BusinessMagazin

Tag: bani

  • Într-un an în care investiţiile străine din inima economică a Europei s-au prăbuşit şi în care Cehia a dispărut de pe harta investitorilor, companiile străine au adus în Ungaria şi Polonia mai mulţi bani ca oricând

    Ungaria a atras anul trecut inves­tiţii străine de peste 13 miliarde de euro, o sumă record şi de două ori mai mare decât cea din 2022, a spus ministrul ungar al afacerilor externe şi al comerţului Péter Szijjártó. Este vorba de investiţii străine directe venite printr-un program guvernamental de stimulare şi la care statul ungar a contribuit cu subvenţii de 2 miliarde de euro. Astfel au fost create 19.000 de locuri de muncă.

    Topul proiectelor este dominat de com­panii chinezeşti, iar dintre acestea cea mai cunos­cută este BYD, cel mai mare producător de baterii pentru maşini electrice din lume. Minis­trul Szijjártó a remarcat că la nivel mondial în prima jumătate a anului trecut ISD-urile au fost cu 30% mai mici decât în aceeaşi perioadă din 2022. De aceea, a explicat el, Ungaria a obţinut o performanţă remarcabilă.

    În Germania, cea mai mare economie europeană, ISD-urile au plonjat în pri­ma jumătate din 2023 la 3,5 mili­arde euro, de la 34,1 miliarde euro în perioada similară din 2022, spun datele Bundes­bank. Sunt cele mai mici in­vestiţii din ultimii 20 de ani. Tot anul trecut, Polonia, cea mai mare economie est-euro­peană, a atras investiţii străine de 7 miliarde euro prin in­ter­mediul Agenţiei de Investiţii şi Comerţ Poloneze (PAiH).

    Suma este, de asemenea, una record şi de două ori mai mare decât cea din 2022, a decla­rat directorul departamentului de investiţii al PAiH Marcin Fabianowicz. Nivelul record a fost garantat de decizia com­paniei americane de tehnolo­gie Intel de a-şi construi în Po­lonia o fabrică de 4,2 miliarde de euro. În acest fel, a evi­denţiat Fabianowicz, „gigantul din Silicon Valley garantează Statelor Unite poziţia de cel mai mare investitor străin din Polonia“.

    Însă industria electromobilităţii este cea care în ultimii ani a investit cel mai mult, atât ca valoare, cât şi ca număr de proiecte. Sunt mai multe feluri de a evalua investiţiile străine dintr-o ţară. Cele implementate de agenţiile guvernamentale, cum este PaiH, sunt unul dintre ele şi sunt adesea cele mai lăudate. Agenţia poloneză spune că prin proiectele la care a participat în 2023 vor fi create 20.000 de locuri de muncă. Un alt mod de a reda amploarea investiţiilor străine este de a le compara cu PIB-ul.

    Calculele Institutului Economic Polonez arată că în 2023 investiţiile străine din Polonia s-au situat la 3,9% din PIB. „Rezultate solide“ care demonstrează că ţara atrage investitori străini, au concluzionat experţii think-tankului. Calculul, bazat pe datele băncii centrale, ia în considerare investiţii străine estimate la 133 miliarde zloţi (30,7 miliarde euro) pentru 2023. Un asemenea nivel părea imposibil după rezultatele din prima jumătate a anului, iar în acele condiţii guvernul polonez asigura că se concentrează pe investiţii de valoare şi pe cooperarea cu companii mari, de prestigiu.

    Până la urmă, Polonia a atras mai mult decât vecinii şi s-a descurcat mai bine decât în anii anteriori, când media investiţiilor directe străine a fost de 3,7% din PIB. Investiţiile atrase în 2023 de Cehia, considerată cea mai matură economie din regiune, s-au situat la 3,5% din PIB, iar cele primite de România au fost de 3%.

    Campionul de necontestat este Ungaria – 4,6% din PIB, dar performanţa ei reflectă efor­turile agresive de a atrage investiţii chineze în domeniul electromobilităţii, au remarcat ana­liştii de la Institutul Economic Polonez.

    Amploarea activităţii investitorilor străini dintr-o ţară se poate măsura şi prin numărul de fuziuni şi achiziţii.

    În cazul Cehiei, acest indicator a scăzut în 2023 cu 45%, cel mai mult din ultimii cinci ani. Piaţa cehă a căzut la nivelurile din cea mai întunecată perioadă din pandemie, iar activitatea a fost condusă în cea mai mare parte de companii cehe. Investitorii străini nu au mai ales această cale pentru a face afaceri în Cehia, scrie Forbes.

    De vină, apreciază analiştii, sunt activele imobiliare scumpe, banii scumpi, deficit acut de forţă de muncă şi competitivitatea redusă a afacerilor cehe. Acestea au pierdut trenul digitalizării. De asemenea, dezavantajele Cehiei ar mai fi „iadul birocratic“ în sensul că nu există reguli clare pentru toţi investitorii, subvenţiile şi facilităţiile fiind decise individual de guvern, şi infrastructură rutieră insuficientă.

    Anul acesta, guvernul a simplificat modul de acordare a stimulentelor de investiţii. Lenka Zdražilová, analist la compania de consultanţă RSM, făcând o comparaţie între investiţiile din regiune, spune că Polonia a devenit „managerul de afaceri al Europei Centrale“.

     

  • Cum credeţi că ar fi mai bine într-un cuplu, banii să fie la comun sau separat? Tinerii din România încep tot mai mult să meargă spre bugete separate

    • „Buget la comun, conturi separate, ştim fiecare ce bani are, plăţi face cine e pe fază,

    cine are mai mulţi bani, cine apucă, de rate se ocupă el, de facturi eu etc. Eu cheltuiesc mult mai mult. Avem conturi de economii separate, dar avem acces la acestea amândoi.”

    • „Ştiu un cuplu care îşi pune la comun lunar pe Revolut suma de 7.000 de lei, adică 3.500 de lei el şi 3.500 ea, pentru cheltuieli comune.”

    • „Eu mi-aş dori buget comun, dar la care să nu contribui – adică un buget comun din care  să mă alimentez.”

    • „De la ce punct al relaţiei ar trebui să îţi ţii banii la comun? Şi ce se întâmplă când unul dintre parteneri câştigă mult mai mult decât celălalt? Noi avem conturi separate de economii, discutăm despre achiziţiile importante.”

    • „Poate noi suntem mai dezorganizaţi, dar avem bugete se-parate, singura cheltuială comună este grădiniţa copilului. El câştigă mai mult, probabil aş fi mai avantajată dacă am avea un buget comun, dar mi se pare normal să fiu independentă. Cunosc însă cupluri mai organizate din acest punct de vedere, care folosesc inclusiv Excelul pentru stabilirea bugetului de cuplu.”

    Numărul curent al revistei a plecat la tipar de Ziua Îndrăgostiţilor (varianta importată), motiv pentru care am şi vorbit în redacţia ZF şi BM despre cum se cheltuie banii în cuplu, subiect care a generat un dialog mai aprins decât de obicei. Dincolo de cine câştigă mai mult şi ce greutate are asta în echilibrul unei relaţii, când vine vorba de bani, cuplurile se confruntă cu cel puţin o întrebare importantă: bugete comune, separate sau ambele?

    Chiar dacă banii nu aduc fericirea, nici măcar în dragoste, se pare că au totuşi un rol în menţinerea armoniei – şi nu spunem doar noi asta, ci şi numeroase studii internaţionale, cât şi unul mai recent, realizat la iniţiativa BCR în rândul cuplurilor de români.

    Potrivit studiului Unlock Research, 78% dintre motivele de ceartă în cuplu ţin de bani, de situaţia financiară, iar siguranţa financiară se află pe locul patru în lista de priorităţi atunci când oamenii planifică întemeierea unei familii – chiar mai importantă decât să ai copii (pe primele trei locuri se află: să ai o comunicare mai bună cu partenerul, timpul petrecut împreună, valori comune/obiceiuri).

    Iar dacă zestrea pare să fie, potrivit aceluiaşi studiu, un concept arhaic, bugetul comun este în continuare preferat de majoritatea cuplurilor (60% dintre cei întrebaţi preferă această variantă) şi un procent semnificativ – 80% – au deja un buget comun. Trendul pare a fi în schimbare, cel puţin în rândul generaţiilor mai tinere – cu o proporţie destul de mare de cupluri progresiste (aşa au fost numite de cei de la BCR).

    Reprezentanţii băncii au identificat trei tipuri de cuplu, iar progresiştii (31%), reprezentaţi de adulţii tineri, sunt cei din relaţiile în care care partenerii sunt independenţi financiar – au un venit comun, dar şi banii lor separat, care nu îl privesc pe celălalt, bazându-se pe ideea „Cât bugetul comun merge bine şi parteneriatul nostru este solid – pactul nostru funcţionează; pentru fericirea în cuplu, fiecare partener trebuie să fie fericit, înainte să fim fericiţi”. Pentru progresişti, banii nu mai reprezintă un măr al discordiei, venitul comun este necesar pentru susţinerea bunăstării relaţiei – dar restul banilor pot fi cheltuiţi independent de fiecare mem-bru al cuplului.

    Se pare că, pe măsură ce un cuplu este mai educat, mai tânăr şi mai  profesionalizat, are tendinţa să fie mai independent financiar şi mai progresist – existând probabilitatea ca şi conflictele să fie mai rare sau mai puţin intense.  Totuşi, procente majoritare au celelalte categorii identificate de BCR:  cuplul echipă (codependent; 34%) este reprezentat de adulţii care îşi pun toţi banii la comun, sunt puţin mai în vârstă  şi sunt mai  vulnerabili fiindcă nu au niciun pic de libertate personală – sunt în zona de codependenţă. Cele mai multe dintre cupluri se înscriu însă în continuare în rândul celor convenţionale, în care un partener, în general bărbatul, contribuie mai mult la venituri, celălalt primeşte banii şi îi gestionează – în acest tip de cuplu femeia fiind mai vulnerabilă (35%). Aceştia din urmă nu consideră indepedendenţa financiară ca fiind o prioritate şi preferă să îşi asume responsabilitatea financiară împreună . Chiar dacă părerile sunt împărţite aproape în mod egal, pare că educaţia financiară merge mână în mână şi cu armonia pe plan personal – aşa că înainte de a investi, chiar şi sentimente, nu e rău să ne punem la punct şi finanţele personale.

    Şi, după cum spuneau cei care au desfăşurat studiul în cadrul conferinţei, indiferent ce cuplu eşti, important e să fii mereu pe plus!  

     

    Mituri şi finanţe:

    1. Zestrea este un concept irelevant, arhaic (doar 1 din 5 intervievaţi consideră relevantă zestea în relaţia lor).

    2. Plata la prima întâlnire este majoritar asociată ca fiind îndatorirea bărbatului – mai degrabă un gest de curtoazie decât un gest de putere (1 din 2 persoane susţine asta).

    3. Siguranţa financiară este un aspect important al unei relaţii, însă accentul se schimbă de la a avea bani în a şti
    să–i gestionez.

    Sursa: studiul Unlock Research realizat la iniţiativa BCR (în baza unei analize cantitative în rândul a 600 de persoane, oameni căsătoriţi sau aflaţi într-o relaţie în care locuiesc cu partenerul), cât şi calitative (în rândul a şase cupluri)

     

    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • Vacanţe la jumătate de preţ. Românii îşi pot face rezervări pe bani puţini în aceste zile

    Vacanţe la jumătate de preţ. Agenţiile prezente la Târgul de Turism al României (TTR), care are loc la Romexpo, în perioada 15 – 18 februarie 2024, oferă reduceri şi de 50% pentru pachete turistice în în România, Turcia, Bulgaria, Grecia, Spania, Italia sau Cipru.

    Oferte de vacanţă cu discount semnificativ
    Ofertele sunt de până la 50% la city break-uri, în timp ce pachetele turistice pentru concediul de vară în ţară şi străinătate pot fi cumpărate cu discounturi de până la 40%

    Destinaţii exotice până nu demult greu accesibile pentru Maldive, Thailanda, Mauritius, Seychelles, Zanzibar sau Punta Cana sunt acum mai aproape pentru turiştii români, tur-operatorii organizând zboruri tip charter către cele mai multe dintre acestea, la pachet cu reduceri de până la 30% pentru rezervări de tip early booking, potrivit Agerpres.

    În plus, agenţiile de turism şi tur-operatorii promovează oferte pentru vacanţa de 1 Mai şi Paşte 2024, cu discounturi semnificative.

    Cititi mai multe pe www.mediaflux.ro

  • O nouă lege incredibilă dată de Vladimir Putin pentru propria populaţie. Ce păţesc cei care îndrăznesc să critice armata rusă

    Preşedintele rus Vladimir Putin a semnat, miercuri, o lege care va permite autorităţilor să confişte bani, obiecte de valoare şi alte bunuri persoanelor care răspândesc ,,informaţii false în mod deliberat” despre armata ţării, scrie AP.

    Proiectul de lege a fost aprobat în unanimitate de camera superioară săptămâna trecută, releva sursa citată.
    Preşedintele camerei inferioare, Viaceslav Volodin, a declarat, potrivit AP, că măsura include pedepse mai aspre pentru ,,trădătorii care aruncă cu noroi asupra ţării noastre şi a trupelor noastre” şi ar urma ,,să le retragă acestor ticăloşi titlurile onorifice, să le confişte bunurile, banii şi alte obiecte de valoare”.

    Legea împotriva ,,discreditării armatei”, adoptată după invazia rusească în 2022, a fost invocată de oficialii ruşi pentru a-i reduce la tăcere pe criticii regimului Putin şi care răspândeau ,,ştiri false” despre trupele ruseşti. Mai mulţi activişti, bloggeri şi ruşi obişnuiţi au primit sentinţe cu închisoarea.

    Agenţia de stat TASS a declarat că prin noua lege, oamenilor li s-ar confisca doar banii, bunurile şi proprietăţile ,,obţinute prin mijloace criminale” sau folosite pentru activităţi împotriva securităţii naţionale a Rusiei.
    Noua lege de confiscare se va aplica, de asemenea, celor condamnaţi pentru incitare publică la ,,activităţi extremiste” şi pentru îndemn la acţiuni dăunătoare securităţii statului sau pentru ,,discreditarea” forţelor armate.

  • Studiu BCR: 8 din 10 români spun că banii reprezintă principalul motiv de ceartă în cuplu, iar pentru 66% dintre cupluri fondul de urgenţă este principala prioritate în economisire

    Opt din zece români spun că banii reprezintă principalul motiv de ceartă în cuplu, iar jumătate dintre ei consideră că educaţia financiară poate consolida o relaţie, arată un studiu realizat de BCR împreună cu firma de cercetare Unlock Market Research, privind comportamentul şi relaţia cuplurilor din România cu banii.

    În plus, pentru 65% dintre respondenţi, planificarea banilor pentru situaţii neprevăzute este cea mai presantă dorinţă.

    Studiul Unlock vine în contextul în care BCR a anunţat de curând depăşirea pragului de 1 milion de români educaţi financiar prin programele sale Şcoala de Bani şi Financial Coach .

    ”Atingerea pragului de 1 milion de români care au ales programele de educaţie financiară ale BCR nu este un punct de sosire, ci unul de plecare. Azi, după 8 ani de eforturi intense în aceeastă direcţie, putem spune că 1 milion de români construiesc cu încredere în viaţa lor, pentru atingerea obiectivelor şi visurilor lor, iar relaţia lor cu banii s-a schimbat în mai bine. Este în egală măsură un motiv de mândrie pentru noi, pentru că am arătat că o bancă poate avea un impact pozitiv real la nivelul societăţii. Nu ne oprim aici. Aşa cum noi putem contribui la educaţia financiară, tot aşa şi noi vrem să învăţăm cât mai multe de la oamenii cu care purtăm zilnic dialoguri financiare sincere”, spune Dana Dima, Vicepreşedinte Executiv Retail şi Private Banking la BCR.

    Potrivit studiului Unlock, atunci când vine vorba despre economisire, 74% dintre cupluri declară că pun bani deoparte, iar peste jumătate dintre ele folosesc un produs bancar de economisire, cum ar fi conturi de economii sau depozite​​.

    De asemenea, 66% dintre cupluri evidenţiază fondul de urgenţă ca fiind principala lor prioritate în ceea ce priveşte economiile, iar 37% aleg să păstreze banii într-un cont curent sau normal şi 19% preferă să păstreze încă banii în formă cash.

    În ceea ce priveşte gestionarea situaţiilor financiare dificile, 65% dintre cupluri afirmă că s-au adaptat şi au gestionat împreună schimbările financiare, evidenţiind o abordare colaborativă în faţa provocărilor. Cu toate acestea, 13% au recunoscut că aceste schimbări au creat tensiuni şi dispute, subliniind importanţa unui fond de urgenţă şi a planificării financiare.

    ” Nu am fost surprinşi să descoperim că banii pot fi un factor de tensiune în relaţiile de cuplu, însă am remarcat deschiderea tot mai mare a românilor către educaţie financiară pentru consolidarea relaţiei. În acelaşi timp, am observat diferenţe semnificative între cuplurile analizate, iar aici este un element care ne-a surprins plăcut şi ne oferă optimism: cu cât cuplurile sunt mai tinere, mai educate şi mai profesionalizate, cu atât şi partenerii sunt mai deschişi către progres, mai independenţi financiar, punând mai degrabă bazele unui parteneriat cu drepturi egale. În schimb, majoritatea cuplurilor clasice, cu venituri comune sau dependente de un singur partener, se confruntă cu vulnerabilităţi financiare, corelându-se cu niveluri mai scăzute de educaţie şi venituri”, arată Adina Vlad, sociolog şi fondator Unlock Market Research.

    Studiul mai arată că 80% dintre cupluri declară că îşi pun veniturile la comun şi gestionează bugetul familiei printr-o discuţie comună, ceea ce denotă un nivel ridicat de transparenţă şi colaborare în relaţii, însă expunerea la educaţie financiară este încă moderată, cu 46% dintre respondenţi care caută periodic informaţii financiare.

    În plus, o treime dintre cei intervievaţi (36%) au ascuns informaţii despre bani faţă de parteneri, ceea ce poate duce la neînţelegeri şi tensiuni.

    Alte concluzii ale studiului:

    • Siguranţa financiară se află pe locul 4 în lista de priorităţi atunci când oamenii planifică întemeierea unei familii.
    • 1 din 2 persoane intervievate susţine că bărbatul trebuie să plătească la prima întâlnire.
    • Doar 1 din 5 români mai consideră zestrea ca fiind relevantă în relaţia lor. Cel mai important argumente pentru zestre rămân proprietăţile (casă, terenuri, pământ).
    • De regulă, bărbatul câştigă mai mult, dar utilităţile şi vacanţele sunt plătite în mod egal.
    • Deşi clară tendinţa de a cheltui în mod egal bani pe hobby-uri şi dorinţe personale, încă se păstrează percepţia cum că femeile cheltuiesc mai mult pe dorinţe personale (31%) şi bărbaţii mai mult pe hobby-uri (25%).
    • Datoriile apropie cuplurile. Majoritatea spune că ele trebuie gestionate împreună (66%).
    • Deciziile de investiţii riscante se iau mai degrabă împreună (58%).

    Cercetarea Unlock Market Research a fost realizată în luna ianuarie 2024,  pe un eşantion de 600 de persoane cu vârsta de peste 20 de ani, căsătoriţi sau într-o relaţie şi locuiesc cu partenerul.

     

  • Cum a ajuns Taylor Swift un adevărat magnet de bani şi cum profită marile companii de pe urma vestitului „efect Taylor Swift” şi fac şi ei profituri uriaşe

    În oraşele în care celebra cântăreaţă Taylor Swift urmează să concerteze, oamenii sunt mult mai dispuşi să cheltuie mai mulţi bani decât deobicei. Apetitul crescut pentru consum corelat cu apariţia starului în diferite oraşe a fost denumit „the Taylor Swift effect”, iar printre principalii câştigători ai acestui fenomen se numără gigantul Uber, care se pregăteşte din timp să satisfacă cererea care explodează pe fondul concertelor, scrie Business Insider.

    „Uber caută să se adapteze şi este gata să treacă la nivelul următor, atunci când Taylor Swift ajunge în oraş”, a declarat Dara Khosrowshahi, CEO Uber.

    O analiză realizată de Bank of America a indicat că în Pitsburgh, cheltuielile unei gospodării au crescut cu 77 de dolari în luna în care artista urma să performeze. Aceeaşi analiză subliniază că veniturile hotelurilor au ajuns la nivelul de dinaintea pandemiei în Philadelphia, după trei concerte ale artistei.

    De asemenea, Mastercard a publicat un raport, care a popularizat expresia “The Swift Lift”. Aceasta descrie creşterea vânzărilor în afacerile locale pe care Swift a adus-o odată cu spectacolele din „Eras Tour”.

    Studiul a indicat că pe o rază de patru km în jurul stadioanelor din oraşele pe care Swift le-a vizitat, oamenii au cheltuit cu 68% mai mulţi bani pe zi la un restaurant, iar în privinţa cheltuielilor de cazare într-o unitate hotelieră, acestea au crescut cu 47%.

    NFL a beneficiat, de asemenea, în mare măsură de succesul lui Swift, Travis Kelce de la Kansas City Chiefs câştigând 2,5 milioane de urmăritori de când relaţia sa cu artista a devenit publică. După ce Swift a participat la un meci al lui Chief în septembrie, echipa a înregistrat o creştere de aproape 400% a vânzărilor de produse Kelce pe site-urile online Fanatics.

    Totuşi, nu toate companiile sunt mulţumite de vâlva din jurul lui Taylor Swift, directorul general al Best Buy, Corie Barry, a declarat în octombrie că cheltuielile consumatorilor pentru concertele lui Swift ar putea scădea profiturile companiei sale. Barry a spus că oamenii par să fie mai interesaţi să îşi cheltuiască banii pe bilete şi pe distracţie decât să investească în produse şi servicii mai valoroase.


     

     

  • De la industria muzicală la NFL şi la orice atinge, „efectul Taylor Swift” este real şi generează munţi de bani pentru toţi cei implicaţi. Şeful Uber: Suntem gata să aducem jocul la nivelul următor în orice oraş urmează să ajungă Taylor Swift

    În oraşele în care celebra cântăreaţă Taylor Swift urmează să concerteze, oamenii sunt mult mai dispuşi să cheltuie mai mulţi bani decât deobicei. Apetitul crescut pentru consum corelat cu apariţia starului în diferite oraşe a fost denumit „the Taylor Swift effect”, iar printre principalii câştigători ai acestui fenomen se numără gigantul Uber, care se pregăteşte din timp să satisfacă cererea care explodează pe fondul concertelor, scrie Business Insider.

    „Uber caută să se adapteze şi este gata să treacă la nivelul următor, atunci când Taylor Swift ajunge în oraş”, a declarat Dara Khosrowshahi, CEO Uber.

    O analiză realizată de Bank of America a indicat că în Pitsburgh, cheltuielile unei gospodării au crescut cu 77 de dolari în luna în care artista urma să performeze. Aceeaşi analiză subliniază că veniturile hotelurilor au ajuns la nivelul de dinaintea pandemiei în Philadelphia, după trei concerte ale artistei.

    De asemenea, Mastercard a publicat un raport, care a popularizat expresia “The Swift Lift”. Aceasta descrie creşterea vânzărilor în afacerile locale pe care Swift a adus-o odată cu spectacolele din „Eras Tour”.

    Studiul a indicat că pe o rază de patru km în jurul stadioanelor din oraşele pe care Swift le-a vizitat, oamenii au cheltuit cu 68% mai mulţi bani pe zi la un restaurant, iar în privinţa cheltuielilor de cazare într-o unitate hotelieră, acestea au crescut cu 47%.

    NFL a beneficiat, de asemenea, în mare măsură de succesul lui Swift, Travis Kelce de la Kansas City Chiefs câştigând 2,5 milioane de urmăritori de când relaţia sa cu artista a devenit publică. După ce Swift a participat la un meci al lui Chief în septembrie, echipa a înregistrat o creştere de aproape 400% a vânzărilor de produse Kelce pe site-urile online Fanatics.

    Totuşi, nu toate companiile sunt mulţumite de vâlva din jurul lui Taylor Swift, directorul general al Best Buy, Corie Barry, a declarat în octombrie că cheltuielile consumatorilor pentru concertele lui Swift ar putea scădea profiturile companiei sale. Barry a spus că oamenii par să fie mai interesaţi să îşi cheltuiască banii pe bilete şi pe distracţie decât să investească în produse şi servicii mai valoroase.


     

     

  • Povestea omului care câştiga 420 de milioane de dolari pe săptămână. Când a fost arestat a fost construită o închisoare special pentru el

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.

    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.

    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.

    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.

    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi.
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini.

    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat.
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.

    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.

  • Adrian Sârbu: Pentru a maximiza şansele de carieră ale copiilor lor, părinţii trebuie să aibă dreptul de a investi alocaţia pentru educaţie în şcolile şi profesorii cei mai buni

    Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? A doua întrebare: eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti? Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi în şi ipostaze virtuale? Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister? Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău? Rezultate, rezultate, rezultate…

    Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45% nu.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să mi se dea aceşti 8000 de euro, minim, şi eu să-mi aleg ce profesor vreau şi ce şcoală vreau. Şi o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD şi PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Aceşti doamne şi domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt daţi pentru educarea mea. Deci, aş vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul şi dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aş vrea să-mi aleagă părinţii mei sau tutorele. Şi aş vrea profesorul să fie un mentor. Adică să mă conducă în viaţă, să învâţ în fiecare zi ceva fără să mă forţeze şi să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învăţării. Eu aş vrea să învăţ cinema de 50 de ani şi sigur că aş putea să mi-l iau profesor pe Martin Scorsese.

    Hofi: Dar vă ştiţi cu el, ce să mai…

    Adrian Sârbu: Cetăţeanul ăsta are abilităţi… sau Coppola. Oamenii ăştia au abilităţi de educatori, de mentori. Cu siguranţă că aş învăţa de la ei. Vreu să învăţ matematică. Mi l-aş lua pe Moisil, că ţi-am vorbit demult de Moisil, care era un filosof al matematicii. Şi cum măi, din clasa I să înveţi matematică? Vreau istorie? L-aş lua pe Răzvan Teodorescu, care mi-ar povesti istoria României, da? Vrei să-ţi spun eu ce trebuie să înveţe copiii? Trebuie să înveţe să gândească. Eu în clasa I trebuie să-mi cunosc corpul. E cumva în programa de clasa I să ne cunoaştem corpul? „Aoleu, vrei să vorbeşti de educaţie sexuală, că noi vrem să facem educaţie religioasă, să ştim despre D-zeu, sfinţi, Rusalii, Sf. Maria”.

    Nemo: Cunoaştem corpul profesoral în clasa I.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să-mi cunosc corpul în clasa I. Şi ştii ce vreau să cunosc cel mai mult? Uite chestia asta, mâna. De ce? De la doi ani, şi acum am 7 ani, mi-a nimerit un iphone în mână. Aş vrea să găsesc un profesor să mă înveţe să-mi învăţ mâna. Ceea ce, într-adevăr, în şcoala tradiţională se făcea natural. De ce? Gândirea mea se obiectiva prin mână. Scriam. Şi prin ce? Prin privire. Să mă înveţe să-mi folosesc privirea. Cum adică? Să-mi economisesc lumina ochilor atâtea ore în ecran şi atâtea ore într-un text scris.

    Hofi: Am un contraargument şi pentru asta, că avem şi tema aia, dar haideţi să ne întoarcem la profesorul ăsta virtual.

    Adrian Sârbu: Profesorul virtual, Hofi, el există oriunde în lume. Eu spun că am tot dreptul, în calitate de copil, la banii ăştia, că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc şi ei din banii ăştia cât să fie plătită să facă treabă, şi eu îmi caut profesorul oriunde în lume.

     

  • Adrian Sârbu: Pentru a maximiza şansele de carieră ale copiilor lor, părinţii trebuie să aibă dreptul de a investi alocaţia pentru educaţie în şcolile şi profesorii cei mai buni

    Nemo: Te-am întrebat încă de vineri: eşti de acord ca bugetul pentru educaţie să crească la 10% din PIB prin reducerea cheltuielilor cu bugetarii şi prin reforma administrativă? A doua întrebare: eşti de acord să ţi se aloce de la buget o sumă anuală pentru şcolarizarea copilului tău, pe care să pe foloseşti fără restricţii în învăţământul de stat sau privat, pentru profesorii pe care îi doreşti? Eşti de acord ca procesul de învăţare pentru copilul tău să fie executat de profesori aflaţi în şi ipostaze virtuale? Eşti de acord să existe o programă şcolară personalizată pentru copilul tău care să urmărească dezvoltarea de abilităţi şi profesii de care va avea nevoie în viaţa de adult şi nu programa şcolară prestabilită de minister? Crezi că telefonul mobil contribuie la procesul de învăţare al copilului tău? Rezultate, rezultate, rezultate…

    Hofi: 55% doresc să li se aloce de la buget o sumă anuală, 45% nu.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să mi se dea aceşti 8000 de euro, minim, şi eu să-mi aleg ce profesor vreau şi ce şcoală vreau. Şi o să spui: „stai domne, cum adică, să-i creăm o problemă dlui Ciolacu, să nu mai aibă de lucru cei 300 mii de profesori, cu toate rudele lor care votează PSD şi PNL, cu toate rudele rudelor lor, cumetrii, prietenii”. Eu spun „nu, nici pomeneală, nu. Aceşti doamne şi domni trebuie să se recalifice ca să ia banii de la mine”, că banii nu sunt ai lor, Hofi. Banii în buget sunt daţi pentru educarea mea. Deci, aş vrea în clasa I să-mi aleg eu profesorul şi dacă nu pot eu, că poate nu crezi că pot, aş vrea să-mi aleagă părinţii mei sau tutorele. Şi aş vrea profesorul să fie un mentor. Adică să mă conducă în viaţă, să învâţ în fiecare zi ceva fără să mă forţeze şi să-mi creeze din fiecare zi o bucurie a învăţării. Eu aş vrea să învăţ cinema de 50 de ani şi sigur că aş putea să mi-l iau profesor pe Martin Scorsese.

    Hofi: Dar vă ştiţi cu el, ce să mai…

    Adrian Sârbu: Cetăţeanul ăsta are abilităţi… sau Coppola. Oamenii ăştia au abilităţi de educatori, de mentori. Cu siguranţă că aş învăţa de la ei. Vreu să învăţ matematică. Mi l-aş lua pe Moisil, că ţi-am vorbit demult de Moisil, care era un filosof al matematicii. Şi cum măi, din clasa I să înveţi matematică? Vreau istorie? L-aş lua pe Răzvan Teodorescu, care mi-ar povesti istoria României, da? Vrei să-ţi spun eu ce trebuie să înveţe copiii? Trebuie să înveţe să gândească. Eu în clasa I trebuie să-mi cunosc corpul. E cumva în programa de clasa I să ne cunoaştem corpul? „Aoleu, vrei să vorbeşti de educaţie sexuală, că noi vrem să facem educaţie religioasă, să ştim despre D-zeu, sfinţi, Rusalii, Sf. Maria”.

    Nemo: Cunoaştem corpul profesoral în clasa I.

    Adrian Sârbu: Deci eu vreau să-mi cunosc corpul în clasa I. Şi ştii ce vreau să cunosc cel mai mult? Uite chestia asta, mâna. De ce? De la doi ani, şi acum am 7 ani, mi-a nimerit un iphone în mână. Aş vrea să găsesc un profesor să mă înveţe să-mi învăţ mâna. Ceea ce, într-adevăr, în şcoala tradiţională se făcea natural. De ce? Gândirea mea se obiectiva prin mână. Scriam. Şi prin ce? Prin privire. Să mă înveţe să-mi folosesc privirea. Cum adică? Să-mi economisesc lumina ochilor atâtea ore în ecran şi atâtea ore într-un text scris.

    Hofi: Am un contraargument şi pentru asta, că avem şi tema aia, dar haideţi să ne întoarcem la profesorul ăsta virtual.

    Adrian Sârbu: Profesorul virtual, Hofi, el există oriunde în lume. Eu spun că am tot dreptul, în calitate de copil, la banii ăştia, că sunt 8000 că sunt 9, că sunt 7, sunt banii mei, nu sunt banii dnei Deca în niciun caz. Dacă vreau, îi aloc şi ei din banii ăştia cât să fie plătită să facă treabă, şi eu îmi caut profesorul oriunde în lume.