“În primele două zile de Paşte, la Serviciul de Ambulanţă Bucureşti au fost înregistrate peste 1.700 de apeluri. În ultimele 24 de ore, au fost efectuate 1.272 de solicitări. Dintre acestea, 766 au reprezentat urgenţe cod roşu şi cod galben. Astfel, s-au înregistrat două accidente rutiere, 38 de sincope, 40 de lipotimii, cinci naşteri şi 143 de probleme digestive. Faţă de prima zi de Paşte a anului trecut s-a constatat, aşadar, o creştere cu 24% a numărului intervenţiilor”, a declarat pentru MEDIAFAX Alice Grasu, directorul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov.
Tag: traditie
-
De ce au ales doi englezi să vândă tot ce aveau şi să se mute în România
Britanicii nu-şi puseseră în minte să poposească prea mult în România, ci au descoperit-o călătorind prin Balcani timp de şapte luni într-o dubă americană. Nu erau mulţumiţi de viaţa pe care o duceau în Anglia, aşa că au hotărât să călătorească şi să descopere lumea. „Am vrut să ne schimbăm viaţa. Ne-am scos copiii de la şcoală (de 11, 7 şi 6 ani), am cumpărat o dubă americană şi am decis să călătorim şi să cumpărăm proprietăţi în ţări străine”, spune Penelope Ridgley.
Ridgley vorbeşte repede şi din când în când mai strecoară un cuvânt românesc („bine”) sau o expresie („îmi pare rău”) în discursul ei, iar la intervale de timp îmi menţionează numele de parcă ar vrea să se asigure că o ascult.
Călătoria lui Penelope şi Duncan Ridgley şi a copiilor lor a început în Sri Lanka, unde au cumpărat o casă pe plajă, apoi au mers în Egipt, unde au achiziţionat şi acolo teren, pe care au construit o casă, dar şi mai multe grădini cu măslini şi smochini. În toamna anului 2004 au cumpărat prima bucată de pământ în România, în satul Peştera, judeţul Braşov. Tot atunci au investit şi într-o proprietate pe o insulă din Croaţia.
A doua zi de Crăciun, în 2004, un cutremur de 9,1 de grade pe scara Richter a avut loc în Oceanul Indian; s-a produs un tsunami în urma căruia peste 200.000 de oameni au murit, dintre care peste 35.000 în Sri Lanka. Britanicii se aflau în casa lor de pe plajă în ziua aceea, dar au scăpat cu viaţă. „Am plecat din Sri Lanka fără bani, fără acte, doar cu hainele de pe noi şi nu ştiam ce să facem. Am decis să ne întoarcem în Egipt pentru a ne reveni şi am trăit acolo pentru şase luni.” Apoi au mers în Croaţia şi au dat drumul afacerii, după care, în 2007, au vrut să pună pe picioare afacerea din România, dar au înţeles că locuinţa lor din Peştera nu era chiar pe gustul lor: „Locul era foarte retras şi nu am găsit o comunitate primitoare. Oamenii de aici ne-au îndreptat către Maramureş şi am venit la Breb în 2007 să ne uităm. Abia în 2009 am cumpărat pământ în Breb”, explică Ridgley.
Au renovat casa şi au pornit pensiunea. „Prima casă am deschis-o în 2011, apoi în 2012 o altă casă cu o capacitate de cazare de şase persoane. Am cumpărat alte case pentru a le recondiţiona”, spune Penelope Ridgley, care mărturiseşte că lucrează cu o echipă de muncitori care sunt capabili să „demonteze” o casă în două zile şi jumătate şi să o „monteze” înapoi tot în două zile. „Muncim la case cu săteni; poate nu e cea mai bună operă, dar vrem să dăm ceva înapoi, majoritatea oamenilor nu au slujbe şi trăiesc de pe urma roadelor pământului”, spune Ridgley.
În 2014, au încheiat şi achiziţia unui lot de pământ alăturat pe care se află două case, un şopron şi o altă clădire mai mică. De atunci, The Village Hotel are patru case disponibile pentru închiriere cu o capacitate de 20 de persoane. „Am intenţionat să avem o singură casă pentru închiriere, ca în celelalte locuri, dar pentru că ne-am îndrăgostit tot mai tare de oamenii de aici, de locul acesta şi de afacere am decis să vindem proprietatea din Croaţia, pe cea din Sri Lanka şi ce mai deţineam în Anglia. Bani cu care am reuşit să ne extindem businessul aici”, povesteşte Ridgley.
Britanicii aveau trei proprietăţi în Anglia; iniţial le-au închiriat, ca apoi două dintre ele să le vândă pentru 150.000 de euro, potrivit lui Penelope Ridgley, bani necesari pentru a putea călători şi pentru a avea capital de achiziţie de terenuri în Sri Lanka şi Egipt. Conform estimărilor ei, pentru a pune pe picioare The Village Hotel cei doi soţi au cheltuit între 350.000 şi 400.000 de euro din 2007 până acum. „Economisim mulţi bani datorită faptului că noi lucrăm la case şi nu angajăm pe cineva care să facă asta pentru noi. Este o familie din Germania într-un sat din apropiere care ne-a spus că au cheltuit mai mult de 100.000 de euro pe fiecare casă şi au trei. Noi am dat în jur de 30.000 pe casă”, explică Penelope Ridgley strategia pe care a ales-o împreună cu soţul său.
Când vine vorba de venituri, britanica spune că familia câştigă bine şi că au mai multe surse de venit, iar că The Village Hotel le-a adus anul trecut venituri de 80.000 de euro; se aşteaptă ca anul acesta suma să crească, mai ales având în vedere că au scumpit tarifele cu 10% faţă de 2016, în condiţiile în care „iulie, august şi septembrie sunt deja aproape pline. Am rezervări chiar şi pentru vara lui 2018. O să fie un an plin”. O altă sursă de venit a britanicilor o reprezintă o pensiune în Egipt, capabilă să cazeze 10 persoane, dar şi grădinile de măslini şi smochini care le aduc un venit constant.
-
De ce au ales doi britanici să vândă tot ce aveau şi să se mute în România. Vezi cu ce se ocupă aici
Britanicii nu-şi puseseră în minte să poposească prea mult în România, ci au descoperit-o călătorind prin Balcani timp de şapte luni într-o dubă americană. Nu erau mulţumiţi de viaţa pe care o duceau în Anglia, aşa că au hotărât să călătorească şi să descopere lumea. „Am vrut să ne schimbăm viaţa. Ne-am scos copiii de la şcoală (de 11, 7 şi 6 ani), am cumpărat o dubă americană şi am decis să călătorim şi să cumpărăm proprietăţi în ţări străine”, spune Penelope Ridgley.
Ridgley vorbeşte repede şi din când în când mai strecoară un cuvânt românesc („bine”) sau o expresie („îmi pare rău”) în discursul ei, iar la intervale de timp îmi menţionează numele de parcă ar vrea să se asigure că o ascult.
Călătoria lui Penelope şi Duncan Ridgley şi a copiilor lor a început în Sri Lanka, unde au cumpărat o casă pe plajă, apoi au mers în Egipt, unde au achiziţionat şi acolo teren, pe care au construit o casă, dar şi mai multe grădini cu măslini şi smochini. În toamna anului 2004 au cumpărat prima bucată de pământ în România, în satul Peştera, judeţul Braşov. Tot atunci au investit şi într-o proprietate pe o insulă din Croaţia.
A doua zi de Crăciun, în 2004, un cutremur de 9,1 de grade pe scara Richter a avut loc în Oceanul Indian; s-a produs un tsunami în urma căruia peste 200.000 de oameni au murit, dintre care peste 35.000 în Sri Lanka. Britanicii se aflau în casa lor de pe plajă în ziua aceea, dar au scăpat cu viaţă. „Am plecat din Sri Lanka fără bani, fără acte, doar cu hainele de pe noi şi nu ştiam ce să facem. Am decis să ne întoarcem în Egipt pentru a ne reveni şi am trăit acolo pentru şase luni.” Apoi au mers în Croaţia şi au dat drumul afacerii, după care, în 2007, au vrut să pună pe picioare afacerea din România, dar au înţeles că locuinţa lor din Peştera nu era chiar pe gustul lor: „Locul era foarte retras şi nu am găsit o comunitate primitoare. Oamenii de aici ne-au îndreptat către Maramureş şi am venit la Breb în 2007 să ne uităm. Abia în 2009 am cumpărat pământ în Breb”, explică Ridgley.
Au renovat casa şi au pornit pensiunea. „Prima casă am deschis-o în 2011, apoi în 2012 o altă casă cu o capacitate de cazare de şase persoane. Am cumpărat alte case pentru a le recondiţiona”, spune Penelope Ridgley, care mărturiseşte că lucrează cu o echipă de muncitori care sunt capabili să „demonteze” o casă în două zile şi jumătate şi să o „monteze” înapoi tot în două zile. „Muncim la case cu săteni; poate nu e cea mai bună operă, dar vrem să dăm ceva înapoi, majoritatea oamenilor nu au slujbe şi trăiesc de pe urma roadelor pământului”, spune Ridgley.
În 2014, au încheiat şi achiziţia unui lot de pământ alăturat pe care se află două case, un şopron şi o altă clădire mai mică. De atunci, The Village Hotel are patru case disponibile pentru închiriere cu o capacitate de 20 de persoane. „Am intenţionat să avem o singură casă pentru închiriere, ca în celelalte locuri, dar pentru că ne-am îndrăgostit tot mai tare de oamenii de aici, de locul acesta şi de afacere am decis să vindem proprietatea din Croaţia, pe cea din Sri Lanka şi ce mai deţineam în Anglia. Bani cu care am reuşit să ne extindem businessul aici”, povesteşte Ridgley.
Britanicii aveau trei proprietăţi în Anglia; iniţial le-au închiriat, ca apoi două dintre ele să le vândă pentru 150.000 de euro, potrivit lui Penelope Ridgley, bani necesari pentru a putea călători şi pentru a avea capital de achiziţie de terenuri în Sri Lanka şi Egipt. Conform estimărilor ei, pentru a pune pe picioare The Village Hotel cei doi soţi au cheltuit între 350.000 şi 400.000 de euro din 2007 până acum. „Economisim mulţi bani datorită faptului că noi lucrăm la case şi nu angajăm pe cineva care să facă asta pentru noi. Este o familie din Germania într-un sat din apropiere care ne-a spus că au cheltuit mai mult de 100.000 de euro pe fiecare casă şi au trei. Noi am dat în jur de 30.000 pe casă”, explică Penelope Ridgley strategia pe care a ales-o împreună cu soţul său.
Când vine vorba de venituri, britanica spune că familia câştigă bine şi că au mai multe surse de venit, iar că The Village Hotel le-a adus anul trecut venituri de 80.000 de euro; se aşteaptă ca anul acesta suma să crească, mai ales având în vedere că au scumpit tarifele cu 10% faţă de 2016, în condiţiile în care „iulie, august şi septembrie sunt deja aproape pline. Am rezervări chiar şi pentru vara lui 2018. O să fie un an plin”. O altă sursă de venit a britanicilor o reprezintă o pensiune în Egipt, capabilă să cazeze 10 persoane, dar şi grădinile de măslini şi smochini care le aduc un venit constant.
-
De ce au ales doi britanici să vândă tot ce aveau şi să se mute în România. Vezi cu ce se ocupă aici
Britanicii nu-şi puseseră în minte să poposească prea mult în România, ci au descoperit-o călătorind prin Balcani timp de şapte luni într-o dubă americană. Nu erau mulţumiţi de viaţa pe care o duceau în Anglia, aşa că au hotărât să călătorească şi să descopere lumea. „Am vrut să ne schimbăm viaţa. Ne-am scos copiii de la şcoală (de 11, 7 şi 6 ani), am cumpărat o dubă americană şi am decis să călătorim şi să cumpărăm proprietăţi în ţări străine”, spune Penelope Ridgley.
Ridgley vorbeşte repede şi din când în când mai strecoară un cuvânt românesc („bine”) sau o expresie („îmi pare rău”) în discursul ei, iar la intervale de timp îmi menţionează numele de parcă ar vrea să se asigure că o ascult.
Călătoria lui Penelope şi Duncan Ridgley şi a copiilor lor a început în Sri Lanka, unde au cumpărat o casă pe plajă, apoi au mers în Egipt, unde au achiziţionat şi acolo teren, pe care au construit o casă, dar şi mai multe grădini cu măslini şi smochini. În toamna anului 2004 au cumpărat prima bucată de pământ în România, în satul Peştera, judeţul Braşov. Tot atunci au investit şi într-o proprietate pe o insulă din Croaţia.
A doua zi de Crăciun, în 2004, un cutremur de 9,1 de grade pe scara Richter a avut loc în Oceanul Indian; s-a produs un tsunami în urma căruia peste 200.000 de oameni au murit, dintre care peste 35.000 în Sri Lanka. Britanicii se aflau în casa lor de pe plajă în ziua aceea, dar au scăpat cu viaţă. „Am plecat din Sri Lanka fără bani, fără acte, doar cu hainele de pe noi şi nu ştiam ce să facem. Am decis să ne întoarcem în Egipt pentru a ne reveni şi am trăit acolo pentru şase luni.” Apoi au mers în Croaţia şi au dat drumul afacerii, după care, în 2007, au vrut să pună pe picioare afacerea din România, dar au înţeles că locuinţa lor din Peştera nu era chiar pe gustul lor: „Locul era foarte retras şi nu am găsit o comunitate primitoare. Oamenii de aici ne-au îndreptat către Maramureş şi am venit la Breb în 2007 să ne uităm. Abia în 2009 am cumpărat pământ în Breb”, explică Ridgley.
Au renovat casa şi au pornit pensiunea. „Prima casă am deschis-o în 2011, apoi în 2012 o altă casă cu o capacitate de cazare de şase persoane. Am cumpărat alte case pentru a le recondiţiona”, spune Penelope Ridgley, care mărturiseşte că lucrează cu o echipă de muncitori care sunt capabili să „demonteze” o casă în două zile şi jumătate şi să o „monteze” înapoi tot în două zile. „Muncim la case cu săteni; poate nu e cea mai bună operă, dar vrem să dăm ceva înapoi, majoritatea oamenilor nu au slujbe şi trăiesc de pe urma roadelor pământului”, spune Ridgley.
În 2014, au încheiat şi achiziţia unui lot de pământ alăturat pe care se află două case, un şopron şi o altă clădire mai mică. De atunci, The Village Hotel are patru case disponibile pentru închiriere cu o capacitate de 20 de persoane. „Am intenţionat să avem o singură casă pentru închiriere, ca în celelalte locuri, dar pentru că ne-am îndrăgostit tot mai tare de oamenii de aici, de locul acesta şi de afacere am decis să vindem proprietatea din Croaţia, pe cea din Sri Lanka şi ce mai deţineam în Anglia. Bani cu care am reuşit să ne extindem businessul aici”, povesteşte Ridgley.
Britanicii aveau trei proprietăţi în Anglia; iniţial le-au închiriat, ca apoi două dintre ele să le vândă pentru 150.000 de euro, potrivit lui Penelope Ridgley, bani necesari pentru a putea călători şi pentru a avea capital de achiziţie de terenuri în Sri Lanka şi Egipt. Conform estimărilor ei, pentru a pune pe picioare The Village Hotel cei doi soţi au cheltuit între 350.000 şi 400.000 de euro din 2007 până acum. „Economisim mulţi bani datorită faptului că noi lucrăm la case şi nu angajăm pe cineva care să facă asta pentru noi. Este o familie din Germania într-un sat din apropiere care ne-a spus că au cheltuit mai mult de 100.000 de euro pe fiecare casă şi au trei. Noi am dat în jur de 30.000 pe casă”, explică Penelope Ridgley strategia pe care a ales-o împreună cu soţul său.
Când vine vorba de venituri, britanica spune că familia câştigă bine şi că au mai multe surse de venit, iar că The Village Hotel le-a adus anul trecut venituri de 80.000 de euro; se aşteaptă ca anul acesta suma să crească, mai ales având în vedere că au scumpit tarifele cu 10% faţă de 2016, în condiţiile în care „iulie, august şi septembrie sunt deja aproape pline. Am rezervări chiar şi pentru vara lui 2018. O să fie un an plin”. O altă sursă de venit a britanicilor o reprezintă o pensiune în Egipt, capabilă să cazeze 10 persoane, dar şi grădinile de măslini şi smochini care le aduc un venit constant.
-
Cum să câştigi sute de mii de euro din vânzarea unei plante
România avea o tradiţie în cultivarea cânepii, înainte de ’89, fiind cel mai mare producător din Europa şi al treilea din lume. Puţini ştiu la ce este folosită această plantă, dar numărul celor care scot profit din cultivarea şi procesarea sa este chiar mai mic. Ben Dronkers, un om de afaceri olandez, a descoperit potenţialul acestei plante în urmă cu mai bine de două decenii. De aproximativ cinci ani el şi-a extins operaţiunile şi în România, iar compania HempFlax a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 600.000 de euro.
„HempFlax a fost înfiinţată acum 20 de ani în Olanda, de un om de afaceri care a crezut şi crede în continuare că una dintre soluţiile la problemele de mediu este cânepa – o resursă regenerabilă şi cu utilizări multiple în diverse domenii”, povesteşte Oana Suciu, directoarea generală a HempFlax România. Cultura de canepă este profitabilă pentru că dintr-o singură plantă se obţin atât fibre, cât şi seminţe, iar dintre domeniile care folosesc produse pe bază de cânepă, reprezentanta HempFlax enumeră industria auto, construcţiile, industria alimentară sau farmaceutică.
Astfel, seminţele decorticate şi uleiurile sunt folosite de industria alimentară, produsele din cânepă fiind cunoscute pentru efectele benefice asupra sănătăţii, vândute şi sub formă de suplimente alimentare. Pe de altă parte, din procesarea tulpinilor se obţin două produse principale – fibra scurtă, necesară în industria auto şi pentru izolaţii, şi puzderia de cânepă, folosită în construcţii. O altă categorie de clienţi sunt crescătorii de cai de rasă, care folosesc cânepa ca aşternut.
Olandezul a ales România ca a doua ţară în care să-şi desfăşoare activitatea; pe lângă tradiţia recunoscută în domeniu, un alt motiv care a cântărit în luarea acestei decizii se leagă de clima potrivită pentru acest tip de cultură. În plus, a contat şi faptul că legislaţia permite străinilor să cumpere terenuri. Activitatea pe plan local a debutat în 2012, în urma unei investiţii de circa 5 milioane de euro; în primă fază, au fost derulate testele de cultivare, pe 25 ha. Suprafaţa a crescut constant, spune directoarea companiei, ajungând anul trecut la aproximativ 550 ha. Producţia efectivă a tulpinilor a început anul trecut, iar HempFlax plănuieşte să crească suprafeţele cultivate cu aproximativ 100 ha de la an la an. „În paralel, căutăm parteneri locali pentru cultivarea cânepii de la care să putem prelua materia primă”, adaugă Oana Suciu.
De pe fiecare hectar cultivat se obţin circa 5-6 tone de tulpini şi 500‑600 kg de seminţe, care sunt vândute către procesatorii pentru industria alimentară. Pe de altă parte, capacitatea maximă de procesare a fabricii HempFlax este de 4.000 kg de tulpini pe oră, echivelentul a 5.000 ha cultivate. Conform Oanei Suciu, capacitatea maximă de producţie ar urma să fie atinsă în circa 4 – 5 ani, „când noi vom cultiva 1.000 – 1.500 ha, iar restul materiei prime va fi asigurată prin parteneriate cu alţi cultivatori din diverse zone ale ţării”. Cifra de afaceri realizată de companie anul trecut se plasează la aproximativ 600.000 euro, iar momentul pentru break even va fi atins în momentul în care suprafeţele cultivate vor ajunge la 1.000 – 1.200 ha, explică Oana Suciu. Previziunile pentru anul în curs se referă la atingerea pragului de un milion de euro.
„Anul acesta este unul de optimizare a procesării şi producţiei agricole, deci nu intenţionăm să creştem accelerat. Cu toate acestea, investim constant în achiziţia de terenuri, iar bugetul variază foarte tare în funcţie de oportunităţile care apar în decursul anului”, declară reprezentanta HempFlax. Pe termen scurt însă, compania are în plan promovarea soluţiei de construit case din cânepă şi var, singurul produs cu care HempFlax se adresează pieţei locale; la ora actuală, principalii clienţi sunt din Germania şi Finlanda. În acest sens, în parteneriat cu un producător de var, compania a iniţiat un proiect – concurs numit „Casa Verde Cânepă”, ce îşi propune să sprijine „pionierii care aleg acest mod de a construi case sănătoase, atât pentru locatari, cât şi pentru mediul înconjurător”, afirmă executivul de la HempFlax.
Compania pe care o conduce va oferi cânepă pentru trei case, valoarea acestei materii prime pentru zidăria unei case fiind de aproximativ 5.000 de euro. „Sperăm ca în acest an să prindă contur cele trei proiecte, astfel încât să existe construcţii de referinţă pentru cei interesaţi, în afară de clădirea noastră de birouri.” Pe termen lung şi mediu, Hempflax îşi doreşte să găsească parteneri pentru cultivarea cânepii, care să le furnizeze o parte din materia primă pentru procesare. „În industria noastră, riscul vremii este unul major şi singura metodă prin care putem controla acest risc este să găsim cultivatori în alte zone geografice din România. Dincolo de graniţele ţării avem parteneri interesaţi, dar consturile de transport sunt prohibitive”, declară Suciu.
Compania operează o altă fabrică în Olanda, cu care antreprenorul a demarat afacerea; rezultatele financiare ale unităţii de producţie din ţara lalelelor sunt mai bune, afirmă reprezentanta companiei. „Noi, la nivel local, activăm într-o nano nişă. Nu poate fi vorba de o valoare a pieţei sau concurenţă. Suntem primii şi singurii”. Iar oportunităţile sunt mari, mai ales pe partea de agricultură, apreciază Oana Suciu, deoarece sunt multe terenuri potrivite acestui tip de cultură; şi clima este adecvată şi, mai ales, piaţa este în continuă creştere. Materiile prime obţinute din planta de cânepă sunt folosite în industrii tot mai variate. Însă impedimentul principal este legat de gradul de eficienţă al agriculturii; lipsesc, de pildă, utilaje specializate pentru recoltarea de cânepă iar valoarea acestora este foarte mare, „ceea ce elimină, practic, micii cultivatori ca potenţiali furnizori ai noştri”, spune Suciu. Însă, conchide ea, „responsabilii principali pentru dezvoltarea domeniului nostru în România suntem noi, deoarece am investit în procesare obligându-ne, în acelaşi timp, să creştem suprafeţele cultivate cu cânepă prin acţiuni proprii şi prin găsirea de parteneri agricoli pe termen lung”.
-
Viaţa regilor africani cu zeci de neveste şi sute de copii – GALERIE FOTO
Abumi II este al 11-lea rege al Bafut, Camerun şi are aproape 100 de neveste. Nu toate au fost ale lui de la început. Conform tradiţiei atunci când un rege moare succesorul său moşteneşte toate nevestele acestuia apoi se căsătoreşte cu reginele sale, scrie CNN
“Reginele joacă un rol important în această societate deoarece contribuie la modelarea viitorului rege”, a spus Prinţul Nickson. “În spatele fiecărui om de succes trebuie să se afle o femeie foarte fermă”, spune şi a treia nevastă a lui Abumbi, Regina Constance.
“Potrivit tradiţiei noastre, atunci când un prinţ devine rege nevestele mai învârstă rămân pe lângă rege pentru a-l învăţa tradiţiile deorece acesta nu le ştie”, mai spune ea.
Deşi este legală poligamia, căsătoriile poligame sunt din ce în ce mai puţine pe continentul african. Asta datorită schimbărilor valorilor oameni, răspândirea creştinismului, dar şi datorită costurilor de viaţă tot mai mari.
“Rolul meu este să îmbin valorile moderne şi pe cele tradiţionale şi să am grijă ca cultura noastră să nu fie distrusă. Fără cultură nu eşti o fiinţă umană, ci un animal. Aşadar această instituţie a regalităţii face parte din cultura noastră”, spune Fon Abumbi II, care a condus Bafut timp de 47 de ani.
Aşadar modul de viaţă al regilor este provocat pe de o parte de tradiţie, pe de altă parte de modernitate. Regele Zofoa III spune că deşi a moştenit 72 de neveste şi peste 500 de copii după moartea tatălui său se consideră un rege foarte modern. “Ca să conduci un regat în prezent trebuie să fii educat deorece lucrurile se mişcă foarte repede. CUm se spune, educaţia este lumina, ignoranţa este întunericul”
-
Viaţa regilor africani cu zeci de neveste şi sute de copii – GALERIE FOTO
Abumi II este al 11-lea rege al Bafut, Camerun şi are aproape 100 de neveste. Nu toate au fost ale lui de la început. Conform tradiţiei atunci când un rege moare succesorul său moşteneşte toate nevestele acestuia apoi se căsătoreşte cu reginele sale, scrie CNN
“Reginele joacă un rol important în această societate deoarece contribuie la modelarea viitorului rege”, a spus Prinţul Nickson. “În spatele fiecărui om de succes trebuie să se afle o femeie foarte fermă”, spune şi a treia nevastă a lui Abumbi, Regina Constance.
“Potrivit tradiţiei noastre, atunci când un prinţ devine rege nevestele mai învârstă rămân pe lângă rege pentru a-l învăţa tradiţiile deorece acesta nu le ştie”, mai spune ea.
Deşi este legală poligamia, căsătoriile poligame sunt din ce în ce mai puţine pe continentul african. Asta datorită schimbărilor valorilor oameni, răspândirea creştinismului, dar şi datorită costurilor de viaţă tot mai mari.
“Rolul meu este să îmbin valorile moderne şi pe cele tradiţionale şi să am grijă ca cultura noastră să nu fie distrusă. Fără cultură nu eşti o fiinţă umană, ci un animal. Aşadar această instituţie a regalităţii face parte din cultura noastră”, spune Fon Abumbi II, care a condus Bafut timp de 47 de ani.
Aşadar modul de viaţă al regilor este provocat pe de o parte de tradiţie, pe de altă parte de modernitate. Regele Zofoa III spune că deşi a moştenit 72 de neveste şi peste 500 de copii după moartea tatălui său se consideră un rege foarte modern. “Ca să conduci un regat în prezent trebuie să fii educat deorece lucrurile se mişcă foarte repede. CUm se spune, educaţia este lumina, ignoranţa este întunericul”
-
O tradiţie veche de peste 6.000 de ani este readusă în actualitate de doi soţi din Teleorman
Fabricarea ceramicii „de Cucuteni”, tradiţie veche de peste 6.000 de ani, este readusă în actualitate de doi soţi, ambii artişti plastici, din Teleorman.
La Măldăeni, Ion Mitroi şi Nicoleta Mitroi, doi soţi artişti- plastici, şi-au propus să ducă pe mai departe o tradiţie veche de peste 6.000 de ani. Folosind aceleaşi tehnici vechi de peste şase milenii cei doi realizează adevărate opere de artă, reconfigurând vasele şi statuetele de lut ars ale ceramicii „de Cucuteni”. Vasele sunt decorative, fiind foarte apreciate de către cumpărători.
„Este o ceramică care aparţine perioadei neolitice. Face parte din categoria artelor decorative ca şi celelelte trei culturi – Vădastra, Gumelniţa şi Hamangia. Eu am abordat cultura Cucuteni ca o temă în facultate. Cultura Cucuteni mi s-a părut cea mai vastă şi cea mai ofertantă şi ca decor, şi ca forme. Este o ceramică mai specială. Am lucrat câteva vase, apoi am mers pe partea de sculptură”, povesteşte artistul plastic Ion Mitroi.
Pasiunea descoperită de Ion Mitroi pe vremea când era student la Institutul de Artă din Bucureşti a fost împărtăşită curând şi de soţia sa, de profesie inginer. În vreme ce artistul şi-a dedicat mulţi ani din viaţă pasiunii pentru sculptură şi studiului acesteia, soţia sa s-a îndrăgostit de ceramica de Cucuteni „la prima vedere” şi a făcut din această pasiune un mod de viaţă.
„Totul a început ca o joacă, ca o pasiune pentru ceva de care mă îndrăgostisem. Ceramica de Cucuteni reprezenta pentru mine un ideal de frumseţe. Am început să lucrez pentru mine. Am făcut un vas, două, trei, ajunsesem deja la o perfecţiune a vaselor pe care reuşisem să le fac şi atunci soţul meu, care avea organizată o expoziţie de sculptură în lemn, mi-a propus să vin cu nişte vase de ale mele. Am rămas surprinsă de marele impact pe care l-au avut asupra oamenilor. Abia atunci am realizat că începusem să fac nişte lucruri pe care şi ceilalţi le găseau la fel de minunate ca şi mine”, spune Nicoleta Mitroi.
-
O tradiţie veche de peste 6.000 de ani este readusă în actualitate de doi soţi din Teleorman
Fabricarea ceramicii „de Cucuteni”, tradiţie veche de peste 6.000 de ani, este readusă în actualitate de doi soţi, ambii artişti plastici, din Teleorman.
La Măldăeni, Ion Mitroi şi Nicoleta Mitroi, doi soţi artişti- plastici, şi-au propus să ducă pe mai departe o tradiţie veche de peste 6.000 de ani. Folosind aceleaşi tehnici vechi de peste şase milenii cei doi realizează adevărate opere de artă, reconfigurând vasele şi statuetele de lut ars ale ceramicii „de Cucuteni”. Vasele sunt decorative, fiind foarte apreciate de către cumpărători.
„Este o ceramică care aparţine perioadei neolitice. Face parte din categoria artelor decorative ca şi celelelte trei culturi – Vădastra, Gumelniţa şi Hamangia. Eu am abordat cultura Cucuteni ca o temă în facultate. Cultura Cucuteni mi s-a părut cea mai vastă şi cea mai ofertantă şi ca decor, şi ca forme. Este o ceramică mai specială. Am lucrat câteva vase, apoi am mers pe partea de sculptură”, povesteşte artistul plastic Ion Mitroi.
Pasiunea descoperită de Ion Mitroi pe vremea când era student la Institutul de Artă din Bucureşti a fost împărtăşită curând şi de soţia sa, de profesie inginer. În vreme ce artistul şi-a dedicat mulţi ani din viaţă pasiunii pentru sculptură şi studiului acesteia, soţia sa s-a îndrăgostit de ceramica de Cucuteni „la prima vedere” şi a făcut din această pasiune un mod de viaţă.
„Totul a început ca o joacă, ca o pasiune pentru ceva de care mă îndrăgostisem. Ceramica de Cucuteni reprezenta pentru mine un ideal de frumseţe. Am început să lucrez pentru mine. Am făcut un vas, două, trei, ajunsesem deja la o perfecţiune a vaselor pe care reuşisem să le fac şi atunci soţul meu, care avea organizată o expoziţie de sculptură în lemn, mi-a propus să vin cu nişte vase de ale mele. Am rămas surprinsă de marele impact pe care l-au avut asupra oamenilor. Abia atunci am realizat că începusem să fac nişte lucruri pe care şi ceilalţi le găseau la fel de minunate ca şi mine”, spune Nicoleta Mitroi.