Pe de o parte, bancile de investiţii au un department de tranzactionare care deserveste clientii institutionali, denumit subgrupul “flow-trading”. Pe de alta parte, aceleasi banci utilizeaza capitalul lor uman pentru a specula oportunitatile oferite de piata, prin activitatea subgrupului “proprietary trading”.
Activitatea din urma genereaza castiguri sau pierderi din volatilitatea activelor financiare, adica pur şi simplu din risc.
Un grup de trading este, de obicei organizat vertical si orizontal. Structura verticala clasificata in functie de tipurile de risc se bazeaza pe:
•riscul actiunilor – se refera la preturile actiunilor. Piaţa actiunilor este mica, in comparaţie cu piata FX
•riscul valutar (FX) – se refera la ratele de schimb valutar. Piaţa FX este in valoare de 2.000 de miliarde de dolari zilnic, de departe, cea mai mare piata
•riscul ratei dobânzii – asociat cu modificari ale ratelor dobanzilor stabilite de bancile centrale. Swap-urile si obligaţiunile guvernamentale sunt principalele valori mobiliare tranzacţionate pe piata “fixed income”
•riscul de credit – asociat cu riscul de neplata a datoriei sale de catre o societate. Credit Default Swap este similar cu o polita de asigurare, care protejeaza titularul sau de un posibil faliment
Orizontal, un grup de trading este separat in patru ramuri principale:
•operatiuni plain-vanilla – se ocupa cu produsele de baza (swap-uri, acţiuni, devize)
•operatiuni produse structurate – se ocupa cu produsele ezoterice (exotice, energie, CDO)
•operatiuni market-making – pentru a raspunde comenzilor clientilor, un broker afiseaza in permanenta doua cotatii: un BID – preţul la care este dispus sa cumpere şi un ASK – pretul la care este dispus sa vinda. Multi dintre traderi se formeaza mai intai ca brokeri; astfel incat ei pot sa invete piata fara sa-si asume un grad de risc ridicat.
•operatiuni propietary – acestea genereaza veniturile cele mai mari din activitati pur speculative.
Dupa ce am invatat despre structura unui grup de trading, sa desenam si profilul tipic al unui trader. In general, un trader incepator nu are nevoie obligatoriu de o diploma. De cele mai multe ori, noii recruti sunt tineri de 23 de ani, cu putina experienta, dar cu mult entuziasm. Cu toate acestea, traderul de produse structurate – cele mai populare instrumente financiare in zilele noastre, poseda un MBA si/sau un doctorat. Acest trader are libertate maxima in a administra fonduri de la banca de investitii pe toate pietele de capital. Spre deosebire de boker, el nu ofera actiuni la clienti. In timp ce traderul de produse structurate ar putea genera 50 de milioane de dolari pe an, el trebuie sa imparta profiturile cu echipele de vanzari si de cercetare. Traderul de tip “proprietary” poate face cu usurinta aceasta suma, dar el nu trebuie sa imparta cu vreo echipa. Acest tip de trader gestioneaza portofoliul sau cu libertate maxima . Acesti traderi sunt pur speculatori. Traderii de produse plain-vanilla sunt undeva la mijloc, veniturile lor provin atat din speculatii cat si din servicii bid-ask. Detalii despre cariera unui trader si o zi tipica de tranzactionare in urmatorul episod.
Pentru alte subiecte economice precum si pentru participarea la o noua initiativa de tranzactionare pe bursele de capital (Desert Mirage – Trading Simulation) http://toniiordache.ro