Tag: Bruxelles

  • Summitul european de la Bruxelles s-a încheiat. Ce decizii au luat liderii UE pentru salvarea zonei euro

    Capacitatea financiară a fondului de urgenţă, Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară, va fi crescută la 1.000 de miliarde de euro, a declarat preşedintele francez Nicolas Sarkozy la încheierea unui summit european la Bruxelles în noaptea de miercuri spre joi. El a salutat, de asemenea, faptul că Banca Centrală Europeană (BCE) se află “în spatele deciziilor care au fost luate”, după declaraţiile de miercuri ale viitorului preşedinte al institutului monetar, italianul Mario Draghi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reuniunea de la Bruxelles: ce au stabilit liderii europeni după zece ore de negocieri nocturne

    Necesarul de recapitalizare a celor mai mari bănci europene a fost stabilit la 106 miliarde de euro, astfel încât ponderea capitalului de rang I al acestora să ajungă la 9% din total până la sfârşitul lui iunie.

    Celelalte măsuri adoptate vizează creşterea rolului FMI, un angajament din partea Italiei de a-şi reduce datoria în principal prin accelerarea reformei sistemului de pensii, dar şi semnalul că Banca Centrală Europeană va continua cumpărările de obligaţiuni de pe piaţa secundară, o măsură favorabilă pentru state cu probleme de finanţare, ca Grecia, Italia şi Spania.

    Cea mai grea parte a constat în efortul de convingere a băncilor să accepte pierderea de 50% din valoarea obligaţiunilor elene, ceea ce înseamnă o reducere a poverii datoriei pentru Grecia cu 100 de miliarde de euro. Liderii europeni l-au chemat la negocierile nocturne pe Charles Dallara, directorul Institutului Internaţional de Finanţe, cea mai mare asociaţie mondială a băncilor, spre a ajunge la o soluţie de rezolvare a problemei greceşti, în sensul reducerii ponderii ei de la 160% la 120% din PIB până în 2020, notează Bloomberg. Până la finele anului va fi negociat un nou pachet de susţinere pentru Grecia, în valoare estimată de 130 de miliarde de euro, conform Reuters.

    “A fost voinţa exprimată foarte ferm de Angela Merkel, de Nicolas Sarkozy, de mine, ca dacă un acord voluntar cu băncile se dovedeşte imposibil, să nu ezităm nicio secundă să trecem la un scenariu de insolvenţă totală a Greciei”, a declarat premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker. Acest scenariu “ar fi costat statele o groază de bani şi ar fi ruinat băncile.”

    În privinţa modului cum va fi suplimentată valoarea EFSF, care cu noua sumă ar putea susţine inclusiv un pachet de salvare a Italiei, baza de la care se va porni vor fi cele 250 de miliarde de euro rămase după pachetele de salvare pentru Grecia, Portugalia şi Irlanda, sumă ce va fi majorată de 4-5 ori fie printr-un program de garanţii pentru cumpărătorii de obligaţiuni de pe piaţa primară, fie printr-un vehicul special de investiţii ce va fi înfiinţat în următoarele săptămâni cu rolul de a atrage investiţii din ţări precum China sau Brazilia.

    Deciziile de la Bruxelles au fost bine primite în primele tranzacţii de joi din Asia, cu o creştere a monedei europene şi a indicilor bursieri.

  • Bulgaria şi România vor adera la spaţiul Schengen în 2012, în două etape

    “Până la sfârşitul anului în curs trebuie găsită o soluţie care să asigure aderarea în 2012 a Bulgariei şi a României, conform planului consemnat în protocolul reuniunii la vârf a UE de la Bruxelles, la cererea expresă a lui Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European”, a spus Borisov, prezent la summitul european.

    Etapa din martie va însemna aderarea la spaţiul Schengen prin deschiderea graniţelor aeriene şi navale, iar cea din iulie va însemna şi deschiderea graniţelor terestre.

    “Bulgaria este cu siguranţă pregătită pentru aderarea la spaţiul Schengen, ca şi România, aşa încât niciunul dintre statele membre nu a ridicat nicio obiecţie”, a precizat premierul bulgar.

    Aderarea celor două ţări era planificată pentru primăvara lui 2011, însă Franţa şi Germania s-au opus, pe motiv că Bulgaria şi România trebuie să-şi rezolve problemele legate de corupţie şi crimă organizată. În septembrie, opozanţilor li s-au adăugat Finlanda şi Olanda.

  • Băsescu: Prin dobânzile “inacceptabile” care i se cer, România plăteşte recapitalizarea băncilor străine

    Aceasta înseamnă că, indirect, România, un stat din afara zonei euro, a început să plătească recapitalizarea băncilor din zona euro, “lucru care trebuie spus cinstit şi discutat la Consiliul European”, a spus şeful statului, referindu-se la participarea sa la lucrările Consiliului European de toamnă de la Bruxelles, de duminică.

    “Nu se poate împinge plata facturii împrumuturilor făcute la nesfârşit către guverne care au un nivel foarte ridicat de îndatorare, către state care nu sunt în zona euro şi din păcate şi cele mai sărace, ceea ce este imoral”, a subliniat Băsescu.

    “Solicitarea noastră va fi ca în procesul de capitalizare al băncilor care acţionează în România – şi eu cred că în toată zona non-euro – să se ţină cont şi de obligaţia ca băncile să-şi menţină nivelul de expunere în ţările din zona non-euro”, a precizat preşedintele.

    El i-a îndemnat pe liderii zonei euro să ia mai repede o decizie privind rezolvarea problemei datoriilor suverane, pentru că, “din cauza situaţiei din Grecia, toată regiunea este contaminată de neîncredere, iar aceasta aici nu este doar responsabilitatea Greciei”.

    “Liderii din zona euro, care întârzie la nesfârşit o decizie pentru Grecia, fac foarte mult rău, nu numai Greciei. Băncile greceşti au o expunere majoră pe piaţa românească şi sigur că şi CDS-ul României creşte ca urmare a indeciziilor, a întârzierilor legate de Grecia, iar din acest punct de vedere, poziţia noastră va fi foarte fermă: România nu poate plăti la nesfârşit indeciziile liderilor europeni din zona euro”, a adăugat Traian Băsescu.

  • Iulian Anghel, ZF: Războiul de la Bruxelles

    În vară, când cei doi lideri ai principalelor economii ale Uniunii au propus un guvern al zonei euro, nu l-au pus în temă pe preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, şi nici nu au oferit Comisiei Europene, cum era de aşteptat, vreun rol în această poveste. Nu au dat vreo explicaţie clară despre ce ar urma să aducă în plus Guvernul sau guvernanţa faţă de ceea ce este Comisia în prezent.

    Comisia este garantul tratatelor UE, drept urmare a fost considerată, aproape firesc, drept un guvern de facto al Uniunii.

    Nu aşa vede problema Parisul şi Berlinul şi aici intră în conflict cu Comisia, dar şi cu Parlamentul European care, nu mai departe de săptămâna trecută, a votat şase legi importante menite să întărească guvernanţa economică în sânul UE, iar aplicarea acestor norme cade în sarcina Comisiei Europene.

    Săptămâna trecută, Barroso a fost aplaudat în Parlamentul European când, prezentând “starea Uniunii” a vorbit despre nevoia de a trece peste orgolii, de a întări rolul Comisiei. Şi este clar că nici Comisia şi nici Parlamentul nu agrează formula “guvernului zonei euro” propusă de Germania şi Franţa. Partizanii întăririi rolului Comisiei susţin că o serie de blocaje – principalul blocaj fiind chiar prelungirea suspansului privind soarta Greciei – au rădăcini în politica internă a statelor.

    Merkel va avea de explicat în faţa lui Barroso, dar şi a şefilor Parlamentului European propria-i viziune în privinţa ieşirii din criză, dar nu se poate aştepta să fie aplaudată.

    Criza politică din măruntaiele instituţiilor UE apasă brutal peste criza economică şi răspunsul la întrebarea “cum de cea mai puternică uniune economică a lumii, care este UE, nu poate rezolva o problemă care nu reprezintă decât 2% din economia ei” îşi poate găsi răspunsul şi aici.

    Cu un produs intern brut de 12.280 mld. euro (16.600 mld. dolari) în 2010, Uniunea Europeană este cea mai puternică zonă economică a lumii, în faţa SUA cu un PIB de 14.520 mld. dolari.

    Zona euro (cele 17 ţări membre) are un PIB de 9.200 mld. euro şi o datorie publică de 7.837 mld euro (85% din PIB), în vreme ce datoria întregii Uniuni este de 9.828 mld. euro (80% din PIB în 2010, faţă de 59% în 2007.). Dar datoria SUA a depăşit în august 100% din PIB.

    Cu un PIB de 230 mld. euro în 2010 (dar cu datorii de 143% din PIB), Grecia nu reprezintă decât 1,9% din economia UE şi 2,4% din economia zonei euro.

    La cealaltă extremă, cu un PIB de 2.498 mld. euro în 2010, Germania reprezintă 20,3% din economia UE, urmată de Franţa cu 15,8% (1.947 mld. euro PIB în 2010), Marea Britanie cu 13,6% (1.453 mld. lire, adică 1.678 mld. euro PIB în 2010) şi Italia cu 12,8% (1.548 mld. euro PIB în 2010).

    Ultimele 10 ţări care au aderat la UE începând din 2004 nu reprezintă împreună decât 6-7% din economia UE. (România reprezintă 1% din economia Uniunii.)

    Dar, mai mari sau mai mici, toate aceste ţări (cele aflate în zona euro) contribuie la FESF (Fondul European de Stabilitate Financiară) de 440 mld. euro, chiar dacă, îndeobşte, suntem înclinaţi să credem că Marea Britanie joacă în altă ligă, Italia are probeleme şi nu se legă la cap, iar “noua Europă” nu contează.

    Pe de altă parte, nici nu poţi cere Germaniei sau Franţei să-şi asume datoria uriaşă a zonei euro de 7.800 mld. euro echivalentă cu 85% din PIB-ul ei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Sediul Parlamentului European, evacuat

    “Un generator a fost avariat şi a fost declanşată o pană de electricitate, care va dura mai multe ore”, a explicat el. Oficialul european a adăugat că, din motive de securitate, s-a decis evacuarea clădirii. “Nimeni nu a păţit absolut nimic, toată lumea este în afara pericolului”, a adăugat el.”A fost evacuată toată lumea din clădire. Nimeni nu ştie nimic, nu ştim dacă suntem în pericol sau nu, cei de la Securitate nu ne-au spus nimic, ne-au recomandat să vorbim cu pompierii iar aceştia de asemenea nu ne-au zis nimic”, a explicat, pentru MEDIAFAX, Ivan, şeful Delegaţiei PSD din PE.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce lectii are de invatat Uniunea Europeana de la Belgia

    Belgia a fost arareori in perioada moderna un pamant al
    concordiei si al bunei intelegeri; tocmai de aceea, spun unii,
    incercarile de a o pastra in forma actuala nu au mari sanse, cu
    toate mecanismele constitutionale de reprezentare paritara a
    grupurilor etnice. Cel mai recent exemplu: de la alegerile din
    iunie 2010 incoace si, probabil, mult dupa ce acest text va fi
    aparut, disputele politice dintre flamanzii vorbitori de olandeza
    din nord si valonii vorbitori de franceza din sud impiedica
    formarea unui guvern federal.

    Premierul Yves Leterme (51 de ani) conduce deja tara din martie
    2008 – cu o pauza de 11 luni in 2009 -, iar ultimul an l-a gasit
    blocat in postura de premier de tranzitie, pozitie din care a
    reusit sa gestioneze onorabil nu doar presedintia prin rotatie a
    Uniunii Europene, ci si situatia delicata a economiei belgiene. A
    fost ajutat, paradoxal, de aceeasi constructie statala pe care acum
    si-o disputa principalele formatiuni candidate la guvernare: Belgia
    este o confederatie impartita intre cele doua etnii, plus zona
    autonoma a Bruxellesului, centru politic nu doar al tarii, ci si al
    principalelor institutii politice si militare europene.

    Insa flamanzii din nord, care inseamna circa 60% din populatia
    totala, sunt sedusi tot mai mult de discursul izolationist al Noii
    Aliante Flamande (N-VA), care a castigat aici o majoritate decisiva
    in alegerile federale din iunie 2010. Si de atunci tot cer, fara
    succes, o autonomie sporita pentru regiunea de nord, desi actualul
    cadru legislativ le ofera flamanzilor dreptul de a-si decide
    singuri in parlamentul regional politica economica si de mediu,
    transportul si energia, pe langa chestiunile de educatie si
    cultura, aflate in sarcina comunitatii lor lingvistice.

    Da, guvernul federal a pastrat prerogativele de afaceri externe,
    aparare, justitie, sanatate si protectie sociala, insa tocmai
    acesta din urma pare a fi cel mai spinos dosar: dupa decenii in
    care tara a fost marcata politic si moral de superioritatea rar
    ascunsa a valonilor francofoni, care aveau apanajul zonelor
    industriale lucrative, situatia s-a schimbat, pe masura ce
    productia industriala s-a mutat in Orient, sub presiunea
    reglementarilor de mediu si a cresterii exigentelor salariale.
    Valonii sunt acuzati ca au ramas tributari unui trecut glorios,
    bazandu-se prea mult pe programele de protectie sociala, iar
    flamanzii nu uita sa arate ca somajul este, la “incapabilii” din
    sud, dublu fata de nord.

    Belgia nu este la prima experienta de vid guvernamental federal:
    in martie 2008, dupa noua luni de impas al discutiilor privind
    formarea unui nou executiv ca urmare a alegerilor din iunie 2007,
    actualul premier Yves Leterme, flamand de origine, a fost investit
    in functie pentru un mandat care a tinut pana in luna decembrie a
    aceluiasi an, cand a demisionat, ca urmare a scandalului din jurul
    injectiilor de fonduri publice pentru salvarea grupului financiar
    Fortis.

    Solicitarile flamanzilor de a se desprinde tot mai mult de
    vecinii din sud dateaza inca din anii ’60. Li s-a raspuns mai intai
    prin crearea comunitatilor, trei la numar, care ii reprezinta pe
    vorbitorii de olandeza, de franceza si pe putinii vorbitori de
    germana din est. La inceputul anilor ’80 au fost infiintate
    actualele regiuni, tot in numar de trei: Flandra, Valonia si
    Bruxelles, care s-au suprapus peste comunitatile anterioare.
    Astfel, vorbitorii de germana se afla in regiunea valona, iar
    locuitorii Bruxellesului apartin in acelasi timp si regiunii
    autonome, dar si comunitatilor lingvistice specifice din care fac
    parte.

    Tot complicand mecanisme statale ca sa evite un deznodamant
    separatist, Belgia s-a transformat intr-un fel de Europa in
    miniatura, cu aceleasi probleme de competitivitate si clivaje
    etnice impachetate in mecanisme complicate de a le tine in frau pe
    care le regasim, sub alte forme, si in alte parti ale Europei.
    “Unitate in diversitate”, deviza de frunte a constructiei europene,
    se aplica tot mai greu chiar in Bruxelles, oras in care afirmarea
    propriei identitati ia forme adesea hilare: din mai, spre exemplu,
    in metroul capitalei nu se mai difuzeaza melodii frantuzesti, la
    reclamatia flamanzilor, care s-au plans ca autoritatea de transport
    ar cam favoriza acest gen de muzica.

  • Romania si Bulgaria ar putea adera in martie doar la spatiul aerian Schengen

    O solutie de compromis avansata in aceasta saptamana la
    Bruxelles a fost, potrivit unor surse diplomatice, ca Romaniei si
    Bulgariei sa li se permita doar aderarea la spatiul aerian Schengen
    in martie, urmand ca in octombrie sa poata fi luata o decizie si
    privind frontierele terestre, daca vor exista progrese ale celor
    doua state. Franta si Germania, carora li s-au alaturat ulterior
    Finlanda si Olanda, si-au exprimat in mod repetat opozitia fata de
    aderarea Romaniei si Bulgariei la Schengen in martie, argumentand
    ca ambele tari au in continuare probleme cu justitia si aplicarea
    legii.

    Potrivit lui Tvetanov, Finlanda si Olanda inclina mai degraba sa
    urmeze pozitia actuala a Germaniei decat pe cea a Frantei. El a
    subliniat ca Franta nu are argumente clare pentru amanarea aderarii
    Bulgariei, ci doar vrea conditionarea ei de Mecanismul de Cooperare
    si Verificare.

  • Fostul comisar Gunter Verheugen nu mai are voie sa calce in institutiile de la Bruxelles

    Executivul european nu i-a interzis insa noua activitate, asa
    cum cereau organizatiile neguvernamentale si cum a facut in 2010
    pentru un alt fost comisar, irlandezul Charlie McCreevy.
    Bruxellesul l-a autorizat pe Gunter Verheugen sa isi continue
    activitatea la conducerea unei companii de consiliere privind
    institutiile europene, pe care a fondat-o anul trecut in Germania,
    “The European Experience Company”, impreuna cu partenera sa si
    fosta sefa de cabinet de la Bruxelles.

    Verheugen a fost comisar european responsabil cu extinderea
    Uniunii (1999-2004), iar ulterior, pana anul trecut, comisar pentru
    industrie.

    In octombrie, fostul comisar european responsabil cu piata
    interna, Charlie McCreevy, a fost constrans de Comisie sa
    demisioneze dintr-o banca, din cauza unui posibil conflict de
    interese, o premiera in acest tip de caz.

  • Cat vor rezista tarile bolnave ale zonei euro

    Portugalia a scapat pentru moment din ghearele pietelor care-i
    cereau dobanzi tot mai mari ca sa-i rostogoleasca datoriile: un
    vant de schimbare venit dinspre Berlin si Bruxelles a ajutat
    Lisabona sa obtina saptamana trecuta dobanzi putin sub 7% la doua
    emisiuni de obligatiuni cu scadenta la patru ani (dobanda de 5,39%)
    si la zece ani (dobanda de 6,71%), in valoare de 1,25 miliarde de
    euro. Salvarea in extremis a Portugaliei a venit de la zvonurile ca
    guvernul german va sustine propunerile Comisiei Europene de
    revigorare a Fondului European de Stabilitate Financiara (EFSF),
    fondul de 440 de miliarde de euro din care Grecia si Irlanda au
    tras pana acum aproape jumatate pentru a se pune la adapost de
    randamentele pantagruelice pe care investitorii le cereau ca sa le
    cumpere obligatiunile suverane. Propunerile inseamna de fapt
    garantii financiare extinse, adica mai multi bani din portofelul
    Berlinului pentru salvarea statelor cu probleme de creditare din
    zona euro.

    Ca Portugalia a scapat saptamana trecuta nu inseamna in mod
    automat ca si miercurea aceasta, cand vrea sa stranga alte 750 de
    milioane de euro de pe pietele financiare, va beneficia de acelasi
    tratament; si mai greu de crezut e ca va avea acelasi noroc la
    fiecare din multele licitatii pe care le mai pregateste pentru
    acest an, cand trebuie sa onoreze datorii scadente de 27,7 miliarde
    de euro. Iar dobanzile la care se imprumuta Lisabona, aproape de
    pragul psihologic de 7% de la care Grecia si Irlanda au ajuns
    direct in salonul de reanimare financiara al FMI si UE, sunt
    nesustenabile pentru intreaga cantitate de datorie ce ajunge la
    scadenta in urmatoarele luni.

    In aceste conditii, guvernul condus de José Socrates se lauda in
    fata unei audiente surde ca a reusit anul trecut sa coboare
    deficitul bugetar la 7,3% din PIB (cu aproape un procent mai jos
    decat estimarile initiale): dupa ce masurile de austeritate care
    trebuie sa duca in 2011 deficitul la 4,6% vor fi puse in practica,
    economia va scadea cu 1,3% (oricum stagnarea a fost cuvantul de
    ordine in ultimul deceniu), iar credibilitatea financiara a
    Lisabonei va fi pusa la indoiala si mai mult in lipsa unei plase de
    siguranta din partea EFSF.

    In noiembrie, de altfel, Lisabona a trecut milimetric pe langa
    soarta Irlandei, dobanzile la obligatiunile sale fiind pentru o
    vreme tot peste pragul de 7%, ca sa scada apoi usor pentru cateva
    saptamani, cat timp pietele au digerat anuntul ca Irlanda va fi
    sprijinita cu 85 de miliarde de euro de Uniunea Europeana si de
    Fondul Monetar International. Politicienii portughezi continua insa
    sa nege cu vehementa vazuta anterior si la cabinetul grec si la cel
    irlandez ca li s-ar fi cerut sa apeleze la fondul de urgenta
    european sau ca ar avea nevoie de sprijin pentru a-si onora
    datoriile.

    Informatiile de culise privind telefoane date pe firul scurt de
    la Berlin si Paris pentru ca Portugalia sa ceara oficial sprijin
    financiar international au inceput sa se inmulteasca dupa primele
    zile ale anului, accelerate si de anuntul surprinzator al
    guvernului condus de José Socrates ca devanseaza pentru aceasta
    luna – si asa aglomerata in licitatii de finantare – mai multe
    etape de rostogolire a unor credite scadente in acest an.

    De ce ar fi plauzibile aceste telefoane pe firul scurt? La fel
    cum nici salvarea Irlandei nu era strict limitata la granitele
    nationale, expunerile bancilor germane si britanice in sectorul
    irlandez fiind consistente, si salvarea Portugaliei ar insemna de
    fapt o gura de oxigen pentru Spania, la randul ei prinsa cu un grad
    mare de expunere pe sectorul bancar portughez, ale carui bilanturi
    din acest an vor fi serios afectate de austeritatea bugetara. Iar
    despre Madrid s-a spus ca ar fi de fapt vanatul pe care-l asteapta
    pietele financiare in acest an, unul suficient de mare ca sa
    zdruncine serios stabilitatea EFSF.

    Potrivit protocolului de functionare al fondului de garantare
    european, EFSF isi poate pastra ratingul maxim AAA cu conditia sa
    pastreze o rezerva de cel putin 100 de miliarde de euro, or, dupa
    probabila salvare a Portugaliei si posibila cerere de ajutor venita
    din partea Spaniei, fondul si-ar inchide practic portile pentru
    orice alta tara cu probleme, fie ea Belgia sau dolofana Italie, ale
    carei datorii de 321 de miliarde de euro ce trebuie rostogolite in
    acest an trezesc instinctele carnivore ale investitorilor
    financiari.