Tag: viziune

  • Povestea femeii care schimbat viziunea lumii asupra machiajului şi a creat o afacere evaluată azi la 870 mil. de dolari

    Elizabeth Arden s-a născut în Canada, în ultima zi a anului 1884, fiind al cincilea şi cel mai mic dintre copiii unei familii de fermieri modeşti. Pentru a-şi susţine familia, Elizabeth Arden a avut diverse joburi încă din adolescenţă, până s-a hotărât să studieze asistenţa medicală, perioada în care a devenit interesată de loţiunile folosite în tratamentele contra arsurilor. O scurtă perioadă a lucrat ca secretară, după care a emigrat din Canada. în 1908, tânăra s-a stabilit în New York City, unde a obţinut un loc de muncă ca asistentă unei cosmeticiene, pe nume Eleanor Adair. După ce a câştigat experienţă vreme de doi ani, Elizabeth Arden a investit 1.000 de dolari în deschiderea primului său salon, situat pe Fifth Avenue, afacere cofondată în parteneriat cu Elizabeth Hubbard.

    Până în 1914, parteneriatul dintre cele două antreprenoare s-a rupt, însă Elizabeth Arden a decis să rămână în industria frumuseţii. Pentru a-şi dezvolta şi mai mult afacerea, şi-a format o echipă de chimişti cu scopul de a perfecţiona crema şi loţiunea de faţă, primele elemente în noua sa linie de produse de frumuseţe. La acea vreme, machiajul era asociat mai mult cu prostituatele decât cu femeile respectabile, ceea ce a determinat-o pe Arden să pună bazele unui campanii de marketing pentru a schimba viziunea publicului asupra produselor de frumuseţe.

    De asemenea, pe măsură ce cadrele ”de aproape“ folosite în filme au devenit o tehnică obişnuită, machiajul a început să fie mai acceptabil din punct de vedere social. Până în 1915, brandul Arden s-a extins constant, iar în acel an antreprenoarea a făcut primul pas spre piaţa internaţională. în 1922 a înfiinţat primul salon parizian, iar mai târziu s-a extins şi către America de Sud şi Australia. în anii 1930 compania o ducea atât de bine încât a reuşit chiar să-şi crească afacerile în timpul crizei mondiale, perioadă în care făcea peste 4 milioane de dolari pe an.

    în afară de cariera de antreprenoare, Arden era şi o sufragetă dedicată, recunoaşterea drepturilor femeilor fiind una dintre cauzele pe care le-a susţinut cu tărie până la moarte. în 1912 a participat, alături de alte 15.000 de femei, la un marş de susţinere a acestei cauze, toate femeile purtând rujul roşu ca semn de solidaritate, ruj furnizat de compania lui Arden. Mai târziu, aceasta a dezvoltat şi o linie specială de produse cosmetice pentru femeile care lucrează în armată.

    În plus, antreprenoarea a fost pionieră în dezvoltarea multor alte produse de înfrumuseţare care acum ne par banale, precum cosmeticele realizate în ambalaje de dimensiuni mai mici, pentru călătorii. A fost şi prima care a oferit sesiuni de machiaj în unităţile proprii şi a operat mai multe boutique-uri spa, în care clienţii se puteau retrage pentru a primi tratamente de înfrumuseţare şi a fi răsfăţaţi. O mare parte din ritmul alert şi dorinţa de inovaţie constantă s-a datorat competiţiei indirecte cu antreprenoarea poloneză Helena Rubinstein, cu afaceri în industria beauty. în ciuda faptului că nu s-au întâlnit niciodată în persoană, cele două femei au concurat aprig în dezvoltarea de noi produse şi servicii de înfrumuseţare.

    Bucurându-se de bogăţia acumulată, Arden şi-a dedicat o parte din timpul său şi hobbyurilor, precum cursele cu cai. A achiziţionat mai mulţi cai de rasă şi, în 1945, a fondat Maine Chance Farm. Prin prinsma acestui fapt, anul următor a apărut pe coperta revistei Time, unde a fost prezentat succesul ei fulminant în domeniul curselor cu cai, o lume dominată de bărbaţi. Elizabeth Arden s-a stins din viaţă în 1966, la New York, şi abia după moartea sa publicul a aflat că avea 81 de ani. în timpul vieţii şi-a ascuns mereu vârsta pentru a da impresia unei frumuseţi atemporale.

     

  • Care este viziunea şefului Mercedes asupra viitorului maşinilor

    Principala noutate a celor de la Mercedes-Benz a fost anunţul că vor lansa 50 de modele electrice până în 2022; acestea vor acoperi toate clasele existente în prezent, precum şi gama întreagă de vehicule produse sub brandul smart.

    Mai exact, toate maşinile smart vor fi electrice peste cinci ani. Anunţul se încadrează în planurile celor de la Daimler de a duce segmentul vehiculelor electrice la 25% din totalul vânzărilor. în acest sens, compania a prezentat la Frankfurt conceptul smart Vision EQ fortwo, o maşină electrică complet autonomă destinată transportului de tip car-sharing.

    Chiar dacă Mercedes-AMG Project ONE (despre care am scris în ediţiile anterioare) a atras privirile la Frankfurt, producătorul german a adus, în premieră mondială, şi conceptul EQA – varianta electrică a Clasei A. Varianta de serie a EQA va intra în producţie în 2020, şi chiar dacă maşina nu va arăta precum conceptul prezentat, sunt şanse mari ca designul să ofere indicii asupra gamei de electrice pe care Mercedes-Benz o va lansa în următorii ani.

    Conceptul EQA are două motoare electrice care generează o putere combinată de 268 de cai-putere şi este dotat cu o baterie care oferă o autonomie de până la 400 de kilometri. O facilitate interesantă este cea de încărcare rapidă, care promite o autonomie de 100 de kilometri în doar 10 minute.

    ”Am început cu prezentarea modelului EQ anul trecut la Paris, demonstrând că vrem să aducem condusul electric în zona de maşini compacte, iar EQA nu face decât să întărească această idee“, a spus Britta Seeger, care pe lângă rolul din consiliul de administraţie conduce divizia de marketing şi vânzări a Mercedes-Benz Cars. ”în ceea ce priveşte mobilitatea electrică, trebuie în primul rând să acceptăm faptul că nu există o singură tendinţă în lume. Sunt multe lucruri de luat în calcul, spre exemplu normele impuse de guvern în fiecare stat; există pieţe unde autorităţile susţin achiziţionarea maşinilor electrice şi oferă fonduri în acest sens. Trebuie apoi să vedem dacă statul în cauză este pregătit să ofere infrastructura necesară – vedem diferenţe extrem de mari. Chiar dacă privim Europa ca o piaţă mai omogenă, există suficiente diferenţe între ţări“, a mai spus ea.
    Există o tendinţă a oamenilor de a fi mai dispuşi să cumpere online, iar asta e o schimbare extraordinară pentru piaţa auto, a remarcat Britta Seeger. ”Trebuie să pregătim această călătorie a clientului, pentru că el decide să meargă mai întâi în magazine sau showroomuri şi apoi să cumpere online. Digitalizarea reprezintă o schimbare uriaşă pentru noi, pentru că trebuie să găsim o cale – alături de dealeri – de a răspunde nevoilor clientului.“

    Ea a explicat că în cazul modelelor din gama EQ s-a pus accent pe designul exterior şi interior, existând convingerea că oamenii care sunt interesaţi de maşinile electrice vor fi din ce în ce mai interesaţi de aceste elemente. ”Clienţii care aleg mobilitatea electrică vor să aibă o maşină frumoasă, o maşină sexy, şi din acest motiv vom investi resurse în experienţa pe care o ai atunci când te afli la volan, dincolo de ceea ce înseamnă motorul. Brandul EQ nu se referă doar la produs în sine, ci la un întreg ecosistem.“

    Industria auto se află în mijlocul unei transformări, mai notează Britta Seeger, iar unele lucruri nu sunt încă clare. ”Ştim unde trebuie să mergem, de aceea am şi prezentat anul trecut strategia CASE. Trebuie să pregătim dealerii, trebuie să avem maşinile potrivite pentru a cuceri această piaţă.“ Strategia de care vorbeşte Britta Seeger, CASE, se traduce prin ”connected, autonomous, shared & service and electric drive“ – conectat, autonom, folosit în comun şi electric. Deviza a fost prezentată anul trecut de către Dieter Zetsche în cadrul Salonului Auto de la Paris. ”Automobilul cu emisie zero reprezintă viitorul. Iar noul nostru brand, EQ, depăşeşte ideea maşinilor electrice. EQ reprezintă un ecosistem electric de servicii, tehnologii şi inovaţie. în 2007, conceptul e-smart a fost un pioner al motoarelor electrice. Acum suntem pregătiţi să lansăm o ofensivă a produselor electrice care va acoperi toate segmentele auto, de la maşini compacte la cele de lux“, declara la acea vreme preşedintele consiliului de administraţie al Daimler.

    Anul acesta însă, Dieter Zetsche a făcut referire la intenţia declarată a mai multor state de a interzice motoarele diesel. ”Principalul aspect atunci când vorbim de motoarele diesel este cel al emisiilor de oxid de azot şi modul în care comunităţile trebuie să lucreze pentru a reduce aceste emisii“, a spus el în cadrul unui interviu acordat revistei Business Magazin. ”Cred că există un obiectiv comun între politicieni şi comunităţi de a evita anumite limitări impuse maşinilor cu motoare diesel, dar o să depindă foarte multe de zona legislativă.“

    ”Este clar că s-au făcut greşeli din partea anumitor companii“, a spus şeful Daimler, ”însă trebuie să vedem şi relevanţa anumitor fapte. Cred că trebuie să ajungem la o discuţie despre viitor, mai curând decât la una despre trecut. E mai important ce putem face pentru a ajunge la o reducere cât mai mare a emisiilor, dar ar trebui să înţelegem şi faptul că aceste emisii s-au redus cu 70% din 1990 încoace. Citind presa de azi ai impresia că lucrurile stau extrem de prost, mai rău decât înainte, dar adevărul este că suntem la un nivel mult mai redus decât cel din 1990.“

    El a remarcat faptul că discuţiile din ultima vreme se referă doar la emisiile de oxid de azot, nu şi la cele de dioxid de carbon, iar asta arată succesul procesului de optimizare a motoarelor pe benzină.

    ”Cred că unul dintre motivele pentru care avem atât de mult succes este chiar faptul că suntem în competiţie directă cu BMW şi Audi, ambele companii având sedii la câteva sute de kilometri depărtare“, a opinat Dieter Zetsche. El s-a referit şi la noua direcţie a industriei auto, cea de electrificare, în sensul în care aceasta face posibilă apariţia unor noi producători. ”Nu mă aştept ca mâine să avem de cinci ori mai mulţi competitori, dar cred că electrificarea zonei auto permite şi intrarea altor companii pe piaţă. Un exemplu e Tesla, care a dovedit că nu ai nevoie de 30 de ani de cercetare sau dezvoltare pentru a avea succes.“

    Colaborarea din Mercedes-Benz şi AMG s-a dovedit una de succes, ca dovadă stând şi modelele din ultimii ani lansate sub numele celor două companii – în special cele din Clasa S. Clienţii care preferă versiunile AMG caută, de obicei, adrenalina pură pe care o simţi atunci când te afli la volanul unei maşini cu sute de cai putere; cum ar putea aceşti clienţi să treacă la versiuni electrice, în general mult mai silenţioase destinate unui alt segment de public? ”Cred că am demonstrat că putem face acest lucru prin Project ONE„, a spus Dieter Zetsche. ”Nu trebuie să ne rezumăm însă la aceste 275 de exemplare, pentru că pe viitor vom avea tot mai multe modele electrificate şi de la AMG.„

     

  • Soluţie unui inventator rus pentru traficul aglomerat. ”Este foarte UŞOR şi nu mai stai în trafic”

    Principiul este relativ simplu: cu ajutorul unor picioare telescopice, vehiculul se poate ridica deasupra traficului, astfel „va permite accesul rapid oriunde în oraş, indiferent de condiţiile de trafic”, menţionează inventatorul.

    Este încă sub semnul întrebării dacă astfel de vehicule ar fi fezabile, având în vedere că se găsesc doar în faza de concept, scrie Inverse.

    În acest caz, maşina de pompieri va folosi o dronă cu 20 de motoare conectată la maşină cu un cablu electric şi se va ridica sau chiar va merge la nivelul solului pentru a evacua răniţii dacă este necesar. De asemenea, va conţine tunuri cu apă specială pentru stingerea incendiului.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Un inventator rus a creat maşina de pompieri a viitorului care se poate strecura cu uşurinţă prin traficul aglomerat – VIDEO

    Principiul este relativ simplu: cu ajutorul unor picioare telescopice, vehiculul se poate ridica deasupra traficului, astfel „va permite accesul rapid oriunde în oraş, indiferent de condiţiile de trafic”, menţionează inventatorul.

    Este încă sub semnul întrebării dacă astfel de vehicule ar fi fezabile, având în vedere că se găsesc doar în faza de concept, scrie Inverse.

    În acest caz, maşina de pompieri va folosi o dronă cu 20 de motoare conectată la maşină cu un cablu electric şi se va ridica sau chiar va merge la nivelul solului pentru a evacua răniţii dacă este necesar. De asemenea, va conţine tunuri cu apă specială pentru stingerea incendiului.

  • Gala 100 Tineri Manageri de Top premiază din nou excelenţa în carieră – GALERIE FOTO

    Gala Business Magazin a adus pe scenă, pentru al doisprezecelea an consecutiv, o nouă serie de tineri care au avut o evoluţie spectaculoasă şi au adus în prim-plan viziunea noii generaţii din business-ul românesc, cea care ar putea dicta creşterea economică în următorii ani.

    Deşi toţi cei 100 de tineri manageri, fie executivi din companii multinaţionale sau antreprenori sunt câştigători, în cadrul evenimentului, Business Magazin a acordat zece premii, pentru:

    Tal Lavah, CEO, New Kopel Group


    Affan Yildirim, director general, Anchor Group


    Luciana Giurea, leasing manager, AFI Europe Romania


    Daciana Siderache, director general, Calipso  


    Andreaa Uceanu, general manager, Floria

     


    Adela Guedon, CFO, Orange Romania


    Alina Predescu, şef departament Cutii Viteze, Uzina mecanică şi şasiuri, Dacia, Automobile Dacia 


    Mihai Purcărea, director general şi preşedinte al BRD Asset Management


    Mircea Vlah, CEO, Dumagas Transport


    Adrian Simionescu, director general, Estée Lauder România



    Gazdele evenimentului au fost Cristian Hostiuc, Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă, care au prezentat poveştile de succes ale celor care au schimbat în bine cursul afacerilor pe care le conduc în vremuri dificile.

    Business Magazin premiază în fiecare an managerii şi antreprenorii cu vârsta de până în 40 de ani care au atins performanţa în afaceri şi s-au remarcat în domeniul în care activează. 1.200 de tineri manageri de succes au fost prezentaţi de-a lungul a 12 ani în cataloagele 100 de Tineri Manageri de Top.

    Prin această iniţiativă echipa de profesionişti Business Magazin selectează şi promovează tinerii managerii care conduc astăzi unele dintre cele mai importante afaceri din România şi care vor reprezenta cel mai bine mediul de business în următorii zece ani.

    Anul acesta punem spune cu siguranţă că „Vin Milenialii!”. Noua generaţie tehnologizată, generaţia de tineri născută în 1989 vine puternic din spate. Tinerii care reprezintă schimbarea reală a societăţii şi a economiei în bine! 12 generaţii de tineri care reprezinta deja prezentul României. Şi mai au multe de făcut şi demonstrat.

    Catalogul 100 Tineri Manageri de Top este unul dintre cele mai longevive produse de pe piaţa presei de business şi reprezintă miza redacţiei că tinerii lideri pot schimba economia în bine. Şi – de ce nu? – întreaga ţară.

  • Galerie foto Gala Tineri Manageri Business Magazin 2017. Zece tineri manageri au fost premiaţi în cadrul evenimentului – GALERIE FOTO

    Anul acesta punem spune cu siguranţă că “Vin Milenialii!”. Noua generaţie tehnologizată, generaţia de tineri născută în 1989 vine puternic din spate. Tinerii care reprezintă schimbarea reală a societăţii şi a economiei în bine! 12 generaţii de tineri care reprezinta deja prezentul României. Şi mai au multe de făcut şi demonstrat.

    Business Magazin premiază în fiecare an managerii şi antreprenorii cu vârsta de până în 40 de ani care au atins performanţa în afaceri şi s-au remarcat în domeniul în care activează. 1.200 de tineri manageri de succes au fost prezentaţi de-a lungul anilor în cataloagele 100 de Tineri Manageri de Top.

    Prin această iniţiativă echipa de profesionişti Business Magazin selectează şi promovează tinerii managerii care conduc astăzi unele dintre cele mai importante afaceri din România şi care vor reprezenta cel mai bine mediul de business în următorii zece ani.

    Evenimentul va avea loc azi de la ora 19, la restaurantul Tapo din Bucureşti. Accesul se face numai pe bază de invitaţie.

     

  • Opinie Rareş Măcinică: Madagscar – Smile & Wave Boys, Smile and Wave…

    De fapt nici nu se întâmplă asta, pentru că exporturile României sunt făcute de multinaţionale. În top 100 exportatori, doar 2% sunt companii cu capital românesc. Ce înseamnă asta? Păi arată că economia României este una de tip „lohn”. Doar forţa de muncă ieftină este principala raţiune a investiţiilor străine aici. Aducem materie primă, producem bunuri finite şi exportăm către alte ţări. Noi nu avem producţie autohtonă, asta înseamnă că orice criză într-un context geopolitic care implică Europa, va destabiliza economia României.

    Dar am fi oare pregătiţi de ieşirea pe pieţe externe? Un exemplu banal, dar sugestiv, ne spune că avem IT-işti mulţi şi buni în ţară, însă firmele româneşti, conform Eurostat, se află pe ultimul loc în Europa în clasamentul celor care au un site propriu, în jur de 42%, faţă de Danemarca (92%), Suedia (89%), Austria (86%). Suntem pe penultimele locuri în Europa când vine vorba de prezenţa pe social media şi bloguri. Un lucru de bază în ziua de azi pentru un antreprenor care doreşte să îşi prezinte oferta pe pieţe externe…

    Exporturile în Africa şi Orientul Mijlociu, Asia, America au cunoscut din 1990 încoace un trend abrupt descendent (peste 50-60% scădere). În ţările din aceste regiuni, nu contează valoarea exporturilor, ci Marja mare, Valoarea Adăugată! Mai mult, realizarea unei balanţe comerciale excedentare, ne ajută la echilibrarea deficitului extern. De exemplu, în Orientul Mijlociu şi Apropiat avem un excedent comercial de aproximativ 1,8 miliarde euro. Aproape de această cifră suntem şi în statisticile exporturilor către Africa. În total, avem comerţ în 17 ţări non UE, cu balanţă comercială pozitivă, rezultând un excedent de peste 20 miliarde euro. Atenţie, asta reprezintă cu 50% mai puţin faţă de acum 27 de ani. Să realizăm ce înseamnă scăderea: în 2015 deficitul balanţei comerciale a României a fost de 8,4 miliarde de euro.

    Nu trebuie să mergem întotdeauna la pomul lăudat. Iată că România a reuşit relaţii comerciale cu Swaziland, unde am exportat piese de schimb pentru tractoare, rulmenţi, produse chimice. Madagascar, importuri zero!!!, doar exportăm: frigidere, anvelope, material de construcţii. Cu RS Vietnam avem relaţii economice de peste 30 de ani. Cine nu îşi mai aminteşte de creveţii vietnamezi din anii 80? Un alt exemplu este Mongolia, unde România a şi contribuit cu investiţii la Circul de Stat şi la fabrica de mobilă din Ulan Bator. Marea majoritate a relaţiilor comerciale este formată din export produse româneşti (medicamente, produse alimentare…). Nu în ultimul rând, facem afaceri şi cu Mauritius, nişte insule, de unde importăm ceai, cafea, peşte…

    Mai mult, aflăm că anul trecut programul de promovare a exportului a fost pus în pericol de nouă lege a achiziţiilor din 2016, riscând ca peste 400 de firme româneşti să nu poată participa la târguri internaţionale. Este vorba de Programul de Promovare a Strategiei de Export a României (HG 296/2007), Federaţia Română de Design Vestimentar acuzând ministrul de la acea vreme că nu a făcut nimic să deblocheze situaţia, iar banii necesari fiind bocaţi de Ministerul de Finanţe, Ordonatorul Principal de Credite…

    Avem nevoie nu numai de un program de susţinere a exporturilor, dar mai ales de o echipă de vânzări, probabil din cadrul reprezentanţelor economice din ambasadele noastre, care să meargă cu pliante, mape şi power pointuri şi să aducă “clienţi” (iată o măsurare clară a productivităţii!) pentru firmele româneşti care încă mai produc ceva. Şi nu numai clienţi, dar şi suport informaţional, câţi dintre antreprenorii noştrii au întradevăr cunoştinţele necesare relaizarii unui plan de export.

    Însă în vârful piramidei stă, ca o fată morgana, nevoia urgentă şi disperată de a avea producţie autohtonă, alături de programe masive de cercetare şi inovare. Altfel, vom rămâne cu antreprenoriat majoritar de cafenele şi florarii.

    Iar antreprenori care produc, pot avea oportunităţi şi intern. Avem din ce în ce mai mulţi bani acum (din salarii…) nu îi vom economisi în bănci, ci îi vom cheltui. Pe ce? Pe roşii, castraveţi, televizoare şi medicamente. De unde? Din import, evident.

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Externalizarea timpului

    Acum câţiva ani, imediat după începutul crizei, la o conferinţă de vânzări pe segmentul automotive, a venit vorba despre preţ în decizia de cumpărare. O sală plină ochi cu peste 200 de oameni din vânzări considera că un preţ mic face vânzarea uşoară. |n acel moment, brusc, unul dintre speakeri a cerut celor prezenţi să ridice sus mâna cine conduce o Dacie. Câte mâini credeţi că au fost ridicate? Niciuna… ”De ce?“ A întrebat? ”Are tot patru roţi, uşi, volan şi unul dintre cele mai mici preţuri de achiziţie.“

    Dacă am fi cei mai ieftini, de ce am mai avea nevoie de echipă de vânzări? Am ”salva“ costul cu vânzările (de obicei unul ridicat) şi ne-am baza strategia pe cel mai mic preţ. Dar oare chiar vom dubla astfel portofoliul de clienţi ”buni“ (profitabili, bun-platnici)? Dimpotrivă, paradoxal, pe termen lung, se va întâmpla invers.

    |mi amintesc o poveste tot de la o conferinţă de vânzări. Directorul unei companii dorea să îşi cumpere un laptop performant şi a trimis solicitări către mai mulţi furnizori pentru o prezentare. Intră primul, îi arată laptopul, îl deschide, începe să îi explice ce face, cum face, etc.; intră al doilea, procedează la fel, foarte vorbăreţ, o prezentare de nota 10. Clientul ascultă atent. Intră al treilea, se aşază pe scaun, dar fără niciun laptop cu el. Atenţia clientului e deja captată. Fără ezitare, începe să pună întrebări directorului. Cum îşi organizează timpul, cât de mult călătoreşte, dacă utilizează mai mult e-mailul sau alte softuri, un dialog plăcut şi deschis. Apoi, brusc, îi spune clientului: vă rog aşteptaţi 5 minute! Şi pleacă. După exact 5 minute revine, de data aceasta cu o cutie, o desface şi îi spune: acesta este laptopul potrivit pentru dvs. Şi a închis vânzarea. Preţul? Pe ultimul loc!

    Evident că nu avea cu el toate modelele de laptopuri, dar trei mari concluzii reies din astfel de exemple. Prima: a studiat foarte bine cu cine se întâlneşte, astfel că a avut o idee foarte clară ce model de laptop alege. A doua: a pornit de la ce şi-a dorit CLIENTUL (iar când NOI decidem că VREM să cumpărăm conform nevoilor şi dorinţelor noastre, atunci disponibilitatea de a plăti preţul cerut creşte foarte mult). A treia concluzie se traduce prin ”customer-centricity“, mai pe româneşte ”personalizează-ţi“ vânzarea în funcţie de ce i-ar plăcea clientului să cumpere, nu în funcţie de ceea ce ţi-ar plăcea ţie să vinzi.

    Sună banal, dar oare ne gândim la asta înainte de fiecare întâlnire? ”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte de pomană“, spunea maestrul Dinică în ”Filantropica“. ”Aşa îmi ceri tu 3.000 de dolari? Vino la mine şi impresionează-mă, emoţionează-mă, stoarce-mi o lacrimă“, îi spunea lui Mircea Diaconu.

    Care ar trebui să fie primul subiect în orice întâlnire cu clientul? TIMPUL este răspunsul. ”Our goal is to reduce the number of routine office responsibilities that steal your time, by remotely providing professional administrative services“ (Ţelul nostru este să reducem numărul de activităţi de rutină care vă mănâncă din timpul preţios prin furnizarea de servicii administrative profesionale). Aşa începea un e-mail primit zilele trecute. Adică un virtual assistant care îţi preia în totalitate ”small daily tasks“, de multe ori ineficiente, agasante şi indispensabile. Mi-a atras imediat atenţia. Doar o oră pe zi ”salvată“ clientului, îi aduce, adunat, un câştig de aproape o zi pe lună sau aproape două săptămâni pe an! Aş plăti în plus pentru asta? Categoric da…

    Am fost în urmă cu câţiva ani la un client şi, stând de vorbă la o cafea, îl vedeam mereu agitat, vorbind când cu furnizorul lui extern, când cu cel de transport… Comandase o cantitate de marfă, însă la încărcarea în camion erau diferenţe; nu puteam lega o frază fără să fim întrerupţi. După 30 de minute s-a lăsat în sfârşit liniştea şi atunci mi-am zis: ce ar fi dacă i-aş spune o poveste să îl impresioneze (vezi ”Filantropica“), o poveste în care noi, cei care vindem servicii de logistică, avem datele furnizorului, păstrăm permanent legătura cu el, discutăm înainte de sosirea camionului, suntem în legătură cu depozitul lui, îi comunicăm ziua şi ora sosirii mărfurilor, îi descriem produsele pentru a-şi pregăti echipamentele de descărcare şi a-şi estima corect necesarul de oameni prezenţi. Cât efort doar pentru o comandă de achiziţie? Asta presupunând că merge totul ca la carte, altfel timpul se dublează. Dar dacă am vorbi de 2-3 situaţii de genul ăsta în fiecare zi?

    Nu i-am stors o lacrimă, nu ştiu dacă l-am emoţionat, dar de câştigat contractul, asta am făcut-o sigur, pentru că avem ”docomentu’ stimabile“, vorba lui Zaharia Trahanache din ”O scrisoare pierdută“.

    |n business, la fel ca în viaţa personală, avem o tendinţă naturală de a ”externaliza“ timpul. Englezii numesc asta ”quality time“, debarasat de activităţi care ne ”fură“ timpul, timpul în care ne concentrăm la oportunităţi în business, creşterea eficienţei şi/sau familie. ”One thing I learned in jail is that money is not the prime asset in life. Time is“ (Am învăţat în puşcărie că nu banii sunt cel mai important lucru în viaţă, ci timpul) spunea Michael Douglas în filmul ”Wall Street: Money Never Sleeps“.

    Să vindem Valoarea serviciului, nu Costul lui. Timpul a devenit atât de preţios, încât fiecare timp ”minimizat“ înseamnă profit ”maximizat“. Şi o demonstrează în zilele şi lunile petrecute cu clienţii în negocieri. Credeţi că în zecile de ore discutăm preţul? Nu, preţul are o pondere de maximum 20% din totalul alocat încheierii unui contract de transport. Ce rămâne… este alocat valorii adăugate… ”externalizării“ timpului.

  • Staţiunea din România care s-a transformat în 5 ani dintr-o baltă de nămol în care se scăldau bivolii într-o atracţie turistică de top

     Cum a reuşit unul dintre cei mai apreciaţi primari din ţară să transforme în mai puţin de cinci ani, o baltă de nămol unde se scădau bivolii în una dintre cele mai apreciate şi de succes staţiuni din România? Simplu! „Cu încredere şi viziune”, spune edilul.
     
    Istoria staţiunii Figa a început 2008 când zona a fost inclusă într-un proiect, finanţat din fonduri PHARE – „Creşterea valorii potenţialului balnear al lacurilor sărate din regiunea de Nord-Vest”, proiectul în valoare de 4,2 milioane de euro vizând amenajarea a trei staţiuni unde au existat resurse de apă sărată.  
     
    1,8 milioane de euro au fost alocaţi pentru amenajarea staţiunii Băile Figa, restul banilor mergând la băile de la Cojocna şi la Dej. Până acum la Figa au fost investiţi peste 5 milioane de euro.
     
    Construcţia primelor bazine (unul deschis cu apă sărată şi unul închis) de la Figa a început în 2008 şi au fost finalizate în 2010. Încă de la deschidere turiştii, dornici de tratamente cu apă sărată au luat cu asalt staţiunea, în primul an peste 20.000 de turişti trecând porţile complexului balnear.
     
    Suprins de numărul mare de turişti care au venit la Figa, primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan a început încă din 2011 un amplu proiect de extindere a parcului balnear care acum are 15 hectare de teren.
     
    În 2011 administraţia oraşului a amenajat un râu leneş pe care iubitorii de apă se pot plimba în voie cu colaci de mari dimensiuni. În 2012 a urmat amenajarea unui nou bazin cu apă dulce şi a unui bazin rustic cu nămol dar şi a unui jacuzzi exterior. Un an mai târziu staţiunea avea deja mini Aqualand, cu tobogane cu jeturi de apă, saună şi un lac sărat. Iar investiţiile au continuat an de an.
     
    Şi sezonul 2016 vine cu noi surprize pentru turiştii care aleg să-şi petreacă câteva zile de relaxare, la Băile Figa. Autorităţile au pregătit un nou bazin cu apă dulce, au extins zonele de plajă, au adus nisip şi umbreluţe şi se pregătesc pentru a monta un nou topogan, de mari dimensiuni, pentru iubitorii de adrenalină.
     
    În numai cinci ani de la inaugurarea Băilor Figa sute de mii de turişti au trecut deja pragul complexului, numai anul trecut fiind vândute peste 200 de mii de bilete pentru acces în complex.
     
     
  • Staţiunea din România care s-a transformat în 5 ani dintr-o baltă de nămol în care se scăldau bivolii într-o atracţie turistică de top

     Cum a reuşit unul dintre cei mai apreciaţi primari din ţară să transforme în mai puţin de cinci ani, o baltă de nămol unde se scădau bivolii în una dintre cele mai apreciate şi de succes staţiuni din România? Simplu! „Cu încredere şi viziune”, spune edilul.
     
    Istoria staţiunii Figa a început 2008 când zona a fost inclusă într-un proiect, finanţat din fonduri PHARE – „Creşterea valorii potenţialului balnear al lacurilor sărate din regiunea de Nord-Vest”, proiectul în valoare de 4,2 milioane de euro vizând amenajarea a trei staţiuni unde au existat resurse de apă sărată.  
     
    1,8 milioane de euro au fost alocaţi pentru amenajarea staţiunii Băile Figa, restul banilor mergând la băile de la Cojocna şi la Dej. Până acum la Figa au fost investiţi peste 5 milioane de euro.
     
    Construcţia primelor bazine (unul deschis cu apă sărată şi unul închis) de la Figa a început în 2008 şi au fost finalizate în 2010. Încă de la deschidere turiştii, dornici de tratamente cu apă sărată au luat cu asalt staţiunea, în primul an peste 20.000 de turişti trecând porţile complexului balnear.
     
    Suprins de numărul mare de turişti care au venit la Figa, primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan a început încă din 2011 un amplu proiect de extindere a parcului balnear care acum are 15 hectare de teren.
     
    În 2011 administraţia oraşului a amenajat un râu leneş pe care iubitorii de apă se pot plimba în voie cu colaci de mari dimensiuni. În 2012 a urmat amenajarea unui nou bazin cu apă dulce şi a unui bazin rustic cu nămol dar şi a unui jacuzzi exterior. Un an mai târziu staţiunea avea deja mini Aqualand, cu tobogane cu jeturi de apă, saună şi un lac sărat. Iar investiţiile au continuat an de an.
     
    Şi sezonul 2016 vine cu noi surprize pentru turiştii care aleg să-şi petreacă câteva zile de relaxare, la Băile Figa. Autorităţile au pregătit un nou bazin cu apă dulce, au extins zonele de plajă, au adus nisip şi umbreluţe şi se pregătesc pentru a monta un nou topogan, de mari dimensiuni, pentru iubitorii de adrenalină.
     
    În numai cinci ani de la inaugurarea Băilor Figa sute de mii de turişti au trecut deja pragul complexului, numai anul trecut fiind vândute peste 200 de mii de bilete pentru acces în complex.