BusinessMagazin

Tag: continut

  • 42% dintre crenvurstii din România sunt colorati cu extract de gandaci. Cum arată gândacul din care este obţinut colorantul – FOTO

    Aproape jumătate dintre crenvurştii de pe piaţă conţin extract de gândaci, se arată într-o informare de presă a Asociaţiei Pro Consumatori (APC).

    APC a achiziţionat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 43 tipuri de crenvurşti, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenţia în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse şi potenţialele efecte asupra sănătăţii consumatorilor.

    Faptul şocant este că 42% dintre produsele analizate sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic un colorant roşu strălucitor obţinut dintr-o specie de insectă numită coşenilă, originară din Mexic;

    Carminul a fost folosit de secole ca un colorant natural în ţesătorii; în prezent este folosit şi în alimentaţie, în industria cărnii, sau în patiserie.

    Colorantul este opţinut prin extracţia apoasă a copului uscat al insectei coşenilei femele (Dactylopius coccus/Coccus cacti). Principiul colorant al coşenilei este acidul carminic (10% din corpul uscat al insectei).
    Coşenila estev folosită şi la fabricarea preparatelor din carne, a produselor vegetale care imită carnea, a produselor din peşte, pentru colorarea membranelor, la colorarea cerealelor pentru micul dejun, potrivit Wikipedia.

    Dacă mai aveţi dorinţa de a mânca crenvruşti, topurile realizate de APC arată în felul următor:

    Top 10 mărci de  crenvurşti după conţinutul de carne:

    Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc şi fără aditivi;
    Golfera/Italia cu 88% carne de pui şi 2 aditivi;
    AIA/Italia cu88% carne de curcan şi pui, dar cu 5 aditivi;
    Dulano/Germania cu 87% carne de porc şi 2 aditivi;
    Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui şi 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
    Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc şi 3 aditivi;
    Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) şi 9 aditivi;
    Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui şi 5 aditivi;
    Agil/România cu 80% piept de pui şi fără aditivi;
    Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) şi 5 aditivi.

    Top 10 mărci de  crenvurşti după numărul de aditivi alimentari:

    Campofrio cu 11 aditivi;
    Caroli/Familia cu 10 aditivi;
    Pikok, Caroli, AIA,cu 9 aditivi;
    Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
    Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
    Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
    AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
    Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
    Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
    Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.

    Top 3 mărci de  crenvurşti  FĂRĂ aditivi alimentari:

    1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
    2. Agil cu 80% piept de pui;
    3. Forzoso cu 59% carne pui şi 29% piele pui.

  • 42% dintre crenvurstii din România sunt colorati cu extract de gandaci. Cum arată gândacul din care este obţinut colorantul – FOTO

    Aproape jumătate dintre crenvurştii de pe piaţă conţin extract de gândaci, se arată într-o informare de presă a Asociaţiei Pro Consumatori (APC).

    APC a achiziţionat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 43 tipuri de crenvurşti, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenţia în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse şi potenţialele efecte asupra sănătăţii consumatorilor.

    Faptul şocant este că 42% dintre produsele analizate sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic un colorant roşu strălucitor obţinut dintr-o specie de insectă numită coşenilă, originară din Mexic;

    Carminul a fost folosit de secole ca un colorant natural în ţesătorii; în prezent este folosit şi în alimentaţie, în industria cărnii, sau în patiserie.

    Colorantul este opţinut prin extracţia apoasă a copului uscat al insectei coşenilei femele (Dactylopius coccus/Coccus cacti). Principiul colorant al coşenilei este acidul carminic (10% din corpul uscat al insectei).
    Coşenila estev folosită şi la fabricarea preparatelor din carne, a produselor vegetale care imită carnea, a produselor din peşte, pentru colorarea membranelor, la colorarea cerealelor pentru micul dejun, potrivit Wikipedia.

    Dacă mai aveţi dorinţa de a mânca crenvruşti, topurile realizate de APC arată în felul următor:

    Top 10 mărci de  crenvurşti după conţinutul de carne:

    Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc şi fără aditivi;
    Golfera/Italia cu 88% carne de pui şi 2 aditivi;
    AIA/Italia cu88% carne de curcan şi pui, dar cu 5 aditivi;
    Dulano/Germania cu 87% carne de porc şi 2 aditivi;
    Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui şi 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
    Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc şi 3 aditivi;
    Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) şi 9 aditivi;
    Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui şi 5 aditivi;
    Agil/România cu 80% piept de pui şi fără aditivi;
    Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) şi 5 aditivi.

    Top 10 mărci de  crenvurşti după numărul de aditivi alimentari:

    Campofrio cu 11 aditivi;
    Caroli/Familia cu 10 aditivi;
    Pikok, Caroli, AIA,cu 9 aditivi;
    Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
    Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
    Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
    AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
    Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
    Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
    Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.

    Top 3 mărci de  crenvurşti  FĂRĂ aditivi alimentari:

    1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
    2. Agil cu 80% piept de pui;
    3. Forzoso cu 59% carne pui şi 29% piele pui.

  • Universitatea „Babeş-Bolyai”, pe primul loc în România la relevanţa cercetării şi calitatea conţinutului publicat

    Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca este pe primul loc în România la relevanţa cercetării, calitatea conţinutului publicat şi vizibilitatea din online, conform Ranking Web of Universities, un top care analizează peste 20.000 de universităţi din toată lumea, potrivit Mediafax.

    Potrivit unui comunicat al UBB transmis, marţi, din România au fost analizate 108 universităţi, luându-se în considerare mai mulţi indicatori.

    „UBB se află pe primul loc în România la relevanţa cercetării, calitatea conţinutului publicat şi vizibilitatea din online. Conform Ranking Web of Universities (Webometrics), un top care analizează peste 20.000 de universităţi din toată lumea, Universitatea <<Babeş-Bolyai>> se situează pe primul loc în România şi pe locul 787 în lume. Din România au fost analizate 108 universităţi, luându-se în considerare indicatori precum impactul din mediul online (numărul total de linkuri externe pe care domeniul web al universităţii le primeşte de la terţe părţi), prezenţa online (poziţia în motoarele de căutare şi vizibilitatea globală pe internet), deschiderea (numărul total de documente publicate pe site-uri dedicate, conform Google), excelenţa (calitatea articolelor ştiinţifice publicate în jurnale internaţionale cu impact ridicat, aflate în primele 10% cele mai citate într-un anumit domeniu)”, se arată în documentul citat.

    Reprezentanţii universităţii clujene au subliniat că Webometrics este un top realizat de Cybermetrics Lab, un grup de cercetare din cadrul Consiliul Superior pentru Cercetări Ştiinţifice din Spania, începând cu anul 2004.

  • Atenţie, îţi poate fi rău de la grătar! Cei mai buni şi cei mai proşti mici din hypermarketuri

    Asociaţia Pro Consumatori (APC) a achiziţionat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 25 tipuri de mititei, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenţia în ceea ce priveşte conţinutul acestor produse şi potenţialele efecte asupra sănătăţii consumatorilor.

    Au fost analizate sortimente de mici fabricate/distribuite de: Auchan, Integra, Suraki, Cora, Galli Gallo, Agro Ardeal, Doly Com Distributie, Carrefour, Valmar, Angst, Mega Image, Pedra Meat Expres, Smithfield, Westfleisch, Lidl, Penny si Kaufland.

    Vezi ai care sunt cei mai buni mici de pe piaţă şi la ce trebuie să fii atent atunci când cumperi o caserolă de mititei!

     

  • Cum convingi tinerii să gătească acasă? Le oferi pachete pentru gătit

    Cum se tot vorbeşte de ceva vreme că e bine să-ţi găteşti, măcar din când în când, mâncarea acasă, au apărut companii care încearcă să convingă oamenii că gătitul nu e ceva dificil. Acestea, scrie New York Times, livrează clienţilor la domiciliu nişte pachete pentru gătit, aşa-numitele ”mealkits„, care conţin ingredientele necesare şi instrucţiuni ilustrate pentru preparatul unei mese.

    Cei care apelează la mealkits sunt persoane tinere sau mai puţin tinere care doresc să gătească, dar nu au timp sau chef să meargă la cumpărături, iar pentru a le atrage companiile nu se sfiesc să apeleze la maeştri bucătari cu experienţă pentru consultanţă. Printre companiile cunoscute în SUA în acest domeniu se numără Blue Apron, Purple Carrot, PeachDish, Just AddCooking, Sun Basket sau Chef’d.

  • Cafeaua de la automat, otrava cu un 1 leu? Vezi ce conţine

    Pentru multi dintre noi, cafeaua nu mai e ce a fost. Mereu pe fuga, grabiti, ne multumim cu comoditatea: bagi o bancnota, si gata cafeaua!

    Cafeaua de la automat contine mai multe chimicale decat cea din boabe decafea macinate. Organismul nu este pregatit sa digere avalansa de chimicale si face eforturi in acest sens. In timp, afecteaza pe rand, ficatul, rinchii si imunitatea.

    Producatorii cafelei de la automate au fost obligati recent sa afiseze ingredientele cafelei pe care o vand cu doar 1 leu.

    Asa am aflat ca populara cafea cu lapte (caffe latte) contine apa, zahar, pudra de lapte (lapte praf semidegresat 1,5%, zer praf, lactoza), cafea solubila (3,3%) si urme de soia. Aceleasi substante se regasesc si espresso machiatto. In capuccino apar si alte ingrediente, printre care un agent de ingrosare (carboximetilceluloza) din care se face hartia!

    Cititi mai multe pe www.realitatea.net

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    SURORILE CARE PRIMESC 75.000 DE LIRE DOAR PENTRU CĂ PUBLICĂ POZE ONLINE, PE REŢELELE SOCIALE – GALERIE FOTO

    CONFESIUNILE UNUI MODEL AUSTRALIAN. DE CE A RENUNŢAT LA VIAŢA DE PE REŢELELE DE SOCIALIZARE – GALERIE FOTO

    VIAŢA FABULOASĂ A „PRINŢESELOR” CHINEZOAICE – GALERIE FOTO

    PARADISUL PE PĂMÂNT. ACEST HOTEL A FOST DECLARAT CEL MAI BUN DIN LUME – GALERIE FOTO

    CEA MAI MISTERIOASĂ INSULĂ DIN MEDITERANĂ: DOAR 1.000 DE OAMENI AU VOIE SĂ O VIZITEZE ANUAL – GALERIE FOTO

    LOCUL UNDE LOCUITORII TRĂIESC140 DE ANI ŞI FĂRĂ SĂ SE ÎMBOLNĂVESC-GALERIE FOTO

    CUM TRĂIESC COPIII OLIGARHILOR RUŞI, NUMIŢI “MINIGARHI” – GALERIE FOTO

    CÂND LUXUL SE MUTĂ ÎN COPAC: CUM ARATĂ O CĂSUŢĂ PENTRU COPII DE 1,5 MILIOANE DE LIRE STERLINE

  • Călătoria de 250.000 de kilometri a unui iPhone

    iPhone este, fără doar şi poate, cel mai inovator produs lansat de compania fondată de Steve Jobs. Atunci când primul model a ieşit pe piaţă, în 2007, industria de profil s-a schimbat definitiv. Deşi nu pot fi creditaţi cu inventarea touchscreen-ului, cei de la Apple au transformat această tehnologie într-una de zi cu zi. Camera foto a primului iPhone era mai bună decât a oricărui alt telefon; sistemul multitouch, prin care utilizatorii puteau mări sau micşora o imagine, a reprezentat o noutate absolută. Chiar şi sistemul de operare era unul nou.

    Au urmat, firesc, diverse modele de iPhone, fiecare cu o serie de îmbunătăţiri aduse. Câteva elemente de bază au fost păstrate: tipul designului, meniul sistemului de operare sau poziţia logo-ului pe spatele telefonului. Cu fiecare model nou prezentat publicului, numărul de componente a crescut. Alături de procesor, chipsetul grafic şi baterie există o lungă listă a acestora: două camere foto, o cameră video, un compas digital, un sistem de navigare prin satelit, un barometru, un scanner de amprente, un display color de înaltă rezoluţie, o lanternă LED, senzori, un sistem stereo, circuite de encriptare, transmiţători radio ce se conectează prin Bluetooth, Wi-Fi sau mai recenta tehnologie NFC (near-fieldcommunication) şi, în cele din urmă, o mulţime de cabluri şi fire.

    Toate aceste piese de mai sus sunt livrate de mai mult de 20 de companii de pe trei continente.

    Drumul către asamblare se complică şi mai mult, pentru că unele dintre aceste piese ajung în centre unde sunt asamblate, întorcându se apoi la fabrica de origine pentru teste. Procesul seamănă cu cel prin care un bucătar realizează un fel de mâncare care va deveni parte a unei mese servite de un alt bucătar.

    Senzorul de amprente este un exemplu relevant în acest sens. Călătoria butonului numit „home“ începe în China, în provincia Hunan, la o companie numită Lens Technology; aici, o formă artificială de safir este introdusă în partea superioară a butonului. Aceasta este partea pe care utilizatorii de iPhone o ating fizic, fiind realizată practic din acelaşi tip de safir sintetic folosit la ceasurile de lux, display-urile din aviaţie sau sistemele de rachete – factorul determinant este duritatea materialului, similară cu cea a diamantului.

    Partea de sus a butonului este apoi legată un inel din metal, adus de la o altă fabrică a companiei aflată la 800 de kilometri depărtare, în provincia Jiangsu; produsul rezultate este apoi trimis pentru teste la fabrica NXP Semiconductors, aflată la distanţă de 1.600 de kilometri în Taiwan.

    După teste, compania olandeză care deţine fabrica din Taiwan ataşează un chip importat de la o fabrică din Shanghai (alţi 1.000 de kilometri) şi un senzor de amprente de la o fabrică NXP din Europa (adăugăm 8.000 de kilometri itinerariului).
    Drumul continuă către o altă unitate din Taiwan, Mektec, care va adăuga două componente din plastic: una venită din Japonia (2.000 de kilometri) de la o subsidiară a Panasonic şi una venită de la Shanghai (alţi 900 de kilometri) de la firma americană Molex. Mektec va ataşa aici şi un produs propriu, numit circuit flex, după care va expedia butonul înapoi în Japonia (2.000 de kilometri). Aici, toate componentele vor fi lipite între ele la o fabrică deţinută de Sharp; drumul continuă către destinaţia finală, la Zhengzhou, China, unde are loc asamblarea finală a unui iPhone. Telefonul este apoi expediat către clienţişi magazine de retail din întreaga lume.

    Aceasta este povestea unei singure piese dintr-un iPhone: peste 19.000 de kilometri parcurşi de butonul „home“.
    Călătorii similare parcurg şi alte componente: barometrul vine din Germania, ecranul Gorilla Glass din Kentucky, cele cinci amplificatoare de putere din California, Massachusettes, Colorado, Carolina de Nord şi Pennsylvania, senzorii de mişcare vin din Silicon Valley, cipul NFC din Olanda şi multe alte piese din Japonia, Taiwan, Coreea sau China.

    Toate acestea parcurg un drum de peste 250.000 de kilometri – două treimi din distanţa de la Pământ la Lună. Dar povestea nu se opreşte aici, pentru că aceste calcule nu includ fazele de minerit sau de procesare a elementelor folosite în producţie sau cantităţileuriaşe de energie şi apă necesare obţinerii lor.

    În final, „amprenta de transport“ a unui iPhone ajunge la peste 380.000 de kilometri; par astfel ciudate declaraţiile celor de la Apple, care explică faptul că aducerea pieselor din mai multe părţi ale lumii reprezintă o strategie de eficientizare a costurilor.
     

  • Cel mai nesănătos aliment din lume pe care mulţi români îl mănâncă în fiecare zi

    Margarina este considerată nesănătoasă deoarece conţine grăsimi trans sau uleiuri vegetale procesate. Studiile recente au arătat că în cazul persoanelor care au înlocuit untul cu margarina a crescut dramatic riscul de atac de cord.

    Pe lângă margarină, alte alimente nesănătoase sunt sucurile de fructe îmbuteliate, iaurtul ”fără grăsime” sau cu fructe, batoanele care conferă energie sau cerealele pentru micul dejun pline de zahăr, potrivit authoritynutrition.com.

    Grăsimile trans au fost asociate cu riscul general de deces, cu decesul din cauza bolilor cardiovasculare şi cu declanşarea maladiilor coronariene.

    Ghidurile dietetice actuale recomandă ca grăsimile saturate, prezente în produse de origine animală, precum unt, gălbenuşul de ou şi carnea de somon, ar trebui să deţină cel mult 10% din aportul caloric zilnic. Grăsimile trans nesaturate, cunoscute şi sub numele de grăsimi trans, precum uleiurile hidrogenate care asigură o perioadă de conservare mai mare pentru alimentele procesate şi margarină, sunt produse pe cale industrială şi ar trebui să asigure cel mult 1% din aportul zilnic de calorii.

    Consumul de grăsimi trans industriale a fost asociat cu o creştere de 34% a riscului general de deces, cu o creştere cu 24% a riscului de mortalitate provocată de boli cardiace şi cu o creştere cu 21% a riscului de apariţie a bolilor cardiace, afirmă autorii acestui studiu, publicat în prestigiosul British Medical Journal.

     

  • A fost lansată prima bere care se poate întinde pe pâine

    Un producător de bere din Scoţia a lansat prima bere tartinabilă din lume. Innis & Gunn, o marcă de beer kitchen, restaurante specializate în versiuni culinare ale berii, a profitat de deschiderea unei noi unităţi pentru a lansa ceea ce producătorul prezintă ca o premieră mondială, o pastă tartinabilă de bere, scrie directmatin.fr, citat de Agerpres.

    Ca aspect, ea seamănă mult cu un jeleu, iar Innis & Gunn asigură că cei care vor călca pragul restaurantului său din Dundee (Scoţia) sunt invitaţi să ia acasă câte un borcan al cărui conţinut îl pot întinde pe pâine sau biscuiţi dimineaţa sau pune alături de mâncărurile lor favorite.

    Cititi mai multe pe www.tvr.ro

    Ca aspect, ea seamănă mult cu un jeleu, iar Innis & Gunn asigură că cei care vor călca pragul restaurantului său din Dundee (Scoţia) sunt invitaţi să ia acasă câte un borcan al cărui conţinut îl pot întinde pe pâine sau biscuiţi dimineaţa sau pune alături de mâncărurile lor favorite. – See more at: http://stiri.tvr.ro/in-sco-ia-a-fost-lansata-prima-bere-care-se-poate-intinde-pe-paine_72981.html#sthash.pUTMbNKt.dpuf
    Ca aspect, ea seamănă mult cu un jeleu, iar Innis & Gunn asigură că cei care vor călca pragul restaurantului său din Dundee (Scoţia) sunt invitaţi să ia acasă câte un borcan al cărui conţinut îl pot întinde pe pâine sau biscuiţi dimineaţa sau pune alături de mâncărurile lor favorite. – See more at: http://stiri.tvr.ro/in-sco-ia-a-fost-lansata-prima-bere-care-se-poate-intinde-pe-paine_72981.html#sthash.pUTMbNKt.dpuf

     

  • “Mă întreţin din vlogging şi doar de asta mă ocup“. Ea este unul dintre cei mai populari vloggeri de fashion din România

    Laura Muşuroaea, creatoarea canalului cu acelaşi nume, a ajuns să aibă, în cinci ani, în jur de 70.000 de abonaţi: „A evoluat încetişor, dar sigur. Acum cinci ani când am început eu piaţa nu era pregătită pentru un astfel de conţinut, dar nici eu nu mă ocupam serios de canal. După doi ani mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac cu adevărat şi m-am pus serios pe treabă. Am început să postez constant, să învăţ să montez mai bine, să găsesc subiecte cât mai interesante, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Cu timpul, oamenii s-au obişnuit şi acest tip de conţinut a devenit tot mai de interes“, spune tânăra de 25 de ani.

    A descoperit comunitatea vloggerilor din zona de beauty din întâmplare, căutând sfaturi pe internet. A fost fascinată de faptul că există clipuri în care oamenii îţi dau sfaturi şi te ajută împărtăşind experienţa lor cu tine. „Am urmărit cu mare atenţie tutorialele respective. La noi nu se găseau acele produse şi mi-a fost dificil să le realizez. Am căutat astfel de clipuri în limba română, dar am rămas foarte dezamăgită pentru că nu existau. Fiind foarte entuziasmată de ce se întâmplă în afară, am prins curaj să încep eu să fac astfel de clipuri.“ Ca sursă de inspiraţie o aminteşte pe Anna Saccone, o vloggeriţă din Irlanda pe care o urmărea deja de câteva luni. Ea făcea tutoriale de machiaj, arăta cum îşi aranjează părul într-o zi obişnuită sau cum îşi alegea vestimentaţia. Încet-încet a descoperit şi alţi vloggeri şi a fost tot mai fascinată de idee.

    Tânăra defineşte vloggingul ca „un nou tip de televiziune, dar una mai apropiată de public, mai transparentă, cu un mesaj mai cald“; tocmai din acest motiv a investit constant în aparatură, în cursuri şi a învăţat să lucreze în programe de montaj şi de sunet. Tema clipului o decide, de obicei, în funcţie de perioada anului sau în funcţie de cererile abonaţilor săi. „Dacă este Crăciun, am să dau un exemplu de machiaj pentru o petrecere sau câteva idei de ţinute. Dar există şi anumite clipuri stabilite de comunitate care se fac lunar; durata unui clip nu depăşeşte 10 minute, deoarece experienţa mi-a demonstrat că peste acest timp oamenii îşi pierd răbdarea de a viziona. Dar cred că trebuie să îţi simţi comunitatea, să îi asculţi, să înţelegi ce îşi doresc şi ei. Momentan postez de două ori pe săptămână. Frecvenţa se stabileşte şi în funcţie de nişă, public şi cerere. Eu când am început nu aveam un program, postam când îmi aduceam aminte. Dar, în timp, am înţeles importanţa de a posta constant. Cred că nu contează cât de mult postezi într-o săptămână, atât timp cât este constant, oamenii îţi ştiu programul şi ştiu că se pot baza pe tine.“

    Nu a plecat de la început cu ideea de a câştiga bani de pe urma canalului, fiind mai degrabă vorba de un hobby, în ideea de a-şi ocupa timpul cu ceva. Cu timpul, a descoperit că asta îi este vocaţia şi „uşor-uşor a început să fie monetizată. Vă pot spune că mă întreţin din vlogging şi doar de asta mă ocup“. Şi în cazul Laurei Muşuroaea, parteneriatele cu branduri reprezintă principala sursă de venit: „Am avut diferite campanii cu branduri, pentru care am realizat clipuri. Am refuzat nenumărate campanii pentru firme în care nu cred sau ale căror produse nu le folosesc“. Deşi banii sunt un factor foarte important, spune ea, ideal este ca cei care creează conţinut să nu promoveze produse în care nu cred.