BusinessMagazin

Tag: zf

  • Videoconferinţa ZF Cybersecurity Trends 2021

  • Care erau ambiţiile lui Daniel Dines, şeful gigantului IT UiPath, în 2018: Vrem să fim un Google sau Facebook în România. VIDEO

    Daniel Dines, CEO-ul UiPath şi cel mai bogat român la momentul actual, a prezentat în premieră la ZF Live planurile sale pentru UiPath. IT-istul din Oneşti avea ca obiectiv aducerea companiei sale la un nivel similar cu cel al celor mai mari companii tech din lume.

    „Vrem să fim, şi o spunem deschis, fără niciun fel de aroganţă, un soi de Google sau Facebook în România. Vrem să creăm un nou tip de companie aici” a declarat Daniel Dines în 2018 în cadrul emisiunii ZF Live.

    Daniel Dines se putea lăuda încă de acum trei ani cu o echipă solidă, formată din oameni care puteau acoperii toate ariile unui business, care a reprezentat un element important în ceea ce priveşte succesul gigantului IT.

    „Există un beneficiu foarte important la a lucra într-o companie de top. Lucrezi cu oameni de top din toate domeniile. Nu suntem o firmă care are doar 50 de programatori, avem oameni de top din toate domeniile, din legal, din finante, vânzări, marketing. Este o foarte interesantă dinamică a relaţiilor interumane” a mai spus la ZF Live CEO-ul UiPath.

    Urmăriţi materialul video integral AICI

     

  • Iulian Anghel, editor politic ZF: USR, noul PD din noua coaliţie de guvernare. Mai rămâne o întrebare: când va pleca sau când va fi dat afară

    Nu poţi guverna cu nesfârşite scandaluri. Nu poţi spune, cum face dl Dan Barna, că prim-ministrul Florin Cîţu nu are niciun cuvânt de spus în privinţa miniştrilor partidului său, ca şi cum am avea în România două sau trei guverne şi nu unul singur.

    Că avem nevoie de transparenţa pe care nu am avut-o cu adevărat niciodată, pe care administraţia a refuzat-o cetăţenilor vreme de 50 de ani în timpul comunismului şi, mai apoi, 30 de ani în vremea noului capitalism, nu mai încape îndoială. A te proclama însă “campionul transparenţei”, sugerând că partenerul de guvernare este un îmbătrânit în rele, asta nu face casă bună cu o bună colaborarea la guvernare. Este adevărat că una din promisiunile electorale ale USR-Plus a fost transparenţa şi este lăudabil că acest partid şi-a asumat o misiune atât de grea.

    Dar nu poţi transforma în feude ministerele pe care le conduci, cum se încearcă la “Economie” sau la “Sănătate”. Guvernul este unul singur, iar premierul este unul singur. Aroganţa dlui Dan Barna (“eu sunt vicepremier”) şi eu decid în privinţa “miniştrilor mei”, nu-i de bun augur.

    În fond şi la urma urmei, PNL a câştigat în alegeri 25% din voturi, iar USR 15%.

    Multe se pot întâmpla în politică, politica este un război fără morţi.

    Pentru cei care au uitat sau nu au ştiut acele vremuri, reamintesc un episod asemănător, petrecut acum peste 20 de ani. A început cam la fel: tu eşti învechit, eu sunt nou!; tu eşti papagal, eu sunt pasăre măiastră!

    Partidul Democrat (PD) condus de Traian Băsescu (PD era “aripa tânără” a FSN-ului lui Ion Iliescu, plecată să-şi găsească destinul), participa la guvernare alături de PNŢCD şi PNL şi alţii într-o largă coaliţie de dreapta. La un moment dat, PD a provocat o criză în coaliţie prin retragerea miniştrilor săi. Guvernul Ciorbea (PNŢCD) a căzut şi au urmat ani de frământări. Vremea avea să dea dreptate PD. “Învechitul” PNTCD a dispărut de pe scena politică.  “Modernul” PD, împreună cu PNL au câştigat alegerile din 2004 şi au guvernat, cu scandaluri şi rupturi, vreme de opt ani. Actualul PNL a înghiţit în urmă cu câţiva ani PD-ul lui Traian Băsescu, într-o fuziune care a destrămat multe destine în politică.

    Dacă ne uităm pe tabloul politic, doar două partide au rezistat pe scenă în cei 31 de ani de la căderea comunismului: PSD şi PNL. Aceste partide “mainstream” au obţinut, la ultimele alegeri, 29% PSD şi 25% PNL. Prin urmare, 55% din cei cu drept de vot au aceaste opţiuni.

    Puzderia de partide care au împânzit scena politică în aceşti 30 de ani, nu mai înseamnă nici măcar o amintire. Au mai existat partide ca USR sau ca AUR, care s-au crezut buricul pământului. Dar, „mulţi chemaţi, puţini aleşi”.

    Este de înţeles dorinţa USR de a fi vioara întâi, dar, înainte de asta, ar trebui să se privească în oglindă. Nu poţi guverna doar cu gândul la cum te percepe publicul, cum face ministrul sănătăţii (USR).

    Felul acesta de a judeca, evident că stârneşte furia şefului de haită. Dacă miniştrii USR continuă aşa, cel mai probabil vor fi daţi afară de la guvernare, cu toate riscurile. Sau vor pleca singuri pe anevoiosul drum al fostului PD, un gest care i-a adus acestui partid, peste ani, şi succesul.

    Dar USR vrea să ardă etapele. Ministrul sănătăţii vrea să intre în galeria „sfinţilor doctori fără de arginţi”. Deşi trecutul lui este de lăudat, felul în care se poziţionează public faţă de ceilalţi nu-i va aduce profitul pe care îl aşteaptă. Nu te poţi certa cu toată lumea şi apoi să pretinzi să fii iubit.

     

  • Iulian Anghel, ZF: Nu ştiu

    Fiecare om exista pe pămănt pentru ca nicio clipa din miile de mii de miliarde – o infinitate de clipe – nu s-ar fi potrivit altcumva. Niciunul dintre cei care au trăit şi au murit nu ar fi existat, dacă nu s-ar fi strecurat prin miliardimea lui de secundă. Într-o aşa compunere de semne oamenii au  încercar să-şi explice această minune. La vechii grecii, “Clothos” toarce firul vieţii, „Lachesis”, decide lungimea ei, iar „Atropos” taie firul. Inclusiv Zeus este supus acestor divinităţi – deşi sunt fiicele lui. Cele trei divinităţi, bătrâne şi urâte,  sunt fiicele lui Zeus şi ale zeiţei Themis – zeiţa dreptăţii – cea pe care noi o vedem sculptată cu balanţa în mână şi legată la ochi.

    În marea de aşteptate a inexorabilului sfârşit, în marea dramă a lui Oedip pe care destinul l-a înfrânt cumplit, se trezeşte şi vine unul, care zice: „Faber est suae quisque fortune” – „Fiecare este responsabil de propriul destin”. Salutius – unul dintre cei mai mari istorici/filosofi ai Romei antice.

    Cum alegem aşadar? Şi ce alegem? Noi ştim că „ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!”. Creştinismul, în cultura căruia Europa se scaldă ca într-o minunată baie fierbinte, bântuie între a crede în „destin” („soarta”) şi a-l nega. Iar religia iudaică pe temelia căreia a fost construit creştinismul nu credea în destin, iar dualismul îi era străin. În „Cartea lui Iov”, Dumnezeu stă la taclale cu Satana.

    „Dualismul” a ajuns religia universală. „Lumina” se luptă cu „Întunericul”.

    Mă uit uneori cu mirare la mine: Eu răspund mai tot timpul întrebărilor – când este nevoie de răspunsuri scurte – prin „da” sau „nu”. Rareori răspund cu „nu ştiu”. Pentru că mi se pare că ştiu, deşi nu ştiu.

    Noi ştim din copilărie că există „Trup” şi „Suflet”. „Rău” versus” „Bine” – este religia ce ne este predată din primii ani din viaţă. Mai înalt, în şcolile de economie ni se predă scolastica „Capitalului” şi a „Muncii” – aflate permanent în conflict.

    Aşa să fie toate?

    „Faber est suae quisque fortune”?

    Nu ştiu.

  • Românii care şi-au construit planul de business după planul de viaţă: s-au cunoscut la un templu buddist, iar acum conduc împreună un spa în Bucureşti

    Alin Simion a fondat Centrul Shakti alături de soţia sa, Svetlana, după ce au decis să ia drumul antreprenoriatului şi să se întoarcă împreună în ţară la doi ani de la întâlnirea din India. El locuia pe atunci la Londra, ea la Bruxelles, iar timp de doi ani şi-au urmat parcursurile separat. Au decis însă să pună bazele Centrului Shakti, un centru de beauty şi spa, fără să aibă experienţă în domeniu, cu scopul de a-şi reuni destinele. Alin Simion este absolvent de management la Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova, a studiat şi la Londra şi este şi sportiv profesionist, iar soţia sa, Svetlana, a terminat facultatea de studii politice din Bruxelles.

    „A trebuit să ne desenăm planul de viaţă”, spune Alin Simion. „Shakti a mers foarte mult pe viziunea soţiei, pe creativitatea şi latura estetică aduse de ea şi pe energia mea. Nu aş fi putut să mă ocup singur de detalii – eu vin cu energia, sunt ca o locomotivă, iar ea se ocupă de tot ce înseamnă detalii şi, câteodată, viziune, ne-am completat foarte bine”, descrie el modul în care şi-au construit businessul.

    Au fost inspiraţi astfel de dorinţa Svetlanei de a crea o lume în care frumuseţea, sănătatea şi arta să convieţuiască – şi au desenat un centru unde oamenii să se poată ocupa şi de frumuseţea interioară, dar şi de cea exterioară.
    Şi-au cumpărat chiar ei decorul şi mobila din Thailanda, au închiriat o casă şi, spune Alin Simion, „am avut şi acea picătură de divinitate ca să nu ne prăbuşim câteodată”. Valoarea investiţiei iniţiale a fost de aproximativ 30.000 de euro, resurse proprii ale celor doi.

    Centrul spa s-a extins, în 2016, cu un business de distribuţie. „A fost un drum cu foarte multe suişuri şi coborâşuri, foarte plăcut, iar în 2016 am ajuns într-un nod prin care drumul nostru a luat-o într-o altă direcţie, momentul în care am descoperit produsele Lakshmi şi am devenit importatorii lor în România”, descrie Alin Simion un alt punct de turnură în evoluţia businessului lor.

    Au devenit astfel importatori unici pe România ai Lakshmi, un brand pe care l-au cunoscut prin activitatea spa-ului şi cu care au lucrat timp de câţiva ani, înainte de a deveni importatori. La fel ca în cazul lor, viziunea fondatorului brandului a pornit din India – acesta are un retreat şi a decis să lanseze şi businessul cu produse certificate bio organic. În România, piaţa pe care activează este una medium spre high, cu preţuri ale unei creme de zi sau de noapte care costă circa 230-250 de lei.

    Până anul acesta, modelul european de business al Lakshmi era unul tip B2B, în care produsele erau vândute exclusiv saloanelor şi centrelor spa. Alin Simion a sesizat însă de la început potenţialul pieţei online în România: „Iniţial nu ne-au dat voie să construim un magazin online pentru că, până la urmă, produsele profesionale ar trebui să se găsească doar în centre profesionale unde sunt oameni specializaţi care pot să recomande modul în care se folosesc acestea. În România, toate produsele Lakshmi au venit cu anumite protocoale, care ar fi trebuit însuşite de specialişti, din păcate în România clienţii nu au vrut să investească timp, cheltuieli, devotament în training. Astfel am decis să intrăm în online unde să ne adresăm direct clienţilor finali. Am luat o decizie chiar peste decizia lor în care mi-am asumat că eu sunt reprezentantul din România şi în care mi-am dat seama că clientul final este mult mai pregătit să audă ce vreau să îi transmit de cât sunt specialiştii din spauri”.

    La recomandarea unui prieten, au decis să intre pe marketplace-ul eMAG, iar anul acesta, în timpul stării de urgenţă, când toate businessurile de profil au fost închise, aceasta s-a dovedit a fi colacul de salvare al businessului lor. „În timpul pandemiei  am fost foarte aproape de a pierde 20 de ani de muncă, în care am investit şi în advertising.”
    Cifra de afaceri a businessului se plasează la circa jumătate de milion de euro, iar anul acesta vor înregistra pe marketplace o creştere de 50%. „În timpul pandemiei, când toate uşile au fost închise, singurul canal de vânzare a fost acesta – ne-a adus cam 90% din încasări.”

    Modelul lor de business i-a inspirat chiar şi pe proprietarii businessului din Italia, care vedeau că din România vin comenzi după comenzi, chiar în lockdown. „După discuţia mea cu proprietarul, în maximum două săptămâni aveau şi ei magazin online. Şi-au dat seama că în 2020 nu poţi să te adresezi clienţilor doar offline, iar partea de online este o metodă pe care dacă nu o ai, din punctul meu devedere nu exişti”, punctează Alin Simion.

    Consideră, de asemenea, că pentru un business mic sau mediu, care nu are buget de marketing, faptul că există posibilitatea prezenţei pe o platformă care are câteva milioane de cumpărători, este un beneficiu uriaş. „Să vinzi, de exemplu, oamenilor aflaţi în comune, la care nu ai cum să ajungi astfel fiindcă nu ai posibilitatea să investeşti în marketing, este extraordinar.”

    În pandemie, toate veniturile din marketplace au susţinut şi spaul, angajaţii, dar şi stocurile. Au 20 de angajaţi şi nu au disponibilizat oameni în această perioadă – ci din contră, au angajat două persoane. După redeschiderea spaului însă, numărul clienţilor a scăzut cu minimum jumătate.

    Care sunt planurile celor doi antreprenori în continuare? „Pe termen lung, cel puţin în partea de online şi marketplace, vrem ca în următorii doi ani să se tripleze cifra de afaceri, potenţialul de a fi descoperiţi este uriaş.”
    Iar pe antreprenorii aflaţi la început de drum îi sfătuieşte: „Mergeţi cât mai mult spre online şi mizaţi pe marketplace”. 

  • Şcoala din România este făcută să scoată absolvenţi care să lucreze numai la stat sau în multinaţionale şi mai puţin în economia reală

    Ce ţară are o şcoală care îşi pregăteşte absolvenţii pentru business? Libanul, acolo te duci să lucrezi la stat doar dacă nu ai găsit altceva de făcut în business. În România, cei care termină o şcoală fac totul să găsească un post la stat sau într-o multinaţională.
    Ironic este că, deşi şcoala de stat ar trebui să pregătească absolvenţi în primul rând pentru cei care plătesc cele mai multe taxe şi impozite, care ulterior se întorc către şcoală, în România situaţia este total invers. Companiile româneşti au 2,5 milioane de angajaţi, multinaţionalele, 1,2 milioane, în companiile de stat lucrează 0,2 milioane, iar la stat, angajaţi plătiţi din buget, adică din taxe şi impozite plătite de ceilalţi, lucrează 1,2 milioane. Interesant este că în cazul firmelor româneşti, deşi au o pondere de 44% din business, faţă de 52% cât au multinaţionalele şi 4% cât au firmele de stat, profitul net din care statul îşi ia taxele este mai mare.
    Conform ediţiei a cincea a analizei Capitalul privat românesc, realizat în acest an de ZF împreună cu Bilka Steel, o companie românească, în 2018 companiile private româneşti au raportat un rezultat net (profit minus pierderi) de 52 de miliarde de lei, în creştere cu 27%, în timp ce companiile străine au raportat un rezultat net de 30 de miliarde de lei, în creştere cu 15%, iar companiile de stat au avut un rezultat net de 3 miliarde de lei, în scădere cu 40%.
    Pentru companiile româneşti, educaţia forţei de muncă nu a reprezentat o prioritate de-a lungul ultimilor 20 de ani. Şi nici nu s-au implicat în a vedea ce face şcoala românească şi cum pregăteşte următoarele generaţii. De partea cealaltă, de când au intrat mai puternic în România după anul 2000, multinaţionalele au venit cu o strategie clară de a intra în facultăţi şi şcoli, de a recruta cei mai buni absolvenţi, dar mai mult decât atât, de a-i atrage în companiile internaţionale pe studenţi încă din primul an de facultate.
    Companiile româneşti nu au făcut acest lucru şi au pierdut. Bineînţeles că sunt şi excepţii, dar companiile antreprenoriale româneşti care s-au implicat în şcoală pot fi numărate pe degete.
    Companiile româneşti sunt mult mai expuse la crize, la schimbările din piaţă, iar acest lucru îi face pe angajaţi să trăiască tot timpul sub ameninţarea că firma unde lucrează se închide. Asta ca să nu mai vorbim de neclaritatea contractelor de angajare, munca la negru şi salariile mai mici.
    Indiferent de cine a fost la putere, toate guvernele şi toate partidele s-au implicat mai mult să-şi asigure liniştea celor peste 1 milion de angajaţi de la stat şi a celor 5 milioane de pensionari. Multinaţionalele au beneficiat de o protecţie venită din afară, dar şi internă, pentru că România avea nevoie de investiţii străine pentru a ieşi din criza anilor ‘90 şi a încerca să ajungă din urmă celelalte ţări comuniste (Polonia, Ungaria), să reducă decalajul faţă de ţările din vest.
    Companiile româneşti au rămas cu ce au rămas.
    În România, toată politica statului nu încurajează ca atitudine, nu ca taxe, businessul privat, respectul pentru cei care construiesc ceva, creează ceva din care se fac angajări.
    Dacă statul nu încurajează businessul privat, nici absolvenţii nu-şi propun să intre în economia reală, să construiască ceva.
    În acest condiţii este greu de supravieţuit pentru investitorii români, indiferent de numele acestora. Dar nefiind uniţi, nu reuşesc să aibă o voce comună care să stea pe picior de egalitate cu cea a multinaţionalelor sau cu sindicatele de la stat. 

  • 105 Cele mai puternice femei din business – Roxana Maftei, Proprietar, Farmacia Tei

    Businessul Farmaciei Tei a pornit de la o singură farmacie deschisă de antreprenoarea Roxana Maftei în Bucureşti, în 1992, iar în prezent a ajuns pe locul al cincilea în retailul farmaceutic cu şase locaţii, care au generat afaceri de 600 de milioane lei în 2019, în creştere cu 33% faţă de anul anterior.

    Roxana Maftei a pus bazele Farmaciei Tei la 25 de ani, după ce înainte a deţinut pentru scurt timp un magazin de tip plafar. Compania se bate la nivel de vânzări cu reţele naţionale cu peste 100 de farmacii. Strategia companiei a fost încă de la început aceea de a se poziţiona pe segmentul low cost al retailului farmaceutic.
    Ea a precizat într-un interviu pentru ZF că în 2020 vizează extinderea cu noi unităţi în Bucureşti, dar este în discuţii şi pentru locaţii în afara Capitalei.

  • Idei de business la care puţini s-au gândit. Au pariat pe ele, iar acum uimesc pe toată lumea

    Cafenele, restaurante, branduri în industria alimentară, produse vestimentare – toate au în spate mii, sute de mii, milioane de modele care au funcţionat şi care pot deveni sursă de inspiraţie. De unde te inspiri însă atunci când alegi să faci agende cu hârtie din piatră? Sau biciclete din bambus? Câţiva curajoşi au pornit în astfel de direcţii şi şi-au spus poveştile în ultimul an în cadrul proiectului ZF Afaceri de la zero.

    Marius Ardelean a început să producă agendele de lux Rockha în 2018. Ce e inedit însă este că hârtia din care sunt confecţionate agendele e făcută din piatră. Practic, brandul a luat naştere pe 1 martie 2018, când, din întâmplare, Marius Ardelean, în vârstă de 24 de ani, absolvent de informatică, a văzut pe internet că hârtia rezistentă la apă nu e un mit, ci o realitate.
    „Mi-a luat mai puţin de 30 de secunde să mă hotărăsc că vreau să văd această minune cu ochii mei şi am achiziţionat un caiet cu hârtie din piatră”, povestea Marius Ardelean la începutul acestui an, în emisiunea online ZF Afaceri de la zero.


    Fascinat de proprietăţile hârtiei din piatră, s-a gândit că ar putea produce chiar el agende şi caiete din acest material, dar a pus ideea pe lista de proiecte de făcut pentru „când va fi mare”. Proiectul a revenit însă la scurtă vreme, când, ca temă pentru facultate, şi-a prezentat ideea în faţa unui profesor. Reacţia pozitivă a acestuia a fost imboldul de care Marius Ardelean a avut nevoie pentru a se gândi mai serios la ceea ce avea să devină, doar câteva luni mai târziu, Rockha.
    Materia primă – hârtia brută, făcută din piatră – vine de la furnizori din Uniunea Europeană, iar pielea folosită pentru realizarea copertelor este adusă din Italia. În România, până când agendele sunt gata, trec prin trei locuri diferite din ţară.
    Concret, hârtia din piatră are în componenţă 80% carbonat de calciu, rezultat din sfărâmarea pietrei, la care se adaugă 20% polietilenă, adică PET-uri reciclate. Pasta astfel produsă se introduce la cuptor şi rezultă hârtia din piatră, explică Marius Ardelean.
    Investiţia lui Marius Ardelean şi a tatălui său până acum în Rockha a fost de 10.000 de euro. Dacă în 2019 Rockha a avut 4.000 de euro afaceri, în 2020 Marius Ardelean şi tatăl lui se aşteaptă la 10.000 de euro.
    Agendele Rockha, fiind cotate ca produse de lux, au preţuri cuprinse între 80 şi 130 de lei, în vreme ce caietele pornesc de la 75 de lei. Produsele sunt impermeabile, dar şi rezistente la rupere.

    Pe două roţi… altfel
    Dacă agendele din piatră v-au lăsat cu gura căscată, aflaţi că un alt antreprenor inovator a creat bicicletele din bambus. Sabin Dimian, un tânăr antreprenor din Câmpina, judeţul Prahova, a pus pe piaţă în 2018 brandul Veltra Bikes, sub care produce biciclete din bambus. După mai multe încercări, în noiembrie 2018 au ieşit primele biciclete. Cum şi când a început?


    „În 2012, când am citit într-o revistă de specialitate despre o companie americană care producea biciclete din bambus şi am fost uimit de preţul foarte mare pentru acest produs, undeva la 6.000 de dolari. Am zis că am putea să facem noi asta pentru piaţa din Europa”, povestea Sabin Dimian în 2019 pentru ZF.
    Materia primă pentru bicicletele Veltra, bambusul, vine din China, iar timpul de producţie este de circa patru-cinci zile. A optat pentru bambus pentru că poate fi recoltat în fiecare an. Dacă ar fi produs din alt lemn, trebuia să aştepte zece ani, astfel încât stejarul să ajungă la maturitate pentru a produce o asemenea bicicletă. În plus, bambusul este cu 35% mai rezistent decât stejarul şi absoarbe foarte bine vibraţiile, astfel că mersul cu bicicleta este mai confortabil în comparaţie cu produsele realizate din alte materiale. Aducerea materiei prime vine însă şi cu provocări, pentru că durează circa trei luni până când bambusul ajunge în România.
    Preţul unei biciclete ajunge la 1.200 de euro, în contextul în care în România nu mai există un alt producător de biciclete din bambus, iar publicul-ţintă al Veltra este format din oameni cu venituri peste medie.

    Un business real în mediul virtual
    Pentru a crea un business, Mircea Matei a „evadat” din lumea reală şi s-a refugiat în cea virtuală, iar astfel a apărut UniVRse, o sală cu jocuri bazate pe realitatea virtuală.
    În sala din zona Pipera a Capitalei pot merge copiii şi adulţii, realitatea virtuală fiind folosită atât ca formă de divertisment, cât şi ca modalitate de a vindeca anxietăţi precum frica de înălţime, de zbor, de animale sau de spaţii strâmte.


    „Ideea mi-a venit în timp ce eram student la Facultatea de Psihologie în Marea Britanie, la University of Essex. Acolo se discuta foarte mult despre realitatea virtuală şi studiile care au arătat eficienţa acesteia în domenii precum psihoterapie, educaţie, training, medicină, entertainment”, povestea Mircea Matei.
    Întors în România, s-a gândit iniţial să investească într-un cinema VR, însă licenţele pentru astfel de filme erau prea scumpe, aşa că s-a reorientat către sala de jocuri. A început să citească despre echipamente, despre software-uri şi ce beneficii poate avea această tehnologie, apoi a decis să le aplice în România.
    Mircea Matei a dezvoltat şi colaborarea cu şcolile, unde a mers cu ochelarii şi calculatoarele sale, pentru cursuri desfăşurate altfel decât în mod clasic. Copiii pot „zbura” pentru a vedea diferite oraşe, pot studia anatomia corpului uman, pot desena sau sculpta în 3D, dar în acelaşi timp se pot distra trăgând cu arcul sau sărind cu paraşuta în realitate virtuală.

    Antreprenor înapoi acasă
    Pe o afacere de nişă a pariat şi Cosmin Foltuţiu, care, după mai mulţi ani petrecuţi în Spania, s-a întors în România şi a fondat, în 2018, o firmă care produce cădiţe pentru duş. Fabrica funcţionează în Oradea, sub numele Imperma.


    „Povestea a început prin luna iulie a anului 2018, în Spania. La insistenţele unui bun prieten, am decis să deschid o mică fabrică în România, ştiind că aici nu exista niciun producător de asemenea cădiţe de duş”, a povestit Cosmin Foltuţiu pentru Afaceri de la zero.
    În septembrie 2018 a înfiinţat compania, apoi a mers în Spania pentru a cumpăra matriţele şi utilajele necesare pentru fabricarea cădiţelor de duş. În ianuarie 2019 a pus bazele fabricii, iar în aprilie anul trecut a început producţia. Cădiţele sunt destinate atât locuinţelor, cât şi altor tipuri de spaţii, precum hoteluri, pensiuni, spa-uri. În prezent, există trei colecţii de cădiţe de duş sub brandul Imperma.

    Sky is the limit
    Cu siguranţă ei nu sunt singurii antreprenori cu idei ieşite din comun, dar tot cu siguranţă pot să reprezinte modele. Large Globes (un business în producţia de globuri pământeşti gigant, ca în romanele lui Jules Verne, deţinut de fraţii Simona şi Remus Gall), GoLED (un atelier de soluţii de iluminat personalizate, coordonat de Paul Schintee), Climb House (un centru de escaladă deţinut de antreprenorii Andrei Bejan, Emil Roată şi Ioana Bejan Roată) sau Caricatours (un business din realizarea de caricaturi, dezvoltat de familia Ruxandra şi Valentin Chibrit) sunt alte câteva exemple. Ideile bune nu au graniţe, iar antreprenorii de la zero o ştiu cel mai bine.

    1. Large Globes – un business în producţia de globuri pământeşti gigant, ca în romanele lui Jules Verne, deţinut de fraţii Simona şi Remus Gall. 2. GoLED – un atelier de soluţii de iluminat personalizate, coordonat de Paul Schintee. 3. Climb House – un centru de escaladă deţinut de antreprenorii Andrei Bejan, Emil Roată şi Ioana Bejan Roată. 4. Caricatours – un business din realizarea de caricaturi, dezvoltat de familia Ruxandra şi Valentin Chibrit – sunt alte câteva exemple de afaceri inedite.

    Un an de căutări
    Proiectul Afaceri de la zero, demarat de Ziarul Financiar şi Banca Transilvania, a început pe 15 mai 2019, momentul zero al unei serii de căutări neîncetate de antreprenori cu mai multă sau cu mai puţină experienţă, dar cu planuri făcute cu simţ de răspundere. Am descoperit peste 300 de astfel de oameni, i-am „descusut” de secrete, de poveşti şi de obiective şi nu ne vom opri. Urmăriţi-ne în continuare pe site-ul Ziarului Financiar, pe platforma Afaceri de la zero. Veţi găsi o poveste nouă în fiecare zi.
    Vă aşteptăm!

  • Un an de Afaceri de la zero

    „De la zero” este umbrela sub care adunăm aceste businessuri, subliniind prin acest lucru nu că investiţiile sunt zero – orice afacere se porneşte cu bani, în definitiv – ci că au creat singuri un brand, au pus pe picioare ateliere, şi-au găsit parteneri, s-au dotat cu echipamente, şi-au creat o reţea de distribuţie, au găsit spaţii în care să funcţioneze, au recrutat angajaţi. Iar toate acestea s-au făcut cu forţe proprii, fără a primi nimic de-a gata.
    Sute, mii de alte poveşti aşteaptă să fie spuse, scrise, citite, iar pentru aceasta vă aşteptăm în continuare pe site-ul Ziarului Financiar, în secţiunea Afaceri de la zero, cu o nouă poveste de business în fiecare zi.
    Ziarul Financiar a bifat zeci de oraşe din toată România în căutare de afaceri noi, de la zero. Tot atâţia antreprenori din provincie au venit în studioul ZF pentru a vorbi cu entuziasm despre ce i-a mânat în aventură, cum au găsit resursele, cum au reuşit, cum au eşuat, cum s-au ridicat şi ce planuri şi-au trasat de acum înainte.
    Am selectat numai zece dintre oraşele mari, în afara Bucureştiului, din care am cules poveşti pentru a le afla împreună. Lor li se adaugă multe altele – Predeal (Ralitza), Câmpina (Veltra Bikes), Huşi (Lemnino), Caransebeş (Limonădăria Nea Tică), Moineşti (SMKD), Drăgăşani (Diminutive Sneakers), Piteşti (ARI-Studio), Bicaz (Două surori) – sunt doar câteva exemple. Urmăriţi pe harta realizată de ZF şi BM doar câteva dintre afacerile adunate din cele mai mari oraşe din ţară. Poveştile lor integrale le găsiţi pe platforma ZF Afaceri de la zero, care creşte de la o zi la alta.
    Va urma.

    ↗  BACĂU

    Madame Delice:
    Delia Burcă era deja obişnuită să-şi pregătească, an de an, proviziile pentru iarnă atunci când s-a gândit că această îndeletnicire s-ar putea transforma într-un adevărat business. Aşa s-a născut Madame Delice, o afacere prin care vinde dulceţuri, zacuscă, sosuri şi conserve produse în atelierul propriu din Bacău.

    Mugur de ZOF:
    Iulia Iacob a învăţat antreprenoriatul în familie, astfel că dintotdeauna a fost în căutare de idei în care să-şi demonstreze spiritul creativ şi întreprinzător. După ce a încercat mai multe domenii, Iulia Iacob a ales organizarea de evenimente şi a creat Mugur de ZOF, o companie de design şi producţie de evenimente inspirate din natură.

    Vintage Box: Daniel şi Lili Parascan sunt doi antreprenori din Bacău care lucrau în domeniul organizării de evenimente şi al fotografiei şi, după fiecare petrecere, venea momentul să înmâneze clientului imaginile imortalizate. Daniel a căutat variante care mai de care mai diverse pentru a preda fotografiile, aşa că, la un moment dat, a confecţionat o cutie din lemn în care să le aşeze. Aşa a început Vintage Box, un atelier cu albume foto, agende, cutii din lemn şi alte accesorii pentru evenimente.

    ↗  BRAŞOV

    Agricin: Marian Neamţu a început în 1993 să prelucreze blocuri de piatră naturală în atelierul construit în propria curte, cu o tehnologie de asemenea proiectată de propriile mâini. Astăzi, prelucrarea pietrei şi prezentarea produselor se fac pe o platformă industrială din Ghimbav, judeţul Braşov, unde se află fabrica, depozitul şi mai multe showroomuri.

    Be Clockwise: Tudor Petrican, originar din Braşov, a început să producă ceasuri de perete în anul 2010, pe când avea 27 de ani, în sufrageria apartamentului în care, pe atunci, stătea cu chirie. Primul ceas a fost făcut pentru a fi dăruit unui prieten, iar ulterior, pas cu pas, pasiunea s-a transformat într-un proces de producţie organizat.

    Durbane Urbane: Mădălin Pop din Braşov a început să producă în urmă cu aproape trei ani lădiţe din lemn în atelierul de tâmplărie al familiei sale. Sub brandul Durbane Urbane, el face lădiţe în scop atât practic, cât şi estetic.

    Grătar Urban: Daniel şi Ana Otilia Străuneanu, originari din Bucureşti, respectiv Târgu-Neamţ, au pus pe harta culinară din Braşov restaurantul Grătar Urban, specializat în producţia de burgeri, în 2016. Ei au experienţă în antreprenoriat, având şi o cafenea şi o pizzerie în Târgu-Neamţ.

    MuskOx: Claudiu Neamţu, cu experienţă de 19 ani în domeniul vânzărilor, a pornit de la pasiunea pentru fitness când a creat MuskOx, un brand de tricouri destinate activităţilor fizice. Afacerea pornită în Braşov are în centrul colecţiei tricoul activator, care îşi schimbă mesajul scris pe el în momentul în care purtătorul ajunge la punctul maxim de efort fizic.

    ↗  BUZĂU

    Primitiv Foods: Primitiv Foods, afacerea din apicultură dezvoltată de familia Cristina şi Mihai Negoţ în judeţul Buzău, a pornit de la cinci stupi de albine pe care cei doi tineri i-au primit ca dar de nuntă în 2014. Fără nicio experienţă în domeniu, au început să înveţe, pas cu pas, cum se gestionează o afacere de acest tip şi astfel au creat brandul de miere Primitiv Foods.

    VerdePePerete: Oana şi Alexandru Creţu au dat viaţa din Bucureşti pe cea într-un oraş de provincie – Buzău – iar odată cu mutarea au pus şi bazele afacerii VerdePePerete, care produce şi vinde tablouri şi elemente de decor pe bază de licheni.

    ↗  CLUJ-NAPOCA

    Captain Bean: Bogdan Pandea s-a pregătit în facultate să devină contabil, însă un curs de antreprenoriat pentru tineri i-a schimbat traseul profesional, iar în 2014 a pornit de la zero la Cluj-Napoca dezvoltarea unui lanţ de cafenele sub brandul Captain Bean.

    Hair O’Dot: Andra Dascălu s-a întors în 2017 în România după ce a studiat şi s-a pregătit în străinătate, punând bazele Hair O’Dot, o clinică de micropigmentare a scalpului din Cluj, pentru bărbaţii, dar şi pentru femeile care se confruntă cu pierderea părului.

    Logo Cups: Andrei Gârba, originar din Cluj-Napoca, avea în jur de 15 ani când a făcut primii paşi în domeniul ceramicii, o tradiţie a familiei, pe care a „furat-o” de la cei care o stăpâneau cel mai bine. Câţiva ani mai târziu, după ce îşi însuşise deja informaţiile despre ce înseamnă ceramica, ce presupune producţia obiectelor din acest material şi care este procesul care stă la baza lor, toate învăţăturile culese în adolescenţă au luat forma businessului Logo Cups.

    Meat Up: Paul Petri, unul dintre fondatorii Meat Up din Cluj, un local unde se servesc burgeri, deschis în vara lui 2018, pleca în urmă cu câţiva ani din România în Anglia cu o idee de afaceri legată de pasiunea sa pentru gătit. În timpul petrecut în bucătăriile localurilor britanice a pregătit şi reţeta unui business românesc şi a deschis în Cluj-Napoca restaurantul Meat Up.

    Monom: Georgiana Ciceo, la bază arhitect, şi-a urmat pasiunea pentru bijuterii, dar şi pentru meşteşuguri, şi a creat businessul Monom, prin care produce bijuterii contemporane, avangardiste sau inspirate din tradiţia românească.

    The Box Barbell Club: 27 august 2018 este ziua în care The Box – Barbell Club, un centru sportiv care şi-a propus să îi determine pe oameni să facă sport, îşi făcea loc pe piaţa din Cluj-Napoca, fondat de Dan Mocan, Dani Faur şi Bogdan Petrican.

    Urban Beasts: Bogdan Pogăcean, Kristof Toth şi Mădălina Butean, trei tineri din Cluj-Napoca, s-au cunoscut în octombrie 2018, pentru a face un antrenament sportiv împreună, iar două luni mai târziu le-a venit ideea de a-şi face propriul business, aşa că au deschis porţile centrului sportiv Urban Beasts.

    Verde Fresh: Afacerea Verde Fresh a luat fiinţă în anul 2017 în Cluj-Napoca, ca un business de familie, pornit de Delia (profesor) şi George Buliga (business analist), din dorinţa de a face un produs local, proaspăt, pentru care au văzut cerere din partea mai multor cunoştinţe. Verde Fresh este un brand sub care se vinde lapte de migdale.

    ↗  ORADEA

    Atelier Lignum: Daniel Jolţa, de meserie inginer constructor, avea mai mulţi ani de experienţă în domenii precum construcţii şi automotive, când a decis să devină antreprenor, valorificând pasiunea pentru procesarea lemnului. Aşa a apărut, în toamna anului 2019, Atelier Lignum, un atelier amplasat în Oradea, unde Daniel Jolţa produce platouri, tocătoare şi tăvi din lemn.


    Atelier Uglai: Vasile Uglai, licenţiat în arte şi design, a îmbinat pasiunea pentru ceasuri cu învăţăturile deprinse în timpul facultăţii şi a pornit o afacere prin care produce curele de ceas din piele naturală, hand-made, într-un atelier din Oradea, alături de soţia şi fiica sa.


    Dadda: Silviu şi Andrada Prundianu au pus pe piaţă în vara anului 2019 brandul de pături pentru bebeluşi Dadda, după ce au creat o primă pătură drept cadou pentru fina lor. Primele comenzi au venit în urma participării la târguri de profil, precum Baby Expo şi Baby Boom Show.


    Imperma: Cosmin Foltuţiu s-a întors în România după mai mulţi ani petrecuţi în Spania şi a fondat, în 2018, o firmă care produce cădiţe pentru duş. Fabrica funcţionează în Oradea, sub numele Imperma. 

     

  • Frica de a-ţi pierde jobul va creşte, pentru că nu vor exista prea multe alternative de a-ţi găsi altul

    Pe locul trei se află stresul zilnic de a avea răspunsuri la întrebări care nu au răspuns: când revin la birou, ce fac cu copiii dacă nu mai merg la şcoală, unde-mi petrec vacanţa, când şi cum voi putea să mă întâlnesc cu prietenii etc.
    Conform unui studiu al eJobs, una dintre cele mai importante platforme de recrutare online din România, 50% din participanţii la un studiu derulat zilele acestea cred că în următoarele 12 luni îşi vor schimba locul de muncă, fie pentru că au rămas fără job, fie pentru că firma nu le mai poate îndeplini aşteptările profesionale.
    10% dintre participanţii la studiu cred că vor fi daţi afară în următorul an, 11% cred că le va fi redus salariul sau pachetul de beneficii extrasalariale, 12% cred că vor fi promovaţi, 7% sunt deschişi să îşi deschidă firme în următoarele 12 luni, iar 14% cred că această criză nu le va schimba cu nimic viaţa profesională.
    Domeniile care sunt cel mai stabile şi care vor traversa cel mai bine criza sunt IT-ul, bankingul, retailul şi farma.
    Cei care au participat la studiu spun că deja au fost nevoiţi să renunţe la o parte dintre planurile profesionale pe care le aveau: 27% voiau să îşi schimbe jobul, 26% se aşteptau la o promovare şi o majorare salarială, iar intenţia de a urma cursuri de reconversie profesională, de a-şi deschide un business sau de a se muta în altă ţară au ieşit de pe agendă.
    Revenind la pierderea jobului, această temere va câştiga tot mai mult teren în România, mai ales la generaţiile decreţeilor şi millennials, care au intrat pe piaţa muncii între 1990 şi 2010.
    Aceste generaţii au deja o vechime cuprinsă între 10 şi
    30 de ani de piaţa muncii.
    Pentru cei care au între 20 şi 30 de ani vechime nu mai există cale de întors; mai ales pentru cei care au 30 de ani vechime, pensia este mai aproape decât o eventuală reconversie profesională.
    Cei care au reuşit să ocupe poziţii bune în companii au ajuns la un anumit nivel atât din punctul de vedere al poziţiei, statusului social, cât şi al veniturilor. Mulţi sunt conştienţi că dacă şi-ar pierde jobul nu vor mai găsi altul la fel, care să îndeplinească în acelaşi timp cele două condiţii.
    Companiile preferă oameni tineri, mai tehnologizaţi, mai adaptaţi la trendurile vremii, în detrimentul experienţei şi al părului cărunt.
    La 40-50 de ani este foarte greu să te specializezi, să zicem în IT, un sector care are viitor şi unde veniturile sunt mari.
    Niciun HR nu riscă să vină în faţa unei echipe cu oameni de 20-30 de ani cu un nou angajat care are 50 de ani. Nici nu ştii care este formula de adresare.
    În criza de acum 10 ani, România a pierdut 700.000 de locuri de muncă, pe care le-a recuperat foarte greu sau chiar deloc. Spre exemplu, în sectorul privat nici acum nu s-au recuperat 400.000 de locuri de muncă, deşi businessurile şi economia au crescut susţinut.
    Când a venit criza în 2009 – 2010, foarte mulţi şi-au găsit de lucru în afară – în Europa, în SUA, în Canada etc. În aceste zone, economiile şi-au revenit destul de repede, iar piaţa forţei de muncă era extrem de activă. Această situaţie a făcut ca în fiecare an 200.000 de români, activi, cu şcoală sau fără şcoală, să plece din ţară.
    Acum situaţia s-a schimbat radical, pentru că şi marile companii sunt afectate de această criză şi se vor confrunta cu zeci de milioane de şomeri. Spre exemplu, în America sunt deja 33 de milioane de şomeri, iar în Europa previziunile indică 60 de milioane de şomeri.
    Marile companii se vor ocupa de restructurare în următorii ani, pentru a încerca să supravieţuiască acestei crize.
    În România, estimările indică 1 milion de şomeri, care îşi vor căuta un loc de muncă, iar acesta va fi greu de găsit în lipsa unor investiţii atât publice, cât şi private.
    În ultimii cinci ani, economia a trăit din consum şi foarte puţin din investiţii noi, ceea ce a făcut ca joburile înfiinţate să fie mai degrabă în retail, decât în industrie sau servicii.
    Când eşti tânăr şi ai viaţa înainte, iar globalizarea era o poartă extraordinară, nimeni nu-şi punea problema că nu-şi va găsi un job.
    Acum paradigma se schimbă, iar temerea că-ţi vei pierde jobul va câştiga teren, mai ales că alternativele vor fi din ce în ce mai reduse.
    Acesta este un trend care va schimba foarte multe lucruri în viaţa socială şi politică din România.