Tag: antreprenori

  • Contra curentului. Cine sunt antreprenorii care şi-au vândut businessurile create în capitalism şi le-au recuperat când acestea au întâmpinat probleme?

    Fondurile de private equity sau cele de tip venture capital sunt gân­dite ca nişte „maşinării“ capa­bile să multiplice banii inves­ti­torilor. Mai exact, aceste structuri strâng capital de la instituţii sau persoane fi­zice „generoase“, bani pe care apoi îi pla­sea­ză în companii cu potenţial mare de cre­şte­re. Fon­durile intră în acţionariatul businessurilor cu gândul de a sta, în medie, 3-5 ani, perioadă în care pompează cash şi know-how în dezvoltare, pentru ca apoi să vân­dă compania în câştig. Nu întotdeauna însă planul de acasă se potriveşte cu cel din târg.

    ♦ La fel ca în antreprenoriat, unde nu toate ideile se dovedesc a fi bune sau nu toate ajung afaceri de succes, nici în domeniul fondurilor de investiţii sau al multinaţionalelor, nu toate pariurile sunt câştigătoare.

    Fondurile de private equity sau cele de tip venture capital sunt gân­dite ca nişte „maşinării“ capa­bile să multiplice banii inves­ti­torilor. Mai exact, aceste structuri strâng capital de la instituţii sau persoane fi­zice „generoase“, bani pe care apoi îi pla­sea­ză în companii cu potenţial mare de cre­şte­re. Fon­durile intră în acţionariatul businessurilor cu gândul de a sta, în medie, 3-5 ani, perioadă în care pompează cash şi know-how în dezvoltare, pentru ca apoi să vân­dă compania în câştig. Nu întotdeauna însă planul de acasă se potriveşte cu cel din târg.

    Cel mai recent exemplu este cel al fondului de investiţii Greenbridge din Suedia, care în 2019 a cum­părat pachetul majoritar (75%) din grupul Rus Savitar-Casa Rusu, activ în producţia şi retailul de mobilă, pentru ca în 2022 să preia şi restul de acţiuni. Investitorul a ieşit recent din această afacere, asumându-şi eşecul şi pierderea suferite.

    „Am avut de ales între a declara fali­mentul şi a lăsa 1.000 de oameni fără loc de muncă şi a vinde către foştii acţionari (fon­datorii businessului – n.red.)“, a răspuns un reprezentant al fondului la solicitările ziarului suedez Dagens Industri (di.se).

    Cristian Rusu, antreprenorul care a răscumpărat grupul Casa Rusu-Rus Savitar de la fondul de investiţii Greenbridge, căruia i-l vânduse în 2019, spune că de la finalul lunii octombrie anul trecut, de când a reintrat în acţio­nariat, a luat o serie de măsuri prin care treptat să readucă businessul pe o pantă ascendentă. Rus Savitar, divizia de producţie a grupului, intrase în concordat preventiv la jumătatea anului trecut, şi a fost timp de doi ani, în 2022 şi 2023, pe pierderi.  Reţeaua Casa Rusu, divizia de retail, mai are şase magazine şi 200 de angajaţi, faţă de circa 1.000 de oameni în anii de creştere a businessului.

    Fondatorul afacerii, Cristian Rusu, împreună cu familia sa au răscumpărat businessul după ce l-au vândut în 2019 pentru câteva zeci de milioane de euro, conform informaţiilor de la acea vreme. Fondul de investiţii şi-a asumat eşecul şi a trecut tranzacţia la categoria pierderi.

    Nu toate pariurile fondurilor de investiţii sunt câştigătoare. Uneori, contextul de piaţă se schimbă. Alteori, relaţia dintre cumpărător şi acţionarul minoritar – antreprenorul fondator – e dificilă. Există şi cazuri când fondul nu poate să iasă la timp pentru că nu găseşte cumpărător. Sau nu la preţul pe care el îl spera.

    Spre exemplu, evoluţia pieţei a făcut ca nici estimările fondului Innova Capital în ceea ce priveşte businessul EnergoBit să nu se îndeplinească.

    Innova şi BERD au cumpărat iniţial pachetul majoritar în companie, acesta fiind modelul practicat de fond. Asta se întâmpla în 2012. Fondatorii au rămas şi ulterior puternic implicaţi în business, dar compania a avut management separat. În perioada în care cei trei fondatori ai EnergoBit au fost minoritari, grupul a avut nu mai puţin de patru directori executivi.

    Apoi, cinci ani mai târziu, piaţa s-a schimbat şi fondatorii au injectat bani în firmă, astfel că au fost ajustate participaţiile, ajungând ca Innova şi BERD să aibă 25%, iar Ştefan Gadola, Peter Pal, Ioan Socea – 75%. Ei s-au întors şi la conducerea EnergoBit. „Asta e dovada că dacă ai o relaţie bună cu fondatorii, poţi găsi soluţii. Acum situaţia la EnergoBit s-a îmbunătăţit“, spunea anterior trecut Krzysztof Kulig, senior partner la Innova.

    În 2022, Innova şi BERD au făcut exitul de la EnergoBit. Fondatorii au preluat din nou 100% businessul.

    Vânzarea ultimelor acţiuni la EnergoBit a venit la un deceniu de la achi­ziţie, în contextul în care, în mod normal, Innova Capital stă în medie 3-5 ani într-o companie, conform datelor transmise anterior.

    Ba mai mult, sursele din piaţă spun că Innova nu a încasat niciun ban din această vânzare, fondatorii preluând în contul pachetului minoritar creditele de la bănci ale Innova.

    Aceste exemple nu sunt singulare. Dar nu sunt nici specifice doar fondurilor de investiţii.

    La începutul acestui an, antreprenorul Mihai Simiuc a răscumpărat brandurile Frufru şi Urban Monkey de la gigantul anglo-olandez Unilever, după cinci ani de la momentul în care a cedat controlul lor.

    Antreprenorul nu a preluat însă şi fabrica sau reţeaua de magazine pe care tot el le-a dezvoltat. În acest context, unitatea de producţie s-a închis.

    Închiderea vine după ce grupul a avut mai multe încercări de eficientizare şi vânzare fără succes a businessului „la pachet“, spun sursele ZF.

    Mai exact, Unilever a încercat să vândă atât producţia, cât şi retailul şi brandurile îm­preună, însă nu a reuşit să convingă niciun cumpărător.

    Şi în această situaţie, ca şi la Casa Rusu sau la Innova, contextul de piaţă a fost cel invocat, în cazul primilor doi fiind vorba de pandemie şi de efectele ei.

    În mod normal, fondurile de investiţii şi multinaţionalele vin cu know-how şi forţă financiară şi reuşesc să integreze şi/ sau să crească o companie. Astfel, sunt situaţii în care un exit înseamnă pentru un investitor finaciar că şi-a multiplicat banii de câteva ori.

    De regulă, la capătul celălalt al mesei într-o asemenea tranzacţie stă tot un gigant, cu forţă şi mai mare financiară şi de dezvoltare. E vorba de o multinaţională sau alt fond. Rareori se întâmplă ca un antreprenor să revină într-un business pentru a-l răscumpăra, cel puţin în România. Cazurile menţionate anterior au toate ceva în comun, şi anume sunt companii care au fost vândute într-un moment de ananghie.

    ZF a identificat însă şi un alt exemplu diferit.

    La Fântâna, producătorul de apă în sistem de watercoolere, a trecut în 2016 din portofoliul fondului de investiţii Innova Capital în cel al Oresa Ventures şi al antreprenorului Cristian Amza. Acest acord înseamnă revenirea în acţionariatul La Fântâna a suedezilor de la Oresa Ventures, alături de antreprenorul care de altfel a fondat firma.

    La un an după ce a înfiinţat Aqua Natural, antreprenorul s-a asociat cu fondul de investiţii Oresa Ventures, care a preluat 80% din acţiuni. Compania şi-a schimbat atunci numele în La Fântâna şi a inaugurat o nouă unitate de producţie în Bucureşti.

    Oresa Ventures a stat şapte ani în acţionariatul companiei româneşti, astfel că în 2007 fondul de investiţii polonez Innova Capital a cumpărat acţiunile La Fântâna. Apoi, în 2016, rolurile s-au inversat.

    Totuşi, în acest caz, Amza nu a ieşit niciodată total din acţionariat. El a ajuns la 8% din titluri în „era” Innova, pentru ca apoi să îşi dubleze participaţia.

     

     

  • Povestea unei famili din România care a transformat o plantă într-o afacere profitabilă şi ce planuri de extindere au aceştia

    Povestea Aromaterre a început cu o mică plantaţie de lavandă, a continuat cu o grijă suplimentară odată cu apariţia unui copil în familia Simiciuc şi a culminat cu o doză de curaj pentru a fonda o afacere. Acum că brandul şi-a făcut deja intrarea pe piaţă, antreprenorii sunt hotărâţi să-i acorde şi mai mult timp pentru dezvoltare.

    Vero Simiciuc şi soţul ei, Ciprian, au înfiinţat o plantaţie de lavandă ca urmare a pasiunii lor pentru plantele aromatice. Încă din primul an şi-au dat seama că produse precum uleiul sau apa de lavandă nu pot susţine afacerea până la deplina maturizare şi eventuala extindere a plantaţiei, astfel încât şi-au dorit să găsească produse care să aducă o mai mare valoare adăugată. „Devenisem încă dinainte să se nască fiul nostru interesată de un mod de viaţă cât mai sustenabil şi citeam etichetele produselor alimentare pe care le cumpăram. Dar după naşterea fiului meu, am început să citesc etichetele produselor de îngrijire personală. Am ajuns atunci să înţeleg că unele ingrediente nu sunt deloc potrivite pentru o piele de bebeluş”, povesteşte Vero.

    Astfel, dorinţa familiei de a avea produse fabricate din plantele lor potrivite pentru pielea sensibilă a unui copil s-a materializat în producţia de săpunuri realizate  doar cu uleiuri vegetale. Au descoperit săpunul lichid de Castilia, iar la unul din târgurile locale la care au participat au mers şi cu acest produs – săpunul lichid pe care îl parfumaseră cu ulei esenţial de lavandă din cultura proprie.

    Publicul a primit foarte bine compoziţia şi acela a fost, practic, momentul în care au decis să-şi dezvolte afacerea în zona produselor de îngrijire. „Soţul meu, Ciprian, este mai implicat în zona de culturi de plante aromatice (lavandă, salvie, oregano). Plantele aromatice le distilăm şi producem uleiuri esenţiale şi ape florale pe care le vindem la Aromaterre, dar şi direct altor producători/ distribuitori.”

    Niciunul dintre ei nu provine din domeniul în care activează Aromaterre – Ciprian este inginer la bază, având în continuare un job în domeniu, iar Vero a lucrat în industria hotelieră pe partea de vânzări. Pentru a pune pe picioare businessul, au investit în plantele de lavandă, iar profitul a fost reinvestit pentru producţia de cosmetice naturale. „În 2023 am avut o cifră de afaceri de aproximativ 76.000 de lei şi un profit de 34.000 de lei, asta pentru că nu am apucat să mai facem unele investiţii la finalul anului trecut. În prezent nu avem angajaţi, eu sunt administrator şi eu mă ocup de partea de producţie, vânzări, marketing, cam tot ce ţine de o afacere”, spune Vero Simiciuc. Anul trecut, fondatorii Aromaterre au investit în optimizarea site-ului (SEO), iar anul acesta au început să şi vadă rezultate.

    Cel mai important proiect din 2023 a fost însă înlocuirea recipientelor de plastic de la deodorante şi balsamul de buze cu unele de carton, care sunt compostabile. Înlocuind recipientele, a fost nevoie să optimizeze reţeta din punctul de vedere al texturii ca să se potrivească în noul recipient. Dorinţa este să utilizeze cât mai puţin plastic în ambalarea produselor şi să caute soluţii cât mai prietenoase cu mediul. Dar şi cu cumpărătorii. „Clientul Aromaterre este o persoană informată, care are un trai sustenabil şi a integrat în viaţa de zi cu zi mici obiceiuri care vin în sprijinul unei vieţi cu mai puţin plastic, cu grijă faţă de natură. Sunt persoane care citesc etichetele şi pentru care e important fiecare ingredient, ambalajul în care vine produsul. De obicei, clienţii noştri sunt persoane cu venituri cel puţin medii şi cu studii superioare. Sunt cei care cunosc puterea plantelor şi cum funcţionează acestea, care preferă un produs cu extracte din plante care nu întotdeauna funcţionează instant, dar ale căror beneficii rămân în timp şi nu dau dependenţă.”

    Tot procesul de producţie are loc în localitatea Pişchia din judeţul Timiş, iar vânzările se fac prin intermediul site-ului Aromaterre şi cu ajutorul unor magazine de tip zero waste din Timişoara, Cluj-Napoca, Piatra Neamţ şi farmacii naturiste. Produsele se găsesc de asemenea şi pe platforma eMAG. Preţurile sunt, spune Vero Simiciuc, mai mari decât cele ale produselor convenţionale, dar asta pentru că şi ingredientele sunt altele. De exemplu, în gelurile de duş Aromaterre, uleiul de măsline este un ingredient important, dar şi un ingredient cunoscut ca fiind scump. Un astfel de gel de duş, cu mult ulei de măsline, este intens hidratant şi hrănitor pentru piele. Poate fi produs şi la un cost mai mic, dar atunci nu ar mai fi la fel de benefic.

    Pentru Vero şi soţul ei, cea mai mare provocare în gestionarea afacerii este timpul, dar nici lipsa predictibilităţii fiscale nu trece fără efecte. „Încă învăţ că trebuie să-mi găsesc parteneri care pot face mai bine decât mine unele lucruri care ţin de marketing sau optimizări de site. Dacă la început mă lăsam purtată de val, am învăţat că un plan mă aduce mai repede mai aproape de rezultatele pe care mi le doresc. Când am început, nu am pornit clar cu gândul că va deveni o afacere din care să susţin un venit.” Începând din 2024, Vero şi-a propus să se implice mai mult în Aromaterre, crescând numărul de ore lucrate pentru consolidarea afacerii. Iar efectele deja se văd, spune ea.  

    Înainte de Aromaterre, Vero Simiciuc a lucrat în industria hotelieră pe partea de vânzări.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Photo Video 360 – cabine foto (Bucureşti)

    Fondatori: Roxana şi Vasile Bănică

    Investiţii: câteva zeci de mii de euro


    ThoSay – brand de bijuterii din aur (Bucureşti)

    Fondatoare: Anamaria Chiorean

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: online, New York


    Băiatul cu Ouă – fermă de găini ouătoare (jud. Prahova)

    Fondator: Alex Moraru

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti, Ploieşti şi localităţile din jur


    Magazin online cu ulei de măsline

    Fondatoare: Alexandra Ghiţă

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 280.000 de lei (56.000 de euro)

    Prezenţă: online, în băcănii şi magazine specializate


    Anca Burlacu – designer grafic (Bucureşti)

    Prezenţă: online



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cine este antreprenorul care vrea să transforme cele mai arzătoare dorinţe ale oamenilor într-o afacere. El a creat şi vândut mai multe afaceri

    Antreprenorul Mugur Frunzetti, care a lansat pe parcursul a 30 de ani zeci de afaceri în mediul online, între care MarketOnline.ro şi francizele Floria.ro şi Retargeting.biz, mizează acum pe o aplicaţie destinată întâlinirilor romantice. Investiţia realizată până acum, alături de doi asociaţi, ajunge la 500.000 de euro, iar aplicaţia vizează piaţa mondială.

    MarketOnline (exit în 2019), Floria (exit în 2013), Retargeting (exit în 2018) şi Studio 20 (unde este în continuare acţionar) sunt doar câteva din afacerile construite de Mugur Frunzetti în cele trei decenii de antreprenoriat, în care, povesteşte el, a lansat zeci de afaceri. „Îmi este greu să le ţin minte pe toate. Aş spune că jumătate au fost eşecuri, un sfert au mers OK şi un sfert au reuşit cu adevărat.

    Am câştigat destul cât să mă pot bucura de viaţă şi să asigur familiei un trai fără griji financiare, dar nu atât de mult încât să îmi cumpăr un avion privat, însă lucrez la asta”, spune antreprenorul. El nu a dorit să ofere niciun reper referitor la câştigurile de pe urma exiturilor de până acum din cele mai cunoscute afaceri – MarketOnline, Floria şi Retargeting, iar despre Studio 20 a spus: „Nu am primit încă oferta potrivită.” Businessul Studio 20, cea mai mare franciză de videochat din lume, a avut în 2018 o cifră de afaceri, la nivelul întregii reţele, de aproape 20 de milioane de dolari. În 2014, când s-a lansat franciza Studio 20, piaţa videochatului din România era estimată la peste 100 de milioane de euro, însă în câţiva ani aceasta s-a triplat.

    Acum, Frunzetti mizează pe un nou produs, Slide, o aplicaţie destinată întâlnirilor. În urmă cu un an şi puţin, povesteşte el, a petrecut Anul Nou împreună cu doi buni prieteni, antreprenori şi ei în mediul digital, dar ceva mai tineri ca el, şi cumva a venit vorba de dating, apoi despre ce aplicaţii de dating folosesc, ce le place sau nu fiecăruia şi până dimineaţă aveau deja un business plan – „să construim o aplicaţie de dating pe care am vrea să o folosim. În maximum două luni, lucram deja la design.

    În anul prelansării s-a lucrat mult, am căutat să facem un customer experience superior altor aplicaţii de dating, să aducem features noi, unice şi să oferim un produs software complet, nu doar «slide next». Investiţia a fost până la lansare de 300.000 de euro, aproape în întregime salariile echipei”. Cei doi asociaţi ai antreprenorului din afacerea Slide sunt Florin Simovici şi Marius Bodea, doi moldoveni care au ales să locuiască în Braşov. „Marius este CEO-ul companiei, cel dedicat 100% Slide, Florin este creativul, cel cu idei out-of-the-box, iar eu sunt «sfatul bătrânilor», cel care ajută la strategie şi la o viziune coerentă pe termen lung. La Slide au lucrat până acum zece colegi, majoritatea developeri, iar echipa creşte după lansare cu oameni de marketing şi customer care”, adaugă Frunzetti.

    Despre Slide, antreprenorul spune că este o aplicaţie complexă, „peste concurenţă, care oferă o soluţie pentru toate nevoile: cei care sunt obişnuiţi să dea slide şi să aleagă după poze, cei care caută o analiză mai profundă a compatibilităţilor sau profile verificate, cei care vor să vadă reels sau «TikTok videos» cu potenţialii parteneri sau cei care vor să vorbească cu cineva chiar acum – opţiunea «chat now». În plus, validăm cu atenţie doar profiluri reale, conţinut real, nu aprobăm profiluri fake, poze false sau cu pomii din curte, punem accent pe promisiunea: Dating Real People.”

    Mugur Frunzetti mai spune că au ales să valideze aplicaţia şi să o adapteze în funcţia de reacţia utilizatorilor din România, deci timp de câteva luni va fi listată doar pe această piaţă, în App Store şi Google Play. „Suntem deschişi la observaţii, critici şi idei, deja în prima săptămână am lansat trei update-uri după primele feedbackuri venite de la useri. Evident, mai apar şi mici buguri tehnice pe care le rezolvăm rapid şi învăţăm echipa de customer care cum să valideze mai bine doar profilurile reale.”

    După finalizarea acestei etape, aplicaţia va fi lansată pe rând în pieţe externe, în limba locală, în primă fază engleza (SUA, Canada, UK, Australia) şi spaniola (America de Sud, Mexic, Spania), urmate de germană, italiană, portugheză, hindu şamd.

    „Ţinta mea în orice afacere a fost să devină jucătorul numărul 1 în piaţa ei, deci şi Slide vrem să ajungă cea mai folosită aplicaţie de dating din lume. Vorbim de o piaţă de aproape 10 miliarde USD pe an, unde numărul 1 depăşeşte un miliard cifra de afaceri, şi noi vrem să depăşim această cifră.”

    Întrebat care a fost cea mai mare greşeală în business, antreprenorul spune că a făcut şi face zilnic greşeli, este inevitabil în orice acţiune umană. „Ca business, cea mai mare a fost în urmă cu câţiva ani, când am ratat complet un proiect extrem de bun cu o investiţie peste 1 milion de dolari, pentru că am avut prea multă încredere în management şi în «handshake» (înţelegere neoficială – n.red.). Dar orice eşec ne face mai buni, mai pregătiţi, mai puternici.”

    Cât priveşte cea mai mare reuşită de până acum, în afaceri, spune că întrebarea este grea, „pentru că «mare» are aici multe explicaţii pentru mine, de la ROI la plăcerea de a construi acea afacere. Cei mai mulţi bani i-am făcut din afacerile de software şi marketing digital, iar acea afacerea care mi-a adus cea mai multă bucurie a fost Floria”, conchide antreprenorul.    

  • Cine sunt cei doi români care au creat unul dintre cele mai longevive şi iubite locuri unde îţi poţi răsfăţa papilele din Bucureşti

    La Nu Ştiu Cine este numele unuia dintre cele mai longevive locuri de îndulcit o ieşire în oraş, o clătitărie gândită şi inaugurată de Răzvan Briciag şi Valentin Dulea. Conceptul a fost creat în 2015, în Cluj, de cei doi artişti plastici, cu scopul de a recontextuliza clătita clasică. Ce-a urmat a dat peste cap papilele gustative ale pofticioşilor.

    Am creat o nouă formă de prezentare, de aşezare a ingredientelor, texturi, gust, şi pe toate astea le-am asociat cu nume de pictori celebri. Asocierea nu este întâmplătoare, gama cromatică a artiştilor se regăseşte în culorile ingredientelor clătitelor”, spune Valentin Dulea. El şi asociatul său, Răzvan Briciag, au studiat un an înainte de a porni conceptul, pentru a clarifica în detaliu tot ce au de făcut. Nici până acum n-au încetat să înveţe şi lucrează în continuare la rafinarea detaliilorCât despre denumirile produselor pe care le fac şi le vând, ele evocă artişti care nu au nevoie de prezentări şi explicaţii, de la Grigorescu la Picasso şi Van Gogh. „Investiţia a fost treptată, am tot reinvestit pentru a ne putea dezvolta.” După participări la unele dintre cele mai cunoscute festivaluri cu street-food din România, clătităria şi-a format rapid un public de amatori. Iar de acolo a continuat dezvoltarea. În 2023, de pildă, cei doi fondatori s-au concentrat pe sistemul de francizare.

    Astfel, cele două food-truckuri pe care le aveau le-au dat celor mai vechi colegi din echipa La Nu Ştiu Cine, care care deja cunoşteau şi erau familiarizaţi cu toate procedurile, astfel încât să poată gestiona singuri evenimente de street-food. Răzvan şi Valentin au rămas cu un spaţiu fix din Piaţa Muzeului din Cluj-Napoca. Iar planurile de dezvoltare nu se opresc aici, pentru că, după atâţia ani de stat doar în provincie, vor să facă ceva mai mult.

    „Anul acesta avem în plan deschiderea unui spaţiu în Bucureşti, pe lângă cel pe care îl avem deja în Cluj-Napoca şi care funcţionează de şase ani”, mai spune Valentin Dulea. Cine vine La Nu Ştiu Cine? Vin oameni din toate categoriile sociale şi de toate vârstele, dar evident că, desertul fiind vedeta, publicul feminin este dominant. „Totul se produce acolo unde ne găsiţi, cu ingrediente proaspete şi de calitate. Preţurile variază între 22 şi 34 de lei în funcţie de produs.” Valentin Dulea spune că drumul până aici în industria HoReCa l-a învăţat că o aventură antreprenorială necesită timp şi răbdare pentru dezvoltare.

    În cele din urmă, inevitabil, se va vedea şi creşterea. „Provocările ţin de noi, de a fi competitivi, de a avea raporturi corecte calitate-cantitate-preţ, de a fi mulţumiţi clienţii şi de a-i revedea.” Clătitele La Nu Ştiu Cine au ajuns până acum la Untold, Electric Castle, Neversea, Jazz in the Park şi chiar Eat & Meat din München, alături de multe alte evenimente având street-food ca tematică principală. În total, peste 100 de evenimente s-au adunat în portofoliul clătităriei fondate de Răzvan Briciag şi Valentin Dulea în cei peste opt ani de activitate.    ■

    Clătitele La Nu Ştiu Cine au ajuns până acum la Untold, Electric Castle, Neversea, Jazz in the Park şi chiar Eat & Meat din München, alături de multe alte evenimente având street-food ca tematică principală.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Pottery Paw – atelier de ceramică (Bucureşti)

    Fondatoare: Xantya Turcu

    Investiţii: peste 5.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 15.000 de lei (3.000 de euro)

    Prezenţă: în două magazine din Bucureşti


    Lexure Legal Hub – hub de servicii juridice (Bucureşti)

    Fondatori: Adrian Şandru, George Zlati şi Dorel Herinean

    Prezenţă: Bucureşti


    Parentool – aplicaţie mobilă pentru părinţi (Bucureşti)

    Fondatoare: Petruţa Ţuligă

    Investiţie iniţială: 6.000 de lei (1.200 de euro)

    Cifră de afaceri în 2023: 80.000 de lei (16.000 de euro)

    Prezenţă: online


    U LAV – sucuri naturale presate la rece (Bucureşti)

    Fondatoare: Geanina Manea

    Investiţii: 20.000 de euro

    Prezenţă: online


    Footshape Studio – magazin online cu încălţăminte barefoot (Târgovişte)

    Fondatori: Denisa şi Vlad Ioan

    Prezenţă: online



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cine sunt antreprenorii români care au dezvoltat o afacere neobişnuită. Ce produse au şi cine sunt clienţii

    Câţiva antreprenori români au văzut potenţial pe piaţa locală pentru un nou serviciu – închirIerea de plante pentru birouri – şi au adus în România modelul olandez care presupune birouri mai verzi. Care sunt businessurile ce aduc natura în birourile corporatiştilor români?

    Dacă până acum se găseau pe internet de închiriat apartamente, maşini sau locaţii pentru evenimente, de câţiva ani a început se contureze un nou trend – închirierea de plante. Acesta este un concept olandez pe care câţiva jucători din mediul de business au avut curaj să îl introducă în România şi să aducă, odată cu el, puţină natură în clădirile de birouri din Capitală şi nu numai. Fie că vorbim despre afaceri care au pornit la drum direct cu serviciul de închiriere de plante, fie că l-au introdus pe parcurs în business, complementar serviciului de achiziţie de plante, toate au avut la bază aceeaşi dorinţă, aceea de a transforma biroul într-un loc mai verde, mai prietenos şi mai sănătos pentru corporatiştii care petrec acolo zilnic opt ore sau chiar mai mult.

    Ştefania Pantaia, studentă la Facultatea de Administrare a Afacerilor din cadrul ASE şi fostă sportivă de performanţă, a creat proiectul Miss Green, o companie care se ocupă cu închirierea plantelor pentru clădirile de birouri şi pentru diverse evenimente. „Miss Green a pornit în 2023. Gândul principal a fost să aducem viaţă în spaţiile de birouri în principal, dar nu numai. Ne adresăm spaţiilor de birouri, dar şi restaurantelor, hotelurilor sau evenimentelor. A pornit cu dorinţa de a aduce natura înapoi în oraş şi de a face din aceste spaţii monotone nişte spaţii în care să ne simţim bine”, a spus antreprenoarea. De-a lungul anilor în care a practicat tenis şi gimnastică, ea şi-a cultivat spiritul antreprenorial şi a învăţat ce înseamnă răbdarea şi disciplina, iar după primul an de studenţie a înfiinţat acest proiect antreprenorial şi a strâns în portofoliu şapte clienţi corporate în primele luni de activitate. Miss Green oferă un serviciu complet de închiriere a plantelor, de la designul de interior şi variante de amenajare, până la instalare şi mentenanţă, care presupune udarea, fertilizarea şi tratarea plantelor închiriate.

    Ştefania Pantaia a văzut pentru prima dată acest tip de serviciu în Olanda, atunci când a locuit acolo câteva luni, în primul semestru de facultate din anul al doilea. Ea a plecat cu programul Erasmus, dedicat studenţilor, şi a avut ocazia să înveţe despre un astfel de business de la o companie olandeză cu un model similar. Plantele din portofoliul Miss Green sunt aduse din Olanda. Acestea se împart în trei categorii: plante mici, până la 70 cm, plante medii, de 80-150 cm şi plante XL, până la 2 m. Acestea pot fi închiriate de clienţi în baza unui abonament. Cel mai cerut abonament este cel de 300 de euro/lună, recomandat pentru spaţii mai mici de 500 mp, care pune la dispoziţie circa 15 plante în funcţie de preferinţe. Pentru spaţiile de birouri mergem pe închirierea pe minimum un an”, a explicat ea. Cea mai mare cerere, spune antreprenoarea, vine dinspre zona de evenimente şi dinspre birouri, însă compania poate da plante în chirie şi pentru hoteluri sau restaurante. Una dintre companiile din portofoliu este la Ploieşti, două sunt la Bucureşti, iar unul dintre clienţi este într-una din clădirile One. Businessul Ştefaniei Pantaia nu are încă un an de funcţionare, însă fondatoarea are premise optimiste şi ţinte ambiţioase privind cifra de afaceri după primul an de activitate, care se va împlini în august 2024. „Ne propunem să ajungem la o cifră de afaceri de 50.000 de euro la finalul unui an întreg de funcţionare”, spune ea. În următorii cinci ani, aceasta îşi propune ca Miss Green să aibă în portofoliu măcar 50 de clienţi.


    „Miss Green a pornit în 2023. Gândul principal a fost să aducem viaţă în spaţiile de birouri în principal, dar nu numai. Ne adresăm spaţiilor de birouri, dar şi restaurantelor, hotelurilor sau evenimentelor. A pornit cu dorinţa de a aduce natura înapoi în oraş şi de a face din aceste spaţii monotone nişte spaţii în care să ne simţim bine.“ – Ştefania Pantaia, fondatoare, Miss Green


    Gabriela Gambra este o altă antreprenoare care a văzut potenţial pe piaţa locală pentru acest serviciu. Ea este de profesie inginer de proiectare de mobilier şi amenajări interioare, însă a îndrăgit mereu plantele şi le-a considerat un element esenţial în amenajările interioare. Astfel, în 2002, a pus bazele unui business care se ocupa, pe atunci, cu vânzarea de plante, iar ulterior a introdus şi serviciul de închiriere pentru acestea. „Întotdeauna mi-au plăcut plantele în amenajările interioare şi am văzut beneficiul pe care îl aduc pe partea estetică, cât şi din punctul de vedere al stării de spirit. Aveam câteva plante pe balcon când am început acest proiect. Viaţa mea se derula foarte mult în Olanda, de unde am adus acest serviciu. Am creat o echipă de ingineri horticoli şi ingineri agronomi şi astăzi suntem nouă oameni care iubesc plantele şi ştiu meserie”, a povestit fondatoarea companiei Verde la birou, care până în 2022 a funcţionat sub numele de Hollandia Green. De la bun început, businessul său a fost specializat pe plantele de interior, iar din 2004 s-a ultraspecializat pe peisagistică  de interior în spaţii de birouri cu suprafaţă mare. Astăzi, în portofoliul Verde la birou sunt peste 100 de clienţi B2B activi, companii mari din România cu spaţii de birouri extinse. „Lucrăm personalizat cu fiecare client în parte. Facem ofertele doar după ce vizităm locaţia pentru a ne da seama de condiţiile de lumină, încălzire, răcire şi traficul din respectivul birou. Pasul următor este conceperea unei amenajări”, a mai adăugat antreprenoarea.

    Plantele sunt prezente în parcurile mari de clădiri de birouri din Pipera şi Aviaţiei sau din zona de vest a Capitalei. Compania Verde la birou are în portofoliul de produse plante precum ficus, dracaena, yucca, aglaonema, bambus sau citrice. Acestea sunt de diferite dimensiuni, cele mai mari având între 1,7 m şi 2,5 m. Pentru o clădire cu cinci etaje, exemplifică Gabriela Gambra, preţul unui pachet ajunge la câteva mii de euro. Un birou de 50 mp are nevoie, în principiu, de minimum 12 plante. În prezent, partea de închiriere de plante reprezintă o treime din businessul total, fiind încă un concept nou pe piaţa din România, însă este în creştere. Trendul se vede, după cum spune aceasta, în special la companiile multinaţionale. „Închirierea de plante nu este chiar ca leasingul operaţional pentru maşini, este un proces mai elaborat pentru că vorbim despre nişte fiinţe vii. Ponderea închirierii este în creştere. Companiile multinaţionale din România sunt cele care optează cel mai mult pentru închirierea de plante pentru că există un precedent în ţara unde se află sediul mamă şi practic ele urmează exemplul acesteia”, a mai spus fondatoarea. Compania Verde la birou servicii SRL a avut în 2023 o cifră de afaceri de 1,8 milioane de lei, în creştere cu 7% faţă de anul precedent, şi un profit de aproape 680.000 de lei, plus 80%, potrivit datelor publice. Pe piaţă au apărut în ultimii câţiva ani şi alţi jucători care se ocupă cu închirerea de plante, cum ar fi Plantsbutbetter SRL, companie din Brăila care deţine platforma online de închiriere de plante PlanteBirou.ro, sau Grădini cu Stil,  o companie din Giurgiu care oferă, de asemenea, acest serviciu.  

  • Povestea românilor care au renunţat la locurile de muncă şi au mizat pe o afacere bazată pe un mestesug. Acum produse lor sunt cumpărate de oameni din toată lumea

    Szidonia Szénási a început să realizeze obiecte din porţelan acum circa zece ani, când avea nevoie de o schimbare de carieră, iar contractul de muncă stătea să expire. Mai târziu i s-a alăturat şi soţul ei Zsolt, iar împreună fac astăzi echipă în Blue Petal, un brand care realizează obiecte din porţelan în Floreşti (jud. Cluj). Cum a început totul?

    Socrul meu lucra pe cont propriu la o comandă de mărţişoare realizate din porţelan, mi-a arătat tainele meseriei, eram fascinată şi am preluat ştafeta. Nu aveam absolut nicio experienţă, eu am absolvit facultatea de medicină veterinară, specializarea biotehnologii, iar Zsolt e arhitect. În copilărie m-am jucat puţin cu lutul şi îmi aduc aminte că şi atunci mi-a plăcut”, povesteşte Szidonia. Practic, bazele meseriei le-a învăţat de la socrul său, care a lucrat la fosta fabrică de porţelan Iris. A văzut şi tutoriale, a citit cărţi, dar inevitabil la început avea multe eşecuri, din care a învăţat foarte multe, după cum recunoaşte ea.

    „În continuare învăţăm, cred că acest proces nu se va opri niciodată”, recunoaşte Szidonia, care îşi aminteşte că prima comandă realizată a fost una de mărţişoare preluată de la socrul său, iar pentru a finaliza această comandă aveau nevoie şi de o formă juridică. Aşa au ales PFA-ul, dar fără a avea planuri în a dezvolta un business în adevăratul sens al cuvântului.

    „După predarea comenzii am rămas cu câteva mărţişoare, pe care le-am realizat în plus, doar cu scopul de a face cunoştinţă cu materialul. Am aflat de la o fostă colegă de serviciu că primăria urma să organizeze târg de mărţişor în centrul Clujului. Ne-am înscris, am fost acceptaţi, iar primul nostru târg a fost cu succes.” Mulţumită acestui târg, cei doi antreprenori au reuşit să se înscrie în Asociaţia Meşterilor Populari Clujeni şi au participat la târgurile organizate de către această asociaţie. Iar acest lucru le-a fost de real ajutor, mai ales că erau la început de drum.

    Astăzi, Blue Petal realizează bijuterii, căni, obiecte decor, şi produse de sezon: mărţişoare, globuri. Însă, ca hobby, ei mai realizează şi figurine croşetate.

    „Materia de bază – caolinul, glazura transparentă  – o achiziţionăm de la Interceram din Sighişoara, o parte din pigmenţi şi glazuri de la Cerasil şi o parte consistentă de coloranţi şi glazuri de efect din străinătate. Din păcate la noi în ţară nu avem foarte multe opţiuni. Cea mai importantă sursă de inspiraţie sunt animăluţele noastre, natura, universul”, menţionează Szidonia. Cei doi antreprenori sunt prezenţi cu produsele atât la diverse târguri, iar prezenţa la aceste târguri o anunţă pe Facebook şi Instagram, dar produsele sunt disponibile şi în magazinul online Blue Petal.

    Szidonia Szénási menţionează că pentru a dezvolta o astfel de afacere ai nevoie în primul rând de un spaţiu adecvat, iar ei au reuşit să transforme un garaj în atelier.

    „Cea mai importantă investiţie, şi care a necesitat şi cel mai mare efort financiar, a fost cuptorul de ardere şi cabina de glazurare. Activitatea am început-o cu un cuptoraş de 16 litri moştenit de la tatăl lui Zsolt, dar repede ne-am dat seama că avem nevoie de unul mai mare. Momentan folosim un cuptor de 130 litri, desigur există şi cuptoare de capacitate mai mare, mai profesionale, dar pentru noi e suficient acesta.” În plus, au mai avut nevoie de rafturi, masă de lucru, ustensile, iar antreprenoarea punctează că mai sunt costuri periodice legate de materia primă, consumul electric, formele de gips (produsele Blue Petal sunt turnate în forme), taxele de târg. De unde vin clienţii Blue Petal?

    „Participând la târguri avem clienţi şi din ţară dar şi din străinătate. Produsele noastre au călătorit până în Franţa, Cehia, Anglia, Austria, Olanda etc., chiar ne-am gândit să facem o hartă cu ţările în care au ajuns produsele noastre”, mai spune Szidonia. Ea adaugă că realizează la comandă şi medalii din porţelan pentru diferite competiţii sportive, pentru care are comenzi în general şi de 200-300 de bucăţi.

    „Clienţii noştri apreciază calitatea, atenţia la detalii, unicitatea şi personalitatea produselor. Fiecare produs este realizat, pictat manual, sunt colorate, vesele.” Cei doi antreprenori se promovează la târguri, dar şi prin social media şi Google.

    Ce urmează pentru Blue Petal?

    „Nu avem un plan prestabilit, amândoi trăim clipa, acceptăm ce ne oferă viaţa, ne adaptăm. Desigur, mereu avem idei noi pe care vrem să le realizăm, să le încercăm. Ne dorim să fim mai prezenţi online, iar peste trei ani sperăm să fim tot aşa, să îmbunătăţim şi mai mult calitatea produselor nostre”, a conchis Szidonia Szénási.   

    „Participând la târguri avem clienţi şi din ţară dar şi din străinătate. Produsele noastre au călătorit până în Franţa, Cehia, Anglia, Austria, Olanda etc.“ – Szidonia şi Zsolt Szénási, fondatori, Blue Petal



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Suits by David C

    Prezenţă: Bucureşti, Calea Dorobanţilor

    Fondator:David Ciocodeică

    Investiţie iniţială: 30.000 de euro

    Încasări maxime/lună: 20.000 de euro


    Rovyo Cosmetics

    Fondatoare: Rodica Dumitru

    Prezenţă: online, magazine din Bucureşti


    Adamo Atelier

    Fondator: Alexandru Adam

    Locaţie: Bucureşti


    Draos Research

    Fondator: Dragoş Avidal

    Cifra de afaceri: circa 100.000 euro/an


    OMU Design

    Fondator: Ionuţ Petre

    Locaţie atelier: Câmpina

    Venituri anuale: circa 150.000 de euro



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cum vrea Cristian Rusu să relanseze Rus Savitar, grup pe care l-a răscumpărat de la Greenbridge: Vrem să aducem compania pe break-even. Începem să reconstruim cu 200 de oameni

    ♦ În octombrie 2023, Cristian Rusu şi soţia sa au reintrat în acţionariatul producătorului şi retailerului de mobilă ♦ Rus Savitar lucrează în prezent doar cu clienţi mari precum Dedeman şi din piaţa din Marea Britanie, restructurând câteva divizii ♦ Reţeaua Casa Rusu mai are şase magazine şi 200 de angajaţi, faţă de circa 1.000 în anii de creştere a businessului.

    Cristian Rusu, antreprenorul care a răscumpărat grupul Casa Rusu-Rus Savitar de la fondul de investiţii Greenbridge, căruia i-l vânduse în 2019, spune că de la finalul lunii octombrie anul trecut, de când a reintrat în acţio­nariat, a luat o serie de măsuri prin care treptat să readucă businessul pe o pantă ascendentă. Rus Savitar, divizia de producţie a grupului, intrase în concordat preventiv la jumătatea anului trecut, şi a fost timp de doi ani, în 2022 şi 2023, pe pierderi.

    „Am răscumpărat compania pentru că anul acesta Rus Savitar împlineşte 30 de ani şi normal că aveam resursele necesare să închid creditul bancar, având în vedere că făcusem vânzarea în 2019, şi să scot compania de sub concordat preventiv. Ceea ce s-a şi întâmplat, am ieşit vinerea trecută de sub concordat preventiv şi am făcut nişte restructurări importante la fabrica de mobilă şi la cea de tapiţerie. Ele sunt funcţionale în continuare şi produc, dar la un nivel mai scăzut, tocmai ca să ne reglăm veniturile şi cheltuielile“, a spus Cristian Rusu într-un interviu acordat ZF.

    El împreună cu soţia sa Laura sunt acum singurii acţionari ai Rus Savitar (fabrica) şi Casa Rusu (divizia de retail). Rus Savitar este o afacere pusă pe picioare de familia Rusu în 1994, iar în 2019 a semnat cea mai importantă tranzacţie din sectorul mobilei, vânzând mai întâi 75% din grup către fondul de investiţii suedez Greenbridge. Cristian Rusu a mai rămas la conducerea executivă a companiei o perioadă pentru a face mai uşoară tranziţia, iar apoi contractul cu fondul suedez viza şi vânzarea restului de 25% din părţile sociale la finalul următorilor doi ani după prima achiziţie. Ultimul deal dintre cele două părţi s-a perfectat în martie 2022, după cum povesteşte Cristian Rusu. În 2021, el a fost înlocuit de un executiv polonez la conducerea grupului, iar Cristian Rusu nu a mai avut nicio funcţie executivă în companie până când a preluat-o.

    Familia Rusu a bătut palma cu grupul suedez chiar înainte de izbucnirea pandemiei, perioadă care a venit cu un val de închideri de magazine şi de fabrici. Această perioadă a zguduit puternic industria mobilei, dar nu a fost singura. Au urmat apoi un val de scumpiri ale materiilor prime, dar şi un declin al consumului pentru că mobila este printre primele produse pe care oamenii renunţă să le cumpere atunci când au dificultăţi financiare.

     

    Povestea unei răscumpărări la patru ani de la vânzare

    În 2022 (ultimele date disponibile la Ministerul de Finanţe) arată că Rus Savitar a avut afaceri de 127,8 milioane de lei, în scădere cu 9% faţă de anul precedent, şi a trecut pe o pierdere netă de peste 6 milioane de lei, faţă de un profit net de 9 milioane de lei în 2021.

    „În 2023 lucrurile s-au înrăutăţit. Com­pania a avut o pierdere la nivel de EBITDA de peste 6 milioane de lei, iar pierderea netă a fost şi mai mare. Pe deasupra, exista acel credit pe care fondul de investiţii l-a contractat în momentul în care au achiziţionat compania de la noi şi care în luna aprilie a anului trecut a devenit insuportabil. Renegocierile au eşuat şi banca atunci a decis să declare creditul scadent anticipat şi le-au dat un termen foarte scurt să achite. Mai rămăseseră vreo 65 de milioane de lei de achitat către UniCredit Bank, lucru pe care normal că nu aveau cum să-l facă“, a explicat Cristian Rusu, care a adăugat că intrarea în concordat preventiv a fost măsura pe care grupul a găsit-o pentru a avea şansa să facă un plan de restructurare. Însă, el spune că acest plan nu a fost aprobat de bancă, iar singura şansă de a salva această companie a fost să o vândă. Aşa a fost întrebat Cristian Rusu dacă vrea să răscumpere compania.

    „A fost o sumă pe care am plătit-o la răscumpărare, plus obligaţia de a plăti toate obligaţiile de plată ale companiei au trecut în sarcina noastră, dar sunt lucruri care le-am gândit-o la început şi care le-am asumat în momentul în care am decis să răscumpărăm“. El nu a dat detalii despre valoarea tranzacţiei, însă fondul de investiţii din Suedia declara recent pentru un ziar suedez că au decis să treacă această investiţie la categoria pierderi (pe zero în bilanţ) pentru a o putea vinde. În 2019, tranzacţia prin care fondul a cumpărat grupul Rus Savitar- Casa Rusu a fost de ordinul zecilor de milioane de euro, conform datelor ZF. Cu toate acestea, Cristian Rusu spune că are resursele necesare pentru a aduce compania pe linia de plutire pentru ca mai apoi să înceapă din nou să crească.

    „Reducând activitatea, aşa cum am decis, fabrica lucrează strict pentru clienţii fabricii, alţii decât Casa Rusu, adică pe intern lucrează cu Dedeman şi pe export lucrează strict cu clienţii din piaţa din Marea Britanie, dar am redus numărul produselor la nivelul produselor care produceau într-adevăr o marşă care să ne permită să fim profitabili şi am regândit gama de produse în aşa fel încât să putem produce eficient şi să avem o activitate de producţie care să ne ducă pe plus anul ăsta“, a menţionat antreprenorul, care adaugă că alegerile în ceea ce priveşte restructurarea au fost destul de simple, pentru că „am ştiut exact ce trebuie să tăiem, care e necesarul de produse finite şi ce sectoare trebuiesc restructurate astfel încât să reuşim să stabilizăm compania“.

    În plus, printre măsurile luate de Cristian Rusu după revenirea la conducerea companiei este şi păstrarea magazinelor care aduceau profit, astfel că a închis 12 astfel de locaţii şi a mai rămas cu şase unităţi deschise sub brandul Casa Rusu.

    „Am început să închidem magazinele care erau foarte neprofitabile pentru că, sincer, puţine magazine mai erau profitabile, dar erau unele care generau pierderi mari. Încercăm o restructurare a business-ului până în zona de break-even, după care intenţia mea este să îl cresc înapoi. Dar trebuie să o duc în zona în care companiaeste stabilă financiar, nu doar din punct de vedere a datoriilor pe care deja le-am achitat, ci trebuie să ajungem şi la o sănătate financiară care să ne permită să începem să creştem din nou“, a punctat managerul.

    În plus, grupul mai are în prezent 200 de angajaţi, faţă de circa 1.000 cât aveau ambele companii în 2021 şi în anii de creştere.

    „Acesta nu mai este un plan de restructurare impus de cineva. E un plan de restructurare impus de noi intern, pentru că altfel nu puteam să o întoarcem din declinul în care a pornit din 2022 şi mult mai accelerat în 2023. Această restructurare era o măsură necesară, dar mă bucur că totuşi am salvat aceşti 200 de oameni şi cu aceşti 200 de oameni începem să reconstruim“, a punctat el.

  • România, noua Turcie a serviciilor estetice

    Faţă de alţi medici-antreprenori care au deschis clinici private în România, Valentin Burada, fondatorul reţelei de chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă Swiss Clinics, spune că a pornit un nou trend, şi asta pentru că la bază nu are studii de profil, ci este jurist. Şi, cu toate că ar putea să pară un dezavantaj, fondatorul susţine că această diferenţă a devenit un atu, pentru că a avut timp să se ocupe de management fără a fi nevoit să se împartă între birou şi sala de operaţii. Cum vrea el să „fure” clienţii clinicilor din Turcia, oferindu-le servicii similare în România, la un cost mai bun, şi pe ce intervenţii mizează?

    Nu trebuie să reinventăm apa caldă, ci pur şi simplu să replicăm modelul din Turcia, care funcţionează foarte bine pe partea de turism medical. De ce? Pentru că avem calitate mai mare decât chiar în ţările vestice. Medicii noştri chiar fac şcoală de medicină bună, şi estetică, şi aceste dezvoltări pe estetică pe care le facem intern oferă rezultate mai bune decât majoritatea ţărilor europene din Vest şi din alte zone, iar preţurile sunt la jumătate. Deci folosirea acestor două elemente – calitatea superioară şi preţul la jumătate – e reţeta care ar trebui să funcţioneze cu succes”, spune Valentin Burada, vorbind despre potenţialul României de a atrage sau de a păstra clienţii care pleacă peste graniţe pentru diverse tratamente.

    El a fondat reţeaua de chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă Swiss Clinics în urmă cu aproape un deceniu, businessul ajungând anul trecut la o cifră de afaceri de 18,5 milioane de lei, cu estimări de creştere cu 25% pentru acest an. Potrivit antreprenorului, mulţi dintre pacienţii clinicii, deşi aleg serviciile Swiss Clinics pe zona de chirurgie estetică, se duc în Turcia pentru procedurile de implant de păr. „E frustrant. Eu vreau să oferim aceeaşi calitate la acelaşi preţ competitiv, să nu mai fie nevoie să meargă bărbaţii români să ducă banii afară din ţară. Astfel, pe lângă turismul estetic pe care îl facem acum, vrem să ne extindem şi către turismul pentru implant de păr şi nu doar turism. Cel puţin la implantul de păr e vorba de manualitate, turcii au preţul foarte bun şi au experienţă pe această procedură, notorietate creată în timp şi practică. Dacă putem să oferim acest preţ competitiv sau chiar puţin mai jos – pentru că acum cei care merg acolo se bucură şi de un miniconcediu, o plimbare în Istanbul, mai vizitează ceva – trebuie să fim un pic sub ei ca să fie atractivi, şi aşa vom lua şi noi pacienţi.” De altfel, subliniază că din start ar fi un câştig, pentru că nu ar mai da banii pe transport, cazare, pe alte lucruri pe care care le cheltuie acolo. „Turcii oferă pachete cu totul inclus, cu transport, cu hotel, cu întregul serviciu. Şi noi am făcut chestia asta în România, practic avem turism intern, adică ne putem ocupa de pacienţi din Timişoara, Suceava, Satu Mare, Iaşi, zona Moldovei. Ne ocupăm de transport intern cu avionul, noi cu agenţia, luăm biletele, şi de la aeroport îi preluăm noi, îi aducem la clinică pentru că probabil n-au unde stea şi înnoptează în clinică. Deci ne ocupăm de chestia asta pentru oraşele îndepărtate, iar în perimetrul a 200 de kilometri în jurul Bucureştiului, mergem şi îi luăm de acasă cu maşina, cu şoferi, avem flotă auto, deci facem şi un turism estetic intern. Şi vrem să facem şi turism stomatologic.” În paralel cu clienţii din alte oraşe, compania are şi cliente din alte ţări, un top fiind reprezentat de Italia, Germania şi Marea Britanie, alături de clientele din Bulgaria, care sunt însă mai puţine. Din totalul de persoane care apelează la serviciile businessului, ce a atins în prezent un portofoliu de peste 60.000 de pacienţi unici, circa 10% sunt clienţi din afară, dar „proiecţia e să ducem acest procent undeva la circa 30%, să ajungem cam în doi ani la această proporţie”.

    Una dintre cele mai căutate proceduri de către această categorie de clienţi e tehnica executată cu Vaser Pro, „un aparat care a costat 120.000 de euro şi folosit cu tehnica potrivită oferă rezultate spectaculoase. Deci vin şi după aparat. O astfel de intervenţie costă 15.000-20.000 euro în alte ţări. La noi costă undeva în jur de 6.000, deci diferenţa e majoră. Dar vin şi pentru implant mamar sau rinoplastie”.

    Per ansamblu, pe zona de medicină estetică minim invazivă, adică non-chirurgicală, preţurile aplicate de companie variază 90 şi 1.000-2.000 de euro pentru tratamente injectabile, nonchirurgicale. Dacă vorbim de chirurgie estetică corporală, atunci preţurile variază între 800 de euro, pentru un tratament chirurgical mic, până la tratamente mai avansate sau mixte, de 10.000-12.000 de euro. În general, antreprenorul spune că importă tehnologii şi aparatură pe care o descoperă la diverse congrese internaţionale încă dinainte să se lanseze la nivel european, iar acum are în vedere să aducă tehnici care la noi nu au fost încă dezvoltate din punctul de vedere al practicii medicale, vorbind aici nu doar de implantul de păr şi de barbă, ci şi de tehnici mai avansate de implant de sprâncene sau de gene la femei. „Deci este ceva care ar putea schimba industria totalitate. Aici vorbim de know-how medical, nu la nivel de tehnologie, căci nu-ţi trebuie neapărat un aparat. Deci trebuie să trimitem pe cineva în Turcia la training. Mai e un tratament pentru slăbit cu botox în stomac, se injectează cu endoscop în stomac şi atunci relaxează stomacul şi nu mai e senzaţia de foame şi se repetă la şase luni şi practic slăbeşte.”

    Potrivit lui, sunt multe complexe care se pot rezolva pe această zonă chiar şi în rândul tinerilor, adolescenţilor, „unde vorbim de bullying. Avem pacienţi nu neapărat majori, care vin cu părinţii şi apelează la aceste tratamente pentru a-şi regla nişte probleme sociale”. Legat de vârsta minimă de la care sunt premise intervenţiile, dacă vorbim de rinoplastie, de exemplu, antreprenorul spune că, medical vorbind, trebuie să fie peste 15 ani, iar în cazul implantului mamar, peste 16 ani, „dar deja aici acesta este un moft. În schimb, reducţia mamară pentru gigantomastie la tinere poate fi o problemă medicală şi atunci se poate interveni şi mai mai devreme, or otoplastia sau alte servicii care pot crea complexe se pot rezolva de la vârste mai fragede”.

    Ajutor din online. La nivel de echipă, din care fac parte în jur de 60 de angajaţi şi 40 de colaboratori, Burada spune că oamenii care se alătură companiei trebuie să aibă trei valori esenţiale. În primul rând menţionează empatia, dar şi perseverenţa, adăugând că trebuie să fie responsabili. „Trebuie să fie empatici, atât medicii, cât şi personalul din alte departamente, alte poziţii. Să fie dispuşi să colaboreze, să îi asculte pe ceilalţi. Şi trebuie să mai aibă perseverenţă şi responsabilitate. Trecând prin aceste trei valori, filtrăm destul de mult colegii. Cred că restul se pot dobândi, se pot învăţa capabilităţile, atât tehnice, profesionale, cât şi de altă natură. Noi avem şi foarte multe cursuri interne, inclusiv pe parte medicală. Avem cursuri interne aproape săptămânale.”

    În ceea ce-l priveşte, spune că este, probabil, singurul antreprenor din domeniul medical care nu e medic de profesie. „Majoritatea clinicilor şi spitalelor sunt clădite în jurul fondatorului medic. Eu am făcut abatere de aceast această regulă, ca să zic aşa, şi pot spune cumva că m-a ajutat pentru că am avut timp să fac management. Dacă era medic şi lucram 8 ore pe zi n-avea cine să facă managementul sau, mă rog, putea să-l facă cineva, dar nu la nivel atât de aplicat şi cu interes atât de mare. La început efectiv a trebuit să învăţ domeniu medical şi nici n-avem resurse de unde. Vă spun sincer, m-a ajutat foarte mult YouTube-ul în prima parte pentru că am urmărit efectiv seminarii, cursuri pe zona asta de dezvoltare de estetică.”

    Pentru a porni un astfel de business, notează că provocarea investiţională ar fi prima, dar spune că cel mai important e să înţelegi domeniul, produsul, serviciile, ca să poţi pune cap la cap toate lucrurile şi ulterior, să te focuseze pe partea de management al echipei şi pe dezvoltarea progresivă. „Dacă vrei să penetrezi această industrie făcând un spital de genul e o provocare financiară. Sigur e nevoie de know-how. Noi în doar trei ani de zile după lansare am devenit lideri de piaţă, cel puţin pe partea minim invazivă, adică noi în 2018-2019 am fost declaraţi cel mai mare consumator de acid hialuronic din România de către furnizorii de agreaţi. Cum am ajuns aici? Ne-am focusat foarte mult pe management, pe educarea clienţilor, pe dezvoltare şi asta ne-a propulsat foarte repede.”

    Ca nivel de investiţie, notează că o clinică precum cea din Bucureşti a companiei ar presupune o investiţie de circa 2 milioane de euro, însă dacă vorbim de un cabinet fără bloc operator sau clinică mai mică, poate fi şi 200.000 de euro.

    Educaţia, piatra de temelie pentru noi nişe de business. Ca obiective viitoare, fondatorul spune că îl provoacă ideea de a contribui la dezvoltarea know-how-ului medicilor din România pe zona de chirurgie plastică sau dermatologie, unde „la acest moment nu se învaţă medicină estetică, se învaţă doar chirurgia plastică sau dermatologia patologică. Dacă vrei să fii un medic plastician estetic de succes sau un dermatolog estetician, atunci trebuie să înveţi aceste cursuri în privat, cumva, sau să te duci la congrese internaţionale, la cursuri prin afară sau în România. N-ai unde să le înveţi. Şi atunci cel mai mare vis antreprenorial ar fi să creezi această academie acreditată care să educe forţa de muncă din România spre un nivel care să ne pune pe hartă.”

    El spune că deja noi avem această componentă balcanică dezvoltată, căci femeilor şi bărbaţilor din România le place să arate bine, iar româncele se află pe locul doi după rusoaice în privinţa interesului acordat acestor procedure. „În România gradul este de interes foarte mare, dar din păcate, nu este atât de accesibil. Adică, deşi este grad de interes, pacientele nu au accesibilitate, spre deosebire de ţări precum Italia sau Germania, unde gradul de interes este mult mai scăzut. Dar accesibilitatea şi puterea financiară este alta. Avem acest mindset, dacă avem şi suportul educaţional, atunci ar ieşi o reţetă şi cred că s-ar dezvolta foarte mult şi turismul prin această metodă, turismul-turism, nu doar turismul medical. Şi dacă pune pe hartă că în România se face medicină estetică de calitate, la preţuri corecte, atunci da, ar fi un vis împlinit.”

    Legat de o eventuală extindere peste graniţe, Burada susţine că au deschis deja un punct de lucru în Londra, într-un parteneriat cu o clinică locală. „E un pic mai greu la nivel de management administrativ să-ţi deschizi puncte de lucru peste tot, în toate oraşele. În schimb, prin parteneriate cu clinici locale, trimiţând forţă de muncă din România, adică medici care au învăţat toate aceste tehnici avansate la noi, putem crea această formulă, practic să replicăm ceea ce facem acum în România, prin parteneriate cu clinici din Uniunea Europeană. Dar visul meu este să dezvolt România, în principal să ne dezvoltăm foarte mult la nivel naţional şi după aceea să oferim reţeta mai departe şi altor ţări.”

    Iar în privinţa unui scenariu care ar implica vânzarea businessului, povesteşte că a primit această propunere în 2019 din partea unei reţele mari. „La acel moment încă ne aflam în proces de scalare şi n-am considerat oportun. Încă nu a ajuns compania noastră la stadiul în care să iau în considerare acest pas. Suntem încă în proces de scalare. Estimez că am putea ajunge la maturitatea de grup cam în cinci ani. Şi da, la un moment dat iau în considerare inclusiv exitul.”   

     

    Carte de vizită

    Valentin Burada, fondator, Swiss Clinics

    1. Este absolvent de Drept şi de profesie jurist;

    2. De-a lungul timpului, în calitate de antreprenor, a fost implicat în diverse businessuri din real estate, HoReCa, evenimente şi turism;

    3. În completarea activităţii din domeniul medical, a fondat şi lansat recent pe piaţa din România gama de suplimente alimentare Swiss Beauty Essentials, în direcţia medicinei integrative;

    4. Este pasionat de călătorii şi maşini, practică sporturi nautice şi echitaţie.

  • Real Estate. From zero to one, la viteza România

    Pentru Vicenţiu Vlad, fondatorul platformei de crowdlending Stock.estate şi antreprenor în domeniul turismului, România a devenit sinonimă cu cele mai bune oportunităţi de business. După o viaţă în Italia şi câţiva ani în New York, crede că ţara sa natală este locul în care ideile lui pot ajunge „from zero to one” în cel mai rapid mod. Cea mai recentă dovadă? Rezultatele obţinute cu chalet-ul deschis alături de un partener în zona Moieciu. 

     

    Pentru noi a părut destul de simplu să ne diferenţiem, tot procesul a fost organic, natural şi ne-a mers bine chiar din prima zi. Dar, într-adevăr, să găseşti un factor de diferenţiere într-o unitate de cazare sau într-un business nu este tot timpul uşor. În cazul nostru, diferenţiatorul ţine de privelişte şi de piscina infinity – cu vedere la munţii Bucegi”, descrie Vicenţiu Vlad chaletul deschis în zona Moieciu în urmă cu aproximativ un an şi jumătate.  Antreprenorul a fondat Stock.estate, prima platformă de crowdlending autorizată de ASF în România, al cărei scop este de a finanţa proiecte imobiliare (printre care se numără şi proiecte din turism) şi prin care, în acelaşi timp, investitorii pot să-şi maximizeze investiţiile şi să primească un randament în cadrul platformei. În paralel, a deschis însă şi propriul business din turism alături de un partener de business (Ciprian Sasu), respectiv o cabană de lux în zona Moieciu. 

    Terenul îl deţineau deja, astfel că investiţia în chalet s-a plasat la 550.000 – 600.000 de euro, fonduri proprii: „Doar zona de entertainment ne-a costat circa 150.000 de euro”.

    Rezultatele nu au întârziat să apară pentru că, spune Vicenţiu, au avut un prim an cu un grad de ocupare de 88%, iar anul acesta au ajuns deja la 96%. „Costurile de operare la noi sunt destul de mici fiindcă nu oferim şi servicii ce ţin de masă, micul dejun se poate servi prin intermediul unor restaurante partenere – dar este foarte lină partea aceasta organizaţională, partea de booking se realizează prin social media şi telefon. Genul acesta de investiţie se amortizează undeva între trei şi patru ani.” În ceea ce priveşte tarifele, în timpul săptămânii acestea sunt de 600 de lei/pe noapte, iar de joi până duminică, de 3.500 lei/noapte.

    Chalet-ul include şapte dormitoare, fiecare cu baie privată, o zonă de open space cu bucătărie utilată, mansardă-cinema. „Vrem să deschidem cât mai multe astfel de unităţi, în funcţie de terenurile pe care le găsim şi resurse. Acum avem în analiză vreo trei-patru terenuri şi sunt convins că vom finaliza cel puţin unul dintre ele în curând ca să ne completăm puţin oferta. Va fi o unitate de cazare care permite şi accesul cuplurilor sau grupurilor mai mici, fiindcă în prezent oferim cazare doar pentru grupurile mari, de 12-14 persoane, dar primim foarte multe telefoane de la grupuri mai mici, două-patru persoane, care şi-ar dori o experienţă asemănătoare.  Vrem să recreăm acelaşi concept, dar pentru grupuri mai mici.” Vicenţiu Vlad are dublă cetăţenie, română şi italiană – s-a născut în România, dar a crescut în Italia după ce familia sa a decis să se mute acolo. A trăit şi în New York timp de patru ani, ca angajat pentru Organizaţia Naţiunilor Unite, dar în pandemie, a decis să viziteze România de curiozitate. În ceea ce priveşte platforma de crowdlending, dacă în urmă cu patru luni strânseseră prin intermediul acesteia 70.000 de euro, în prezent au ajuns la 350.000 de euro: „Am ajuns să ne menţinem în perioada asta la între 100.000 – 150.000 de euro ridicaţi pe lună şi obiectivul este să ridicăm acest volum până la 1 milion de euro pe lună. Creştem organic şi facem şi un boarding de proiecte. Noi o să avem în perioada următoare nişte complexe cunoscute din Bucureşti. Aş putea spune că românii răspund foarte bine la acest gen de servicii noi, de investiţii alternative”.

    Dacă iniţial finanţau un proiect rezidenţial în Sibiu, unul de turism în Poiana Braşov, au adăugat recent în portofoliu şi un salon de evenimente din zona Bucureştiului, cât şi alte proiecte din turism, printre care unul aflat în Cheile Turdei. „Ne bucurăm dacă vin şi alţi operatori care propun în piaţă ceva diferit, fiindcă în prezent nu există atât de multe opţiuni – dacă îmi doresc să plec din Bucureşti şi să îmi şi placă unitatea respectivă – cred că am cinci-şase opţiuni – aşadar există spaţiu în turism, în zona aceasta de investiţii.”  

    Carte de vizită Vicenţiu Vlad

    1. Anterior activităţii din România, unde a fondat Stock.estate şi a investit şi într-o pensiune turistică, a dobândit experienţă în domeniul militar, unde a fost locotenent în armata italiană;

    2. A obţinut o licenţă în Ştiinte Strategice la Universita deli Studi di Modena e Reggio Emilia şi a urmat două programe masterale, în Relaţii Internaţionale (Universita degli Studi Niccolo Cusano) şi în Ştiinţe Strategice şi Militare (Universita degli Studi di Torino).

    Sursa: LinkedIn

     

    Două întrebări şi răspunsuri din interviul cu Vicenţiu Vlad, fondatorul Stock.estate:

    1.De ce ai ales să fii antreprenor în România şi nu în Italia?

    Ce am văzut în România şi mi s-a părut fantastic este oportunitatea. Adică fiind o ţară care încă se dezvoltă, există foarte mult spaţiu pentru antreprenoriat şi foarte multe oportunităţi. Aşadar, a fost foarte simplu să ajung aici de la zero to one într-un timp foarte scurt decât s-ar fi întâmplat în Italia. M-am confruntat cu partea de business şi în New York şi este mult mai greu, mult, mult mai greu. Mi-ar fi trebuit probabil 4 ani doar să intru în cercurile potrivite pentru a putea implementa ceva, la care se adaugă şi bugetele mult mai mari.

    2. Un sfat pentru cineva care vrea să înceapă un business în România?

    Să se documenteze şi să aibă un plan bine stabilit. Şi e important să vii cu un diferenţiator tot timpul, să nu copiezi, să te gândeşti foarte bine cum poţi să maximizezi ce ai.


  • Povestea unui tânăr care atunci când avea 23 de ani care a deschis o afacere, deşi nu îi plăcea deloc domeniul. Ce a ajuns acum să facă

    La 23 de ani, Dan Niculae a decis să aleagă calea antreprenoriatului şi a deschis o florărie pe Calea Moşilor din Capitală, fără a avea o pasiune pentru flori la acel moment. După câteva piedici şi câştiguri, a descoperit farmecul domeniului şi acum, 17 ani mai târziu, conduce o afacere care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 4,8 milioane de lei.

    De obicei, antreprenorii descoperă cum pot monetiza o pasiune, un hobby, un domeniu în care s-au specializat şi decid, la un moment dat, să fie propriii stăpâni. În cazul lui Dan Niculae, parcursul a fost diferit. Fără a avea o pasiune pentru flori, la 23 de ani (în 2007) a decis să înceapă o aventură antreprenorială, neştiind că urma să se declanşeze o criză financiară majoră. Pornind de la dorinţa de a experimenta şi a înţelege lumea antreprenoriatului şi a gestionării unei afaceri proprii, a ales domeniul florilor. La momentul respectiv, spune franc, cunoştinţele sale despre antreprenoriat şi management erau aproape inexistente, iar experienţa în acest domeniu era practic nulă. Cu toate acestea, şi-a asumat riscul şi a pornit, după cum spune chiar el, „pe acest drum al necunoscutului, alimentat de dorinţa de a învăţa şi de a încerca”.

    Primul obstacol major a apărut chiar la început, când a amenajat primul spaţiu comercial fără a avea cunoştinţe adecvate despre necesităţile de bază, cum ar fi accesul la apă şi facilităţi sanitare. Această lipsă de informaţie a dus la un început dificil, iar primele luni au fost presărate cu greutăţi şi provocări. În plus, primul angajat pe care l-a recrutat a plecat după prima zi de muncă, cu o zi înainte de deschiderea oficială a afacerii. „Investiţia iniţială în afacere a fost de aproximativ 8.000 de euro. În primul an de activitate, am fost pus în faţa unei alegeri dificile: fie închideam afacerea din cauza gestionării proaste şi a contextului financiar nefavorabil al crizei din 2008, fie încercam să o salvez investind încă 6.000 de euro prin intermediul unui credit. Am decis să merg mai departe şi să îmi asum riscul”, îşi aminteşte antreprenorul.

    Al doilea an de activitate a adus cu sine alte provocări, precum refacerea unei linii de tramvai în faţa spaţiului comercial, lucru care a afectat grav accesul clienţilor şi vânzările stradale. A fost un moment dificil, dar care a determinat o schimbare de perspectivă. „Am înţeles că trebuia să ne adaptăm şi să mergem noi spre clienţi, prin implementarea livrărilor la domiciliu prin comenzi telefonice şi ulterior online”, afirmă Dan Niculae.

     

    În 2013, după 6 ani de experienţe intense, greşeli şi învăţăminte, a luat decizia de a închide temporar afacerea. „Am simţit oboseala, dar şi dorinţa de a căuta o provocare mai mare şi mai important, deja devenise o pasiune acest domeniu. După 5 luni, am redeschis un alt spaţiu comercial, mai mare şi mai bine echipat, care astăzi serveşte ca loc central de management şi organizare al afacerii noastre, după 11 ani”, afirmă antreprenorul.

    De la începuturile călătoriei antreprenoriale, în care lucrurile erau despre încercare, greşeală şi învăţare, City Flowers a evoluat către o afacere solidă şi înfloritoare, după cum o caracterizează fondatorul său. „Am avut norocul să întâlnesc oameni pasionaţi şi dedicaţi, care au contribuit la dezvoltarea şi succesul afacerii noastre. Astăzi, cu o echipă unită şi determinată, am reuşit să creăm o reţea de patru spaţii comerciale în Bucureşti şi un atelier de producţie, toate având performanţe remarcabile în domeniile lor de acţiune.”

    Antreprenorul povesteşte că un element esenţial în dezvoltarea afacerii este că a avut norocul să întâlnească oamenii potriviţi în momentul potrivit. Construirea unei echipe solide şi dedicate a fost unul dintre cei mai importanţi paşi în evoluţia afacerii. „Echipa este formată din profesionişti pasionaţi de domeniu, care muncesc cu entuziasm şi dedicaţie. De la începutul acestei călătorii antreprenoriale, am înţeles importanţa colaborării cu oameni experimentaţi şi dornici să contribuie la succesul afacerii. Apreciez în mod special educaţia şi pregătirea profesională în domeniu, dar şi dorinţa constantă de a evolua şi de a învăţa lucruri noi.”

    În cei 17 ani de activitate, punctează Dan Niculae, a reuşit să împărtăşească echipei pasiunea pentru frumos şi să promoveze o viziune comună asupra valorilor şi obiectivelor. Construcţia echipei s-a realizat treptat, în concordanţă cu nevoile şi cerinţele specifice fiecărui moment al dezvoltării afacerii. „Am căutat mereu să aducem în echipă oameni talentaţi şi motivaţi, capabili să răspundă provocărilor şi să contribuie la creşterea şi succesul companiei
    într-un mod armonios şi eficient”, spune fondatorul City Flowers.

    Un domeniu care înfloreşte. În perioada iniţială, în anii 2007-2008, îşi aminteşte antreprenorul, cea mai mare parte a industriei florale era nefiscalizată, iar numărul florăriilor şi al afacerilor similare era redus, cu accent mai mult pe vânzarea de flori în gherete stradale decât în spaţii comerciale proprii. Cu trecerea timpului, odată cu intrarea mai multor jucători noi pe piaţă şi creşterea gradului de conştientizare a importanţei fiscalizării şi a oferirii de produse şi servicii de calitate, piaţa a cunoscut modificări semnificative. De la an la an, antreprenorii din industria florilor au fost tot mai interesaţi să îşi educe şi să îşi îmbunătăţească afacerile, ducând la o creştere graduală a volumului pieţei. Acest trend ascendent a fost susţinut de deschiderea unui număr tot mai mare de florării, ateliere de producţie şi alte afaceri conexe, inclusiv organizatori de evenimente care au inclus servicii de florărie în oferta lor.

    „Astăzi, majoritatea florăriilor sunt spaţii moderne şi atrăgătoare, cu accent pe calitatea produselor şi serviciilor oferite. Fiscalizarea domeniului a crescut semnificativ, estimarea noastră fiind că aproximativ 80% din piaţă este fiscalizată”, spune Dan Niculae.

    În industria florilor, tendinţele sunt influenţate în mare parte de evoluţiile internaţionale, cu produse şi stiluri floristice preluate din alte ţări. Existenţa unui flux constant de idei şi inspiraţie din afara României contribuie la actualizarea şi diversificarea ofertei de produse şi servicii în industria noastră, punctează antreprenorul. „Un alt trend important în domeniul floristic este accentul pus pe educaţie continuă şi colaborare între antreprenori şi florişti. Există o dorinţă puternică din partea acestora de a se perfecţiona în permanenţă, de a-şi îmbunătăţi abilităţile şi cunoştinţele şi de a oferi clienţilor produse de cea mai înaltă calitate şi în pas cu tendinţele actuale”, afirmă antreprenorul.

    El adaugă că preferinţele românilor în materie de flori sunt variate, însă există anumite flori care se bucură de o popularitate deosebită. Cu toate că bujorul este considerat una dintre cele mai căutate şi dorite flori, datorită frumuseţii sale şi simbolisticii asociate, acesta are totuşi o sezonalitate şi o disponibilitate redusă pe parcursul anului. „În ceea ce priveşte topul celor mai bine vândute flori, trandafirul ocupă un loc de frunte, fiind apreciat pentru eleganţa şi simplitatea sa. Alte flori populare şi frecvent achiziţionate includ hortensia, frezia, florile exotice precum protea şi strelitzia, orhideea, laleaua şi altele. Este important de menţionat că buchetele rămân cele mai căutate şi vândute produse florale, preferându-se în general combinaţii variate şi texturate, care să ofere o experienţă vizuală şi olfactivă bogată şi variată”, punctează Dan Niculae.

    Aprovizionarea se realizează în proporţie de 90% prin import, prin intermediul unor traderi din Olanda. Este principala sursă pentru importurile de flori, din 2015, conform informaţiilor de la Ambasada Olandei în România. Valoarea importurilor de flori din Olanda a fost, în 2021, de 59,5 milioane de euro, întreaga piaţă fiind estimată la 63,8 milioane de euro, potrivit aceleiaşi surse. Vânzările de flori înregistrează creşteri abrupte în perioadele în care se pot organiza nunţil, dar şi la începutul anului şcolar, de 1 şi 8 martie, dar şi în zilele de sărbători onomastice. Dintre toate speciile de flori, românii preferă trandafirii, garoafele, crizantemele, crinii, orhideele şi gladiolele, deşi mai mult de jumătate din importuri sunt datorate florilor destinate aranjamentelor florale. Procesul de import, povesteşte antreprenorul, este extrem de facil, deoarece comandă în avans ceea ce are nevoie, utilizând un webshop online, iar livrările sunt efectuate în magazin de până la trei ori pe săptămână. Deşi iniţial acest proces poate părea puţin complicat (datorită cantităţilor şi necesităţilor specifice ale florilor, care sunt perisabile), „cu timpul, am dobândit experienţă şi am învăţat ce să comandăm în cantităţi optime. Un aspect esenţial în acest sens este disponibilitatea unui spaţiu dedicat pentru stocarea florilor, cum ar fi o cameră frigorifică specializată.”

    În acelaşi timp, colaborează cu producătorii locali în sezonul februarie-martie, pentru flori precum lalelele şi freziile. Cu toate acestea, importul de flori din Olanda reprezintă cea mai mare pondere în aprovizionare. În funcţie de cerinţele specifice ale clienţilor şi de eventualele rupturi de stocuri, ocazional apelează la depozitele locale.

    „Printre cele mai importante lecţii pe care le-am învăţat în această afacere se numără necesitatea asigurării unor condiţii speciale pentru păstrarea florilor, recrutarea şi menţinerea unei echipe specializate, care să se identifice atât cu viziunea noastră, cât şi cu nevoile clienţilor noştri. În plus, este esenţial să rămânem mereu la curent cu tendinţele internaţionale din domeniu şi să încercăm în mod constant să aducem noutate şi frumos în serviciile şi produsele oferite clienţilor noştri”, punctează Dan Niculae. El adaugă că domeniul floristic este extrem de vast şi dinamic, fiind esenţiale educaţia continuă şi dezvoltarea constantă a portofoliului de produse şi clienţi.

    Valoarea medie a unei cheltuieli poate varia în funcţie de locaţie şi de canalul de vânzare. În magazinele din reţeaua City Flowers, un tichet mediu de comandă este de aproximativ 190 lei, în timp ce în online acesta este de aproximativ 250 lei. Antreprenorul punctează însă că aceste cifre sunt estimative şi pot fluctua în funcţie de preferinţele şi comportamentul de cumpărare al clienţilor.

    Profilul clienţilor afacerii diferă între cei mediul offline şi mediul online. În ceea ce priveşte achiziţiile din magazinele fizice, povesteşte Dan Niculae, clienţii sunt în principal cei din proximitatea spaţiilor reţelei, majoritatea provenind din sectorul corporate, dar şi din comunităţile locale din vecinătate. „Un aspect specific al mediului offline este că mulţi dintre aceşti clienţi sunt iniţiali, adică descoperă şi aleg produsele noastre pentru prima dată sau primesc flori prin intermediul nostru şi devin astfel clienţi fideli. În ceea ce priveşte mediul online, majoritatea clienţilor sunt deja familiarizaţi cu brandul nostru şi au avut anterior experienţe pozitive în magazinele noastre fizice”, explică Dan Niculae. Firma sa are şi clienţi corporate care plasează comenzi sub formă de abonamente pentru angajaţi. Totuşi, ponderea acestora în totalul clienţilor nu depăşeşte 15%, reflectând faptul că majoritatea achiziţiilor sunt efectuate de către consumatori individuali.

    În 2023, City Flowers a înregistrat o cifră de afaceri estimată la 4,8 milioane de lei, iar planurile pentru anul în curs se referă la o creştere a veniturilor cu aproximativ 8%.

    Printre investiţiile cele mai recente se numără deschiderea unei noi florării în centrul Bucureştiului şi retehnologizarea spaţiului de producţie. „Prin aceste investiţii, ne-am propus să consolidăm şi să extindem brandul City Flowers şi să atragem un număr cât mai mare de clienţi. În plus, avem planuri de dezvoltare continuă, iar dorinţa noastră principală este de a deschide câte o florărie nouă în fiecare an”, conform lui Dan Niculae.

    De fapt, accelerarea ritmul dezvoltării în ultimii trei ani şi ideea de a adăuga un spaţiu nou reţelei în fiecare an constituie cea mai inspirată decizie legată de afaceri. „În schimb, cea mai neinspirată decizie a fost să închidem afacerea la începutul pandemiei. Chiar dacă închiderea a fost temporară, pentru o perioadă scurtă de 2-3 săptămâni, odată cu debutul pandemiei a crescut cererea online, mai ales pentru livrările de flori la domiciliu. De-a lungul experienţei mele antreprenoriale, am învăţat că asumarea unor riscuri bine calculate este esenţială pentru succesul meu. Însă începutul pandemiei şi decizia de a închide afacerea au confirmat această învăţătură, arătându-mi că uneori riscurile asumate pot aduce beneficii neaşteptate”, dezvăluie antreprenorul.

    Întrebat dacă ar fi să o ia de la capăt, spune ferm că ar alege acelaşi domeniu. „A devenit mai mult decât o afacere pentru mine; s-a transformat într-o adevărată pasiune. Ceea ce mă atrage cel mai mult este dinamismul şi imprevizibilitatea acestui domeniu. Poţi să te ghidezi după trendurile de vânzări de anul trecut, dar fiecare an aduce cu sine ceva nou şi surprinzător. Floristica este fascinantă în multe privinţe. Te învaţă atât de multe lucruri despre flori şi plante, te învaţă să lucrezi cu ele, iar de acolo începe magia. Uneori, ajung într-unul dintre magazinele City Flowers şi este amuzant să văd reacţia clienţilor când descoperă că un bărbat poate să realizeze buchete de flori. La început, mulţi sunt surprinşi şi au emoţii că nu mă voi descurca, dar asta face întreaga experienţă şi mai plină de satisfacţii”, conchide Dan Niculae.