    Piaţa imobiliară trece prin schimbări majore – cauzate atât de contextul pandemic, cât şi de noile reguli în materie de creditare. Cel mai recent exemplu: Prima Casă devine Noua Casă – şi aduce schimbări importante deopotrivă de partea creditorilor, A celor care doresc să îşi cumpere o locuinţă, dar şi a noilor proiecte din piaţa rezidenţială. De ce trebuie să ţinem cont ca să accesăm un credit ipotecar acum a povestit în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk. Anca Bidian, CEO al brokerului de credite Kiwi Finance. 

    Situaţia de echilibru în care ne aflăm este rezultatul unor măsuri aliniate cu piaţa luate de bănci în perioada stării de urgenţă, când a existat un comportament prudent din partea băncilor, dar în paşi mici, ceea ce a a redus riscul unor măsuri disruptive, bruşte, agresive în piaţă. Astfel, potrivit Ancăi Bidian, CEO-ul Kiwi Finance, anul acesta creditarea ipotecară este cu 25% peste aceeaşi perioadă a anului trecut, un an considerat de altfel foarte bun şi normal, spre deosebire de contextul actual. Ea rezumă scurt situaţia de acum pe segmentul creditelor imobiliare: „Creditarea în pandemie şi-a văzut de treabă.”

    Pe de altă parte, o scădere dramatică a fost înregistrată pe segmentul creditelor de nevoi personale. „În creditarea negarantată intră cardurile de credit, overdrafturile, creditele de nevoi personale, creditele de magazin în rate şi numai spunând aceste lucruri ne dăm seama de ce a existat o scădere dramatică pe acest segment. S-au închis facilităţile – prin urmare, evident că foarte multe din scopurile şi adresabilitatea acestor credite au dispărut. În iunie trendul s-a inversat şi pentru acele credite, mult mai legate de retail şi de comerţ”, observă specialistul. În ceea ce priveşte creditele de nevoi personale în sume mai mari – de 10.000 – 20.000 de euro, care, de multe ori, au tot o destinaţie imobiliară (în sensul că merg foarte mult în renovări, în extinderi de case sau în achiziţii de maşini) – şi aici a existat o încetinire în perioada stării de urgenţă.

    Legat de condiţiile de creditare, Anca Bidian spune că modificările acestora nu au fost semnificative, iar acum s-a revenit la situaţia de dinainte de contextul pandemic: au existat câteva modificări de avans, la două sau trei bănci, la unele creşterea fiind mai „timidă”, de la 15% la 20%, în timp ce altele s-au îndreptat chiar spre 35%. „Acest lucru nu a avut niciun impact în piaţă în afara faptului că ele şi-au pierdut oamenii poate nişte clienţi pe care i-ar fi putut avea. Toate băncile au revenit ulterior la nivelul de 15% al avansului, la starea de dinainte”, subliniază ea.

    Au existat însă şi câteva măsuri de restricţionare a unor venituri din industriile care au fost închise prin lege, cum ar fi HoReCa, divertismentul, transporturile. „Din aceste industrii unele încep să îşi reia activitatea şi vedem că există o activitate – cele mai multe dintre bănci iau în considerare veniturile de după reluarea activităţii, nu consideră perioada respectivă ca pe o întrerupere în muncă, nu o consideră ca pe o problemă a angajatorului sau angajatului respectiv, ceea ce arată o bună înţelegere a situaţiei şi a ceea ce s-a întâmplat – iar acest lucru este valabil la industriile care au ales şomajul tehnic”, explică Anca Bidian. 

    Comparând criza din 2008 cu perioada pe care o traversăm, Anca Bidian spune că asemănările pot fi sintetizate astfel: „Asemănările sunt două: sunt crize şi una, şi alta, şi ne-am speriat şi la una, şi la cealalată, în rest există numai deosebiri. Este ca şi cum comparăm două accidente.  În rest, cele două crize nu au absolut nicio legătură”.
    CEO-ul Kiwi Finance explică faptul că, în primul rând, momentul T0 la care ar trebui să ne raportăm când vine vorba despre dezvoltarea economică este anul 2007: „În 2008, noi eram la un an şi 8-9 luni de la integrarea în UE, de la liberalizarea de conturi, de la tot ce a însemnat integrarea – tot timpul noi facem referire la 30 de ani (de capitalism – n.red.), T0 a fost însă 2007, de atunci noi începem să socotim că avem o economie de piaţă, comportamente de piaţă etc., când zicem cât de maturi suntem.

    Atunci aveam un an şi jumătate – acum suntem la 13 ani, ceea ce nu ne face maturi. Totuşi, când văd acum ciclicitatea crizelor, mai exact cam cât mai durează acum ciclul economic, văd că ne maturizăm mai repede – orice se maturizează acum mai repede – chiar şi economiile”.

    La criza anterioară, pe piaţă existau multe fonduri – multe speculative, cursul leu euro era de 3 lei, nu existau exporturi, iar dezechilibrele economice nu pot fi comparate cu situaţia de acum. La fel stăteau lucurile şi referitoare la comportamentul populaţiei:  „Eram toţi ca Alice în Ţara Minunilor, crezând că acela este viitorul”. Acum, în 2020, criza este generată de cu totul alte motive decât cele de atunci: „Maturitatea economiei este cu totul alta – şi vorbesc despre companiile cu capital privat românesc, care chiar dacă suntem în suferinţă, când ai un istoric în spate, acesta îţi dă şi energia mai mare de a trece prin perioade dificile”. La fel stau lucrurile şi când vorbim despre piaţa imobiliară, care este într-un stadiu cu totul diferit faţă de anul 2008: „Am auzit voci prin lunile aprilie-mai care atunci, la început, erau chiar publice, care anticipau o cădere a pieţei imobiliare de 35-50%,  dar o astfel de cădere înseamnă un dezastru”.

    Acum însă, preţurile cresc de fapt, tendinţa ascendentă fiind remarcată de la începutul lunii aprilie. Şi totuşi, de ce cresc preţurile în context pandemic? Pe durata stării de urgenţă, explică CEO-ul Kiwi Finance, piaţa imobiliară nu a dispărut fiindcă ar fi dispărut cererea, ci fiindcă nu se mai puteau face vizionări. „În 2009, piaţa imobiliară s-a dus în cap. Au dispărut banii din piaţă, în plus, după ce că oferta, era limitată, a dispărut de la tranzacţionare piaţa veche.” Ea reaminteşte că una dintre particularităţile pieţei româneşti este că e formată din cel mai mare număr de proprietari de locuinţe fără ipotecă la nivel european. Mulţi dintre proprietarii de pe segmentul locuinţelor vechi, atunci când intenţionau să vândă o astfel de locuinţă, nu aveau un comportament orientat spre negociere, prin urmare, dacă nu pot să vândă la preţul propus, nu vând. „Rămânem cu oferta nouă, care e mică faţă de nevoie, faţă de cerere, cu toate că ritmul construcţiilor a crescut mult în ultimii ani, tot nu îndestulează cererea. De câţiva ani se  vând proiectele pe hârtie, cererea este foarte mare, iar această piaţă nouă s-a pomenit că are un surplus de cerere venit dinspre piaţa veche.”

    Anca Bidian subliniază astfel eroarea majoră făcută de unii analişti care au prezis prăbuşiri mari ale pieţei, care ar fi putut genera grave dezechilibre economice. Or în contextul unei oferte subdimensionate, „nu cererea dictează piaţa, prin urmare cererea ia ce găseşte. Acum este piaţa vânzătorilor şi va mai fi astfel, cererea a crescut într-un ritm mult mai mare – şi vorbim despre cerere solvabilă. Atunci asta îţi arată cu atât mai mult atât sănătatea pieţei imobiliare, cât şi a celei de creditare, ele sunt surori. Cred că mai avem ani în care ne vom uita la felul acesta de piaţă – piaţa ofertei”. 

    Când vine vorba depre introducerea programului Noua Casă de către autorităţi, Anca Bidian precizează mai întâi că este benefică renunţarea la anteriorul „O familie, o casă” – „Acela era un program eminamente social, care nu avea legătură cu piaţa imobiliară actuală – s-ar mula pe locuinţe sociale, municipale, unde există o foarte mare lipsă”.

    Programul actual, explică ea,  are două componente, referitoare la piaţa de locuinţe vechi şi la cele noi.  Dacă pe piaţa veche lucrurile nu s-au schimbat semnificativ (pentru locuinţele construite înainte de ’90, plus cele terminate acum 5 ani, există cam aceleaşi elemente cu cele de la la Prima casă (5% avans, probabil că vor fi şi celelalte comisioane la fel, interdicţia de înstrăinare, la care se adaugă creşterea sumei până la maximum 70.000 de euro), noutatea este că pentru locuinţele noi date în folosinţă de maximum 5 ani, plus în cazul celor consolidate pe risc seismic, care intră tot la această categorie de clădiri noi, suma maximă a ajuns la 140.000 de euro.

    Fondul de Garantare  garantează 60% din sumă, iar avansul este de 15%, la fel ca în situaţia creditelor standard. Anca Bidian precizează că fondul garantează băncii, nu consumatorului (contrar unei înţelegeri greşite a acestei garanţii devenite populare). Dacă în situaţia primului segment veniturile de 4.000 de lei sunt suficiente, venitul necesar pentru creditele acestea noi trebuie să fie în jur de 7.000 de lei. „Trecem de la mass market, la piaţa affluent (într-o traducere aproximativă, clienţii cu venituri medii spre mari n.red.), este peste medie, să spunem că ne-am apropia cu două venituri medii în familie de acest prag. Nu ştiu cât de mult va ajuta – anul trecut, 7 credite din 10 au fost date pe credite standard, piaţa nu mai este influenţată de acest program, dar el fiind în piaţă, probabil va avea rolul lui”.

    Anca Bidian crede însă că acesta este un alt factor care va duce la creşterea preţurilor pe acest segment, al locuinţelor noi. „Ceea ce ar ajuta şi pe orizontală, şi pe verticală şi ar avea mai mult sens ar fi alinierea TVA-ului la achiziţiile noi – aici lucrurile ar avea un impact mult mai sănătos decât un program care este totuşi prociclic”. Ea aminteşte şi că „un credit imobiliar nu se termină atunci când îl iei, el abia începe atunci când îl iei şi durează 25 de ani. E viu, nu îl pui în sertar şi uiţi de el, are o dinamică mare în piaţă, trebuie să fii conectat în permanenţă la el ca să nu pierzi bani degeaba. Pe acest segment de clienţi affluent, care au o înţelegere, chiar sunt curioasă să văd care va fi impactul pe acest segment”.

    În încheiere, Anca Bidian oferă şi câteva sfaturi celor care sunt interesaţi de contractarea unui credit – valabile oricând, nu doar în context pandemic. „Acum şi întotdeauna, când ai nevoie de un credit, trebuie să te uiţi la toate aspectele referitoare la acesta – dobânda este unul dintre ele, dar nu este singurul, atât la momentul accesării, cât şi ulterior; creditele sunt diferite, iar pentru o piaţă aproape matură, unde avem foarte multe bănci de retail, existenţa acestora în piaţă înseamnă condiţii diferite din moment ce fiecare îşi achiziţionează propriii clienţi. De asemenea, în ceea ce priveşte avansul, aş vrea să precizez că acesta nu reprezintă o cheltuială, este părticica mea din casă. Dacă dau un avans mic, am şi eu o debara, care este numai a mea, dacă dau un avans puţin mai mare, am şi jumătate de dormitor şi tot aşa. Este la fel cu sintagma «să-ţi plăteşti creditul» – nu îţi plăteşti creditul, îţi plăteşti casa”. 

    Întrebări de la publicul Real Estate. Real Talk.

    1. În ce judeţe a scăzut cel mai mult media preţurilor pe metrul pătrat?

    Din portofoliul nostru, am avut scăderi (dar de 4%) în Constanţa şi Braşov. Poate să fie o particularitate din portofoliul nostru sau nu, însă acestea sunt cele două judeţe în care există şi achiziţii extralocale – în sensul că sunt destinaţii de vacanţă şi acolo cumpărau şi bucureştenii, şi clujenii etc. În această perioadă, este normal că aceste achiziţii sunt pe hold; s-ar putea ca aceasta să fie cauza scăderilor.

    2. Există facilităţi la credit pentru cei cu contracte de muncă în afara României?

    Există, iar în 2019, la noi în portofoliu, a fost segmentul cu cea mai mare creştere. Am avut 50% cerere crescută de la cetăţenii români care lucrează în străinătate faţă de 2018 şi care vor să cumpere imobile în România. Acest segment a fost unul îngheţat pe perioada izolării, atât de bănci, cât şi de piaţă – în condiţiile în care nu puteau să circule -, aveam tranzacţii în pragul semnării care nu puteau să vină. Situaţia a fost complicată, însă clar acesta este un segment creditabil în România.

    3. Care este trendul preconizat al preţurilor pentru imobiliare noi în următorii 5 ani?

    Proiecţiile noastre, făcute pe ipotezele actuale, dacă lumea îşi vede de treaba ei în felul acesta, cu bune, cu rele, nu vorbim de o lume ideală, ci de una predictibilă, proiecţia va fi de mici creşteri, în linie cu creşterea veniturilor, care arată o economie stabilă.

     

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

  • Tranzacţia anului? Presa internaţională: Americanii de la Microsoft i-ar curta pe chinezii de la TikTok pentru a cumpăra operaţiunile din SUA ale vedetei aplicaţiilor de social media

    Gigantul Microsoft ar curta TikTok pentru a cumpăra operaţiunile companiei din Statele Unite, în contextul în care preşedintele Donald Trump plănuieşte să ordone companiei-mamă a TikTok, ByteDance, să spargă compania şi să vândă operaţiunile din SUA, conform informaţiilor anunţate iniţial de Fox Business Network şi relatate mai târziu de New York Times şi Bloomberg.

    „Nu comentăm în legătură cu actualele zvonuri sau speculaţii, noi avem încredere în succesul pe termen lung al TikTok”, a transmis un purtător de cuvânt al TikTok pentru Business Insider.

    Nu este clar în acest moment dacă preşedintele american Donald Trump are capacitatea de a ordona unei companii cu capital străin să îşi vândă operaţiunile din SUA. De asemenea, este greu de intuit cum ar putea răspunde compania chineză.

    Ordinul pe care plănuieşte Trump să îl emită ar veni în contextul escaladării tensiunilor dintre administraţia Trump şi China, respectiv companiile cu capital chinez.

    Preşedintele american a declarat în luna iulie că analizează aplicarea unei interdicţii de utilizare pentru aplicaţia TikTok, pe fondul temerilor legate de securitate.

    De asemenea, nu este clar cum s-ar încadra TikTok în businessul Microsoft, întrucât Microsoft este prezentă în industria de social media prin reţeaua LinkedIn, care se adresează interesului profesional.

  • Adjudecat prin telefon

    O audienţă globală a urmărit astfel cum Oliver Barker, licitatorul vedetă al Sotheby’s, a ascultat oferte de la colegii săi din toată lumea prin intermediul ecranelor amplasate într-o sală de licitaţii goală din Londra. După o luptă de 10 minute, opera lui Bacon, intitultă „Triptic inspirat de Orestia din Eschil” a fost cumpărată prin telefon de un licitator din New York, care a câştigat în faţa unui licitator online din China.

  • Cum a influenţat pandemia comportamentul de cumpărare al românilor

    Pandemia de COVID-19 şi măsurile luate de autorităţi pentru contracararea ei au influenţat comportamentul de cumpărare al românilor, arată un studiu reprezentativ naţional iSense Solutions. Comerţul din magazinele fizice a fost şi a rămas principala sursă de cumpărare, atât înainte, cât şi după pandemie. Dacă înainte de pandemie, 66% dintre români făceau cumpărături exclusiv în magazine fizice, pe timpul stării de urgenţă procentul celor care făceau cumpăraturi doar în magazine fizice a scăzut la 57%. Totuşi, în urma pandemiei, anumite persoane şi-au schimbat comportamentul de cumpărare, integrând şi cumpărăturile online în vieţile lor: după relaxarea restricţiilor, procentul celor care declară că vor cumpăra atât online, cât şi offline, a crescut cu cinci puncte procentuale, la 38% (faţă de 33%, cât era înainte de pandemie).

    Pe fondul incertitudinii economice şi a scăderilor salariale din ultima perioadă, românii spun că vor renunţa la cumpărarea anumitor categorii de produse, cum ar fi: mobilă (61%), electronice şi gadgeturi (47%), jocuri (33%), articole sportive (30%), cărţi (29%, în special în rândul celor care locuiesc în mediul rural – 38%).

    Cei mai prudenţi în legătură cu achiziţiile în următoarele 3 luni sunt tinerii cu vârsta între 18 şi 29 de ani: 72% plănuiesc să nu mai investească în mobilă, 57% declară că nu vor mai achiziţiona electronice iar aproape jumătate dintre ei (49%) nu vor mai cumpăra cărţi.

    Cei din mediul rural au o preferinţă mai mare pentru anumite categorii de produse (comparativ cu cei din mediul urban) şi declară că le vor cumpăra la fel şi în viitor, ca înainte de pandemie. Printre aceste categorii avem: dulciurile (75% vs. 60% urban), băuturile răcoritoare (70% vs. 61% urban) şi îmbrăcămintea/ încălţămintea (66% vs. 57% urban).

    În schimb, 12% dintre români declară că vor cumpăra mai multe produse de curăţare şi îngrijire a casei în următoarele 3 luni, 10% vor cumpăra mai multe băuturi răcoritoare, iar 6% mai multă apă îmbuteliată. De asemenea, aproximativ o treime dintre români (30%) spune că va continua să îşi facă stocuri de alimente, pentru a se deplasa cât mai rar la cumpărături.
    „În perioada următoare vom asista la un comportament de tip dual din partea consumatorilor. Pe de o parte, incertitudinea economică ne determină să fim mai strânşi la pungă, lucru care se va traduce atât în reducerea cheltuielilor, cât şi în selecţia mai atentă a mărcilor pe care le cumpărăm, iar aici marii câştigători vor fi brandurile consacrate. De cealaltă parte se situează nevoia de a compensa pentru perioada în care am fost închişi în case, aşa că vom profita de orice ocazie de a ne satisface mici plăceri, în limitele bugetului”, afirmă Alina Zelezneac, head of quantitative research, iSense Solutions.

    Românii rămân fideli brandurilor cu care s-au obişnuit: 84% îşi declară intenţia de a cumpăra tot de la brandurile care le sunt cunoscute. Cel mai loiali brandurilor cunoscute rămân cei cu educaţie scăzută, 97% dintre ei declarându-şi intenţia de a cumpăra de la brandurile pe care le ştiu, faţă de 75% dintre cei cu educaţie superioară. În ceea ce-i priveşte pe românii ce locuiesc în Bucureşti, 71% dintre ei spun că vor cumpăra de la brandurile cunoscute.

    În acelaşi timp, doar 35% dintre români declară că vor fi mai atenţi la promoţii şi vor căuta produse la ofertă sau cu discount mai mult decât o făceau în trecut. Procentele celor ce vor urmări cu mai multă atenţie promoţiile şi discounturile sunt mai mari în rândul femeilor (40%), a persoanelor cu venituri mici (56%) şi a locuitorilor din oraşe mai mici de 50 000 de locuitori (50%), în timp ce doar 18% dintre tinerii între 18 şi 29 de ani se declară interesaţi de promoţii şi reduceri.

    Pentru a se asigura că atunci când merg la cumpărături vor lua doar ce au nevoie, 57% aleg să-şi facă o listă de cumpărături înainte de a merge în magazine, listă pe care intenţionează să o şi respecte. În mediul rural, procentul este mai mare: 61% dintre români apelează la această tactică.
    Datele prezentate fac parte din raportul ROCK (Recovery after Outbreak – Champions Kit), dedicat companiilor care îşi doresc să ia decizii informate în contextul nesigur al vremurilor actuale.

  • Americanii dau o lovitură întregii lumi: Trump cumpără aproape toate stocurile de Remdesivir din lume. Acesta este unul dintre singurele medicamente care au efect împotriva Covid-19

    Statele Unite au cumpărat aproape întreaga rezervă globală de Remdesivir, unul dintre singurele două medicamente dovedite că ar funcţiona în tratarea Covid-19, potrivit The Independent.

    Remdesivir, un medicament utilizat anterior împotriva Ebola, a demonstrat că reduce timpul de recuperare pentru pacienţi infectaţi cu Covid-19. Acesta este produs în exclusivitate de gigantul farmaceutic Gilead Sciences.

    Astfel, administraţia Trump a anunţat că a cumpărat 500.000 de doze de Remdesivir. Acest nivel reprezintă întreaga producţie Gilead pentru luna iulie, precum şi 90% din producţia companiei pentru august şi septembrie.

    Decizia SUA de a cumpăra stocuri de medicamente va afecta întreaga lume, întrucât nimeni nu va mai găsi Remdesivir în următoarele luni.

    Departamentul de Sănătate din cadrul administraţiei SUA l-a lăudat pe Donald Trump, susţinând că el a încheiat „o tranzacţie foarte bună”.

    „Atât cât putem, vrem să ne asigurăm că orice pacient american care are nevoie de remdesivir îl poate obţine. Administraţia Trump face tot ce îi stă în putere pentru a învăţa mai multe despre tratamentele pentru Covid-19 şi pentru a asigura accesul poporului american la acestea”, a spus Alex Azar, secretarul Departamentului de Sănătate.

  • Un român cumpără anual patru săpunuri pe care cheltuie în medie 10 lei. Dove curăţă singur 20% din vânzări, brandul fiind urmat de alte produse aduse din import

    ♦ Românii cheltuie anual peste 200 mil. lei pe săpun – solid şi lichid -, piaţa fiind aşteptată să crească în 2020 cu 2% faţă de anul anterior, dar fiind cu 40% mai mare faţă de acum circa un deceniu ♦ Săpunul solid reprezintă 60% din vânzările totale, însă ponderea scade continuu în condiţiile în care sortimentul lichid câştigă tot mai mulţi adepţi ♦ În contextul pandemiei de Covid-19, vânzările de săpun solid sunt aşteptate să revină pe plus după şase ani de scăderi ♦ Piaţa e dominată clar de branduri străine, însă pe segmentul săpunului lichid îşi fac loc pe poziţiile 5-7 şi trei mărci locale.

    Anual în România se cumpără 7.400 de tone de săpun, ceea ce înseamnă că fiecare consumator foloseşte în medie mai puţin de 400 de grame de produs, echivalentul a patru bucăţi de săpun solid, arată calculele ZF pe baza datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor. 

    Vânzările se referă însă atât la săpunul solid, cât şi la cel lichid care se vinde în gramaje mai mari.

    Consumul cantitativ per capita în România este relativ similar cu cel din Polonia sau Cehia, şi nu cu mult sub cel din Germania, cea mai dezvoltată economie europeană.

    Acesta este de altfel un indicator bun dat fiind că în valoare piaţa poate fi diferită şi din cauza preţurilor. Mai exact, dacă ar fi aliniate salariilor din fiecare ţară, preţurile ar trebui să fie local mai mici decât în aproape orice stat UE ţinând cont că un român câştigă în medie lunar 3.300 de lei (sub 700 de euro), de aproape două ori mai puţin ca un polonez sau un ceh şi de patru ori mai puţin ca un neamţ. De multe ori însă, preţurile sunt aliniate în Europa, deşi salariile sunt diferite.

    În ceea ce priveşte piaţa în valoare, ea este estimată în acest an la 216 mil. lei, cu 2% peste nivelul din 2019 şi cu circa 40% peste cel din 2008. Piaţa a crescut în această perioadă pe segmentul de săpun lichid, însă pe solid abia în 2020 este estimat primul avans după şase ani. Acesta poate fi pus pe seama pandemiei de Covid-19 care a făcut ca cererea pentru astfel de produse să crească puternic, mai ales în martie-aprilie când românii au cumpărat stocuri de săpun. Între timp situaţia s-a normalizat.

    Ascensiunea rapidă a altor produse, precum săpunul lichid, gelurile şi cremele de duş, scrub-urile au făcut ca vânzările de săpun solid să scadă în România în ultimii şase ani. Acum e aşteptată o revenire, însă nu există date dacă va fi o revenire temporară sau de durată, pandemia urmând să schimbe comportamentul de consum pe termen mai lung.

    Piaţa de săpun solid este dominată clar de mărci internaţionale, primii cinci jucători având mai bine de 70% din vânzări. E vorba de Dove (Unielever), Protex (Colgate-Palmolive), Pamolive (Colgate-Palmolive), Fa (Henkel) şi Nivea (Beiersdorf). Toate aceste bunuri provin din import dat fiind că niciunul dintre jucători nu are local producţie de profil. De altfel, doar Unilever realizează local bunuri de îngrijire personală şi a locuinţei, mai exact detergent. Anterior, gigantul Colgate-Pal­molive a avut în România fabrici şi de săpun şi de pastă de dinţi şi de alte produse, însă a tras obloanele la fiecare dintre ele. Astfel, România nu mai are nicio fabrică importantă de săpun solid, investiţiile antreprenoriale recente din domeniu fiind de mici dimensiuni şi mai degrabă axate pe producţie artizanală.

    „În trecut exista producţie de săpun solid în Ro­mânia. Un astfel de produs are un conţinut foarte mare de grăsimi. Colgate a avut o fabrică mare în Bucureşti – Stela – unde producea gră­simi. Era şi furnizorul nostru pentru că gră­simea se foloseşte şi la alte produse cos­metice, însă în cantităţi mult mai mici”, spune Mir­cea Turdean, CEO al celui mai mare pro­du­cător local de cosmetice, Farmec Cluj-Napoca.

    Fabrica Stela a fost cumpărată în anii ’90 de către grupul american Colgate-Palmolive, care iniţial anunţa planuri de expansiune. În 2004 însă aceasta s-a închis, pe terenul ei ridicându-se hipermarketul Kaufland din zona Bucur Obor, primul magazin al nemţilor în România. Colgate-Palmolive nu mai are local nicio fabrică, făcând afaceri de 270 mil. lei din import şi distribuţie, având nici 50 de salariaţi.

    Compania se numără însă cu brandurile Protex şi Palmolive în top trei jucători atât pe piaţa săpunului solid, cât şi pe cea a celui lichid. Pe aceasta din urmă există mai mulţi jucători în afară de giganţii străini, printre care şi Farmec. Îşi mai fac loc între primele şapte mărci şi Elmiplant şi Hofigal, ambele nume româneşti.

    În cazul Elmiplant însă, producţia din România s-a închis şi a fost mutată în Grecia, în ţara-mamă a acţionarului Sarantis care a cumpărat businessul acum mai bine de un deceniu.

    Pe acest segment mai este activă şi compania InterstarChim care produce săpun lichid sub marca Igienol, dar şi sub mărci private pentru retaileri.

    „Săpunul solid îl importăm din Grecia, nu sunt fabrici specializate în România. Săpun lichid producem atât Igienol, cât şi private label pentru retaileri”, spune Kostas Fidanakis, directorul comercial al InterstarChim, companie cu acţionar elen, ce are o fabrică în Bucureşti.

    Pe segmentul săpunului lichid, mărcile private câştigă teren în special datorită preţurilor cu până la 30% mai mici decât cele ale brandurilor consacrate. În valoare însă, piaţa e dominată tot de nume cunoscute. Vin puternic din urmă şi mărcile locale precum Farmec, Mircea Turdean afirmând că dezvoltarea producţiei de săpun lichid e o direcţie prioritară pentru companie.

    Astfel, într-o perioadă în care săpunul este unul dintre cele mai căutate produse de către consumatori pe fondul pandemiei de Covid-19, România e nevoită să importe tot ce înseamnă produsul solid, pe când la cel lichid doar o parte din necesar este realizat local, restul fiind adus de peste graniţă. Situaţia nu este aşteptată să se schimbe nici pe viitor.