Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.
În 2013, a fost expusă la Londra o colecţie de 155 de grupaje ale fotografilor „subterani” din fosta Uniune Sovietică, cu elemente din viaţa de zi cu zi a vremii. Au fost vândute 34 de calupuri din colecţie, iar vânzările totale s-au ridicat la 313,250 de lire sterline. Pozele au fost făcute în perioada 1959-2004 şi oferă o imagine originală a URSS-ului de sub stăpânirea guvernului sovietic.
Cinci lucrări ale lui Alexey Titarenko, inclusiv aceasta, sunt estimate la o valoare cuprinsă între şase-opt milioane de lire sterline.
În 2013, a fost expusă la Londra o colecţie de 155 de grupaje ale fotografilor „subterani” din fosta Uniune Sovietică, cu elemente din viaţa de zi cu zi a vremii. Au fost vândute 34 de calupuri din colecţie, iar vânzările totale s-au ridicat la 313,250 de lire sterline. Pozele au fost făcute în perioada 1959-2004 şi oferă o imagine originală a URSS-ului de sub stăpânirea guvernului sovietic.
Cinci lucrări ale lui Alexey Titarenko, inclusiv aceasta, sunt estimate la o valoare cuprinsă între şase-opt milioane de lire sterline.
Închipuiţi-vă populaţia unui oraş întreg, să spunem Oradea, luată şi transportată în Siberia. Peste 200.000 de soldaţi şi ofiţeri români, populaţia actuală a Oradei, au căzut prizonieri în timpul războiului din est purtat împotriva URSS, între iunie 1941 şi august 1944.
Rata mortalităţii acestora în lagărele de prizonieri s-a ridicat la 28%. Duşi în minele de plumb din nordul arctic, unde săpau deseori doar cu mâinile goale, în cele de cărbuni din sudul Uniunii Sovietice sau în deşertul kazah, zeci de mii de români şi-au lăsat oasele în Rusia. Alţi 20.000 au acceptat să se întoarcă în ţară în 1945, cu diviziile Tudor Vladimirescu şi Horia Cloşca şi Crişan, după ce au colaborat – forţaţi sau de bună voie – cu aliatul sovietic. Au fost, însă, şi mii de ofiţeri şi soldaţi care au refuzat să fie trataţi ca sclavi şi, în consecinţă, s-au întors acasă după aproape un deceniu. Aceştia sunt eroii necunoscuţi pe care regimul comunist i-a vrut distruşi.
Printre ei s-a numărat şi basarabeanul Guţu. Tatăl biologic al actriţei Mariana Mihuţ a supravieţuit încercuirii de la Cotul Donului şi prizonieratului.
Şocul revenii în ţară a ultimelor loturi de soldaţi români e descris monumental de Radu Mărculescu în cartea sa „Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică”. Scriitorul, căpitan de artilerie, şi camarazii săi capturaţi în 1942 la Stalingrad s-au întors în ţară pe la Sighet, în vagoane de marfă închise cu lacăte, după 9 ani de calvar. Era 1951, iar România comunistă nu avea nevoie de stafiile trecutului:
„Uşa se deschise brusc, atât cât să apară în cadrul ei două personaje, ofiţerul sovietic cu şapca albastră şi un românaş în uniformă de ofiţeri de grăniceri, dar cu stele pe epoleţi (n.red. – uniforma de Securitate). Era primul român care ne întâmpina în ţară. Fără a se sinchisi de noi, îl întrebă pe sovietic: „Skolko ştuk? („câte bucăţi?”), iar acesta răspunse: tridţat („treizeci”). Românaşul ne numără din ochi şi cu creionul scrise ceva pe o bucată de hârtie, apoi, fără să ne arunce o privire sau să ne adreseze vreun cuvânt, trânti cu putere uşa şi trase cu violenţă zăvoarele. Asta a fost tot. Aşadar, iată şi prima faţă de român cu care patria ne întâmpina după nouă ani de luptă, de suferinţă şi de pribegie în serviciul ei”.
English Russia a publicat recent o serie de fotografii care prezintă viaţa tinerilor din Uniunea Sovietică în anii ’70 şi ’80. Imaginile sunt pozitive şi reflectă momente fericite ale celor care trăiau în URSS.
Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.
O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.
English Russia a publicat recent o serie de fotografii care prezintă viaţa tinerilor din Uniunea Sovietică în anii ’70 şi ’80. Imaginile sunt pozitive şi reflectă momente fericite ale celor care trăiau în URSS.
PIB-ul per capita al Letoniei raportat la paritatea puterii de cumpărare a crescut de patru ori de când mica economie s-a desprins de URSS. PIB-ul per capita al Republicii Moldova, de asemenea o economie mică care a făcut parte din URSS, a crescut de doar două ori în acest interval.
Letonia, cu o populaţie de 2,2 milioane de locuitori, ocupă poziţia 43 în indicele corupţiei realizat de Transparency International. Cu cât cifra este mai mică, cu atât corupţia este mai redusă. Moldova stă pe poziţia 103, cel mai coborât nivel fiind 175.
Moldova, prinsă într-o eternă criză politică, într-o luptă pentru putere care riscă să se transforme într-o criză economică, este cu mult în urmă în cursa occidentalizării, rămânând una dintre cele mai sărace ţări europene. Letonia este deja membră a zonei euro. (Spre comparaţie, PIB-ul per capita al României a crescut de trei ori după ieşirea din comunism, iar ţara se plasează pe locul 69 în indicele corupţiei. România are 19 milioane de locuitori.)
În plus, Moldova a pierdut în doar trei zile anul trecut un miliard de dolari, echivalentul a 15% din PIB-ul ţării, printr-o delapidare cu iz politic a unui număr de trei bănci locale.
Vladimir Solovev este fotograf, iar în anii 80 ai secolului trecut a făcut parte din faimosul grup de creaţie Triva, desfiinţat, din motive politice. Fotografiile lui Solovev din acea perioadă sunt un bun răspuns pentru orice nostalgii ar isca epoca actuală. Întrebat dacă ar mai vrea să trăiască în URSS din nou, fotograful a răspuns: “Cine vrea să calce de două ori pe aceeaşi greblă?”.
O galerie foto despre viaţa cotidiană din acele vremuri.
Fostul prim ministru al Georgiei, Bidzina Ivanishvili, şi-a făcut averea în anii 90 în Rusia, imediat după destrămarea URSS. Iar acum bărbatul de 59 de ani are o avere estimată de 5,2 miliarde de dolari, informează Daily Mail.
Acesta a început vânzând computere şi telefoane în Rusia. Dar averea şi-a făcut-o în industria prelucrarii metalelor şi din banking. De-a lungul timpului şi-a vândut afacerile şi a investit banii în aur şi în diferite stocuri de acţiuni. “A cumpărat firme de care nu avea nimeni nevoie pentru zeci de milioane de dolari apoi le-a vândut cu sute de milioane” , se arată în presa străină. Bidzina Ivanishvili s-a întors în ţară în 2003, iar acum este cel mai bogat om din Georgia. Ivanishvili deţine un domeniu inspirat din filmele cu James Bond, o vilă de 10.000 de metri pătraţi evaluată la 30 de milioane de lire sterline.
Casa este amplasată pe un deal în TIbilis şi este construită aproape în întregime doar din metal şi sticlă, iar la intrare un majordom te întâmpină cu replica “Welcome to the James Bond house”. Complexul a fost realizat de arhitectul japonez Shin Takamatsu şi are o pişcină interioară, iar două etaje sunt realizate în întregime din sticlă. Dacă asta nu era îndeajuns, pereţii sunt decoraţi cu unele dintre cele mai preţioase opere de artă. El are o colecţie de artă în valoare de 1 miliard de dolari, printre care se află şi Dora Maar cu pisica, tabloul lui Picasso pe care l-a achiziţionat la licitaţie pentru 95 de milioane de dolari.
Într-un alt domeniu, cu vedere la Marea Neagră, Bidzina Ivanishvili şi-a construit propria grădină zoologică, unde deţine mai multe animale exotice precum: zebre, păsări flamingo, pinguini, papagali, chiar şi rechini.
Ivanishvili s-a născut într-o familie săracă, iar pentru a face bani a curăţat podelele unei fabrici. În prezent, are patru copii, trei băieţi şi o fată, dintre care doi băieţi sunt albinoşi. Unul dintre ei, Bera Ivanishvili, este un rapper cunoscut în Georgia, şi a lansat o melodie “Georgian Dream” pentru a susţine candidatura tatălui său. El a câştigat alegerile şi a fost prim-ministru timp de un an de zile, apoi a demisionat, zicând că a realizat ce şi-a propus, reformarea sistemului politic din Georgia.