BusinessMagazin

Tag: tortura

  • REPORTAJ: Deţinuţii din închisorile siriene, bătuţi, “spânzuraţi” de tavan şi acoperiţi cu gândaci

    Cu faţa obosită, Mohsen, un nume fals, prezintă în detaliu abuzurile şi umilinţele suferite de la revenirea din Turcia. “De fiecare dată când eram transferaţi dintr-un centru într-altul, aveam dreptul la o «petrecere de bunvenit» – gărzile ne băteau cu brutalitate cu bastoane”, relatează el.

    Mohsen susţine că a fost “spânzurat” de încheieturile mâinilor de tavan, abia atingând podeaua cu picioarele. Uneori gărzile îi strecurau sub haine gândaci, după care-l stropeau cu insecticid.

    Tortura era, de asemenea, psihologică. “O insultau pe soţia mea. Îmi spuneau că vor merge acasă să o violeze“, afirmă sirianul.

    De la începutul războiului, în martie 2011, aproximativ 200.000 de persoane au fost încarcerate în Siria, potrivit organizaţiei Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Dintre ele, 12.000 au murit în detenţie.

    Majoritatea deţinuţilor trec mai întâi prin centrele serviciilor de informaţii, unde sunt privaţi de apă, alimente sau medicamente. În momentul arestării, Mohsen cântărea 100 de kilograme, iar la eliberare avea 50 de kilograme.

    “Pentru noi, voi nu însemnaţi nimic“, i-a spus unul dintre torţionari lui Mohammad Samaan – un pseudonim – arestat şi închis de două ori. “Torturăm oamenii pentru că suntem sadici. Ne place”, i-a spus el.

    “M-a electrocutat şi mi-a spus să scriu tot ce ştiu. A făcut totul să mă forţeze să cedez“, declară acest activist pacifist, în vârstă de 33 de ani, originar din Damasc.

    “Am supravieţuit unui coţmar. Nimic (…) nu m-ar fi pregătit pentru oroarea detenţiei”, povesteşte el, amintindu-şi că a citit, cu puţin timp înainte de izbucnirea revoluţiei, “1984” de George Orwell, care descrie viaţa într-un regim totalitar. “Atunci când am fost încarcerat, am descoperit că o asemenea lume exista şi că ea era Siria”, spune el.

    “Astăzi amintirile mă bântuie zilnic, atunci când mănânc, când dorm”, povesteşte el calm, fumând, la Beirut, unde s-a refugiat.

    – Simulacru de proces

    Asemenea majorităţii deţinuţilor, Samaan şi Masri au fost transferaţi, după ce au trecut prin sediile serviciilor de informaţii, în închisorile din Ardra şi Seydneya, după un simulacru de proces.

    Mohsen al-Masri, la rândul său militant pacifist, a fost judecat de un tribunal militar, iar Samaan, spune, de asemenea, că procesul său a fost o “farsă”. “Toţi judecătorii din Siria nu fac altceva decât să urmeze ordinele forţelor de securitate”, explică el.

    Opinia sa este împărtăşită şi de un cunoscut avocat sirian specializat în drepturile omului. “Regimul nu respectă propriile legi când este vorba despre deţinuţi”, a declarat el sub acoperirea anonimatului.

    “În Siria există patru servicii de informaţii şi fiecare este pregătit să facă orice pentru a arăta că este mai violent decât celelalte”, adaugă avocatul. “Doar la Damasc există între 30 sau 40 de centre de interogare ale serviciilor de securitate şi un număr necunoscut de locuri secrete de detenţie“. Numai deţinuţii din închisorile oficiale au dreptul la vizite.

    În plus, numeroşi deţinuţi au fost închişi ca “ostatici” şi folosiţi ca instrument de presiune asupra persoanei căutate, pentru ca aceasta să se predea.

    Preşedintele Bashar al-Assad a amnistiat în iunie mii de persoane, însă doar câţiva prizonieri de conştiinţă au fost eliberaţi.

    În opinia activistei pentru drepturile omului Sema Nassar, regimul refuză eliberarea activiştilor pacifişti care au jucat un rol esenţial în declanşarea revoltelor, în martie 2011, de teama influenţei pe care ar putea să o aibă odată eliberaţi din închisoare.

    Conflictul sirian, care a început cu manifestaţii reprimate brutal de regimul al-Assad, a devenit între timp un război complex, în care luptă rebelii, grupări islamiste şi armata. Conflictul s-a soldat cu 200.000 de morţi.

    Cei mai mulţi dintre cei care au participat la revolta paşnică au murit în închisoare ori s-au refugiaţi în străinătate, declară mai mulţi activişti.

  • REPORTAJ: Deţinuţii din închisorile siriene, bătuţi, “spânzuraţi” de tavan şi acoperiţi cu gândaci

    Cu faţa obosită, Mohsen, un nume fals, prezintă în detaliu abuzurile şi umilinţele suferite de la revenirea din Turcia. “De fiecare dată când eram transferaţi dintr-un centru într-altul, aveam dreptul la o «petrecere de bunvenit» – gărzile ne băteau cu brutalitate cu bastoane”, relatează el.

    Mohsen susţine că a fost “spânzurat” de încheieturile mâinilor de tavan, abia atingând podeaua cu picioarele. Uneori gărzile îi strecurau sub haine gândaci, după care-l stropeau cu insecticid.

    Tortura era, de asemenea, psihologică. “O insultau pe soţia mea. Îmi spuneau că vor merge acasă să o violeze“, afirmă sirianul.

    De la începutul războiului, în martie 2011, aproximativ 200.000 de persoane au fost încarcerate în Siria, potrivit organizaţiei Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Dintre ele, 12.000 au murit în detenţie.

    Majoritatea deţinuţilor trec mai întâi prin centrele serviciilor de informaţii, unde sunt privaţi de apă, alimente sau medicamente. În momentul arestării, Mohsen cântărea 100 de kilograme, iar la eliberare avea 50 de kilograme.

    “Pentru noi, voi nu însemnaţi nimic“, i-a spus unul dintre torţionari lui Mohammad Samaan – un pseudonim – arestat şi închis de două ori. “Torturăm oamenii pentru că suntem sadici. Ne place”, i-a spus el.

    “M-a electrocutat şi mi-a spus să scriu tot ce ştiu. A făcut totul să mă forţeze să cedez“, declară acest activist pacifist, în vârstă de 33 de ani, originar din Damasc.

    “Am supravieţuit unui coţmar. Nimic (…) nu m-ar fi pregătit pentru oroarea detenţiei”, povesteşte el, amintindu-şi că a citit, cu puţin timp înainte de izbucnirea revoluţiei, “1984” de George Orwell, care descrie viaţa într-un regim totalitar. “Atunci când am fost încarcerat, am descoperit că o asemenea lume exista şi că ea era Siria”, spune el.

    “Astăzi amintirile mă bântuie zilnic, atunci când mănânc, când dorm”, povesteşte el calm, fumând, la Beirut, unde s-a refugiat.

    – Simulacru de proces

    Asemenea majorităţii deţinuţilor, Samaan şi Masri au fost transferaţi, după ce au trecut prin sediile serviciilor de informaţii, în închisorile din Ardra şi Seydneya, după un simulacru de proces.

    Mohsen al-Masri, la rândul său militant pacifist, a fost judecat de un tribunal militar, iar Samaan, spune, de asemenea, că procesul său a fost o “farsă”. “Toţi judecătorii din Siria nu fac altceva decât să urmeze ordinele forţelor de securitate”, explică el.

    Opinia sa este împărtăşită şi de un cunoscut avocat sirian specializat în drepturile omului. “Regimul nu respectă propriile legi când este vorba despre deţinuţi”, a declarat el sub acoperirea anonimatului.

    “În Siria există patru servicii de informaţii şi fiecare este pregătit să facă orice pentru a arăta că este mai violent decât celelalte”, adaugă avocatul. “Doar la Damasc există între 30 sau 40 de centre de interogare ale serviciilor de securitate şi un număr necunoscut de locuri secrete de detenţie“. Numai deţinuţii din închisorile oficiale au dreptul la vizite.

    În plus, numeroşi deţinuţi au fost închişi ca “ostatici” şi folosiţi ca instrument de presiune asupra persoanei căutate, pentru ca aceasta să se predea.

    Preşedintele Bashar al-Assad a amnistiat în iunie mii de persoane, însă doar câţiva prizonieri de conştiinţă au fost eliberaţi.

    În opinia activistei pentru drepturile omului Sema Nassar, regimul refuză eliberarea activiştilor pacifişti care au jucat un rol esenţial în declanşarea revoltelor, în martie 2011, de teama influenţei pe care ar putea să o aibă odată eliberaţi din închisoare.

    Conflictul sirian, care a început cu manifestaţii reprimate brutal de regimul al-Assad, a devenit între timp un război complex, în care luptă rebelii, grupări islamiste şi armata. Conflictul s-a soldat cu 200.000 de morţi.

    Cei mai mulţi dintre cei care au participat la revolta paşnică au murit în închisoare ori s-au refugiaţi în străinătate, declară mai mulţi activişti.

  • O companie a dezvoltat mai multe tehnici de tortură folosite de CIA

    NBC News a publicat un material legat de compania care a lucrat la dezvoltarea acestor tehnici, proiect pentru care a primit peste 80 de milioane de dolari din partea guvernului american.

    Numele companiei, dezvăluit de sursa citată, este Mitchell, Jensen & Associates, având ca acţionari şapte persoane: ames Mitchell, John Bruce Jessen, David Ayers, Randall Spivey, James Sporleder, Joseph Matarazzo şi Roger Aldrich. Compania a încetat activitatea în octombrie 2009.

    Printre tehnicile de tortură dezvoltate de Mitchell, Jensen & Associates se numără lipsirea de somn, simulări de execuţii şi manipularea psihologică intensă. CIA nu a oferit încă niciun comentariu referitor la povestea publicată de NBC News.

    Majoritatea acţionarilor de la Mitchell, Jensen & Associates sunt familiarizaţi cu tehnicile folosite în armată, ei activând în cadrul Programului pentru Supravieţuire, Evaziune, Rezistenţă şi Evadare (SERE), care antrenează membri ai serviciilor secrete să reziste la interogatorii.

  • Marine Le Pen dezminte că ar susţine tortura, după afirmaţii controversate

    “Este vorba de o interpretare răutăcioasă. În confruntarea cu terorismul, nu poate fi o abordare angelică. Dar trebuie utilizate mijloace legale, evident nu tortura”, a reacţionat Marine Le Pen după ce, într-un interviu, afirmase că, în anumite cazuri de terorism, “tortura poate fi utilă pentru a obliga suspecţii să vorbească”.

    “Franţa nu practică tortura, iar acest lucru este foarte bun”, a subliniat eurodeputata.

    Comentând raportul Senatului american privind tehnicile brutale de interogare utilizate de CIA, Marine Le Pen nu a condamnat aceste practici, precizând doar că “lumea trebuie să înceteze să considere Statele Unite simbolul binelui absolut”.

    “Tortura a fost utilizată în decursul istoriei. Dar cred că oamenii care se ocupă de terorişti şi au sarcina de a extrage informaţii de la aceştia, în scopul salvării vieţilor, sunt persoane responsabile”, a apreciat Marine Le Pen.

  • Principalele tehnici de tortură folosite de CIA în închisorile secrete

    Raportul critic la adresa Agenţiei Centrale de Informaţii, publicat marţi de Comisia de Informaţii din Senat, acuză CIA că i-a supus pe deţinuţi timp de mai mulţi ani unor “tehnici de interogare agresive, în mod repetat, pe parcursul mai multor zile şi săptămâni”. Deţinuţii au fost loviţi de pereţi, dezbrăcaţi, aruncaţi în apă rece, împiedicaţi să doarmă în unele cazuri timp de peste o săptămână, bătuţi, ameninţaţi, umiliţi, dezvăluie raportul Comisiei din Senatul american.

    Multe dintre tehnicile de tortură prezentate în detaliu în raportul consistent al Senatului au fost documentate în memorandumuri confidenţiale ale Ministerului Justiţiei în 2002 şi 2005, în timpul preşedinţiei lui George W. Bush, şi dezvăluite de administraţia succesorului său, Barack Obama, în primăvara lui 2009.

    – Bătăi şi tehnica lovirii deţinuţilor de perete

    Raportul menţionează tehnicile de interogare prin “pălmuirea” şi loviturile în “burtă” aplicate deţinuţilor CIA, care, de asemenea, erau “insultaţi” în permanenţă. Tehnica “walling” consta în izbirea deţinuţilor de perete.

    – Privarea de somn

    Deţinuţii erau ţinuţi în stare de veghe până la 180 de ore, ceea ce înseamnă “timp de şapte zile şi jumătate”, în poziţii fizice incomode: “în picioare, cu mâinile deasupra capului”, purtând cătuşe prinse de tavan. De asemenea, deţinuţii CIA erau închişi în camere luminate 24 de ore din 24, iar, în unele cazuri, folosind muzică dată la maxim.

    – Izolare şi ameninţarea cu insecte

    În perioada iunie-august 2002, palestinianul Abu Zubaydah a fost “ţinut în izolare timp de 47 de zile, fără să fie interogat”, dezvăluie raportul. Tehnica a fost şi mai înspăimântătoare: Abu Zubaydah a fost plasat într-o cutie de mărimea unui sicriu timp de 266 de ore, ceea ce înseamnă 11 zile, şi într-o cutie de dimensiuni mai reduse timp de 29 de ore, unde a continuat să fie interogat. Deţinutul a fost ameninţat cu insecte, pe care anchetatorii le introduceau în cutie, informându-l însă că înţepăturile nu vor fi nici mortale şi nici dureroase.

    În centrele secrete de interogare, identificate de Senatul american sub numele de “COBALT”, deţinuţii erau ţinuţi în întuneric, în picioare, cu mâinile deasupra capului şi de cele mai multe ori dezbrăcaţi. Şeful echipei anchetatorilor de la “COBALT”, citat în raportul Senatului, explica în 2003 că acest loc secret semăna cu o “temniţă”. În întunericul total de la “COBALT, duşuri sau băi cu apă îngheţată erau periodic aplicate prizonierilor.

    – Simularea înecului

    Simularea înecului (waterboarding) este una dintre cele mai cunoscute tehnici folosite de CIA. În cele mai multe cazuri, deţinutul era legat de o bancă înclinată, cu picioarele ridicate. Fruntea şi ochii erau acoperite cu o bucată de pânză, iar anchetatorul turna apă peste pânză, care, în timpul operaţiunii era trasă asupra nasului şi gurii prizonierului. Respiraţia acestuia era astfel blocată pentru 20-40 de secunde. Operaţiunea era repetată după ce deţinutul era lăsat să inspire aer de trei sau patru ori.

    – Trântirea violentă la pământ

    Una dintre tehnicile folosite în mai multe rânduri la “COBALT”: cinci agenţi ai CIA începeau să ţipe la un deţinut, îl scoteau din celulă, îl dezbrăcau şi îl acopereau cu o folie din plastic, iar ulterior îl trânteau de pământ. Deţinutul era ulterior târât pe un culoar, lovit, pălmuit. Afganul Gul Rahman, decedat la “COBALT” în noiembrie 2002, avea corpul plin de contuzii, arată raportul Senatului american.

    – Ameninţări psihologice

    Ameninţările psihologice erau folosite frecvent de anchetatorii CIA, potrivit Snatului american. Ameninţările vizau familiile şi copiii deţinuţilor. Ameninţările cu “agresiuni sexuale” asupra mamei unui prizonier sau “tăierea gâtului mamei” altui deţinut sunt prezentate în raport.

    – Rehidratarea rectală

    Tehnică extrem de umilitoare, aplicată în cazul a cel puţin cinci deţinuţi, care au fost supuşi unor “rehidratări rectale” forţate şi au fost “alimentaţi pe cale rectală fără să existe o necesitate medicală”, subliniază raportul Senatului. Altor prizonieri le-au fost administratate băuturi pentru limitarea “vărsăturilor în timp şedinţelor de waterboarding”.

     

  • Doisprezece laureaţi ai premiului Nobel pentru Pace îi cer lui Obama să clarifice problema torturii

    La începutul lui august, Obama, el însuşi laureat al premiului Nobel pentru Pace, a recunoscut în termeni foarte direcţi că Statele Unite au practicat tortura. “Am torturat oameni”, a declarat el. Publicarea raportului Senatului cu privire la aceste practici a fost amânată de nenumărate ori din cauza disputei cu CIA, care se opune desecretizării anumitor informaţii.

    “Mărturisirea preşedintelui Statelor Unite că ţara sa a practicat tortura este o primă etapă pentru ca aceasta să poată închide un capitol sumbru al istoriei”, afirmă această scrisoare semnată, între alţii de arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu şi fostul preşedinte al Timorului Oriental Jose Ramos-Horta.

    “Publicarea raportului comisiei pentru Informaţii din Senat va fi o ocazie pentru ţară şi lumea întreagă să vadă, cu anumite detalii, în ce măsură administraţia americană şi reprezentanţii săi au autorizat, ordonat şi practicat tortura pe fiinţe umane”, adaugă scrisoarea publicată pe site-ul TheCommunity.com.

    După atentatele din 11 septembrie 2001, CIA a capturat zeci de persoane suspectate de legături cu Al-Qaida şi a folosit “tehnici de interogare dure”, care includeau privarea de somn, dezbrăcarea deţinuţilor sau simularea înecului.

    Când a recunoscut folosirea torturii la începutul lui august, Obama a amintit că a interzis aceste metode încă de la sosirea sa la Casa Albă, dar a avertizat asupra oricărei judecări “prea moralizatoare” a acestei perioade.

    În scrisoarea lor, cei 12 laureaţi ai premiului Nobel pentru Pace subliniază că vor fi extrem de atenţi la urmările acestui raport.

    “În săptămânile care vor veni, vom fi atenţi, din diferite colţuri ale lumii, la publicarea unui raport al Senatului privind programul torturii Statelor Unite care a plasat ţara la o răscruce de drumuri”, scriu ei.

    “Rămâne de văzut dacă Statele Unite vor închide ochii la consecinţele actelor lor (…) sau dacă vor lua măsurile necesare pentru regăsirea principiilor pe care se fondează ţara”, adugă ei.

  • Daily Telegraph: CIA a torturat suspecţi al-Qaida “până în pragul morţii”. Agenţii au folosit metode “medievale, inimaginabile”

    Cel puţin doi suspecţi, printre care şi presupusul organizator al atentatelor de la 11 septembrie 2001, Khaled Sheikh Mohammed, au fost supuşi unor metode de tortură mult peste simularea înecului recunoscută de CIA, scrie ziarul, potrivit căruia Senatul american urmează să publice în curând un raport pe această temă, care va şoca opinia publică.

    “Nu se mulţumeau să verse apă pe capul lor sau printr-o ţesătură. Ei îi menţineau sub apă până în pragul morţii, în prezenţa unui medic, pentru a se asigura că nu merg prea departe”, adaugă publicaţia, citând una dintre sursele sale.

    Conform unei alte surse citate de ziar, acest tratament i-a fost aplicat lui Khaled Sheikh Mohammed, în prezent încarcerat la centrul de detenţie de la baza navală americană Guantanamo, din Cuba, precum şi unui cetăţean saudit suspectat că a instigat la comiterea atentatului cu bombă împotriva USS Cole, în largul Yemenului, în anul 2000, acesta fiind de asemenea deţinut la Guantanamo.

    “Au folosit metode medievale, inimaginabile pentru oameni”, a adăugat sursa, care ar cunoaşte detalii din dosare clasificate.

  • Instrumentul de tortură a salariaţilor: firmele îşi pontează angajaţii ca în timpul comunismului

    Un banal fişier electronic, completat periodic de către şefii de departamente pentru calculul salariilor în funcţie de numărul de ore lucrate, a devenit un coşmar pentru o parte dintre angajaţii care sunt nevoiţi să folosească o cartelă a timpului de fiecare dată când ies din clădire, când se duc în spaţiul pentru fumat ori la un coleg de la alt etaj.

    ÎN URMĂ CU UN AN, ANDREI, 28 DE ANI, ACUM MANAGER ÎN CADRUL UNEI COMPANII DE CERCETARE DE PIAŢĂ, A PRIMIT PENTRU PRIMA DATĂ O ATENŢIONARE, VERBALĂ, LEGATĂ DE FAPTUL CĂ NU A PETRECUT SUFICIENT DE MULT TIMP ÎN FAŢA CALCULATORULUI, ÎN CIUDA FAPTULUI CĂ ŞI-A ÎNDEPLINIT (CHIAR DEPĂŞIT) TARGETUL PE LUNA RESPECTIVĂ.

    Astfel, i s-a transmis că nu şi-a îndeplinit cele opt ore de lucru zilnice, din cauză ca a ieşit prea des să fumeze, şi i s-a recomandat politicos să remedieze această situaţie.

    ”Acum a devenit un coşmar. Pe de-o parte, ţi se recomandă să faci pauze pentru că nu e bine să stai tot timpul în faţa calculatorului şi, în plus, tot angajatorul spune că îţi reduce şi productivitatea. Pe de altă parte, tot angajatorul îţi spune că nu ai destule ore lucrate. Este oribil, iar de când am fost promovat, am ajuns în situaţia să îi cert şi eu (care sunt la rândul meu mustrat de cineva) pe oamenii din subordine pentru că nu au «pontat» destul din cauză că au stat prea mult la ţigară„, spune Andrei.

    MODUL ÎN CARE ESTE MONITORIZATĂ ACTIVITATEA ANGAJAţILOR ÎN TIMPUL PROGRAMULUI DE LUCRU A CĂPĂTAT FORME DIFERITE, DE LA COMPLETAREA UNOR FIşE LA VENIREA şI PLECAREA LA SERVICIU, CARTELE DE ACCES LA INTRAREA SAU ÎN INTERIORUL CLĂDIRII SAU SOFTURI DE MONITORIZARE A PERIOADEI ÎN CARE SUNT CONECTAţI LA SISTEMUL COMPANIEI (PENTRU PUŢINII CĂRORA LI SE MAI PERMITE SĂ LUCREZE DE ACASĂ). Justificarea este, spun angajatorii, că fişele de pontaj sunt obligatorii în cazul în care compania se confruntă cu controale de la inspectorii de muncă, acestea fiind un instrument prin care se poate demonstra că nu există, de exemplu, abuzuri ale angajatorilor în relaţia cu angajaţii (cum ar putea fi considerată, de exemplu, munca peste program neplătită suplimentar). De asemenea, fişele de pontaj sunt extrem de utile în anchetele care vizează accidentele de muncă. Însă această nevoie de monitorizare a generat în unele cazuri nevoia de noi funcţiuni în organizaţii, care acţionează ca un fel de ”poliţie„ menită să vâneze timpul de lucru pierdut al fiecărui angajat în parte.

    Colegii care fumează primesc mereu pe e-mail înştiinţări prin care li se solicită să motiveze de ce au lipsit în anumite intervale de timp, pe zile, chiar dacă este vorba de câteva minute, cât au stat la fumat. Este un fel de avertisment, la trei astfel de nerespectări de program li se spune să compenseze cu timp suplimentar de lucru. Nu li se scade salariul, dar mereu sunt puşi să justifice ce au făcut în acel interval. ”De altfel, mulţi dintre ei dau drumul la cronometru pe telefon atunci când ies la ţigară şi se asigură că, în totalul timpului petrecut la fumat, nu depăşesc acea jumătate de oră de pauză pe zi„, a explicat şi Dan, account manager într-o companie din industria serviciilor financiare. El a mai spus că angajatorul justifică aceste avertismente prin faptul că doreşte o eliminare a eventualelor nedreptăţi în tratamentul angajaţilor, în cazul în care un angajat care fumează munceşte mai puţin decât unul nefumător.

    ”Ca nefumător, nu cred că fumatul e principala problemă, pentru că şi un nefumător poate sta două ore la birou fără să facă nimic. Câtă vreme angajaţii îşi îndeplinesc obiectivele, nu ar trebui să existe astfel de bariere„, a mai spus Dan.

    NU DE ACEEAşI PĂRERE ESTE ÎNSĂ ALINA, MANAGER DE MARKETING ÎN CADRUL UNEI MULTINAţIONALE DIN DOMENIUL IT, pe care cartelele de acces, prezente în toată clădirea, o pot ajuta să demonstreze superiorului că şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu.

    ”În plus, poţi arăta ori de câte ori e cazul că ai stat peste program, iar angajatorul îţi este într-un fel dator pentru acest lucru„, a adăugat Alina.

  • Cum a cheltuit Kim Jong-un 716 milioane de dolari într-un singur an

    Având o reputaţie proastă din cauza gusturilor extravagante şi stilului de viaţă exagerat, Kim a preluat controlul regimului nord-coreean de la tatăl său, Kim Jong-il, în 2012, aminteşte dailymail.co.uk.

    Raportul de 374 de pagini al Comisiei ONU indică, pentru acel an, pentru bunurile de lux au fost cheltuiţi 716 milioane de dolari, mai mult decât dublul sumei cheltuite cu un an înainte de tatăl său, respectiv 333 milioane de dolari.

    Raportul publicat după un an de investigaţii a relevat existeţa importului unor produse de lux în Coreea de Nord, cum ar fi zeci de autoturisme Mercedes de ultimul tip, zeci de piane şi un cinematograf particular de 1.000 de locuri.

    The Thelegraph a arătat că cinematograful urmează să fie folosit de prietenii lui Kim, dar şi pentru a cumpăra loialitatea unor personaje cheie ale regimului, în vederea consolidării puterii.

    Un fost oficial al regimului, care a reuşit să fugă, a mărturisit Comisiei ONU că domnul Kim a folosit banii obţinuţi din traficul cu fildeş african în China şi din vânzarea ilicită de alcool în ţările musulmane.

    Declaraţiile fostului baschetbalist Dennis Rodman, făcute după vizita la Phenian în octombrie 2013, arată că viaţa lui Kim este o petrecere de şapte stele, cu coctailuri la discreţie, iahturi de lux şi jet-schiuri pe insula sa privată. Aceste afirmaţii confirmă concluziile Comisiei.

    În ciuda sancţiunilor stricte impuse de ONU Coreei de Nord în tentativa de a stopa intrarea produselor de lux în această ţară, raportul nu s-a aplecat asupra modului în care aceste articole pot ajunge la Phenian.

    În raportul din noiembrie al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie se arată că Republica Populară Democrată Coreeană rămâne una dintre cele 34 de ţări ale lumii care au nevoie de sprijin extern pentru a-şi hrăni populaţia. Organizaţia consideră că aproximativ 2,8 milioane de persoane din Coreea de Nord sunt vulnerabile în lupta cu malnutriţia şi lipsa proteinelor şi grăsimilor vitale în alimentaţie.

    Comisia ONU detaliază şi abuzurile la care sunt supuşi nord-coreenii de către autorităţi, întrea acestea figurând acuzaţiile de crimă, violul folosit ca instrument de tortură, sclavia, răpirile şi înfometarea.

     

  • Va plac castelele bantuite? Chillingham, fostul turn al ororilor (VIDEO)

    Asa stau lucrurile si in cazul Castelului Chillingham din
    Northumberland, a carui constructie a inceput in anul 1246, cu un
    singur turn. Ulterior a fost extins cu permisiunea regelui Edward
    al III-lea, construindu-se fortificatii, iar in timpul regelui
    Iacob i-au fost adaugate galerii care sa uneasca cele patru
    turnuri. Castelul a apartinut familiei Grey, conti de Tankerville,
    fiind abandonat in 1932 din cauza costurilor prea mari de
    intretinere.

    Parea condamnat la ruina, daca nu ar fi atras atentia unui
    cumparator care dorea sa-si creeze un domeniu pentru familia sa,
    Sir Humphry Wakefield. Restaurarea laborioasa a durat circa zece
    ani, iar cumparatorul a investit doar propriii sai bani in aceasta
    operatiune. In prezent, accesul publicului este permis atat la
    castel, cat si pe intregul domeniu vreme de sase luni pe an, din
    aprilie pana in octombrie, iar castelul poate fi inchiriat pentru
    nunti si alte evenimente – pentru care exista, de altfel, numeroase
    cereri.

    Dar mai presus de orice, castelul este considerat unul dintre
    cele mai bantuite de stafii de pe teritorul tarii, stafiile
    apartinand scotienilor oribil torturati si ucisi aici in vremea lui
    Edward I “Picioare Lungi” (1239-1307), cunoscut din acest motiv si
    sub renumele de “Ciocanul scotienilor”. Unora li se taiau sau
    rupeau bratele si picioarele si erau aruncati printr-un put lung si
    ingust in beci, unde mureau din cauza ranilor, de foame si din
    lipsa de aer sau incercau sa manance din cadavrele din jurul lor.
    Altii cadeau pe mana lui John Sage, fost razboinic al lui Edward I,
    devenit calau si renumit prin cruzime, care a inventat el insusi
    diverse unelte de schingiuire, aflate in sala de tortura a
    castelului. Una dintre ele era, de pilda, butoiul cu tepi, in care
    prizonierul era bagat si dat de-a dura, pentru o agonie cat mai
    lenta.

    In afara de urmele sinistre ale torturii la care erau supusi
    scotienii, castelul ofera si atractii de alt ordin. Vizitatorii pot
    admira camera pregatita pentru regele Iacob I, cea mai importanta
    incapere a castelului, Sala Menestrelilor, decorata cu o pereche
    impresionanta de coarne de elan preistoric descoperita intr-o
    mlastina de langa un alt castel restaurat de Sir Humphry, precum si
    cu o sanie atarnata de tavan – amintire dintr-o expeditie
    antarctica a proprietarului. Domeniul este recunoscut si ca loc
    unde pot fi vazute la pascut ultimele vite salbatice care mai
    exista in Marea Britanie.